INTERRELAŢIA STRES-STAREA DE SĂNĂTATE A

ANGAJAŢILOR

dr Ştefania ROŞCA, dr. Florentina VOCHIN

THE RELATIONSHIP BETWEEN STRESS AND THE HUMAN

HEALTH

The professional stress is more and more considered as being one of the
most sever risks for health and often factor that causes professional
unsatisfaction, decreased productivity and absenteeism. Emotional intelligence
can improve the capacity of coping with professional stress and therefore
decrease the vocational stress. This study performed on a sample of 50
participants confirmed the hypotheses. Thus, the professional stress level is
negative correlated to emotional intelligence coefficient and emotional
intelligence is predictor for one's wellbeing and health.

Cuvinte cheie: stare de sănătate, stress

1. Introducere

1.1. Motivaţie

Inteligenţa emoţională este o arie de interes relativ nouă, mai ales

la noi în ţară şi a fost studiată îndeosebi pentru aplicabilitatea ei în
relaţiile interumane şi în creşterea eficienţei muncii în organizaţii. Mai
puţin luate în atenţia cercetătorilor a fost influenţa inteligenţei
emoţionale în apariţia stresului profesional şi a bolilor profesionale
favorizate sau determinate de stres.
 Studiul de faţă îşi propune să aprecieze importanţa inteligenţei
emoţionale în prevenirea bolilor profesionale legate de stresul produs la
locul de muncă.
Inteligenţa emoţională a fost definită ca fiind abilitatea de
apreciere, interpretare şi exprimare a emoţiei, de facilitare emoţională a
gândirii, de înţelegere şi analiză a emoţiilor, capacitatea de reglare a
emoţiilor în vederea promovării evoluţiei emoţionale şi intelectuale.
(Mayer & Salovey, 1997), sau capacitatea mentală ce se bazează pe
abilităţi de percepere, conştientizare, înţelegere şi management al
emoţiei care ne ajută să maximizăm pe termen lung sănătatea, fericirea
şi supravieţuirea. (Steve Hein, 2001).
Cadrul de descriere a inteligenţei emoţionale cuprinde mai multe
domenii (Bar-On, 1997):
- competenţă personală - conştientizarea şi explicarea propriilor
emoţii, conştientizarea valorii şi scopului fiecărei emoţii, autocunoştere,
cunoaşterea punctelor tari şi slabe şi a propriilor limite, încredere în
sine – încrederea în propria valoare şi propriile capacităţi şi abilităţi,
independenţă în gândire şi acţiune,
- auto-reglare, autocontrol, capacitatea de a face faţă emoţiilor
neplăcute şi perturbatoare şi impulsurilor, capacitatea de a rămâne
lucid şi a gândi adecvat în situaţii însoţite de activitate afectivă intensă,
adaptabilitatea – flexibilitatea în folosirea şansei, capacitatea de a se
descurca cu sarcini şi cerinţe multiple, de a stabili priorităţi şi a acţiona
în funcţie de ierarhizarea acestora,
- auto-motivare - dorinţa de realizare, de dezvoltare şi dorinţa de a
realiza standarde de excelenţă, stabilirea scopurilor provocatoare şi
asumarea de riscuri calculate, dorinţa de a îmbunătăţi permanent
performanţele, angajare – alinierea la scopurile grupului şi organizaţiei,
găsirea unui sens al scopului grupului, iniţiativă, optimism
- competenţă socială – capacitatea de a dezvolta relaţii
interpersonale adecvate, empatie, responsabilitate socială, capacitate
de comunicare, capacitatea de a face faţă în mod adecvat conflictului,
persoanelor dificile şi situaţiilor tensionate, diplomaţie şi tact, rezolvarea
conflictelor şi disputelor pe principiul câştig – câştig, colaborare şi
cooperare, abilitatea de adaptare la munca în echipă
- managementul stresului – toleranţă la stres, controlul impulsivităţii
- stare generală – predominată de optimism, sentimente pozitive,
încredere şi speranţă.
 1.1.1.Stresul profesional şi starea de sănătate

