Universitatea Romano-Americana

Inflatia

Profil: Informatica Economica

Profesor coordonator: Ioana Grigorescu

Grupa: 605

Marin Lucian, Maxim Mihai, Musat Silviu-Alexandru

Anul universitar: 2010

 Cuprins

Inflatia contemporana: geneza si natura................................................................3

Factorii si cauzele inflatiei. Spirala inflationista...................................................5
Interactiunea dintre inflatia prin cerere si inflatia prin oferta............................6
Masurarea si aprecierea intensitatii inflatiei..........................................................7
Forme ale inflatiei dupa intensitatea ei..................................................................8
Efectele (costurile) inflatiei..............................................................................10
Politici de combatere a inflatiei...........................................................................13
Inflaţia în România..............................................................................................15
Ungaria, Romania si Polonia au dus inflatia medie in UE la 1,4% in februarie
2010..................................................................................................................16
Bibliografie:.........................................................................................................17

2
 Inflatia contemporana: geneza si natura

Initial, inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii (falsificarii)

banilor – metale pretioasa. In aceste conditii, avea loc separarea
continutului nominal al monedelor metalica (mai mari) de continutul lor
real (mai mic, diminuat prin falsificari repetate si pe cai diverse).

A doua forma istorica de inflatie consta in inflatia banilor de hartie

covertibili in aur. Atat timp cat banii de hartie inlocuiau realmente aurul
monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor,
precum si marimea acestora – aur cu valoare deplina. Daca banii de
hartie intreceau insa propria lor masura, respectiv contatitatea de bani
aflata in circulatie o depasea sensibil pe cea care rezulta din raportul
dintre masa aurului monetar si etalonul aur, atunci surplusul de ban ide
hartie antrena cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a
banilor aflati in circulatie.

Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de

inflatie – inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur si/sau neconvertibili
in general (pe plan extern). Acum, existenta functionala a banilor de
hartie o absoarbe pe cea materiala.

Inflatia actuala continua sa ramana un proces de depreciere

obiectiva a banilor aflati in circulatie. Ea nu consta in devalorizarea
instrumentelor monetare prin masuri luate constient de factori economici
specializati. In plus, mecanismul scaderii puterii de cumparare a banilor
este unul specific banilor neconvertibili si banilor de credit.

Inflatia se manifesta ca o crestere generala si durabila a marii

majoritati a preturilor. Cresterea este insa diferentiata pe categorii de
bunuri economice, ca si pe servicii ale factorilor de productie, pe variate

3
piete teritoriale. Inflatia modifica deci corelatiile dintre preturile bunurilor
si resurselor.

Evidenta, in primul rand, in sfera circulatiei monetare si marfare,

inflatia actuala semnifica un anume raport intre marimea fluxurilor
banesti si cea a fluxurilor reale. Aceasta semnifica excedentul masei
monetare fata de oferta agregata de satisfactori si prodfactori.

Deoarece fluxurilor banesti pot influenta fie in sensul realizarii

echilibrelor macroeconomice, fie in cel al stimularii aparitiei si adancirii
unor dezechilibre, inflatia contemporana devine ea insasi un dezechilibru
monetaro-material.

Ca proces structural, ce cuprinde ansamblul macrosocial, inflatia

actuala are efecte restructurante.

Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural

monetaro-material, care exprima deprecierea banilor neconvertibili in aur
si a celor neconvertibili in general si cresterea durabila si generalizata a
preturilor, putand fi identificata si ca existenta in circulatie a unei mase
monetare ce depaseste nevoile economiei.

Natura inflatiei contemporane paote fi evidentiata si prin comparare

procesului respectiv cu cel al deflatiei si cu cel al dezinflatiei.

Deflatia consta in procesul monetaro-material caracterizat prin

scaderea durabila pe termen lung a nivelului preturilor, scaderea
rezultata dintr-un ansamblu de masuri care vizeaza restrangerea cererii
nominale pentru a reduce tensiunile asupra dinamicii crescatoare a
preturilor.

