Rentabilitatea financiară indicator

complex de măsurare a eficienţei

economice

 Prep. univ. drd. CLAUDIA GRIGORE

Rata rentabilităţii financiare este un indicator semnificativ în aprecierea

performanţelor economico–financiare ale întreprinderii atât în cadrul
diagnosticului intern cât şi în analizele solicitate de partenerii externi.
În literatura de specialitate, rata rentabilităţii financiare este regăsită sub
Rata rentabilităţii financiare este un
următoarele modalităţi de calcul:
indicator semnificativ în aprecierea
rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent
performanţelor economico–financi-
Rcurent × 100
are ale întreprinderii atât în cadrul di- Rf =
Kpm
agnosticului intern cât şi în analizele
solicitate de partenerii externi. sau
Rbrut × 100
Rf =
Kpm

Notă: această rată este întâlnită şi sub denumirea de rată economică a

rentabilităţii capitalului permanent
sau

Rnet + Dob × 100

Rf =
Kpm

rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu (Return on Equi-

ty–ROE)

Rnet × 100
Re =
Kpp

Unde:
Rf = rata rentabilităţii financiare
Rcurent = rezultatul curent al exerciţiului
Kpm = capital permanent
Rbrut = rezultat brut, înainte de impozitare
Rnet = rezultat net al exerciţiului
Dob = dobânzi pentru datorii pe termen mediu şi lung
Kpp = capital propriu

