Problematica diferentelor de gen in educatie

Educatoare: Butucaru Georgeta

Gradinita ,, Raza de Soare’’ Bacău

Educaţia de gen în învăţământul românesc

Ceea ce ne defineşte ca femei sau băbaţi reprezintă un lung şir de experienţe de învăţare

socială în familie, în cercul de prieteni, în şcoală sau în alte contexte. Ca instituţii sociale, grădiniţa

şi mai apoi şcoala, reprezintă un important laborator al proceselor de construcţie de gen la elevi. Din

aceasta perspectivă, modul în care sunt organizate experienţele de învăţare, atât prin conţinutul lor

explicit sau implicit, cât si prin modelele de activitate cognitivă şi de interacţiune socială pe care le

presupun, pot exercita influenţe semnificative asupra conştientizării şi interiorizării de gen individuale

ale elevilor.

Cercetările privind problematica de gen în educaţie sunt abia la începuturi şi constituie o

provocare şi o preocupare de actualitate a specialiştilor din spaţiul educaţional românesc. Interesul

pentru această temă este stimulat de o serie de factori ce ţin de tendinţele de reconsiderare a

problematicii de gen în educaţie în perspectivele egalităţii de şanse .

- iniţiativele curente la nivel european de instituţionalizare şi dezvoltare a educaţiei în

spiritul promovării echităţii şi parteneriatului de gen la toate nivelurile de învăţământ ;

- interesul în creştere în ţara noastră pentru abordarea acestei teme ;

- interesul manifestat de cadrele didactice faţă de unele aspecte privind introducerea unei

educaţii de gen;

Criteriul de gen a constituit un aspect important în domeniul educaţiei de la primele forme

de instrucţie în familie şi comunitate, până la sistemul de învăţământ din societatea contemporană.

De-a lungul istoriei şi în contexte social- economice şi culturale diferite, în planul educaţional s-au
înregistrat moduri diferite de raportare la problematica de gen, care au oxcilat între principiul separării

pe sexe

( educaţia fetelor- educaţia băieţilor) şi cel al integrării ( co-educaţia - educaţia comună pentru ambele

sexe).

Sistemul actual al învăţământului românesc îşi propune ca principiu de organizare echitatea

şi egalitatea de şanse. Legea învăţământului şi alte reglementări legislative nu fac referiri explicite la

egalitatea de gen, singura prevedere referindu-se la accesul egal la educaţie. Accentul pus pe formarea

personalităţii, pe respectarea particularităţilor individuale şi pe tratarea diferenţiată constituie insă o

prioritate a sistemului actual de învăţământ care promovează implicit respectare particularităţilor de

gen.

Problematica diferentelor de gen

Educatorii care interacţionează în mod direct cu copiii, au observat în mod constant diferenţe

între comportamentul, stilul de învăţare, interesele şi preocupările fetelor şi a băieţilor.Educaţia

diferenţiată în funcţie de nevoile specifice de gen oferă o alternativă pentru îmbunătăţirea

performanţelor şcolare atât a fetelor cât şi a băieţilor, precum şi pentru facilitarea accesului la

oportunităţi educaţionale egale.Beneficiul major al educaţiei în funcţie de nevoile de dezvoltare de

gen este raportat la creşterea calităţii vieţii şi la posibilitatea unor alegeri de viaţă şi de profesie variate

şi flexibile. Această abordare educaţională promovează dezvoltarea potenţialului individual real al

fetelor şi băieţilor nelimitat de normele şi valorile sociale care prescriu comportamente stereotipe de

gen.

Diferenţele între genuri nu trebuie înţelese în termeni de deficite sau de superioritate a unui

gen faţă de altul. Diferenţele reprezintă abilităţi şi tipuri comportamentale diferite, constituite social.

Problematica de gen este abordată în studiile de specialitate din două perspective :

- a diferenţelor de gen în procesul de învăţare ;

- a stereotipurilor de gen ca limite în procesul de dezvoltare ;

Prima abordare identifică modalităţile de eficientizare a procesului de învăţare care duce la

valorizarea potenţialului copilului, iar cea de-a doua abordează stereotipurile fără o analiză atentă a

cauzelor ce le generează.

Studiul intitulat ’’Perspective de gen în educaţie’ ’, elaborat în 2004 de către Institutul de Ştiinţe

ale Educaţiei şi UNICEF- Reprezentanţa din România, a analizat atitudinea cadrelor didactice faţă de

educaţa de gen şi s-a constatat că reacţiile acestora in acest domeniu au fost diverse: interes pentru

temă, surprindere, indiferenţă, neînţelegerea , necunoaşterea sau nesusţinerea problematicii de gen.

