Conservarea argintului

Cuprins

1. Coroziunea argintului
2. Curățare galvanică
3. Reducerea electrolitică
Electoliți
Densităţi de curent
Materialul anodului
Contactul catodic
Procedura
4.Tratamentul ditionit alcalin
5. Curăţare chimică
6. Stabilizare şi consolidare
7. Rezumat

Coroziunea argintului
 Argintul este un metal nobil și este adesea găsit în stare nativă combinat cu aur,
ataniu, cupru și platină. Este complet stabil în soluţii apoase de orice pH-ului, atâta timp
cât agenţi de oxidare sau substanţele complexante nu sunt prezente. În plus, argint nu este
afectat în mod semnificativ de aerul uscat sau umed, care este liber de ozon, halogeni,
amoniac şi compuşi de sulf (Pourbaix 1966:393; Plenderleith şi Werner 1971:239).
Argintul este deosebit de sensibile la efectele radicalului surfurat. Acest lucru este cel mai
bine demonstrat prin formarea de pete pe obiectele de argint, care sunt expuse la sulf, în
orice formă, în special hidrogen sulfurat şi dioxidul de sulf, care pot converti la acid
sulfuric.
În medii anaerobe marine, sulfură de argint (Ag2S) este cea mai comună
modificarea la mineralele combinate de argint (North şi MacLeod 1987:94). Sunt
frecvent raportate epave în Caraibe şi Australia ce au cele mai prevalente coroziuni pe
obiecte de argint de la site-uri marine. Cele mai multe marine-artefacte recuperate de
argint au un strat subţire de suprafaţă sulfurat, care a eliminat unele detalii de suprafaţă,
cum ar fi inscripţii, mărci, şi timbre. Un procent mare de artefacte, cu toate acestea, sunt
complet convertite în sulfurat, din altele a rămas doar un minim de metal.
În medii aerobe marine, cele mai frecvent întâlnite produse de coroziune la
aliajele de argint şi argint este bromura de argint (AgBr). Cantităţi variabile de clorura de
argint (AgCl) şi sulfură de argint (Ag2S) pot fi de asemenea prezente (de Nord şi
MacLeod 1987:94). Clorură de argint, nu este, în general, extinsă pe argintul recuperat
din apa sarată. Gettens (1964:563) observă că monedele de argint recuperate din apa
sarata sunt uneori superficial modificate de acest mineral. În situri în care condiţiile
variază între mediu aerob si anaerob, combinatii de toate principalele produse de
coroziune ale argintului sunt susceptibile de a fi prezente (North şi MacLeod 1987:94-
95). În cazul de obiectelor de argint relativ pure, sulfura de argint (Ag2S) şi clorura de
argint (AgCl), vor predomina. În cazul aliajelor pe bază de argint cu cantităţi
semnificative de cupru, cupru va coroda preferenţial şi formând de oxid de cupru,
carbonat de cupru, şi clorură de cupru. În astfel de cazuri, obiectul din aliaj de argint ar
trebui să fie tratat ca şi cum ar fi cupru.
Indiferent de ce produse de coroziune sunt formate, toate sunt stabile si nu iau
parte la orice viitoare reacţie de coroziunea restului de argint. De fapt, straturile de
coroziune conferă un anumit grad de protecţie împotriva coroziunii viitoare a metalului.
Ele prevăd, de asemenea adesea o patină estetică, care este adesea de dorit în mod
deliberat şi după conservate. Singurul motiv pentru tratarea obiectelor de argint este de a
elimina deformarile cauzate de straturile de coroziune pentru a dezvălui detalii, pentru
motive estetice, pentru a reduce produsele minerale înapoi la o stare metalică, şi pentru a
elimina clorurile din partea componentă de cupru din aliaje pa bază de argint.
Înainte de tratamentele de conservare, încrustările lor marine ar trebui să fie
eliminate mecanic sau, în unele cazuri, prin imersie în soluţie de acid formic la 10-30
sută. Alternative de conservare pentru curăţarea aliajelor de argint şi argint sunt
următoarele:
1. curățare galvanică
2. reducere electrolitică
3. tratament ditiolin alcalin
4. curățare chimică
5. de stabilizare şi consolidare

Curățare galvanică

Tratarea argintului galvanic poate fi realizată prin utilizarea de zinc sau aluminiu
în sodă caustică. Variaţiile includ utilizarea de zinc sau granule de aluminiu încălzită cu
acid formic 30 % (Plenderleith şi Torraca 1968:241-246; Plenderleith şi Werner
1971:197, 221). După tratament, metalul este clătit bine si apoi deshidratat într-o apă-
miscibilă cu solvent şi sigilat cu lac acrilic clare. Curăţarea Galvanică este eficientă, dar
nu există nici un motiv să se recomande in favoarea reducerii electrolitice sau a
tratamentelor alcaline ditionite.