Cele mai frecvente astfel de masuri deflationiste sunt: reducerea

cheltuielilor publice sau angajarea unor astfel de cheltuieli numai in
masura in care se constituie veniturile ce urmeaza sa le sustina financiar;

4
cresterea presiunii fiscale pentru a limita veniturile nominale disponibile
ale populatiei; restrictionarea creditului si cresterea ratei dobanzii;
limitarea cresterii salariilor si a marjelor de profit; uneori se recurge chiar
la blocarea cresterii preturilor.

Daca inflatia exprima, de regula, un raport invers intre cresterea

foarte puternica a preturilor si dinamica cresterii economice (o crestere
lenta sau chiar o scadere a productiei nationale), deflatia, dimpotriva ,
exprima o relatie directa (cu acelasi sens) intre dinamica preturilor si cea
a productiei (ambele variabile scad).

Dezinflatia consta in procesul monetaro-real care semnifica

incetinirea durabila, controlata si autointretinuta a ratei de cresterea a
nivelului deneral al preturilor.

Factorii si cauzele inflatiei. Spirala inflationista

Cauzele si factorii inflatiei se ierarhizeaza in maniere diferite pe tari

si grupe tari. Se poate constata ca, in unele tari, o anumita cauza a jucat
rolul principal in declansarea unei inflatii puternice autointretinute, in timp
ce, in alte tari, o asemenea cauza nu a influentat procesul in cauza.

Inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne

banesti (inflatia prin cerere).

Economistul american M. Friedman sustine ca inflatia este legata

de oferta de moneda. Suplimentarea monedei in circulatie decurge –
continua el – din deciziile organismelor economice si monetare
specializate, decizii ce vizeaza sporirea banilor de credit, active asupra
carora au putere de dispozitie.

5
 Un loc aparte ocupa acele conceptii care considera drept cauza
principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta).

Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la

dezechilibrul inflationist, la excesul de cerere nomiala pentru bunurile de
consum (inflatie prin credit).

Masa monetara suplimentara se exprima in sporirea imediata a

cererii de consum, in timp ce noile investitii nu se materializeaza inca in
cresteri ale ofertei. Exista numerosi economisti care considera ca inflatia
are drept cauza sporirea costurilor de productie (inflatia prin costuri).

Interactiunea dintre inflatia prin cerere si inflatia prin oferta

Inflatia prin cerere (“demand-pull inflation”) este acea inflatie care

rezulta din cresterea cererii agregata. Cresterea cererii agregate este
explicata de unii specialisti prin cresterea veniturilor banesti ale
populatiei.

La o crestere a cererii agregate, firmele vor raspune partial prin cresterea

preturilor si partial prin cresterea productiei.

Inflatia prin costuri, prin oferta (“cost-push” sau supply-side

inflation”), apare in situatia in care costurile de productie cresc
independent de cererea agregata. Daca firmele sunt confruntale cu o
sporire a costului, ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de
vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii.

Efectul inflatiei asupra productiei nationale si asupra ocuparii difera

in cazul inflatiei prin costuri de cel al inflatiei prin cerere. Daca inflatia prin
costuri antreneaza, de regula scaderea productiei si a ocuparii, cea prin
cerere conduce, dimpotriva, la sporirea acestora. Inflatia prin cerere si
inflatia prin costuri se pot manifesta simultan.

6
 Masurarea si aprecierea intensitatii inflatiei

Criteriul de masurare a procesului inflationist este ecartul

(decalajul) absolut si relativ dintre cererea solvabila nominala (potentata
de factorii institutionali economico-monetari), pe de o parte, si oferta
reala de bunuri materiale si servicii, pe de alta parte. Ambele marimi
trebuie cosnderate ca fiind agregate la scara economiilor de tarilor.

Absolut, marimea inflatiei ar consta in diferenta dintre cerea

absoluta nominala si oferta reala de marfuri, pe care le pot oferi agentii
economici si pe care acestia le pun efectiv in vanzare.

Relativ, procesul se masoara ca raport procentual intre marimea

absoluta aratata si masa ofertei reale de bunuri.