30 Revista ContaPlus • nr. 14 • iulie, 2007

În teoria de specialitate, în cadrul
ratelor de rentabilitate financiară
sunt regăsite şi următoarele rate:
rata de rentabilitate a activelor
totale (“Return on Total Assets” –
ROA), calculată după cum urmea-
ză:
Rnet × 100
ROA = randamentul capitalurilor proprii,
At
rata de rentabilitate a capitalu-
lui utilizat (ROCE):
Rid × 100
ROCE = că pentru o unitate de profit ra-
Kpm
Unde:
Rid = rezultat înainte de
impozitare şi dobânzi
Dacă rata rentabilităţii economice
exprimă remunerarea capitalu-
lui investit făcând referire numai
la activitatea de exploatare, rata
rentabilităţii financiare cuantifică
remunerarea capitalului propriu
prin prisma tuturor celor trei tipuri
de activităţi: exploatare, financiară
şi extraordinară.
Rata rentabilităţii financiare are în
vedere provenienţa capitalurilor,
fiind sensibilă la structura finan-
ciară a întreprinderii şi în mare
măsură influenţată de gradul de
îndatorare al întreprinderii.
Rentabilitatea unei întreprinderi
nu poate fi analizată independent
de aspectele legate de structura sa
financiară. Pentru orice întreprin-
dere prezintă interes cunoaşterea
structurii financiare cu care îşi
poate desfăşura o activitate renta-
bilă, precum şi cunoaşterea nive-
lului de îndatorare la care poate
apela, astfel încât acesta să nu se
reflecte negativ asupra rentabili-
tăţii sale financiare. Nerespectarea
acestei restricţii ar conduce la un
dezechilibru financiar, în pofida
unei rentabilităţi economice sem-
nificative, care va fi absorbită de
nivelul cheltuielilor financiare ge-
nerate de un grad de îndatorare
mult prea ridicat.
Rata rentabilităţii financiare a ca-
pitalului propriu pune în evidenţă
respectiv al plasamentului efec-
tuat de acţionarii unei societăţi
prin cumpărarea acţiunilor socie-
tăţii. Profitul, sursa importantă de
finanţare a dezvoltării unei activi-
tăţi, reprezintă parte componentă
a capitalurilor unei întreprinderi,
remunerând, în primul rând, par-
ticiparea acţionarilor, prin inter-
mediul dividendelor. O creştere
a acestui indicator evidenţiază o
activitate eficientă din punct de
vedere al fructificării capitalurilor
proprii.
În determinarea ratei rentabilităţii
financiare a capitalului propriu se
ţine cont de metodologia de cal-
cul a profitului net, respectiv de
regimul de calcul al amortizării şi
provizioanelor, al cheltuielilor de-
ductibile şi nedeductibile avute în
vedere la determinarea bazei de
calcul a profitului impozabil.
Acţiunile unei întreprinderi cota-
te la bursă sunt într-o mai mare
măsură solicitate atunci când rata
rentabilităţii financiare este superi-
oară ratei medii a dobânzii, asigu-
rând în acest fel creşterea cursului
bursier.
Reacţia pieţei financiare în funcţie
de rentabilitatea financiară se cal-
culează cu ajutorul indicatorului
numit coeficient de capitaliza-
re bursieră (PER = price earning
ratio), care măsoară de câte ori in-
vestitorii sunt dispuşi să plătească
profitul ce revine pe o acţiune:
Cba × 100
PER =
Pa
Unde:
PER = coeficient de
capitalizare bursieră
Cba = cursul bursier al
acţiunii
Pa = profitul pe acţiune
Mărimea coeficientului de capi-
talizare bursieră arată cât de mult
sunt dispuşi investitorii să plăteas-
portat. Beneficiul pe acţiune indi-
că potenţialul de creştere şi riscul
unei companii. Pentru întreprin-
derile cu mai bune perspective de
vânzare (în condiţii economice şi
de risc constante), coeficientul de
capitalizare bursieră va înregistra
valori mai mari. Valori mai mici vor
fi înregistrate în cazul întreprinde-
rilor cu activităţi riscante, pentru
care se estimează o scădere a pro-
fiturilor.
În fapt, variaţia capitalizării bursi-
ere depinde de acţiunea riscului
la nivelul ramurii de activitate, de
evoluţia gradului de îndatorare şi
de variabilitatea profiturilor viitoa-
re. Prin inversarea raportului ce
redă coeficientul de capitalizare
bursieră, se obţine indicatorul re-
găsit sub denumirea de „prag al
câştigurilor” (Pc):
Pa × 100
Pc =
Cba
Pragul câştigurilor se calculează
de obicei folosind profitul după
impozitare. Deşi acţionarilor nu
le revine totdeauna profitul net
în totalitate, este interesant de vă-
zut legătura dintre profitul net al
întreprinderii şi preţul curent de
piaţă al acţiunilor.
Revista ContaPlus • nr. 14 • iulie, 2007 31
 Informaţii cu privire la evoluţia
câştigurilor unei întreprinderi sunt
oferite investitorilor şi prin rata de
creştere a câştigurilor pe acţiu-
ne (EPS):
Pa × 100
EPS = de comerţ), mărci şi altele de
Na
Rata de creştere a câştigurilor pe
acţiune indică potenţialul de creş-
tere şi riscul unei întreprinderi. Cu
cât acest indicator înregistrează
valori mai ridicate, cu atât poten-
ţialul ei de creştere este mai mare;
cu cât valorile sunt mai mici, cu
atât întreprinderea deţine un risc
mai mare.
Evoluţia EPS este mult mai utilă
în caracterizarea progresului în-
treprinderii decât trendul simplu
anual al profiturilor; profitul mărit
derivat din folosirea unei emisiuni
de acţiuni nu distorsionează tren-
dul. Cu alte cuvinte, pentru a men-
ţine acelaşi EPS după o emisiune
de acţiuni, întreprinderea trebuie
să desfăşoare procedurile de emi-
tere cel puţin tot atât de profitabil
ca şi capitalul de origine.
Rentabilitatea financiară constitu-
ie un indicator de bază ce carac-
terizează performanţele întreprin-
derilor, indicator care se află sub
directa incidenţă a politicii comer-
ciale (rentabilitatea comercială), a
eficienţei capitalului angajat (ren-
tabilitatea economică) cât şi a po-
liticii financiare a întreprinderii.
Atât ratele de rentabilitate econo-
mică cât şi ratele de rentabilitate
financiară sunt foarte importante
pentru utilizatori, dar sunt foarte
multe dificultăţi în folosirea lor.
În principal, problemele de bază
ce apar în ceea ce priveşte ratele
32 Revista ContaPlus • nr. 14 • iulie, 2007
menţionate derivă din forma de • la întreprinderi diferă gradul
rezultat şi capital luată în calcul. de capitalizare a activelor ne-
corporale; o posibilitate în în-
Legat de rezultatul (profitul) evi-
lăturarea acestei deficienţe ar
denţiat în determinarea ratelor de
presupune ignorarea oricărei
rentabilitate economică şi financi-
includeri de goodwill (fond
ară, menţionăm:
• în cazul în care sunt comparate
aceste gen în activele imobili-
două sau mai multe întreprin-
zate;
deri prin prisma ratelor de ren-
• determinarea descoperirilor
tabilitate menţionate, politicile
de cont poate fi dificilă. Pentru
contabile vor fi diferite în mod
anumite întreprinderi, desco-
cert şi anumite ajustări vor fi
peririle de cont reprezintă o
necesare;
caracteristică continuă a aran-
• contabilitatea la costul istoric
jamentelor lor financiare; des-
tinde să supraevalueze profitul
coperirile de cont ar trebui să
pentru că deprecierea se ba-
fie prezentate sub formă de
zează pe costul istoric, nu pe
datorii curente. Se pot inclu-
valoarea curentă (prezentă),
de toate dobânzile decurgând
şi totodată câştigurile latente
din datorii oriunde apar ele în
asupra activelor sunt incluse în bilanţ şi, pentru consistenţă,
profitul raportat; să se excludă dobânzile plătite
• profitul poate fi considerat din profit în momentul calcu-
după adăugarea elementelor lării ROCE.
extraordinare care afectează
Cu toate deficienţele remarcate,
realizarea de comparaţii;
ratele de rentabilitate rămân in-
• veniturile necomerciale pot
dicatori de bază în caracterizarea
fi omise dacă obiectivul este
performanţelor întreprinderilor.
măsurarea rezultatului asupra
Abordarea sistematică a proble-
activelor din exploatare. Valoa-
maticii rentabilităţii permite pozi-
rea din balanţă a investiţiilor
ţionarea corectă a întreprinderii în
aducătoare de venituri trebuie
sistemul strategic căruia îi aparţine
exclusă.
şi, totodată, fundamentarea obiec-
În ceea ce priveşte „deficienţele” tivă a orientărilor de perspective.
ratelor de rentabilitate economică
şi financiară redate de capitalul BIBLIOGRAFIE:
folosit în calcul, precizez: 1) Nicolae Georgescu, Robu Vasi-
le, „Analiză economico-finan-
• dacă se utilizează costul conta-
ciară” , Editura ASE, Bucureşti
bil istoric, capitalul utilizat este
2001
subevaluat; subevaluarea capi-
2) Ştefănescu Aurel, Robu Vasile,
talului şi supraevaluarea pro- „Analiză economico-financia-
fitului, ca efecte cumulate ale ră”, Editura ASE, Bucureşti 2002
costului contabil istoric, duce 3) Niculescu Maria, „Diagnostic
la o supraevaluare a ratelor de global strategic” , Editura Eco-
rentabilitate; nomică 1997 