Reducerea electrolitică
 Curăţarea electrolitică a argintului profită de o măsură de reducere electrolitică
prin eliminarea ionilor de clorură şi sulfurat din clorura de argint şi argint sulfurat. Atunci
când un curent se aplică direct, ionii negativi de clorură și sulfură migrează spre anodul
încărcat pozitiv. Deoarece anionii nu reactioneaza cu anozi inerți, se acumulează în
electrolit şi sunt aruncați cu el. În timpul procesului, argintul din compuşii de coroziune
este lăsat în stare metalică.

Două metode de curăţare prin reducere electrolitică au fost descrise în literatura

de specialitate; metodele sunt menţionate de organe (1956) ca reducerea normală şi de
reducere consolidativă. Reducerea electrolitică normală folosește un curent direct
complet rectificat (DC) de alimentare. Reducerea Consolidativă foloseşte un curent
alternativ parțial rectificat (asimetric) (AC) de alimentare. Ambele tehnici solicită ca o
bază de metal să fie prezentă în obiect. Laboratorul de Cercetare pentru Conservarea din
Texas A & M University se ocupă în primul rând cu procesul de reducere normală în 5
% de acid formic, în esenţă, aşa cum este descris în Plenderleith şi Werner (1971:222).
Ambele tehnici sunt discutate mai jos.

Electoliți
Doi electroliţi, acid formic (HCOOH) şi hidroxid de sodiu (NaOH), sunt utilizați
pentru a curăţa argintul. Deşi concentraţiile electrolitice de 5-30% HCOOH şi 2-15%
NaOH în apă deionizată au fost propuse (organe 1956:129; Plenderleith şi Werner
1971:222; Pearson 1974:299), 5% HCOOH sau 2% NaOH soluție sunt folosite în
general pentru curăţarea electrolitică a argintului.

Densităţi de curent

Argintul este redus cu uşurinţă în electroliză, indiferent de tensiune sau de

configurare. North (1987:240) a observat că rezultatele bune au fost obţinute în timpul
electrolizei de argint cu o gamă largă de tensiuni aplicate, şi că tensiunea aplicată în
timpul electrolizei nu pare a fi critică. Având în vedere că numărul şi dimensiunea
elementelor tratate sunt variabile, Pearson (1974:299) ajustează curentul pentru a produce
o celulă de tensiune aproximativ trei volţi. Plenderleith şi Werner (1971:198) afirmă că
densitatea de curent nu ar trebui să fie lăsat să scadă sub 0,02 amps/cm2. Într-o serie de
experimente, Organ (1956:134) a constatat că o densitate scăzută de curent de 30-50
milliamperes/dm2 (0.3-0.5 amps/cm2) a redus argint, mai mult decât densităţi de curent
mai mare. Chiar şi densități extrem de reduse de curent de 0,01 amp/cm2 recomandate
de Organ (1956:129) oferă rezultate satisfăcătoare. În majoritatea cazurilor, o densitate
foarte scăzută de curent în intervalul propus de Organ este cel mai bine pentru reducerea
maximă de metal în timpul curăţării electrolitice a argintului.

