Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 din 6
Informatia contabila ofera posibilitatea cunoasterii cheltuielilor si veniturilor pentru fiecare exercitiu
financiar pentru a determina rezultatul obtinut. Sunt situatii in care sunt reflectate cheltuieli in contabilitate
dar acestea nu intra in costul de productie ele fiind considerate ca fiind costuri ale perioadei (am inregistrat
pentru un exercitiu financiar 100.000 lei, gradul de utilizare a capacitatii de productie = 60%, → suma de
60.000 lei reprezinta amortizarea inclusa in costul de productie iar 40.000 reprezinta subactivitate, adica cost
al perioadei).
De regula subactivitatea se suporta din rezultatul exercitiului (profit sau pierdere).
In situatia in care contabilitatea nu este conectata la fiscalitate lucrarile pentru determinarea
obligatiilor fiscale sunt efectuate in afara contabilitatii. Potrivit structurilor existente in ce priveste obligatiile
fiscale, o obligatie fiscala care nu se incadreaza in ce priveste raporturile dintre contabilitate si fiscalitate o
reprezinta impozitul pe profit.
Federatia expertilor contabili europeni (FEE) a efectuat un studiu cu privire la raporturile dintre
contabilitate si fiscalitate si a concluzionat ca exista trei tipuri de relatie contabilitate – fiscalitate:
1. dependenta contabilitate – fiscalitate are in vedere:
– independenta sau usoara dependenta in Olanda, Danemarca;
– dependenta fiscalitatii de contabilitate (dependenta inversa) in majoritatea tarilor U.E. (nucleul
vechi);
– dependenta contabilitatii de fiscalitate in Grecia (si in Romania dar ea nu a intrat in studiu).
2. independenta fiscalitatii de contabilitate are in vedere:
– contabilitatea financiara separata de contabilitatea fiscala;
– determinarea bazei de impozitare fara a fi legata de rezultatul financiar;
– necesitatea unui set de reguli pentru determinarea bazei de impozitare.
– nevoia de reconciliere a celor doua rezlultate (rezultatul financiar si rezultatul fiscal).
3. Dependenta fiscalitatii de contabilitate are in vedere:
– rezultatul financiar ca punct de plecare pentru determinarea bazei de impozitare;
– ajustari pozitive si negative al rezultatului financiar;
– necesitatea unui set de reguli pentru ajustari;
– riscul „poluarii fiscale” a situatiilor financiare.
Raporturile dintre contabilitate si fiscalitate sunt clasificate in doua categorii:
– raporturi angajate;
– raporturi neutrale.
Raporturile angajate: aceste raporturi se afla la intersectia dintre interesul contabil si cel fiscal si
necesita existenta unor concilieri si amortizari ale acestor interese. Un exemplu in ce priveste raporturile
angajate il reprezinta impozitarea profitului si amortizarea.
Amortizarea este o componenta a costurilor care are in vedere recuperarea prin costurile activitatilor
desfasurate a valorilor de intrare ale activelor. Amortizarea este legata direct de profit si de impozitarea
profitului. Astfel orice crestere a amortizarii are ca finalitate diminuarea profitului. Profitul impreuna cu
amortizarea formeaza surse de finantare a intreprinderii determinand astfel capacitatea de autofinantare a
intreprinderii.
Contabilitate si Gestiune Fiscala, 19-Noi.-2010 pag. 2 din 6
Solutiile pentru concilierea raporturilor dintre fiscalitate si contabilitate sunt oferite de IAS 12 –
„Impozitul pe profit”. Standardul ofera aceste solutii prin „pasajul de trecere” de la rezultatul contabil la
rezultatul fiscal. Standardul utilizeaza urmatorii termeni:
– Profitul contabil (pierderea contabila), este profitul sau pierderea dintr-o perioada inainte de scaderea
cheltuielilor cu impozitul.
+ Total venituri
– Total cheltuieli
± rezultatul contabil
– Profitul impozabil (pierderea fiscala), este profitul sau pierderea pentru o perioada determinata in
conformitate cu reguli stabilite de catre autoritatea fiscala pe baza caruia (careia) e platibil
(recuperabil) impozitul pe profit.
– Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit), reprezinta valoarea agregata privind impozitul curent
si cel amanat inclusa in determinarea profitului sau pierderii pentru o perioada.
691 = 441 – impozitul pe profit platibil
in perioada urmatoare cand am inregistrat un impozit pe profit cumulat de la inceputul anului mai
mic decat cel inregistrat facem inregistrarea:
441 = 691 – impozitul pe profit recuperabil
perioadelor viitoare atunci cand valoarea contabila a datoriei sau a activului este decontata sau
recuperata.