Concluzia este că marea majoritate a cadrelor didactice nu este pregătită să gestioneze problematica de

gen în educaţie deoarece :

- nu este o preocupare explicită şi concretă în tematica educaţiei de gen ;

- interesul scăzut al cadrelor didactice faţă de problematica de gen ;

- educatoarele, învăţătoarele, fiind formate în instituţii hiperfeminizate, pornesc în carieră cu

un handicap major referitor la tratarea chestiunilor de gen la clasă ;

- există o probabilitate puternică a unor aşteptări de performanţă mai bună la băieţi la

disciplinele matematice, tehnice, sportive, respectiv la cele artistice, umaniste pentru fete;

- există tendinţa de a evalua pozitiv fetele( disciplinate, silitoare) în raport cu băieţii (

obraznici, indisciplinaţi etc ) în raport cu băieţii;

Educatia de gen în grădiniţă

Problematica diferenţelor de gen apare din ce în e mai frecvent cand abordam dezvoltarea

adecvata a copiilor, ea avand un rol decisiv in modul in care se formeaza abilitatile emotionale ale

acestora.Educatia de gen se realizeaza de catre parinti si educatori inca de la inceputul formarii

identitatii de gen, in jurul varstei de 2-3 ani, cand copilul realizeaza ca sunt doua categorii- fete si

baieti iar ei apartin uneia dintre ele. Dezvoltarea identitatii de gen este puternic influentata de rolurile

de gen existente intr-o societate. Copiii invata de mici ce inseamna sa fii baiat sau fata in societatea
noastra, ei fiind expusi la multi factori care le influenteaza atitudinile si comportamentele. Acestea

sunt invatate mai intai acasasi apoi sunt mentinute si intarite la gradinita, in cercul de prieteni, mass-

media.

Grădiniţa constituie primul cadru instituţionalizat în care are loc ,, socializarea de gen’’, prin

care se încurajează sau se descurajează anumite comportamente şi atitudini ale unui anumit gen şi

prin care se comunică ceea ce este potrivit pentru normele de gen ale momentului.Diferite studii au

confirmat ipoteza conform căreia, imaginea de sine a copilului, în raport cu genul, se formează încă de

la vârste timpurii.În procesul educaţional desfăşurat în grădiniţă, apar des diferenţe de gen la diferite

niveluri ( valori promovate, relaţii între copii, procese de învăţare, modalităţi evaluative etc).

La vârsta preşcolară se evidenţiază existenţa manifestării stereotipurilor de gen la nivel de

relaţii intra-grup şi inter-grupuri. La această vârstă, structurarea trăsăturilor de gen urmează linia

stereotipiei: băieţii- puternici, curajoşi, iar fetele-sensibile, atente la nevoile băieţilor, cu manifestări

artistice.Existenţa stereotipurilor, prejudecăţilor legate de performanţele cognitive, aspectele vieţii

emoţionale sau comportamentale ale copiilor constituie bariere de gen în dezvoltarea armonioasă a

acestora.

Iată câteva bariere de gen care se pot manifesta în dezvoltarea cognitivă, viaţa emoţională şi

comportamentul social la vârsta preşcolară:

- convingeri cu efecte negative legate de performanţele cognitive ale copiilor:,, băieţii sunt

buni la matematică, sport dar nu le place să povestească şi să deseneze’’, ,, fetele nu sunt bune

la matematică dar povestesc , scriu şi desenează frumos’’, ,, fetele se rătăcesc uşor’’, ,,băieţii nu

au răbdare în realizarea cu migală a unor lucruri’’, ,, sportul nu e pentru fete’ ’, ,, numai băieţii

construiesc’’, ,, fetele au mai multă răbdare şi au înclinaţii spre activităţi practice’’ etc;

- convingeri cu efecte negative( stereotipuri, prejudecăţi) legate de aspecte ale vieţii

emoţionale:fetele sunt invatate sa manifeste un comportament mai putin activ, fara furie si agresiune

fizica,fiind incurajate spre frica si renuntare mai des decat baietii ; ,, băieţii nu trebuie să plângă’’,
doar fetiţele sunt slabe şi plâng’’, ,, băieţii sunt puternici şi curajoşi că sunt bărbaţi’’, ,, fetele sunt

fricoase’’ etc;

- bariere de gen în optimizarea comportamentului social şi a relaţiilor între copiii de sexe

diferite: admonestarea deasă a băieţilor de către educatoare: ,, fiţi cuminţi cum sunt fetele!’’, ,, dacă

esti obraznic te separ şi te aşez lângă fete!’’, ,,eşti fricos ca o fată!’’, ,,eşti băiat, nu te joci cu păpuşi

ci cu maşini!’’ etc; fetelor li se spune: ,,fiţi cumunţi că sunteţi fete!’’, ,, fiţi gospodine şi harnice ca

mamele voastre!’’, ,, pastraţi-vă feminitatea!’’, ,, nu trebuie să vă jucaţi cu băieţii pentru că sunt

obraznici’’, ,, eşti obraznică ca un băiat!’’,

Toate aceste exprimări, formulate la modul ,,ele pot, voi de ce nu?’’, duc inconştient la

discriminări de gen, şi crează complexe de inferioritate ajungând până la a induce copiilor ideea că

un gen este superior celuilalt şi este înzestrat să desfăşoare anumite activităţi.Separarea copiilor din

grădiniţă pe criteriul apartenenţei la sex este mai puţin vizibil la grupele mică şi mijlocie, crescând

în intensitate la grupele mare şi pregătitoare. Însă exprimările de mai sus pot favoriza tendinţele de

segregare între sexe care pot conduce la interacţiuni negative între cele două genuri.