IPC este un indice de tip Laspeyres, calculandu-se dupa formula

(Qo  P1 )
IPC  , Q0 unde reprzinta strucuta cosului de bunuri ce
(Qo  P0 )

reflecta nevoie sociala in perioada de baza.

In primul rand IPC este folosit de gurverne drept criteriu de

apreciere a reusitei sau nereusitei politicii sale economice.

De asemenea, acest indice serveste patronatului la negocierea cu

sindicatele si salariatii, precum si la analizele comparate dintre dinamica
preturilor si cea a productivitatii muncii, ca si pentru cunoasterea marimii
profiturilor.

Sindicatele, pe de alta parte, urmaresc in permanenta si cu

maximum de inteles evolutia acestui indice, stiut fiind ca sporirea
preturilor de consum afecteaza salariul real, apararea lui constituind
obiectivul principal al sindicatelor si salariatilor.

7
 Forme ale inflatiei dupa intensitatea ei

Masurarea intensittii inflatiei a devenit, in ultimele decenii, o

problema pe cat de actualä, pe atat de echivoca. In fond, este greu de
spus, in fiecare moment, care este Cantitatea de moneda care
depaseste oferta de bunuri ecomice,, cantitate corectata evident cu
viteza de rotatie a banilor.

Cu toate acestea, literatura de specialitate si limbajul cotidian

abunda in atribute si sintagme prin care se incearca delimitarea
diferitelor genuri de inflatie dupa gradul intensitatii acesteia. Redam aici
doar oar cativa termeni: inflatie taratoare, inflatie moderata, inflatie
rapida, inflatie galopanta, hiperinflatie, inflatie cu doua cifre etc. De cele
mai multe ori, departajarea intre aceste genuri de inflatie se efectueazá
pe baza procentului nediu anual al cresterii preturilor bunurilor de
consum.

Incadrarea intensitatii concrete a inflatiei (a ratei oficiale a acesteia)

intr-un gen sau altul dintre cele aratate poarta o puternia doza de
aproximare si difera de la o perioada la alta, de la o tara la alta.

In anii '70 ai secolului nostru, pe baza realitatilor din tarile

dezvoltate economic, a fost impusa urmãtoarea scala de departajare a
procesului inflationist:

- inflatie taratoare, exprimata printr-un ritm mediu

anual de crestere a preturilor de consurn de pana la 3%;

- inflatie moderata,, daca preturile respective cresteau

in ritm de pana la 6%;

- inflatie rapida, atunci cand respectivul ritm se apropia

8
de 10%;

- inflatie galopanta (cu doua cifre), cand cresterea preturilor

de consurn depasea 10%. Accasta era

considerate atunci inflatie deosebit de periculoasa.

Cresterea neinflationista a semnificat si semnifica o inflatie

moderata (si controlata de guverne si alti factori de decizie
macroeconomica), insotita de o rata de crestere relativ inalta.

O astfel de raltie s-a manifestat in tarile dezvoltate economic in

deceniile VI si VII cand, la o rata medie a inflatiei mai mica de 3%, s-a
inregistrat o crestere a productiei nationale intr-un ritm de 4-6%.

De asemenea in perioada 1985-1993, economia Japoniei s-a

caracterizat printr-o crestere neinflationista.

Cresterea economica inflationista releva sporul de productie

nationala insotit de o rata a inflatie ce depaseste acest spor.

In anii 1970-1980, in S.U.A , la o crestere medie a costurilor de

consum cuprinsa intre 5.8-12.6% , ritul mediu anual de crestere a PIB a
oscilata intre 1,8 si 6,1%. In anii 1985-1993 , Anglia, China, Franta,
Germania, Italia si SUA au cunoscut cresteri econmice inflationiste.

Staginflatia reprezinta acea situatie din economia unei tari care se

caracterizeaza prin inflatie rapida si prin lipsa de crestere notabila a
economiei, adesea pron “crestere zero” si prin recesiune economica.

In conditiile staginflatiei, productia regreseaza fara ca masa

monetara sa se reduca, aceasta acoperind cresterile de preturi incepute
anterior.