Stresul profesional este din ce în ce mai mult recunoscut a fi unul

dintre cele mai serioase riscuri pentru sănătate şi adesea factor ce
determină insatisfacţia profesională, productivitatea scăzută,
absenteismul şi turnoverul crescut al angajaţilor (Cummins, 1990,
Spielberger & Reheiser, 1995). Un sondaj naţional realizat în SUA a
indicat că 11 milioane de muncitori raportează nivele periculoase de
stres profesional, 25% din ei prezintă stări de boală determinate de
stres, la 69% s-a produs scăderea productivităţii; din cei chestionaţi
53% au declarat că sursa principală de stres este munca (Spielberger
& Reheiser, 1995).
Alte numeroase studii demonstrează efectul stresului asupra stării
de sănătate. Astfel, Blumenthal, Matthews, K & Weiss, SM (1994) arată
corelaţia dintre nivelul de stres perceput de pacient şi frecvenţa şi
severitatea atacurilor de angină pectorală. În plus, pe un lot de 107
pacienţi cu istoric de cardiopatie ischemică, se demonstrează efectul
benefic al învăţării mecanismelor de management al stresului. Astfel,
cei supuşi unei terapii de grup (de 4 luni) în acest scop au înregistrat o
scădere cu 74% a accidentelor cardiace (infarct miocardic, angină,
chirurgie cardiacă sau deces) faţă de grupul căruia i s-a aplicat doar
terapia standard (urmărirea după încetarea terapiei de grup s-a realizat
timp de 5 ani).
În alt studiu, Thomas Kamarck (1997) demonstrează o supozitie:
creşterile extreme ale tensiunii arteriale determinate de stresul mental
sunt asociate cu subţierea arterelor carotidiene. Aceste observaţii
sugerează că perioade frecvente şi prelungite de tensiune arterială
ridicată ca urmare a stresului, pot creşte riscul formării depozitelor
lipidice în vasele de sânge şi pot declanşa atacurile cardiace sau
accidentele vasculare cerebrale.
Bigos, S. & Battie, MC (1991) testează aproximativ 100 de variabile
presupuse a influenţa durerea de spate, cele mai multe de natură
medicală. Singurii factori găsiţi a fi predictibili au fost anumite trăsături
de personalitate (histerice şi antisociale) şi insatisfacţia în muncă. De
asemenea, s-a observat că stresul şi alţi factori psihologici determină
întârzierea refacerii cu 76% (Burton, et al, 1995) la pacienţii cu durere
de spate.
Aceeaşi influenţă a stresului asupra evoluţiei bolii şi refacerii a
identificat şi Zautra, Burelson, M, Matt, K, Roth, S & Burrows, L (1994)
la pacienţii cu poliartrită reumatoidă, iar Hill, CA & Christensen, AJ
(1989) la cei cu insuficienţă renală cronică.

1.1.1.1.Inteligenţa emoţională şi starea de sănătate

Capacitatea de control a emoţiilor, abilitatea de a păstra calmul în

situaţii dificile şi de a face faţă fără prea mare implicare emoţională
evenimentelor conflictuale menţin o stare adecvată de sănătate prin
menţinerea unor concentraţii hormonale (adrenalină, hormoni corticoizi)
în intervale neprimejdioase. Din contră, emoţiile negative determină o
secreţie crescută a acestor hormoni care vor determina perturbări ale
ritmului cardiac, tensiunii arteriale, ritmului respirator, secreţiei de
insulină, secreţiei de suc gastric etc., iar pe termen lung afectarea
cordului, aparatului reno-urinar, sistemului digestiv etc.
Smith & Christensen (1992) demonstrează că reactivitatea
cardiovasculară este puternic influenţată de emoţiile negative.
Optimismul, latură a inteligenţei emoţionale şi definit ca înclinaţie
de a anticipa rezultatele cele mai bune posibile pentru acţiuni şi
evenimente, s-a demonstrat a fi important pentru succesul profesional
(Costello, 1993). În plus, optimiştii sunt mult mai capabili să facă faţă
stresului şi demonstrează o stare de sănătate mai bună la toate grupele
de vârstă (Morrison 1991 – pentru tineri, Thomas, 1992 – pentru cei de
vârstă mijlocie, Barer, 1989, Hurwich, 1993 pentru vârstnici).
Optimismul, încrederea în sine, motivează individul să mobilizeze
rezerve suplimentare pentru a face fată factorilor primejdioşi pentru
sănătate, Lyons, A & Chamberlain K (1998) găseşte că experimentarea
sentimentelor negative determină scăderea imunităţii cu risc crescut de
apariţie a infecţiilor de căi respiratorii superiore, iar Stone et al. (1987)
găseşte o creştere a incidenţei bolilor după ivirea unor evenimente
neplăcute.

