CARACTERIZAREA MESTERULUI MANOLE

Lucian Blaga, unul dintre scriitorii literaturii romane, a manifestat o bogata a

ctivitate literara, dovada fiind operele sale: poezii ("Poezii", "Lauda somnului
", "La cumpana apelor", "Poemele luminii"), piesele de teatru ("Zamolxe", "Anton
Pann", "Arca lui Noe", "Mesterul Manole") sau lucrarile sale de eseistica, filo
zofie, aforisme si memorialistica ("Filozofia stilului", "Trilogia cunoasterii",
"Spatiul mioritic", "Geneza si sensul culturii", "Pietre pentru templul meu").
Drama "Mesterul Manole" a aparut in 1927 la Sibiu, iat in 1929 are loc premiera
piesei la Teatrul National din Bucuresti. Este o drama mitica expresionista si d
e idei, datorita influentelor mitice si expresioniste pe care le are.
Tema piesei o constituie destinul tragic al creatorului, stapanit de patima sa,
ca de o boala.
Personajul central al dramei de idei "Mesterul Manole" este mesterul Manole, la
care se raporteaza toate celelalte personaje. El este creatorul de arta, un mart
ir al frumosului, deoarece creatia inseamna pentru el, patima si mistuire: "Laun
tric, un demon striga: cladeste! Pamantul se impotriveste si striga: jertfeste!.
.."
Portretul fizic al lui Manole este foarte sumar schitat, lipsind cu desavarsire.
Singura trasatura fizica mentionata si ilustrata prin intermediul caracterizari
i directe facuta de alte personaje, mai precis de Mira, este ca are "par negru".
Celelalte trasaturi ale lui Manole sunt puse in evidenta atat prin mijloace de c
aracterizare directa, cat si prin mijloace de caracterizare indirecta.
Astfel, prin intermediul autocaracterizarii este ilustrat faptul ca Manole este
stapanit de aceasta patima pentru creatie, care il mistuie pe zi ce trece. ("...
pentru biserica zilnic mor", "e foc ce mistuie [...] si e pedeapsa si e blestem"
).
Prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje sunt reliefate
alte trasaturi ale lui Manole. Mira il vede ca pe o "inima fara odihna, gand tre
az, visare fara popas", si in momentul in care afla ca acesta, impreuna cu cei n
oua zidari, vor sa jertfeasca pe cineva pentru zidirea bisericii nu se abtine sa
il numeasca ucigas ("noua ucigasi si cu Manole zece").
Solul il considera un mesager al adevarului, zidarii il numesc "Mesterul Nenoroc
", cel de-al saselea marturisindu-I ca "Eu te-am urat si te-am iubit cel mai tar
e".
Faptele lui Manole releva faptul ca este tipul creatorului, pasionat de arta, de
frumos, din aceasta cauza fiind dominat de un hybris. Este un erou tragic pentr
u ca incearca sa atinga absolutul, dar isi constientizeaza neputinta de a avea t
otul in plan uman. Surprins intr-o situatie limita, este fortat sa aleaga intre
cele doua jumatati: Mira si biserica, si este constient ca pierderea uneia dintr
e ele il va anihila.
Gandurile lui reflecta zbuciumul launtric si conflictul interior, fiind infatisa
te prin intermediul monologului interior si al introspectiei. Ele stabilesc cele
doua forte ale conflictului: dragostea pentru Mira si patima pentru creatie.
Tot prin intermediul gandurilor sunt relevate superioritatea si inteligenta pers
onajului. Initial, acestea exprima indoiala, refuzul jertfei, iar in final expri
ma constientizarea si hotararea, ilustrata si prin sintagma "biserica se va inal
ta!", care devine lait motiv pentru Manole.
Din punctul de vedere al limbajului, Manole are un limbaj profetic, pentru ca Mi
ra ii spune "Tu inceput si tu sfarsit, tu totul", metaforic, numind-o pe Mira "a
ltarul bisericii". Limbajul sugereaza revolta mesterului, prin interogatii si ex
clamatii retorice.
Mediul in care traieste Manole este un spatiu specific, care il ajuta sa se deta
seze de lume, drama fiindu-I inteleasa doar de cateva dintre personaje, Bogumil,
Mira si Gaman. Mediul este cel care diferentiaza o lupta intre Manole omul si M
anole artistul.
Din relatiile cu ceilalti se observa superioritatea personajului, el reusind sa
ii inchida pe mesteri intr-un "cerc de vraja". De asemenea, toti ceilalti recuno
sc fascinatia pe care o exercita Manole asupra zidarilor.
Bogumil a fost considerat o alta fata a creatorului, fiind cel care constientize
aza necesitatea jertfei. El este cel care raspunde revoltei creatorului: "Cine e
? Ce e? Nu e apa, nu e foc, sunt puterile". Numele lui sugereaza dualitatea uman
a, intre bine si rau, Dumnezeu si Satana, suflet si trup, sacru si profan.
Gaman este simbolul stihiilor ce se opun zidirii. A fost socotit unul dintre pro
fetii teatrului romanesc, in piesa, fiind cel care intuieste ca Mira va fi jertf
ita: "Tu-inger, tu-copil, tu-piatra".
Premonitia lui Gaman se adevereste: "Sa tacem, sa tacem, visul se va implini, da
r linistea nu o vom mai gasi". Relatia dintre ei este indisolubila, el fiind cel
care in final intuieste starile creatorului si aude impreuna cu acesta cantecul
din zid.
Al saselea zidar este razvratit, dar credincios vesnic lui Manole. Destinul lui
se apropie de cel al lui Iuda, dar in final ajunge sa creada in minunea savarsit
a.
Mira este cea impreuna cu care Manole intregeste cuplul primordial, ei fiind suf
lete-pereche, uniti in moarte asa cum au fost in viata.
Prin moarte, puterea de sacrificiu a lui Manole, artistul de geniu, face posibil
a atingerea absolutului si intrarea in eternitate. El se urca in turla bisericii
, tragand pentru prima oara clopotul pentru "aceea care cantare de clopot n-a av
ut", dupa care se arunca "in vazduh", lasand in viata pe cei noua mesteri, pentr
u a rataci in continuare.