9
 Termenul de slumpflatie caracterizeaza un declin economic, o
scadere a productiei nationale, pe de o parte, si o inflatie rapida sau
chiar galopanta, pe de alta parte.

In Italia, in anul 1975, la o rata a inflatie de peste 16% s-a

inregistrat o scardere a PIB cu 3,5%. In anii ’90, toate tarile europene
foste socialiste s-au aflat intr-o asemenea situatie economica critica.

Conform lui R.Dornbush, hiperinflatia incepe in luna in care

cresterea preturilor depaseste 50% si se termina in luna anterioara
scaderii cresterii preturilor sub aceasta limita, peste care nu se trece cel
putin un an.

Efectele (costurile) inflatiei

Aspecte metodologice. Efectele inflaiiei difera de la tara la tara, iar in

cadrul unei taride la o perioada la alta. Aceste efecte sunt dependente in
mare masura de forma si intensitarea inflatiei, de capacitatea de
anticipare a participantilor la activitatile economice, precum si de
disponibilitatea si profesionalismul autoritatilor monetare

si economice in a-l tine sub control.

Economistii teoreticieni au identificat si trateaza sase costuri ale

inflatiei moderate anticipate:

1) Primul tip de cheltuieli – pierderi sociale – cu inflatia respectiva

sunt cele legate de deprecierea inflationista a banilor existential
populatie. Cand preturile sunt relative stabile, consumatorii si firmele
stiu care este pretul correct al bunului si care sunt ofertantii care vand la
un astfel de pret. Daca preturile sunt in crestere, participantii la
tranzactii , cumparatorii nu mai stiu care este pretul rezonabil al bunului.

10
De aceea, ei vor cauta acest pret alergand dintr-un Ioc In altul, de la un
vanzator la altul. Aceasta „alergatura" este evident un cost social.

Mai departe, cresterea ratei inflatiei antreneaza sporirea ratei

nominate a dobanzii, ceea ce, la randul ei, duce In diminuarea rezervelor
de mijloace banesti in expresie reala. Daca cantitatea medie de bani
numerar devine mai mica, populatia va fi nevoita sa se deplaseze de mai
multe ori la banca pentru a scoate bani numerar din cont.

2) Al doilea tip de costuri ale inflatiei este legat de necesitatea

deselor calculari sau recalculari de preturi, de operaliunile de afisare a
acestora. Acestea sunt

denumite costuri meniu. In conditii de inflatie, restaurantele trebuie sa

schimbe preturile bunurilor pe care le ofera, magazinele cu amanuntul
sunt nevoite sa

calculeze noile preturi sis a tipareasca alte si alte cataloage de oferta ca

si alte liste de preturi. In cazul capitalului fix, moditicarea preturilor
acestuia

presupun operatiuni foarte costisitoare.

3) ln al treilea rand, inflatia viciaza corelatiile istorice dintre

preturile relative ale diferitelor bunuri materiale si servicii. Ca urmare,
devine imposibila calcularea cu oarecare rigoare a eficientei si
rentabilitatii la nivel firma si ramura. Daca se incearca compararea
acestora in timp si spatiu, efortul respective este sortit aproape total
esecului. Tocmai la aceste costuri se refera acei specialisti care
apreciaza procesul inflationist ca fiind “dezordinea dezordinilor oricarei
economii”.

4) Un al patrulea gen de cost al inflatiei consta in potentarea

incertitudinii si riscului in economie. Cu cat rata inflatiei este mai mare si

11
inregistreaza fluctuatii puternice, cu atat firmele vor intimpina dificultati in
a previziona incasarile si costurile, deci a-si calcula profiturile.