Materialul anodului

Când tratăm argintul , anozii inerți, cum ar fi titan platinat și de oţel inoxidabil nr.
316, sunt de preferat. În unele literaturi de specialitate mai vechi despre conservare,
anozi de carbon sunt recomandați, dar ele nu mai sunt folosite, deoarece acestea se vor
dizolva invariabil în electrolit. Anozii din titan platinat poat fi utilizați atât în electroliţi
alcalini şi acizi, sunt recomandați în special pentru utilizare în electroliţi acizi, deoarece
sunt aproape complet inerți şi nu vor reacţiona cu electrolitul. Costul extrem de mare de
titan platinat, cu toate acestea, limitează utilizarea sa la scară largă. Anozii din oţel
inoxidabil Nr 316 sunt un substitut bun pentru titan platinat, atâta timp cât acidul formic
este folosit ca electrolit. Anozii din oţel inoxidabil vor oxida după electroliză prelungită
în hidroxid de sodiu, rezultând distrugerea anodului şi depunerea de fier pe de argint.
Anozi de oţel ușor pot fi folosiți în electroliţi de hidroxid de sodiu, cu toate acestea, ei nu
ar trebui să fie utilizați în acid formic, ca oţel moale de va rupe repede şi invariabil va
duce la depunerea de fier pe argint.

Contactul catodic
 Celula electrolitică de curățare pentru argint pot fi setată utilizând oricare dintre
metodele utilizate la fier. La fier, configurarea în care artefactele sunt ataşate cu clipuri la
o tijă catod şi amplasate între doi anozi suspendați este cea mai frecventă utilizate de
către conservatori. Acestă configurarea electrolitică este utilă pentru tratarea mai multor
artefacte o dată şi pot fi folosite pentru monede şi alte piese mici. Când se tratează
argintul prin electroliză, cu toate acestea, conservatorul poate dori să evite clipuri ataşate
la bucăţi mici de argint, în scopul de a nu zgâria suprafaţa. Acest lucru este valabil mai
ales pentru monede fragile și piese de bijuterii delicate. Directe, conexiunile individuale
între artefact şi catod pot fi eliminate prin folosirea unui ecran conductor catod din plasă
de cupru (a se vedea figura 13.1). Obiectul care urmează să fie curăţat face un contact
electric prin intermediul ecranului catodic, care este conectat la borna negativă. Zonele
ecranului ce nu sunt folosite pentru a face contact între catod şi artefact ar trebui să fie
acoperite cu cauciuc siliconic. Cauciucul păstrează obiectele separate și reduce cantitatea
de cupru de pe suprafața expusa, care va minimiza problema de cupru-placare de pe
argint.

Figura 1. Configurare electrolitică

pentru curăţarea monedelor
de argint sau a altor obiecte.

Procedura
 Obiectele de argint sunt gata pentru a fi curăţate electrolitic după ce orice
încrustare a lor a fost eliminată cu un mică daltă pneumatică, şi artefacte au fost complet
clătite. Exemplare mici pot fi stabilite după cum se arată în figura 1. Această configuraţie
este proiectată pentru a curăţa monede, dar este aplicabilă și la orice obiecte mici din
argint sau alte obiecte din metale neferoase. Configurarea foloseste un recipient de sticlă,
o plasă catod conductore din cupru ca ecran, un cadru de sprijin din lemn pentru anod, şi
un titan extins platinat sau oţel inoxidabil Nr. 316, anod ataşat la o tijă de oţel moale. Tija
este acoperit cu cauciuc siliconic pentru a se asigura că numai titanul platinat sau oţelul
inoxidabil va acţiona în calitate de anod. După ce artefactele sunt amplasate pe ecranul
catodic, curentul este aplicat, şi un electrolit de acid formic de 5%, se adaugă. În scopul
de a preveni orice acoperire pe suprafaţa artefactului de săruri în electrolit, curentul nu ar
trebui să fie oprit în timp ce artefactele sunt în electrolit. Acest lucru va reduce
considerabil problema depunerilor de cupru de pe suprafaţa de argint. În timp ce rămâne
conectat la curent, obiectele ar trebui să fie eliminate periodic, periate sub apă deionizată,
şi afundate într-o soluţie de nitrat de argint 0.2N pentru a îndepărta orice urmă de cupru
şi sulfuri superficiale. Obiectele sunt apoi plasate din nou pe ecran catodic cu partea
opusă în sus. Electroliza este continuată până când fiecare parte a artefactului are un
aspect uniform, pe bază de hidrogen. Obiectele mici, cum ar fi monede, în general,
necesită doar câteva ore de electroliză. Obiecte de argint mari sau neregulate ca formă pot
fi curăţate în modul descris mai sus, cu excepţia faptului că obiectul este conectat la polul
negativ, cu un clip, decât prin intermediul unui ecran conductor catod.

