Sunteți pe pagina 1din 1

Întreaga mitologie trobriandeză este analizată şi interpretată in cheie psihanalitică.

Latour ajunge la concluzia că dacă occidentalii au un singur tată, trobriandezii au doi. Această
dedublare a funcţiei paterne dă seamă de opoziţii binare ale credinţelor şi miturilor acelei
societăţi. Acest gen de abordare psihanalitică poate oferi o viziune promiţătoare unei
problematici antropologice perene. Psihanaliza nu are o viziune care porneşte de la individ şi
structurile înnăscute ale acestuia, ci se axează pe structurile societăţii.

George Devereux pune capăt psihanalizei popoarelor şi dezvoltă instrumente teoretice şi


metodologice de analiză a articulărilor între boala psihică şi cultură in particularităţile acestora.

Convingerea în unitatea psihică a omului se îmbină cu dezvoltarea conceptului de inconştient


etnic şi analiza formelor sale de manifestare în diferite contexte. Deşi etnopsihiatria are ca
obiectiv coordonarea conceptului etnologic de cultură cu cel psihic de normalitate, nu există o
relativitate culturală a normalităţii. Adaptarea la societate nu este un criteriu de normalitate,
deoarece există şi societăţi bolnave.

În viziunea lui Devereux, societatea este definită de coexistenţa celor trei tipuri de relaţii sociale
identificate de Parsons: relaţii funcţional specifice, funcţional difuze şi funcţional cumulative.
Acesta adaugă şi relaţii funcţional difuze specifice doar comunităţii. Consideră că tulburările
psihice din această categorie trebuie interpretate şi descrise „în funcţie de tipurile de relaţii
sociale care joacă un rol-cheie în societatea respectivă.”

Tulburările etnice sunt cele în care încărcătura simptomatică de natură etnică este predominantă
şi definitorie. Aceasta face ca toţi membrii unei culturi să împărtăşească un anumit repertoriu de
conflicte inconşiente, mecanisme comune de apărare şi mijloace culturale de exprimare.

Recursul la psihanaliză a fost mai degrabă unul instrumental, în perspectivele particulariste


asupra culturii. În Statele Unite a fost utilizat de şcoala Culture and Personality pentru a
aprofunda şi explica particularităţile diferitelor culturi în parte şi pentru a interoga propria
cultură.

În Marea Britanie referinţa este individul şi variabilitatea culturală a naturii umane. Dupa 1940,
antropologii britanici lasă deoparte individul şi psihologia sa şi se axează pe partea structurilor
sociale. Pentru mulţi antropologi britanici, reţinerea faţă de psihologie mai persistă chiar şi acum.

S-ar putea să vă placă și