În optică, lentila este o piesă realizată dintr-un material transparent (sticlă,

material plastic, etc.), cu două suprafeţe opuse în general curbe, folosită

singură sau împreună cu alte piese similare pentru a concentra sau diverge
lumina şi a forma imagini ale obiectelor.
Lentilele se bazează pe fenomenul de refracţie a luminii, adică schimbarea
direcţiei de propagare a acesteia la trecerea dintr-un mediu transparent în altul.
Lentilele se pot clasifica după modul în care acţionează asupra razelor de
lumină în
 lentile convergente, care transformă un fascicul paralel într-unul
convergent;
 lentile divergente, care transformă un fascicul paralel într-unul divergent
Convexe:
• plan-convexe - bombate spre exterior într-o parte, şi plane pe
cealaltă parte;
• biconvexe - bombate spre exterior pe ambele părţi;
• meniscuri convergente - bombate spre exterior într-o parte, şi
spre interior pe cealaltă parte;

Divergente:
• meniscuri divergente - bombate spre exterior într-o parte, şi spre
interior pe cealaltă parte, diferenţa fiind că forma suprafaţei bombate
este aceeaşi în ambele părţi;
• plan-concave - bombate spre interior într-o parte, şi plane pe
cealaltă parte;
• biconcave - bombate spre interior pe ambele părţi.
• Cele mai multe lentile au suprafeţele sferice
pentru că această formă se realizează cel mai
uşor, dar pentru anumite aplicaţii sunt necesare
suprafeţe asferice, de exemplu hiperbolice.

• Pentru obţinerea unor imagini de bună calitate

adesea lentilele se folosesc în combinaţii atent
calculate, numite lentile compuse.

• Acestea se folosesc la obiectivele aparatelor

fotografice şi la alte instrumente optice ca
microscopul, telescopul, luneta, etc.
O lentilă simplă se compune dintr-un
material transparent mărginit de două
suprafeţe şlefuite, în general sferice. Forma
lentilei şi caracteristicile materialului
determină proprietăţile optice ale acesteia: Axa optica O
• Axa optică este axa de simetrie a lentilei, F1 F2
care trece prin centrele de curbură ale
suprafeţelor ei. Cand una dintre suprafeţe
este plană, axa optică este acea
perpendiculară pe suprafaţa plană care trece
prin centrul de curbură al celeilalte suprafeţe. F1 si F2 focare.
• Focarele lentilei sunt acele puncte în care
se concentrează (sau din care diverg) razele
de lumină care vin într-un fascicul paralel
orientat după axa optică.
• Distanţa focală este distanţa
dintre lentilă şi focar.

• Puterea optică este inversul

distanţei focale exprimate în metri.
Unitatea de măsură a puterii
optice este dioptria, egală cu 1/m.
Lentilele convergente au puterea
optică pozitivă, iar cele divergente
negativă.

• Razele de curbură
 Lentilele sferice simple prezintă o serie de defecte care împiedică folosirea lor ca atare
în cele mai multe aplicaţii. Pentru corectarea lor se folosesc fie lentile asferice, fie, cel mai
adesea, lentile compuse al căror calcul este în general extrem de complex.

Aberaţia sferică

Forma sferică a lentilelor, deşi simplu de realizat practic, nu este forma ideală care să
asigure refracţia precisă a luminii. În special razele de lumină care intră în lentilă la marginea
acesteia suferă o refracţie mai mare decat este nevoie, ceea ce duce la o focalizare
defectuoasă şi la formarea unor imagini cu atat mai neclare cu cat lentila are un diametru mai
mare.

Coma

Această aberaţie apare chiar la o lentilă simplă asferică, deci calculată să focalizeze exact un
fascicul paralel venind pe direcţia axei optice a lentilei. Atunci cand fasciculul paralel de
lumină face un unghi nenul cu axa lentilei imaginea obţinută nu mai este un punct luminos, ci
o pată de lumină de forma unei comete. Efectul este cu atat mai puternic cu cat unghiul cu
axa optică este mai mare.
Aberaţia cromatică

Materialul transparent al lentilei (sticlă, materiale plastice, lichide, etc.) nu refractă

lumina de toate culorile în acelaşi fel. Fenomenul se numeşte dispersie şi
înseamnă dependenţa indicelui de refracţie de lungimea de undă; el se manifestă
în cazul lentilelor prin formarea de imagini la distanţe diferite şi de mărimi diferite în
funcţie de culoare. Imaginile obţinute cu o astfel de lentilă vor prezenta irizări
colorate ale părţilor din imagine care ar trebui să prezinte o trecere bruscă de la o
zonă luminoasă la una întunecată.