5) In al cincilea rind, intlatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale

avutiei si ale venituairilor itre gospodarii, firme si stat. Aceasta
redistribuire este de notorietate generala in cazul persoanelor care
dispun de venituri fixe, care, adesea, nu sunt indexate la inflatie sau se
indexeaza la cote mai mici decat rata inflatiei. Daca rata reala a dobanzii
scade ca rezultat al inflatiei, va aparea un transfer de resurse monetare
de la creditori la debitori, acestia din urma achitându-si datoriile in bani
depreciati. „Deoarcce cei care au creante vor pierde, iar cei care
datoreaza vor castiga, efectul de distributie al inflatiei este eel mai
pagubitor process pentru o economie pe termen lung", sustin specialistii
T.Mayer, J. Duesenberry, R. Aliber. Este posibil ca impozitele si
cheltuielile guvernamentale sa nu se modifice in acecasi masura cu
inflatia. Daca, de pilda, accizele la alcool nu se modifica la acelasi nivel
cu inflatia, atunci persoanele care beau alcool vor fi avantajate. Similar,
daca salariul minim pe economie (neimpozabil) nu se mareste in ritm cu
inflatia.

6) Costurile psihologice si costurile politice reprezinta cel de-al

saselea cost al inflatiei. Adesea, oamenii o duc mai prost, chiar daca
veniturile lor cresc mai mult decat

rata inflatiei. Ratele ridicate ale inflatiei neasteptate perturba profund

ordinea sociala existenta. Dc aceea, aceasta inflatie este insotita de
tensiuni sociale si,adesea, de schimbäri profunde.

12
 Politici de combatere a inflatiei

Tipologia politiciianti inflationiste.Inflatia a ramas un process

preponderant negative, un proecs cu efecte dezechilibrate in economia
reala. Aceasta cu atat mai mult cu cat este vorba despre o inflatie
puternica neanticipata si necontrolata. De aceea, agentii economici sunt
preocupati sa evite sau sa readuca pe cat posibil efectele negative ale
inflatiei.

Politicile inflationiste ce vizeaza controlul cererii agregate se

deruleaza cu folosirea unor instrumente fiscale si a unor instrumente
monetare adecvate. Mai intai este vorba de blocajul monetar, de
restrictionarea cresterii masei monetare. Acest blocaj se obtine direct,
prin incadrarea creditului in anumite limite si indirect, prin polica banilor
scumpi, prin ridicarea ratei dobanzii. Austeritatea monetara poate da
rezultate daca se aplica pe o durata suficient de mare si daca exista
conditii sociale si economice pentru a se accepta un somaj ridicat.

O alta cale de a controla cererea agregata consta in blocajul

cheltuielilor publice. Mai putine piete publice pentru sectorul privat
inseamna o activitate mai redusa a acestuia si un somaj mai ridicat. Dar
somajul ridicat nu-i sigur ca actioneaza in sensul reducerii inflatiei.

Blocajul veniturilor si al costurilor salariale este o alta modalitate de

a controla si a restrictiona cererea agregata. Politicile antiinflationiste ce
vizeaza oferta agregata au efecte durabile si profunde. Astfel de efecte
se obtin deoarece masurile adoptate vizeaza cauzele profunde ale
cresterii nivelului preturilor: productivitatea, concurenta, costuri,
management.

13
 Socurile cererii si ale ofertei au efecte finale diferite, acestea
depinzand de faptul daca sunt izolate sau sustinute, respectiv daca sunt
sau nu sunt validate si acomodate monetar.

Orice politica macroeconomica are drept obiectiv declarat atat o

inflatie moderata, cat si un nivel scazut de somaj. Relatia dinre inflatie si
rata somajului – ambele marimi privite in dimanica – a fost surprinsa
pentru prima data de economistul englez de origine neozeelandeza
Arthur W. Phillips cu ajutorul unei curbe care ii porta numele.

Curba Phillips originara. Observand si cercetand ample serii de

date privitoare la rata somajului (ca indicator structural) si la dinamica
salariului nominal (ca indice de baza in lant) in Anglia, pe intervalul de
timp 1861-1957, A. W. Phillips a descoperit o relatie inversa intre ritmul
salariului nominal si rata somajului.

Modelul contemporan al curbei Phillips si locul inflatiei in acest

model. In perioada postbelica, salariile nominale (ca si preturile, de altfel)
si-au pierdut capacitatea de a raspunde la factorii de scadere. Ele au
devenit rigide in ceea ce priveste abaterea in jos. De aceea, curba
Phillips se inscrie acum doar deasupra axei orizontale a graficului
geometric.