Tratamentul ditionit alcalin

Tratamentul ditionit alcalin este similar tratamentului sulfit alcalin pentru fier.
Este o metoda relativ ieftină, simplă, eficientă pentru reducerea uniformă a produselor de
coroziune ale argintului le argint metalic (MacLeod și North şi 1979). Etapele implicate
în tratarea ditionit alcalină a argintului sunt următoarele:

1. Se scufundă obiectul în 10-12% acid clorhidric pentru a elimina orice încrustării care
pot consta din nisip, coajă, carbonat de calciu, cupru şi fier compuşi de coroziune. Acest
pas poate dura de la 12 de ore pe săptămână, sau până când încetează toate măsurile de
curăţare, şi nu evolueză bule de gaz de la obiect. În timpul acestui pas, este necesar, de
asemenea, să vă asiguraţi că soluţia rămâne acidă. Dacă este necesar, acidu clorhidric
concentrat ar trebui să fie adăugată la soluţia pentru a menţine o forţă de lucru.

2. Clătiţi obiect bine în apă de la robinet pentru a elimina toate încrustării reziduale şi
acid. O daltă pneumatică poate fi utilizată mecanic pentru a elimina orice încrustările
rezistente.

3. Se prepară o soluţie ditionit alcalină: se dizolvă 40 g de hidroxid de sodiu intr-un litru

de apă, se adaugă 60 g de hidrosulfit de sodiu (cantitatea de hidrosulfit de sodiu în soluţie
nu este critică şi orice cantitate de 55 - 65 de g va fi efectivă). Se scufundă rapid obiectul
de argint în soluţie în scopul de a elimina oxidarea soluţiei în container. Containerul
trebuie să fie complet plin de soluţie şi are un sigiliu etanş.

4. Agitaţi containerul zilnic pentru a menţine soluţia amestecată şi pentru a expune toate
suprafeţele obiectului în soluţie.

5. După o săptămână, scoateţi şi clătiţi obiectul în apă până când pH-ul din apa de clătire
rămâne neschimbat.

6. Produsele de coroziune de pe suprafaţa de artefactului vor fi reduse la un argint gri,

metalizat, care pot fi lustruit cu o pasta umedă de bicarbonat de sodiu sau cu o perie din
fibră de sticlă.
În afară de faptul ca este foarte eficient pentru reducerea produsele de coroziune
ale argintului, tratamentul ditionit alcaline a fost folosit cu succes pe toate artefactele din
cupru, realizand conversia produselor de coroziune din cupru înapoi la cupru metalic.
În urma electrolizei, artefactul ar trebui să fie clătit cu apă deionizată. În cazul în care un
electrolit alcalin este folosit, clătirea ar trebui să fie destul de intensă pentru a preveni
formarea unui precipitat alb pe obiect. După clătire, obiectul din argint poate fi uscat cu
aer cald sau deshidratat în acetonă şi apoi acoperit cu un lac acrilic tarnsparent, cum ar fi
Krylon 1301.

Curăţare chimică

Majoritatea obiectelor din argint recuperate din contexte arheologice necesită

doar tratament limitate. În cele mai multe cazuri, diferite produse de coroziune pot fi
eliminate cu solutii chimice simple (Plenderleith şi Werner 1971:227-229). Petele
comune cauzate de compuşii de sulf pot fi eliminate uşor de pe argint cu soluţii
comerciale de curăţare. Alternativ, o soluţie uşoară pentru argint, care constă din tiouree
de 5 % şi 1 % detergent non-ionic în apă distilată poate fi preparată. O soluţie de tiosulfat
de amoniu de 15 % în apă distilată cu un agent de umectare 1 % non-ionic este mai
puternică decât soluția precedentă şi este eficace pentru eliminarea atât a petelot cat și a
clorurii de argint. Pentru baza de argint cu compuşi de coroziune din cupru, amoniacul
concentrat curăța eficient toţi compuşii de cupru de pe argint. Măsuri trebuie să fie luate,
cu toate acestea, deoarece amoniacul dizolvă clorura de argint şi va slăbi în mod
substanţial argint grav corodat. O soluţie de acid formic 50 - 30 % în apă deionizată este
eficientă pentru dizolvarea compuşilor de cupru, fără a afecta clorurile de argint. Acid
formic, de asemenea, poate fi folosite pentru a lumina obiectele din argint care au fost
deja curăţate cu un alt produs chimic sau mecanic. Filme metalice de cupru pot fi
îndepărtate cu o soluţie de nitrat de argint. În general, cu toate acestea, o simplă spălare în
apă cu săpun sau frecarea obiectului din argint cu un material abraziv penru o lustruire
uşoară este de obicei suficient.