Distorsiuni

Adesea, un obiect cu muchii drepte va da prin lentilă o imagine în care aceste

muchii sunt curbate, fie toate spre axa optică, fie toate spre marginea cadrului.
Acest fenomen se datorează faptului că relaţia dintre unghiul de intrare în lentilă
(unghiul dintre raza venită de la un punct şi axa optică) şi unghiul de ieşire (dintre
axa optică şi imaginea punctului respectiv) nu este liniară. În funcţie de sensul
abaterii de la neliniaritate, imaginea unui dreptunghi va deveni fie în formă de
"butoiaş" fie de "perniţă".
Curbura cîmpului

Imaginea unui obiect plan aşezat perpendicular pe axa optică este în

mod ideal tot plană. În realitate, lentilele simple dau o imagine curbată,
astfel încît surprinderea acestei imagini pe un sensor plan - film
fotografic (pelicula cinematografică, sensor CCD, etc.) suferă de o
neclaritate din ce în ce mai pronunţată spre marginea cadrului.

Astigmatism

În mod ideal imaginea unui punct luminos trebuie să fie tot un punct. În
practică, lentilele reale (inclusiv lentila ochiului, cristalinul) nu au o formă
perfectă, şi deci imaginea unui punct este o pată luminoasă cu atat mai
mare cu cat efectul e mai puternic. Astigmatismul ochiului se poate
corecta folosind lentile cilindrice.
CONSTRUCŢII DE IMAGINI ÎN LENTILE

Se vor utiliza două din următoarele raze:

- raza care pleacă paralel
cu axa optică principală şi
se refractă prin focarul
imagine F2

O - raza care trece

nedeviată prin centrul
lentilei
F1 F2
- raza care trece prin
focarul obiect F1 şi se
refractă paralel cu axa
optică principală
CONSTRUCŢII DE IMAGINI ÎN LENTILE

De exemplu, este suficient să folosim următoarele raze:

- raza care pleacă paralel
cu axa optică principală şi
se refractă prin focarul
imagine F2

O - raza care trece

nedeviată prin centrul
lentilei
F1 F2
CONSTRUCŢII DE IMAGINI ÎN LENTILE

Imaginile în lentile pot fi reale sau virtuale:

O O

F1 F2 F1 F2

IMAGINE IMAGINE
REALĂ VIRTUALĂ

- se formează la intersecţia - se formează la intersecţia

razelor refractate prelungirilor razelor refractate
CONSTRUCŢII DE IMAGINI ÎN LENTILE
Orice imagine într-o lentilă, convergentă sau divergentă, trebuie
caracterizată; ea poate fi reală/virtuală, dreaptă /răsturnată,
mai mică decât/ mai mare ca / egală cu obiectul.
Pentru imaginea noastră, caracteristicile sunt:

- reală;
O - răsturnată;
- mai mică decât
F1 F2
obiectul.
CONSTRUCŢII DE IMAGINI ÎN LENTILE

Imaginea unui obiect în lentila divergentă:

Imaginea este:

- virtuală;
O
- dreaptă;
F2 F1 - mai mică decât obiectul.
 O lupă este un instrument optic format dintr-o lentilă convergentă sau
dintr-un ansamblu convergent de lentile, fixate într-o montură, care, aşezat
în faţa unui obiect, dă o imagine mărită a acestuia, permiţând examinarea
unor obiecte de foarte mici dimensiuni.

Lupă pentru lectură

Lupă de ceasornicar Lupă filatelică
 Microscopul este un
instrument optic care măreşte
imaginea unui obiect observat
printr-un sistem de lentile. Cel
mai răspândit tip de microscop
este microscopul cu lumină
artificială, descoperit prin anii
1600.

Schema optica a sistemelor binoculare

folosite la microscoape
 Un telescop este un instrument de obicei optic,
folosit îndeosebi în astronomie pentru observarea
obiectelor cereşti.
După principiul de funcţionare există două tipuri
principale de telescoape: reflector şi refractor.
• În telescopul reflector imaginea observată este
reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi
la o lentilă ocular, aşezata de obicei pe partea laterală
a instrumentului.
• În telescopul refractor se foloseşte refracţia în lentile.

Telescop cu refracţie.