2.Ipoteză şi Metodă

Ipoteza I: nivelul de stres perceput în activitatea profesională este

invers proporţional cu nivelul coeficientului de inteligenţa emoţională.
Ipoteza II: inteligenţa emoţională influenţează starea de bine şi
starea de sănătatea, un coeficient ridicat de inteligenţă emoţională este
predictor pentru o stare generală şi de sănătate bune.

2.2.Participanţi
 Lotul în studiu a cuprins 50 participanţi de la o întreprindere
privatizată, cu o vechime în activitatea profesională în cadrul acestei
întreprinderi de cel puţin 10 ani, cu vârsta cuprinsă între 38 – 52 ani (M
= 46, d = 1,32), studii medii, 37% femei, 63% bărbaţi.

2.2.2. Procedură

Participanţii au fost rugaţi să completeze chestionarele cu atenţie şi

cât mai sincer, având la dispoziţie timp nelimitat, fiind asiguraţi că
rezultatele chestionarelor vor rămâne confidenţiale.

2.2.2.2. Instrumente

Inteligenţa emoţională. Pentru aprecierea coeficientului de

inteligenţa emoţională a fost utilizat Chestionarul de auto-evaluare a
inteligenţei emoţionale (Nick Hall, 1998), .(Crombach alfa = ,79) care
cuprinde 30 itemi împărţiţi în cinci subscale (conştientizarea emoţiilor,
managementul stresului, auto-motivare, empatie, antrenarea emoţiilor
celorlalţi). Evaluarea s-a făcut pe o scală în patru trepte (1 = dezacord
puternic, 4 = acord puternic).
Stresul profesional. Pentru a aprecia nivelul de percepere a
stresului profesional am utilizat Chestionarul de evaluare a stresului
profesional (Occupational Stress Inventory, Spector, P & Jex, M, 1997)
.(Crombach alfa = ..82) ce conţine 20 itemi ce se referă la programul
de lucru (număr ore şi schimburi de lucru), modalitate de plată (fix, în
funcţie de comenzi, nesigur, etc.), condiţii de lucru (expuneri la noxe,
poziţii nefiziologice, condiţii periculoase, etc.), presiunea timpului
(bandă rulantă, lucru contra cronometrului etc.), probleme la lucru
(sarcini neclare, lipsa îndrumării şi ajutorului, sistem de comunicare şi
informare deficitar, relaţii interpersonale, monotonie, etc),
responsabilitate, interacţiunea cu maşinile, etc. Aprecierea se face pe o
scală în 3 trepte (1 = dezacord foarte puternic, 3 = acord foarte
puternic).
Satisfacţia profesională. Pentru evaluarea satisfacţiei percepute în
activitate profesională am utilizat Chestionarul de evaluare a satisfacţiei
profesionale (Job Satisfaction Survey, Spector, 1994) .(Crombach alfa
= .78) ce evaluează prin cei 36 itemi gradul de mulţumire cu privire la
modalitatea de recompensare, posibilităţile de promovare,
recunoaştere şi apreciere, relaţiile interpersonale, cu colegii şi cu şeful,
etc. aprecierea se face pe o scală de la 1 la 6 (1 = dezacord foarte
puternic,6 = acord foarte puternic)
 Starea de sănătate a fost evaluată subiectiv, prin aplicarea
Chestionarului de simptome fizice (Physical Symptoms Inventory, PSI,
Spector, P & Jex, M, 1997) .(Crombach alfa = ,84) ce cuprinde 18 itemi
ce vizează simptome apărute în ultimele 30 de zile (dureri de spate,
tulburări ale somnului, cefalee, tulburări digestive, febră, dureri de ochi,
etc) cu răspunsuri în 4 trepte (1=niciodată, 2=foarte rar, 3=destul de
des, 4=foarte greu, trebuie să mă adresez neapărat medicului) şi
obiectiv, calculându-se un scor în funcţie de bolile suferite (dovedit prin
documente medicale) şi de numărul de zile de absenteism de cauză
medicală.

3. Rezultate

Pe baza scorurilor obţinute la Chestionarul de evaluare a

inteligenţei emoţionale participanţii au fost împărţiţi în două grupe,
prima cuprindea persoanele care au înregistrat un coeficient de
inteligenţă emoţională ridicat (între 30 şi 40), iar a doua pe cei cu
coeficient de inteligenţă emoţională scăzut (între 10 şi 20). Mediile şi
deviaţiile standard obţinute pentru variabilele dependente (nivelul de
stres profesional, satisfacţie profesională, stare de sănătate apreciată
obiectiv şi subiectiv) pentru cele două grupe sunt prezentate în tabel.

