Scoala nu reprezinta doar o tema a literaturii romane:ea

apare ca o constanta tematica in toata literatura

universala .Mari autori ca Charles Dickens in “David
Copperfield”,Rudyard Kipling in “Stalki &Co.”,Alain Fournier
in “Cararea pierduta”,James Joyce in “Portret al artistului in
tinerete”etc.s-au oprit aeupra problemelor scolii si le-au
ilustrat in operele lor.Problematica pe care ei o semnaleaza
este de o mare complexitate.Aceasta rezulta si din modul in
care tema a fost tratata in literatura romana.Analiza temi a
scoas in evidenta cateva aspecte semnificative.In chiar
textele studiate s-a observat ca exista un camp de probleme
proprii elevului,pe care il urmareste I.Creanga si un altul al
dascalului asupra caruia insista I.L.Caragiale.Pe de alta parte
,este de subliniat faptul ca scoala este evocata in literatura
cu posibilitatile si din perspectiva unor genuri
diferite.Imaginea scolii se proiecteaza in versiunea pe care o
admite genul epic ,adoptat de I.Creanga,altfel decat
versiunea genului dramatica a lui I.L.Caragiale.Alteori sunt
valorificate disponibilitatile genului liric ,cum se intampla in
cazul lui Bacovia,care in “Liceu” isi exprima aceeasi
nemultumire si dezamagire fata de scoala ,dar in formularea
sintetica si figurata a poeziei.

Dar toate aceste exemple propun ceea ce am putea numi o

imagine negativa a scolii,in care dominanta este data de
enumerarea unor limite ale institutiei ,consemnate cu
intentie critica.Intelegerea aceasta ar ramane incompleta si
falsa daca nu ne-am aminti ca exista si versantul luminos al
temei ,cel care,intr-o ordine concurenta dezvolta imaginea
pozitiva a scolii.Aceasta la randul ei presupunecateva
dominante:

-figura bunului dascal,devotat misiunii sale asemenea

domnului Trandafir,saua dascalului Claita din nuvela
“Budulea Taichii” de Slavici,sau a celor doua chipuri evocate
de O.Goga in “Dascalul” si “Dascalita”.

-elevul model,asemenea lui Hutu din ‘Budulea Taichii”.

-scoala care schimba destinul ,ca in cazul lui Nicolae din

romanul “Morometii” de Marin Preda.

In literatura lui Caragiale ,scoala devine o tema importanta

mai in “Momente si schite”.Ea face obiectul analizei in
“Bacalaureat”,”Lantul slabiciunilor”,”Un pedagog de scoala
noua”,”Despre cometa”,”Emulatiune”, “Premiu I”,”Dascal
prost”,”Scoala romana”.Interesul lui I.L.Caragiale fata de
scoala se explica prin faptul ca in spatiul acestei institutii se
confrunta trei tipuri de mentalitate :a elevilor ,a dascalilor,a
parintilor.Poate fi surprinsa astfel –prin variantele ei
sociale ,de varsta,de pregatire intelectuala-o mentalitate mai
generala,a locului si a timpului,aflata la originea binelui sau a
raului din societate.

O atentie speciala a aratat Caragiale fata de tipul

dascalului ,al carui exponent caricatural este Marius Chicos
Rostogan,eroul intruchipand ceea ce autorul numea
ironic,”pedagogul nostru absolut”.El este construit cu
posibilitatile unor procedee diferite ,apartinand uneori uneori
epicului si alteori dramaticului.

Personajul se dovedeste a avea doua fete ,in relatiile cu

parintii si cu elevii pe de o parte,arogant cu cei
slabi,slugarnic cu cei puternici.Alternarea registrului verbal
tradeaza o predispozitie marcata spre injustitie .Concluzia
spre care tinde Caragiale ar fi aceea ca institutia nu este rea
in sine dar este stricata de slujitorii ei,de limitele acestora
dar si de mentalitatea momentului.Spiritul in care sunt
formati copiii,valorile propuse decid atitudinea lor de mai
tarziu in societate.

In “Amintiri”,desi I.Creanga ,evocand procesul de formare a

lui Nica ,nu renunta la intentia de a-si amuza cititorii ,sunt
consemnate aspecte si probleme care tin de inceputurile
invatamantului romanesc.Patru imagini ale scolii,din locuri
diferite sunt fixate in paginile ,astazi clasice ,ale
“Amintirilor”:scolile din Humulesti.din Brosteni,din Targu-
Neamt si scoala de catiheti de la Falticeni.Ca expresie a
nmultumirii lui I.Crenaga fata de institutia evocata
,dominanta imaginilor,pe care le ofera ,atitudinea critica de
natura sa sublinieze limitele scolii:caracterul improvizat,lipsa
dascalilor si a manualelor,brutalitatea metodelor
pedagogice,coruptia.

Solutia de salvare intr-o asemenea situatie ramane

detasarea si nu angajarea.Creanga ilustreaza prin
personajele sale atat primejdia ascunsa in calea urmata de
Davidica sau de Trasnea printr-un efort absurd,dincolo de
puterile lor ,cat si capacitatea de a nu-si abandona propria
umanitate si pornirilile firesti ale varstei care ii ajuta pe
Mirauta si pe Stefanescu mult mai relaxati in relatia lor cu
scoala,sa se sustraga urmarilor nefaste ale “cumplitului
mestesug”,devenit nu un factor formator,ci unul deformator.

Tema scolii revine frecvent in operele literare ale unor autori

care apartin diferitelor momente istorice ,fiind dovada
sensibilitatii literaturii fata de o problema importanta a
vietii:procesul de formare si cunoastere pe care il face posibil
scoala ca institutie sociala.Preocuparea nu este
intamplatoare,nici gratuita pentru ca literatura,la randu
ei,exercita o influenta asupra vietii,asupra realitatii,ca
urmare a puterii ei de a propune ,de a acredita modele si de
a consolida un sistem de valori.