Cercetările arată că stereotipurile de gen favorizează indirect dezvoltarea anumitor probleme

psihologice în mod diferit la fete şi la băieţi: băieţii manifestă mai frecvent probleme de externalizare

(probleme comportamentale), iar fetele probleme de internalizare ( anxietate şi depresie).Aceste

manifestari apar pregnant la vârsta preşcolară, când fetele sunt învăţate în mod greşit de către

educatoare să manifeste un comportament mai puţin activ sau agresiv, în timp ce băieţilor li se

permit cu mai multă toleranţă aceste manifestări. Aceste stereotipuri de gen constituie obstacole

în exprimarea adecvată a emoţiilor si sentimentelor ducând la apariţia unor fenomene negative in

comportamentul copiilor:agresivitate fizică sau verbală,frica, tristeţea, tendinţa de izolare, interiorizare

sau chiar depresia.

Cea mai evidentă practică în discriminarea de gen o constituie jocurile de rol, situaţii în
care educatoarea încurajează fetele să se joace ,, De-a gospodinele’’, ,, De-a mama’’, iar băieţii ,,De-

a şoferii’’, ,,De-a constructorii’’, ,, De-a poliţiştii’’ etc. Deseori copiiii sunt admonestaţi atunci când

se orientează spre alte jocuri sau activităţi decăt cele specifice genului căruia apartin.Chiar dacă

uneori educatoarea lasă copiilor libertatea de a alege, nu valorifică situaţiile din perspective de gen

şi permite astfel, prin indiferenţă, perpetuarea unor stereotipii. Observând manifestările copiilor în

timpul jocurilor liber creative, s-a constatat preferinţa fetelor de a se juca în perechi în timp ce băieţii

se organizează în grupuri mai lărgite. Fetele sunt mult mai atente la alegerea partenerei de joacă, în

timp ce pentru băieţi acest lucru se petrece întâmplător, condiţia fiind preferinţa comună pentru o

jucărie sau un joc.Educatoarea trebuie să încurajeze fetele pentru jocul în grupuri iar băieţii pentru

jocul în diadă orientând copiii spre jocuri desfăşurate pe grupuri mixte.

Iată câteva strategii didactice pe care un cadru didactic, care conştientizează problematica

de gen, trebuie să le folosească în vederea creării unor oportunităţi egale de educaţie pentru ambele

genuri:

- să ofere tuturor copiilor o cantitate egală de atenţie, încurajare şi consideraţie;

- să creeze aşteptări egale pentru fete şi băieţi în cadrul activităţilor;

- să utilizeze metode didactice care să ia în considerare aptitudinile, talentele, nevoile,

interesele individuale şi genul copiilor;

- împărţirea responsabilităţilor, a resurselor şi a eforturilor către scopuri şi obiective comune;

- creearea unui mediu favorabil în care fiecare copil să se simţă în siguranţă, liber de a-şi

exprima propriile opinii;

- să exploreze cu copiii diferite tipuri de activităţi care să faciliteze implicarea fetelor şi

băieţilor în egala masura, farasă se limiteze la cele de gen tradiţionale;

- să iniţieze teme de joc noi pentru ambele genuri în care să fie implicaţi fetele şi băieţii

deopotrivă;

- oferirea unui feedback pozitiv imediat pentru implicarea în activităţi considerate în mod
tradiţional specifice genului opus;

- oferirea oportunutăţii fiecărui copil, indiferent de sex,de a se simţi competent în orice

domeniu de activitate;

- oferirea copiilor unor jucării cât mai variate, stimulându-i să se implice în activităţi specifice

genului opus;

- încurajarea copiilor în a-şi exprima emoţiile într-un mod personal şi sincer;

- să utilizeze criterii de evaluare comune atât pentru fete cât şi pentru băieţi;

Se impune cerinţa ca fiecare cadru didactic responsabil să conştientizeze importanţa şi

dimensiunea problermaticii de gen, să manifeste interes şi procupare pentru utilizarea în activitatea

lor a metodelor şi strategiilor care să conducă la eliminarea barierelor de gen existente în educaţia

tinerei generaţii, favorizând astfel, dezvoltarea armonioasă a acesteia bazată pe egalitatea de şanse.

Bibliografie:

1. Magdalena, Balica; Ciprian, Fartuşnic; Irina, Hoga; Mihaela, Jigău; Lucian ,Voinea; -

Perspective asupra dimensiunii de gen, Institutul de stiinţe ale Educaţiei, UNICEF, Bucureşti, 2004;

2. Domnica, Petrovai (coordonator); Bogdan, Benesuc ( coordonator); Raluca, Anca;

Raluca, Tătaru; Diana, Calenic; coordonator proiect Alina, Chiriac; - Diferenţe de gen în creşterea şi
educarea copiilor.