Diferentele temporare deductibile ce vor avea ca rezultat valorile deductibile la determinarea
profitului impozabil sau a pierderii fiscale a perioadelor viitoare atunci cand valoarea contabila a
activelor si a datoriilor e recuperata sau decontata.
– Baza fiscala a unui activ reprezinta valoarea ce va fi deductibila in scopuri fiscale din orice beneficiu
economic impozabil ce va fi generat pentru o entitate atunci cand aceasta recupereaza valoarea
contabila a activului.
– Baza fiscala a unei datorii e valoarea sa contabila (costul istoric) din care scadem orice suma care va
fi deductibila in scopuri fiscale in ceea ce priveste acea datorie in perioada contabila viitoare.
Exemplu: o societate comerciala achizitioneaza un utilaj la inceputul lui 2010, cost de achizitie de
100 mil. lei, durata de viata determinata de lege este de 4 ani, durata de viata estimata de 5 ani. Amortizarea
contabila = 100 mil. lei / 5 ani = 20 mil. lei. Amortizarea fiscala = 100 mil. lei / 4 ani = 25 mil. lei.
La 31 dec. 2010 situatia activului este:
baza contabila = 100 mil. lei cost istoric – 20 mil. lei amortizarea contabila = 80 mil. lei
baza fiscala = 100 mil. lei cost istoric – 25 mil. lei amortizarea fiscala = 75 mil. lei
Cand baza contabila > baza fiscala ==> diferenta temporara impozabila, 80 – 75 = 5 mil. lei.
Diferenta cu impozitul amanat (cota de impunere: 16%) = 5 mil. lei ∙ 16% = 800.000 lei.
Datoria intiala cu impozitul amanat = 0 lei.
Cheltuiala cu impozitul amanat: 6912 = 4412 800.000 lei
La 31 dec. 2011:
baza contabila = 100 mil. lei cost istoric 40 mil. lei, amortizarea contabila 60 mil. lei,
baza fiscala = 100 mil. lei, amortizarea fiscala 50 mil. lei ==>
diferenta temporara impozabila 60 mil – 50 mil = 10 mil lei.,
diferenta cu impozitul amanat (impozit =16%) = 10 mil. Lei ∙ 16% = 1.600.000 lei,
datoria initiala cu impozitul amanat = 800.000 lei,
cheltuiala cu impozitul amanat = 1.600.000 – 800.000 = 800.000 lei.
6912 = 4412 800.000 lei
La 31 dec. 2012:
baza contabila = 100 mil. lei, (cost istoric) – 60 mil. (amortizare contabila) = 40 mil.,
baza fiscala = 100 mil. lei (cost istoric) – 75 mil. (amortizare fiscala) = 25 mil lei. →
diferenta temporara impozabila 40 mil. – 25 mil. = 15 mil.
datoria totala cu impozitul amanat = 15 mil. ∙ 16% = 2.400.000 lei. (diferenta cu impozit amanat),
datoria initiala cu impozitul amanat = 1.600.000,
cheltuiala cu impozitul amanat = 2.400.000 – 1.600.000 = 800.000 lei.
6912 = 4412 800.000 lei
In exercitiul urmator (2013) vom avea:
baza contabila = 20 mil. lei;
baza fiscala = 0 lei;
Contabilitate si Gestiune Fiscala, 19-Noi.-2010 pag. 4 din 6
intracomunitare.
Taxarea inversa se realizeaza pentru o anumita categorie de tranzactii (material lemnos, deseuri) si
presupune inregistrarea creantelor si obligatiilor la partenerii de facaeri la valoarea lor neta.
La client: 301 = 401 - sume la valoarea neta
4426 = 4427
La livrator: 4111 = 701 - sume la valoarea neta
4426 = 4427
TVA neexigibila e legata de tranzactiile pentru care nu au fost facute inca documentele (furnizori
facturi nesosite, clienti facturi de intocmit), achizitii/vanzari marfuri in comertul cu amanuntul.
371 401
4426 378
4428
Suma din 371 se ia din NIR si e formata din costul de achizitie + adaosul comercial + TVA aferenta
valorii marfii.
Suma din 4426 e luata din factura
Suma din 401 e luata din factura
Suma din 378 se ia din NIR
Suma din 4428 se ia din NIR
La vanzare: 5311 707
sau: 5121 4427 TVA colectat
Inregistrarea se face pe baza raportului de casa
% = 371 (e identic cu 5311 + 5121)
descarcare 607 (costul de achizitie)
gestiune: 378
4428 (e identic cu suma din 4427)
SI 378Rulajcreditor 378
k 378=
SI 371−4428Rulajdebitor 378 −4428
k 378⋅Rulaj creditor 371−4428 = adaosul aferent marfii vandute