Stabilizare şi consolidare

Deoarece sulfura de argint şi clorură de argint sunt compuşi stabil, piese corodate
din argint nu trebuie să fie stabilizate. Consolidare obiectului , cu toate acestea, este
adesea necesară. Multe dintre monedele de argint şi alte piese mici din argint pot fi
găsite complet convertite la sulfurat de argint. În unele cazuri, tot ce rămâne din argint
este un obscure umed, fără formă. În câteva cazuri, o structură extinsă, deformat, sau o
structură cristaline discontinuă rămâne, şi tot ce se poate face este de a înregistra orice
date conţinute în încrustării lor înconjurătoare ca o impresie a monedei.
Atunci când un artefact este aproape sau complet convertit la un sulfurat compact, argint
coeziv, forma şi toate detaliile modelului originale sunt reţinute. Unele "monede" pot fi
compuse dintr-o sulfura de argint luminată , care se poate prăbuşit la praf cu presiune
uşoară. Dacă consolidarea nu este încercată, sau este imposibilă, orice tratament de
curăţare poate dizolva monedă sau cel puţin să distrugă toate marcajele şi detaliile care
sunt păstrate în stratul de sulfura mineralizat. În unele cazuri, poate fi posibil a se
conserva artefactul în soluţie alcalină ditionită, metodă descrisă mai sus. În alte cazuri,
singura alternativă este de a consolida sulfurile. Acest lucru este usor de realizat prin
deshidratarea primul obiect în acetonă. Ar trebui să fie apoi plasat într-o soluţie diluată de
acetat de polivinil (PVA) şi acetonă. Acesta este lăsat în soluţia până când bulele de la
suprafeţele sale încetează să crească, după care se scoate din soluție şi se lasă să se usuce
parțial. Procesul ar trebui să fie repetat două sau de trei ori urmat de o uscare temeinică a
obiectului. Procesul de imersie repetată şi uscare asigură că o cantitate maximă de acetat
este absorbit de obiect. PVA va consolida straturile de sulfurat, deşi artefactul va rămâne
fragil şi poate fi uşor de spart. Dacă se doreşte, orice număr de alte consolidanți, cum ar fi
acetat de butil, diferite polymethacrylates sau chiar ceara, pot fi folosiți în loc de PVA.

Rezumat

Având în vedere că produsele de coroziune ale argintului sunt stabile,

tratamentul acordat artefactelor din argint este mai puţin critic decât pentru alte obiecte
metalice, în special de fier. În unele cazuri, cu toate acestea, în cazul tratării argintului de
bază cu o cantitate semnificativă de cupru, cuprul şi produsele sale coroziune pot crea
probleme, în aceste cazuri, artefactul ar trebui să fie tratate ca și cupru. În multe cazuri,
argintul poate fi tratat exclusiv prin mijloace mecanice sau prin diverse tratamente
chimice. Datorită sensibilităţii argintuui la coroziune în condiţii anaerobe, care sunt
caracteristice mediilor marine, un tratament este adesea angajat că va reduce produse de
coroziune ale argintului înapoi la o stare metalică. În cazul în care reducerea este
obiectivul, numai reducerea electrolitică şi tratamentele ditionit alcaline sunt tratamente
eficiente. Acesta este motivul pentru care acestea sunt tratamentele cel mai des folosite
pentru a conserva artefacte din argint recuperate de la un mediu marin. Fiecare este
eficient în felul său, şi decizia de a folosi fie una fie cealaltă , trebuie să se bazeze pe
resursele speciale de laborator şi numărul de artefacte ce urmează să fie tratate.

Sursa:
http://nautarch.tamu.edu/crl/conservationmanual/File13.htm

Conservation Research Laboratory

Nautical Archaeology Program
Texas A&M University
College Station, Texas 77843-4352