Tabel. 1. Mediile şi deviaţiile standard obţinute la cele două grupe

Stare de
Gr Nr Coeficient Stres Satisfacţie sănătate
inteligenţă profesional profesională (apreciere
emoţională M/ds M/ds obiectivă)
M/ds M/ds
I 23 34,6/ 31,21/ 139,3/ 24,20/
1,42 1,92 4,91 2,01
II 18 18,2/ 45,52/ 102,20/ 31,12/
1,02 2,51 5,1 2,88

Pentru a demonstra diferenţa între cele două grupe privind variabilele

dependente urmărite s-a calculat coeficientul t (test Student) iar
rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul 2.

Rezultatele obţinute indică o diferenţă semnificativă între cele

două grupe în ce priveşte nivelul de stres profesional, satisfacţia
profesională şi starea de sănătate.
 Pentru a demonstra gradul de covariaţie dintre variabile s-a
calculat coeficientul de corelaţie r prin metoda produselor. Rezultatele
obţinute sunt notate în tabelul 2

Tabel 2. Valorile coeficientului de corelaţie dintre variabile (inteligenţa

emoţională, stresul profesional, satisfacţia profesională şi starea de
sănătate)

Corelaţie Coeficient de corelaţie (r) p

Inteligenţă emoţională – .56 .05
stres profesional
Stres profesional – .45 .05
satisfacţie profesională
Inteligenţă emoţională – .49 .01
stare de sănătate (apreciere
subiectivă)
Inteligenţă emoţională – .35 .05
stare de sănătate (apreciere
obiectivă)
Stres profesional - stare de .42 .01
sănătate (apreciere
subiectivă)
Stres profesional - stare de .38 .05
sănătate (apreciere
obiectivă)

4. Discuţii

4.4. Inteligenţa emoţională – stres professional

Rezultatele obţinute confirmă ipoteza conform căreia coeficientul

de inteligenţă emoţională este predictor pentru nivelul de stres
profesional. Aceste rezultate pot fi explicate atât prin capacitatea
persoanelor cu coeficient ridicat al inteligenţei emoţionale de a face faţă
evenimentelor dificile şi a folosi în propriul folos emoţiile cât şi abilitatea
lor de a stabili relaţii interpersonale satisfăcătoare.
De asemenea, la cei cu scor mare la chestionarul de evaluare a
stresului profesional s-au observat scoruri ridicate mai ales la subscale
ale chestionarului ce vizează managementul stresului, optimismul,
managementul conflictului, încrederea în sine.
 4.4.4.Inteligenţa emoţională - satisfacţia profesională

Coeficientul de corelaţie între inteligenţa emoţională şi satisfacţia

profesională arată o corelaţie semnificativă ce poate fi explicată atât
prin acţiunea acesteia mediată de stresul profesional (stres profesional
scăzut - satisfacţie profesională ridicată) cât şi prin acţiunea directă a
inteligenţei emoţionale, şi mai ales prin dimensiunile ei ce vizează
optimismul, flexibilitatea şi capacitatea de rezolvare a conflictelor.
Joseph Hee-Woo Jae (2001) aduce un argument în plus declarând că
„inteligenţa emoţională este înalt corelată cu performanţa în muncă,
mult mai mult decât inteligenţa cognitivă”.

4.4.4.4.Inteligenţa emoţională – stare de sănătate

Influenţa inteligenţei emoţională asupra stării de sănătate este

mediată de stresul profesional dar şi de cel din afara sferei profesiei, şi
de satisfacţia profesională prin sentimentele şi emoţiile pozitive sau
negative pe care ea le aduce, acestea având repercusiuni şi asupra
stării de bine percepute de pacient.
Inteligenţa emoţională, însă, poate exercita şi o acţiune directă
asupra stării de sănătate, ea fiind responsabilă de modul în care
pacientul se lasă purtat de sentimente, abordează anumite atitudini,
face faţă situaţiilor tensionate şi conflictelor.
De asemenea, prin intervenţia ei în stabilirea relaţiilor
interpersonale, inteligenţa emoţională are influenţă şi asupra modului în
care o persoană dezvoltă relaţii pozitive care aduc satisfacţie,
mulţumire, încredere şi implicit stare generală de bine sau, din contră,
provoacă conflicte, este în permanenţă nemulţumită sau este pesimistă
şi lipsită de încredere.
În concluzie, interdependenţa dintre variabilele studiate poate fi
reprezentată schematic astfel

Stres profesional Satisfacţie

IE r=.56 r=.45 profesională
r=.42
r=.38

Stare de sănătate
 Fig. 1 Interdependenţa dintre inteligenţa emoţională, nivelul
stresului profesional, satisfacţia profesională şi starea de sănătate.