Curba Phillips pe care economistii o folosesc in zilele noastre se

deosebeste de cea initiala (fundamentata pe exemplul Angliei) prin trei
aspecte:

1). In modelul contemporan, ritmurile de modificare anuala a salariului

mediu nominal au fost inlocuite cu ratele inflatiei

2). Curba Phillips actuala include indicatorul ritmurilor asteptate ale

inflatiei (nu doar pe cele inregistrate efectiv)

3). Modelul teoretic de analiza contemporana include si indicatorul

14
 schimbarilor soc ale ofertei.

Curba Phillips este un instrument de fundamentare a politicilor

economiei ofertei. Ea este o alternativa de reprezentare a ofertei globale.
Pe baza ei se adopta politica economica de reglementare a cererii
globale, si astfel se ajunge la fundamentarea alegerii intre inflatie si
somaj, ale carei conditii sunt date de curba ofertei globale.

Inflaţia în România

După decembrie 1989 a existat o mare presiune pentru exporturi

şi extinderea importurilor, atât de bunuri pentru consum , cât şi intermediare .
Producţia era în scădere ( s- a introdus saptămâna lucrătoare de 5 zile ) , cursul
de schimb supraevaluat iar rezervele valutare erau deficient administrate . În
aceste condiţii s-a introdus un plan de stabilizare , susţinut de FMI , care nu a
reuşit însă să oprească inflaţia .

Inflaţia , ca semn al evoluţiei negative a economiei , s-a

manifestat asemănător în România ca şi în celelalte ţări din Europa Centrală şi
de Est după 1989 .Astfel , se poate vorbi de inflaţie în 3 faze , susţinută de
creşterea exponenţială a masei monetare :

- în prima fază , dominată de liberalizarea preţurilor are loc o

explozie inflaţionistă însoţită de suprasaturaţia canalelor de
circulaţie monetară . Acest fenomen se datorează în principal
acumulării de disproporţii între cererea şi oferta de produse ;

- în cea de-a doua fază , apar primele rezultate ale reducerii

subvenţiilor bugetare însoţite de scăderea presiunii
inflaţioniste ;

15
 - în cea de-a treia fază , aplicarea consecventă a mixului de
politici fiscal- monetare antiinflaţioniste , susţinută de reluarea
inflaţiei sub 40% anual .

Ritmul accelerat al inflaţiei a fost susţinut de incercările de

corectare a distorsiunilor legate de preţurile administrate precum şi de scăderea
drastică a PIB , ca urmare a rezulattelor obţinute într-o economie de trecere de la
o structură hipercentralizată la una specifică celei de piaţă .

Ungaria, Romania si Polonia au dus inflatia medie in UE la 1,4% in februarie 2010

Ungaria, Romania si Polonia sunt tarile care au urcat media europeana a

inflatiei in Europa la 1,4% in luna februarie, se arata in estimarea publicata marti
de Oficiul European de Statistica - Eurostat. Ungaria a inregistrat in februarie
2010 cea mai mare rata anuala a inflatiei din Uniunea Europeana, (5,6%),
urmata de Romania (4,5%) si Polonia (3,4%), in vreme ce la polul opus, cele
mai scazute rate ale inflatiei au fost inregistrate in Letonia (minus 4,3%), Irlanda
(minus 2,4%) si Lituania (minus 0,6%).

In termeni anuali, Romania a avut cea mai ridicata inflatie (5,3%), urmata de
Ungaria (4,6%) si Polonia (4%), iar cea mai scazuta in Irlanda (minus 2,2%),
urmata de Portugalia (minus 0,9%) si Estonia (minus 0,6%).

16
 Bibliografie:

1) Nita Dobrota, Dragos Huru - „Economie,” Ed. Economica - 2003

2) Constanţa Popescu – “ Economie “ Ed. Bibliotheca – 2005;

***www.HotNews.ro

17