Henrik Ibsen -Nora NORA : Poate. Dar tu nici nu gndeti, nici nu vorbeti ca un om alturi de care s pot tri.

Dup ce i-a trecut spaima - ai fost speriat nu pentru c primejdia m amenina pe mine, ci fiindc tu nsui erai expus ai socotit c pentru tine nu s-a schimbat nimic. Eu eram, exact ca mai nainte, psric ta ncnttoare, ppua ta, pe care de acum nainte trebuia s-o ii n brae cu atenie dubl, pentru c e att de fragil i de slab. (Ridicndu-se) Torvald, n clipa asta mi se pare c am trit opt ani cu un strin ; c am avut trei copii cu un strin. Nici nu pot suporta s m mai gndesc ! mi vine s-mi sfii carnea de pe mine.

Nora: Dar tocmai asta era cel mai important. S nu tie. Doamne sfinte, nu nelegi ? In nici un caz nu trebuia s tie ct de grav i era starea. La mine au venit doctorii, nu la el, mie mi-au spus c viaa i e n primejdie, c numai o plecare n Sud l poate salva. Am fcut totul ca s nu bnuiasc nimic. Ii spuneam ct de minunat ar fi pentru mine s cltoresc n strintate, ca alte tinere femei ; plngeam i-1 rugam ; i spuneam c ar trebui s in seama de starea n care eram, s fie drgu cu minei s accepte ; i-am sugerat ideea s fac un mprumut. Atunci, Kristine, a fost ct pe ce s-1 apuce furiile. Mi-a spus c-s o uuratic i c-i datoria lui de so s nu cedeze, toanelor i nazurilor" mele exact aa mi-a spus. Da, bine, mi-am zis. Important e numai s-1 salvez. Astfel am ajuns s recurg la un expedient.

NORA : Ce Dumnezeu, nu pricepi ? Domnul cel btrn nici nu exista ; era o creaie a fanteziei mele. preocupat cum eram tot timpul de problema procurrii banilor. Acum ns nu m mai intereseaz nici el, nici testamentul lui. Acum am scpat de griji. (Srind n picioare.) O, Doamne, ce minunat e s tii c ai scpat de griji, Kristine ! Fr preocupri ! Eliberat definitiv de toate grijile ! S poi avea o cas drgu i aranjat aa cum i place lui Torvald ! i gndete-te, acui vine primvara cu atta cer albastru. Atunci, poate, vom cltori. Poate voi vedea din nou oceanul. Da, da, e minunat s trieti i s fii fericit !

Mihail Sebastian:Jocul de-a vacanta CORINA:Asculta Stefan.Nu mai intreba.Simt ca daca mai intrebi,am sa raspund.S-ar putea sa iti para rau....Si eu stiu sa intreb.dar nu vreau.Cine esti tu?Cine sunt eu?Nu stiu.Poate ca este printul Galles.Poate ca sunt o mare dansatoare.Pe vapor niciodat un stii bine cine au fost tovarasii tai de calatorie.StefanPoate intr-adevar este printl de Galles.Ramai asa.Ce veri sa aflu de la tine?Ca esti un mic inginer,sau un mic avocat,sau un mic arhitectCa te vei duce de aici la fabrica,sau pe santier,sau la tribunal,unde

muncesti de dimineata pana seara si castigi 5 mii,sau 8 mii sau 10 miide lei pe luna.Ca tot anula i facut economii naive,de care te jenezi,pentru ca a cuceresti o luna de vacanta in care ti-ai putut da impresia ca travesti o viata somptuoasa,,,cu o 180 de lei pe zi..Ca pantaln tai albi-frumosi tai pantaloni albi-costa 300 de lei si dun cumparati de gata.Ca puloverul tau albastru ti l-a crosetat mama sau o soraCa eleganta ta-induiosatoarea ta eleganta,Stefan-este castigata cu socoteli mici,eroice,pe care n-o sa le marturisesti niciodata,Si eu,ce vrei sa-ti spun eu?Ca ma intorc intr-o casa modesta,oarecare.ca rochiile mi le cos singura,dupa ce am visat ceasuri intregi la vitrina unui mare magazin.,,Ca palaria mea noua este palaria mea veche,sifonata putin,ca sa semene cu un model vazut la cinematograf.Ca domnul de laCivita Vecchia:este si el un biet om fara mister.Toate sunt altfel ici,dragul meu.Pana si el!...Ce nume de legenda i-ai datdomnul de la Civita Vecchia!Stefan!...Lasa-ma sa fiu recunoscuta care se rupe de lana tine,pentru a se intoarce intr-o viata de mister.Lasa-ma sa fiu marea dansatoare,care 20 de zile,pe coverta unui vapor,s-a amuzat sa treaca drept o mica fata sentimentala.Si tu...ramai printul meu de Galles.

Noi astia,cati sunrem aici,avem fiecare scranteala noastra,mica noastra scaranteala.Si s-a potrivit sa ne intelegem destul de bine.Nu de la inceput.Nu e asa ca nu de la inceput? Acuma insa facem un fel de familie..o echipa...un joc...E un joc pe care n-s sa stiti niciodata sa-l jucati.pentru ca.....voi veniti direct de la Bucuresti,in timp ce noi...noi picam putin din luna.Nu spuneti nimic.Nu e nevoie.Ati inteles.Stiu,simt ca ati inteles.Poate ca trebuia sa va vorbim asa de la inceput.Ce vreti?Ne-ati speriat.....Cand vam vazut intrand,n-i sa parut ca tot jocul nostru se sfarseste....ca se sfarseste prea devreme.. Vreau sa pun ca nu ma sperii.Vreau sa spun ca te cunosc.Si ma vreu as-ti spun ca toy jocul dumilate e naiv.De 5 zile,de cand ai intrat in pensiune,te cazanesti sa fi interesant.Tacerile dumitale!Singuratatea dumitale!Fruntea dumitale coplesita de ganduri!Calmul dumitale,superbul,absolutul dumitale calm.Ce copil esti!Ti-a intrat in cap sa fiiteroarea pensiunii Weber.Ei bine,m-as sufoca daca nu ti-as spune:nu esti.Poate o sperii pe domnisoara Weber,poate pe madame Vintila,sigur pe Agnes.Pe mine nu.Zau ca nu.Nu ti-o spun din orgoliu.Ti-o spun-dar ai sa intelegi?-ti-o spun din loialitate si te privesc si rad,fara ca dumneata sa stii ca esti observat si ca esti putin-dar stii?-foarte putin...ridicol.Stai!Nu te supara.Nu te supara inca.Mai este!Vezi,e ca si cum am fi la o masa de bridge...joci bridge?