5. Concluzii

Inteligenţa emoţională influenţează starea de sănătate, apariţia şi

evoluţia bolilor profesionale atât direct cât şi prin intermediul
stresului profesional
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale determină o adaptare mai bună
atât într-un mediu profesional solicitant cât şi în mediul social şi familial,
acest lucru având influenţe pozitive asupra stării de bine, modalităţilor
de coping şi de rezolvare a conflictelor care vor influenţa starea de
sănătate.
Inteligenţa emoţională favorizează autocunoaşterea, comunicarea,
înţelegerea celorlalţi şi a propriului rol profesional, înţelegerea valorilor
grupului de apartenenţă şi adaptarea propriilor valori şi scopuri la cele
ale grupului şi astfel favorizează integrarea la locul de muncă sau în
cadrul echipei de lucru ceea ce înseamnă conflicte mai puţine şi
rezolvate fără apariţia tensiunilor şi stresului, satisfacţie profesională,
performanţe crescute, toate acestea creând un mediu potrivit pentru o
stare de bine generală şi o stare de sănătate bună.
Inteligenţa emoţională favorizează înţelegerea sarcinilor şi
cerinţelor muncii şi alegerea unui loc de muncă potrivit capacităţilor,
abilităţilor şi trăsăturilor de personalitate lucru care va favoriza
adaptarea, performanţă profesională, satisfacţie profesională şi va
scădea stresul profesional.
Inteligenţa emoţională poate fi dezvoltată şi folosită pentru a obţine
o mai bună adaptare în diferite situaţii de dificultăţi variabile, poate fi
folosită pentru îmbunătăţirea stării de bine şi a stării de sănătate şi mai
ales, sentimentele pozitive pot fi folosite pentru favorizarea refacerii
după boală.

BIBLIOGRAFIE

[1]Bar-On, Reuven (1997), Emotional Quotient Inventory: Technical manual,

Canada, Multi/Health Systems
[2]Cohen, S, Doyle, & Newsom, JT. (1995), State and trait negative affect as
predictors of symptoms of respiratory viral infections, Journal of Personality and
Social Psychology, 68,
[3]Cummins, R (1990), Job stress and buffering effect of supervisory support,
Group and Organizational Studies, 15,
[4]Frederickson, B (1999), Beneficial Consequences of Positive emotions -
Conferin’a Societ[‚ii Americane de Psihologie, Denver, iunie 1999
[5]Hill, CA & Christensen, AJ (1989), Stress and physical symptoms in renal
disease patients, Health Psychology, 19
[6]Monat, N & Lazarus, R (1989), Stress and coping, Columbia University
Press, New York
[7]Smith T.W. & Christensen, A.J. (1991), Hostility, coping and health.
American Psychological Association, Washington
[8]Spector, P & Jex, M, (1998), Development of Four Self-Report Measures of
Job Stressors and Strain, Journal of Occupational Health Psychology, Vol. 3,
356-363
[9]Spielberger, CD & Reheiser, EC (1995), Measuring occupational stress: The
Job Stress Survey in H. Crandall and PL Perrewe (Eds), Occupational stress: A
hanbook, (51-69), Washington, DC, Taylor & Francis
[10]Stone, A, Neale,JM, Cox, DS, & Napoli (1994), Daily events are associated
with a secretory immune response to an oral antigen in men, Health
Psychology, 13, 440-446
[11]Stone, A, Reed, BR & Neale,JM, (1987), Changes in daily event frequency
precede episodes of physical symptoms, Journal of Human Stress, 13, 70-74
[12]Wang, JL & Patten, S (2001), Perceived Work Stress and Major Depression
in the Canadian Employed Population, 20-49, Journal of Occupational Health
Psychology, vol. 6 (4),

Dr. Ştefania Roşca, Cercetător ştiinţific gr. I, doctor în medicină, medic

primar, şef secţie Medicina muncii. ISP Timişoara
Dr. Florentina Vochin,. Medic specialist Medicina muncii, Policlinica dr.
Bold