TEORII ALE FENOMENULUI SI

COMPORTAMENTULUI
INFRACTIONAL
2.1. CONSIDERATII GENERALE

Prevenirea si combaterea fenomenului infractional a preocupat si preocupa omenirea. Aceasta

preocupare este pe deplin justificata daca se are in vedere faptul ca prin fenomenul
infractional se aduce o atingere grava intereselor umane de maxima generalitate si
importanta, se pun in pericol valorile fundamentale afectandu-i astfel buna sa functionalitate.
u9o7od
Orice societate apreciaza comportamentul membrilor sai din punctul de vedere al conformarii
acestora la normele morale si la cele juridice. Nerespectarea acestor norme atrage dupa sine
masuri coercitive sau punitive. Datorita acestui fapt, fenomenul infractional capata
caracteristicele unei probleme sociale de importanta majora pentru intreaga societate, ale
carui consecinte si moduri de solutionare se resimt la toate nivelurile ei.
Cei implicati in studierea fenomenului infractional sunt interesati in primul rand de explicarea
cauzala a acestuia, de evidentierea factorilor determinanti, deoarece conceptiile si teoriile
elaborate au un puternic rol reglator asupra diferitelor componente ale sistemului legal si
asupra tipurilor de activitati corectionale si profilactice.
In incercarile de conturare a unor teorii, tipologii se lovesc de marea variabilitate a
manifestarilor comportamentale implicate in conturarea unor infractiuni. Ca urmare a unor
asemenea demersuri, au aparut de-a lungul timpului o serie de teorii care trateaza in maniere
particulare comportamentul infractional.
Problemele pe care incearca sa le solutioneze aceste teorii sunt cat se poate de firesti, astfel: -
“De ce unele persoane comit acte infractionale, iar altele nu? Exista anumite cauze ori
anumiti factori care determina un comportament infractional? Unde trebuie cautati acei
factori?
Pentru a raspunde la aceste intrebari, comportamentul a fost in general privit ca un raspuns al
personalitatii fata de o situatie determinata. In aceste conditii, etiologia comportamentului
infractional se poate situa in personalitatea infractorului, in situatia preinfractionala sau in
imbinarea celor doua (Gassin, 1990).
O alta categorie de intrebari ar fi: -“De ce nu toti infractorii comit aceleasi infractiuni? Exista
factori care favorizeaza un anumit gen de infractiuni? Exista diferentieri intre infractori?
Pentru a raspunde la aceste intrebari au fost elaborate diferite clasificari ale factorilor si au
fost realizate diverse tipologii ale infractorului.
In contextul unei amplificari a cercetarii stiintifice in toate domeniile, caracterul uman si
social al infractiunii nu mai putea fi ignorat, cercetarea fenomenului si a comportamentului
infractional devenind inevitabila.
In functie de factorii considerati a fi determinanti in explicarea fenomenului si a
comportamentului infractional, am selectat acele teorii care sunt reprezentative pentru
domeniul psihologiei judiciare.
In aceasta selectie am plecat de la premisa ca fenomenul si comportamentul infractional au un
element comun, acesta fiind factorul psihologic. De acest factor nu se poate face abstractie
atata vreme cat orice act infractional este rezultatul actiunii umane rasfrante prin prisma
propriei personalitati. Avand in vedere numarul mare de teorii din acest domeniu, precizam
ca orice incercare de sistematizare va fi inevitabil incompleta.
Aceste teorii pot fi grupate in trei categorii: psiho-biologice, psiho-sociale si psiho-morale
(Cioclei, 1996).

2.2. TEORIILE PSIHO-BIOLOGICE

Teoriile psiho-biologice sustin, in esenta, ca anumite anomalii sau disfunctii psihofiziologice

constituie factorii determinanti ai comportamentului infractional. Acestea considera ca
infractiunea ca fenomen individual are o baza psiho-biologica organica sau functionala.