Cuvant si suferinta

Adrian Paunescu

Ce lung e drumul despre suferinta

Pan’ la povestea despre suferinta
Pleci hotarat sa reclami universului aceea suferinta
Si te trezesti vorbind despre cu totul altceva decat
Despre suferinta.

Dilema nu e intre fericire si suferinta,

Ci intre suferinta si povestea despre suferinta,
Toate tradarile incep printr-o secreta suferinta,
Si-ajung tradari inca din interjectiile despre suferinta.

Salveaza-ma de tine, cu tine,suferinta,

Durerea sa ne-o facem serial, nu-I cu putinta
Avem de suferinta ca de aer trebuinta
Sa nu cadem in golul dintre cuvant si suferinta.
Ce lung e drumul de la suferinta
Pan’la cuvantul despre suferinta.
Drum de o fiinta.
 Sonete de lux
Curriculum vitae
George Cosbuc

Putin ne pasa cine-I, al cui, si cum il cheama.

El a trecut liceul cu cea mai slaba nota,
Apoi s-a facut actor. Dar fata-I idioata
N-a incantat pe nimeni, cel mult pe cate-o dama.

A-ntrat apoi in oaste si-a stat, cum bag de seama,

In Iazaret trei toamne, pus bine de-o cocota.
Iesind, a scris novele, dar n-a scris bun o iota;
Apoi s-a facut pictor si-artist la panorama.

Cu timpul un istoric i-a dat sa scrie copii,

Dar nu stia sintaxa, scria ca-n timpul mitic –
S-a hotarat in urma sa-si deie ortul popii.

S-a spanzurat! Dar bietul ramase paralitic,

Ca l-au taiat din streanguri, si-atunci stergandu-si stropii
P-obraz, si-a dat de petec, fondand un ziar critic.
 Vizită- Geroge Bacovia

Veacul m-a făcut

Atât de cult
Încât mă uit
Peste oameni.

Am învăţat atâtea
În timpul din urmă,
Că suntem
La un punct însemnat.

S-ar putea face

Multe reforme.
Mă gândeam singur.
Eram fără nimeni.

Şi tocmai azi
Au venit musafirii.
- Tu ce dai, eu ce dau...
A, de când nu ne-am văzut.
 Actorii –Marin Sorescu

Cei mai dezinvolti - actorii!

Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,

Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!

Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.
 Dreptul la întrebare –Adrian Paunescu

Din toate drepturile lumii

Pe unul singur nu-l cedez,
E strategia mea intimă
Şi este singurul meu crez.

Nu-l dau chiar dacă vin la mine

Toate statuile călări,
E dreptul meu la îndoială
Şi de a pune întrebări.

Nu l-a epuizat nici Hamlet,

Deşi l-a folosit de-ajuns,
Cred în puterea întrebării
Chiar dacă nu-i găsesc răspuns.

Ea mi-e religie în viaţă,

Cu ea termin, cu ea încep,
Eu , simplu cetăţean al lumii,
Măcar atât mai am: întreb.

Cu pumnii strânşi în faţa morţii

La fel copiii mi-i cultiv,
Ca neamul omenesc de-a pururi
Să fie interogativ.