fost confruntata, criza monetara, razboaiele cu Iranul, rivalitatea cu Imperial habsburgic si cu Ideea pastrarii autonomiei si a vechilor asezaminte a fost
sezaminte a fost retinuta de misionarul catolic Petre Deodat
Polonia - si liniile politice directoare ale tariior romane, promovate de fortele autohtone.
Rezultatul principal al actiunii lui Mihai Viteazul a fost pastrarea autonomiei tariior romane,
prezervarea institutiilor fundamental si functionarea acestora. Principele, in conceptia dreptului
islamic, era un intermediarintre autoritatea suprema si masa supusilor, tarile romane fiind
considerate ca apartinand unui regim intermediar (dar-as-sul sau dar-ul-ahd) intre dar-ul-islam
(casa islamului) si dar-ul-harb (casa razboiului) cu care Imperiul a Tncheiat Tntelegeri in urma carora
principatele plateau haraciul. In raporturile cu tarile romane au functional principle de drept
musulman, in virtutea carora se mentineau conducatorii locali. In acest cadru, desi prerogativele
puterii centrale dejure apartineau sultanului, prindpii le exerdtau in numele si pe baza autoritatii
supreme.
Inca de la inceputul secolului, privitor la Moldova, otomanii recunosteau necesitatea
respectarii intelegerii statuate intr-un act numit ahd-name, care prevedea si acordul tarii la
alegerea domnului. A/id-name-ul era acordat pe termen limitat si era conditional de plata
haraciului. Alaturi de capitulatii, carti de legamant, raporturile romano-otomane au fost
reglementate de berate - acte de investitura - si name-i-humayun-uri - acte aditionale beratelor,
adresate boierilor prin care li se atribuia responsabilitatea pentru politica domneasca. In virtutea
statutului lor juridic, tariior romane li se recunostea autonomia, garantata de interdictia interventiei
functionarilor si supusilor otomanii Tarile romane erau asimilate unor provincii otomane cu statut
privilegiat, pastrandu-si entitatea statala, chiar daca in anumite momente functiile statului erau
limitate.
Termenii juridici din secolul precedent nu sufera prin urmare modificari, deoarece principiul
,,relatiilor contractuale" Tsi conserva valabilitatea in conceptia romaneasca. Ceea ce difera Tnsa este
interpretarea si functionarea lor in raport cu fluctuatiile de fapt ale raporturilor romano-otomane.
Poarta accepta la mijlocul secolului, in conditii politice precare interne si Internationale, domni
alesi de tara, iar in anumite momente, chiar o libertate notabila de miscare in planul politicii
externe. Atat cadrul juridic, cat si realitatile politice nu Tnvedereaza o supunere totala, domnii
nefiind ,,sclavi imperiali", dimpotriva, erau in masura sa desfasoare o politica proprie, sa incheie
aliante cu caracter defensiv intre tarile romane.
In primul deceniu al secolului al XVII-lea se manifesta linia politica a autonomiei, sprijinita de
fortele sodale interne, de boierime si nobilime, speriate de spectrul situatiei din provincii si, in cazul
Transilvaniei, de presiunea Contrareformei. Spre mijlocul secolului se impune tot mai hotarat linia
poiitica deschisa de Mihai Viteazul, orientarea Tarii Romanesti si a Moldovei spre Transilvania, care
ramane centrul de greutate al acestora. Dar si invers, pozitia Transilvaniei, in calea expansiunii
imperiale, alimenteaza ideea solidarizarii acesteia cu celelalte doua tari romanesti in formula
consolidarii autonomiei In conditiile acceptarii suzeranitatii otomane. Printre altele este de
remarcat si rolul de preeminenta al Transilvaniei in comparatie cu Tara Romaneasca si Moldova.
Rezidentul Transilvaniei la Istanbul reprezenta si Tara Romaneasca si Moldova incepand cu secolul al
XVII-lea. \
In aceasta perioada se constata in opinia starilor privilegiate constiinta conventiei Tncheiate intre
Poarta si prindpate, a autonomiei lor si a dreptului de a-si alege domn dintre pamanteni.
198
BaksiC care a vizitat Tara Romaneasca in vremea lui Matei Basarab (1632-1654). Constiinta unor
raporturi contractuale cu Poarta strabate in istoriografia timpului, indeplinind de pe acum o functie
insemnata in afirmarea autonomiei tariior romane, dovada Dimitrie Cantemir, principele Moldovei,
care argumenteaza in fata incalcarilor otomane dreptul la independents.
! Spre deosebire de statutul juridic al raporturilor statelor romane cu Imperiul otoman, in secolul
al XVII-lea continua existenta pasalacurilor (Eyaleturilor), a complexelor militare si economice
aflate direct sub administratia otomana.jn secolul al XVII-lea se organizeaza un nou pasalac, de
Oradea, in vecinatatea hotarului principatului. Acestea au constituit in secolul al XVII-lea un
adevarat cordon militar datorita caruia otomanii au fost in masura sa supravegheze tarile romane si
sa-si asigure pe linia Dunarii o cale sigura si rapida spre Europa Centrala; Aceste enclave efective
ale dominatiei otomane pe teritoriul romanesc au constituit unitati teritorial-administrative in care
functiona legea musulmana, cu principiul contrabalansarii puterilor provinciale - beylerbei,
kadiu, defderdar ~ in vederea asigurarii autoritatii centrale. Statutul juridic al acestora a avut
consecinte economice si demografice grave, la care se adauga si colonizarea de populatie
otomana in Dobrogea si deopotriva in Eyaletul de Oradea.
Sodetate $i regim politic. Informatiile istorice, mai bogate pentru secolul al XVII-lea, -calatorii
strain! si sursele istorice interne - surprind bogatia tariior romane in contrast cu raritatea asezarilor
si slaba densitate a populatiei. In general, secolul al XVII-lea cunoaste o situatie demografica
precara, consednta a agravarii dominatiei otomane la sfarsitul secolului precedent. Izvoarele
narative straine Tnregistreaza, inca pentru anii imediat premergatori domniei lui Mihai Viteazul,
pustiirea tariior, in general o stare de depresiune demografica. Alte informatii semnaleaza pentru
inceputul veacului scaderea productivitatii, o acuta lipsa de alimente ce prilejuieste, Tn cronica
secolului, ani numerosi de foamete.
Tarile romane au fost, ca de altminteri Tntreaga Europa, sub imperiul calamitatilor naturale,
anilor de seceta, gerurilor, inundatiilor. Datele confirma si pentru tarile noastre existenta anilor
negri, generator! de star! economice subrede, cu consecinte directe asupra populatiei.
Dinamica populatiei sta Tnsa si in legatura cu framantarile pridnuite de evenimentele politice si
militare. Ea este influentata de mobilitatea excesiva, Tnauntru si Tn afara hotarelor, de factor!
adiacenti, calamitati naturale, molime, care raman o constanta a veacului. Izvoarele istorice
Tnregistreaza pentru Transilvania, pe domeniile prindare, masive parasiri de sate, uneori aproape
jumatate din locuitori fiind plecati. Circulatia populatiei dintr-o tara Tn alta, dinspre Transilvania spre
Moldova si Tara Romaneasca, dar si Tn sens invers, Tnregistreaza proportji semnificative. Negative
sunt p. .itru tarile romane Tndeosebi emigrarile in afara hotareiof, cu iiiscmnate consecinte
econoir.ice. Acestor stari le urmeaza perioade in care potentialul uman se reface, Tndeosebi Tn
anii de stabilitate politica de la mijlocul secolului, atingand Tn Transilvania nivelul de la sfarsitul
secolului al XVI-lea.
199