Sunteți pe pagina 1din 4

Proprietatile farmacoterapeutice ale produselor apicole

Scris de Farm. drd. Mihaela Mariana STANCU

http://www.pharma-business.ro/farmacologie/proprietatile-farmacoterapeutice-ale-produselor-apicole.html

Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr..Tablitele mesopotamiene, ca si


papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau
folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul
religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.

Aristotel a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandand propolisul drept
remediu in plagi supurate. Hipocrate, si mai tarziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de
asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli. In lucrarea sa "Despre mijloacele de
vindecare", Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicand- o in boli de urechi, de
piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.

Principalele tipuri de miere

Pe langa efectele generale ale mierii, exista si proprietati particulare ale acesteia, in functie de
provenienta sa:

Mierea extraflorala

Provine din nectarul secretat de alte parti ale unor plante (cum ar fi porumbul, secara) sau
arbori (mar, prun, nuc, tei, plop, stejar, artar, frasin, mesteacan etc.), unde se afla glande
nectarifere asemanatoare cu cele in interiorul florilor.

Mierea extraflorala are o greutate specifica mai mare ca mierea obisnuita, iar culoarea sa este
putin mai inchisa, continand zaharuri valoroase ca fructoza si glucoza, dar si unele zaharuri
inferioare ca dextrina, melezitoza, precum si saruri minerale in proportii ceva mai mari ca la
mierea florala.

Mierea de mana

Pentru consumul uman are o valoare deosebita, continand multa inhibina (un bactericid foarte
puternic) si saruri minerale (de 12,8 - 20 de ori mai bogata in saruri minerale decat cea florala),
calciul si magneziul prezentand cel mai mare interes terapeutic intrucat organismul uman
asimileaza mult mai bine aceste saruri prin alimentatia naturala decat prin administrarea
sintetica. Are proprietati laxative mult mai puternice decat celelalte tipuri de miere, are efect
antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizeaza eliminarea toxinelor din corp.

Mierea de molid si brad

Mierea de molid are culoare verde inchis, iar cea de brad - galben aurie. Ambele contin 25,68%
melezitoza (datorita urme lor de rasina continute) si inhibina, produs al unei enzime. Enzima
producatoare a inhibinei este o glucozooxidaza care, in prezenta aerului produce din fructoza
hidrogen-hiperoxid. Inhibina este cunoscuta in medicina pentru efectul ei sterilizator. Mierea de
conifer este foarte rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati
exceptionale asupra sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase,
expectorante, antitusive si, atunci cand este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.

Mierea de floarea-soarelui - are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodisiaca,
stimuleaza imunitatea.

Mierea de salcam - se pastreaza lichida in mod natural, fiind foarte bogata in fructoza. Are
proprietati calmante. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea
cardiaca.

Mierea de zmeura - Are o culoare albicioasa, specifica. Regleaza activitatea ovarelor, este
reintineritoare, previne aparitia unor afectiuni ca osteoporoza si sclerodermia.

Mierea de menta - Se foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic,


antispastic, usureaza digestia si combate balonarea.

Mierea de trifoi - Are o actiune diuretica foarte buna, ajutand la eliminarea apei in exces din
tesuturi si, de asemenea, are o actiune estrogena.

Mierea de tei - Este calmant psihic, somnifer, anafrodisiac.

Mierea de mac - are un efect sedativ, antispastic si anafrodisiac puternic. Are o nuanta mai
inchisa, avand in compozitie granule de polen de mac, care este negru la culoare.

Mierea poliflora - proprietatile sale difera foarte mult in functie de regiunea din care este
recoltata. De exemplu, mierea de la campie are o actiune antiseptica si sedativa mai puternica,
spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase inalte, la care efectul antiinfectios se
adreseaza in special aparatului respirator, iar efectul sedativ este inlocuit cu unul tonic nervos.
In general, mierea poliflora este considerata cel mai complex tip de miere ca actiune
terapeutica, ea ingloband nectarul de la cateva zeci, daca nu sute, de specii de plante
medicinale si imprumutand ceva din proprietatile terapeutice ale fiecareia dintre ele.

Mierea de Manuka

La Honey Research Unit de la University of Waikato, Noua Zeelanda, biochimistul Peter Molan, a
identificat un tip de miere cu calitati de vindecare foarte puternice: antibacteriene,
antimicrobiene, antivirale, antioxidante, antiseptice, antiinflamatorii si antifungice, facand-o
extrem de eficienta in sustinerea sistemului imunitar si ameliorarea unei mari varietati de
probleme de sanatate. Mierea de Manuka este o miere monoflorala speciala produsa de albine
din florile de Manuka (Leptospermum scoparium), o specie de Tea Tree, existenta numai in
noua Zeelanda si unele zone ale Australiei.

P. Molan a clasificat mierea de Manuka in functie de puterea antibacteriana, introducand factorul


UMF (Unique Manuka Factor). Numai mierea clasificata UMF 10+ si peste, poate fi folosita in
mod eficient pentru rezolvarea unor probleme de sanatate.

Proprietati antimicrobiene se manifesta la specii de:

- Escherichia coli (E. coli),


- Staphylococcus aureus (Staph infections),
- Citrobacter freundii, Proteus mirabilis,
- Pseudomonas aeruginosa,
- Salmonella typhimurium,
- Streptococcus faecalis,
- Streptococcus pyogenes,
- Helicobacter Pylori (H. pylori, ulcere stomac),
- Methicillin-resistant Staphylococcus aureus (MRSA) - infectii de spital,
- Vanocomycin-resistant Enterococci
(VRE) (4).

Ultimele cercetari au identificat si alte utilizari ale mierii astfel:

Diabetul - studii recente, efectuate in mai multe tari ale lumii, arata ca inlocuirea totala a
zaharului in alimentatie cu miere duce la o scadere cu 60-70% a ratei de aparitie a diabetului.
Mai ales in alimentatia copiilor si tinerilor este recomandata folosirea mierii ca unic indulcitor,
deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil.

Obezitatea - Peste 60% dintre persoanele afectate de obezitate din intreaga lume sunt
dependenti de zahar si de produsele care il contin (ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane,
inghetata).
Caria dentara - De la aparitia zaharului in alimentatie, in urma cu 200 de ani, rata
aparitiei unor boli cum ar fi caria dentara, dia betul, obezitatea a crescut exponential. In
prezent, caria dentara este cea mai raspandita boala din lume, afectand 98% din populatia
planetei.

Constipatia - se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia in
fiecare zi este de doua lingurite de miere, pe cat posibil lichida si proaspata (obtinuta in anul
respectiv).

Osteoporoza - apare atunci cand in organism nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni
estrogeni, hormoni care au un rol crucial in fixarea calciului in oase. Toate tipurile de miere
contin in cantitati mici laptisor de matca, cea mai bogata substanta naturala in acest tip de
hormoni.

Tulburarile de crestere si de dezvoltare la copii - pot fi extrem de eficient prevenite prin


consumul sistematic de miere de albine si de polen. Ambele produse stimuleaza in mod
armonios procesele de crestere si de dezvoltare, atat la nivel fizic, cat si psihic sau mental.

La copii sub un an nu se administreaza miere de albine, acestia fiind extrem de sensibili


la anumite microorganime care se pot dezvolta in miere. Copiilor intre 1 si 3 ani se
administreaza 2-4 lingurite de miere pe zi, iar celor intre 3 si 6 ani cate 4-6 lingurite de miere
pe zi. Adultilor se administreaza 20 de lingurite pe zi (echivalentul a 100g).