Sunteți pe pagina 1din 31

CAPITOLUL 5

INSTRUMENTE EUROPENE DE SUSŢINERE A AGRICULTURII

Fonduri europene pre şi post aderare

Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană sprijină statele candidate din Europa
Centrală şi de Est1 în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente
financiare: Phare, Ispa şi Sapard.
Pentru programarea 2007-2013 există trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri
structurale respectiv:
-Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR);
-Fondul Social European (FSE);
-Fondul de Coeziune (FC).
şi două Acţiuni Complementare, respectiv:
-Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR);
-Fondul European pentru Pescuit (FEP).
Tabel 5.1
Relaţia dintre fondurile de Pre-aderare şi cele de Post-aderare
Instrumente de Pre-aderare Fonduri de Post-aderare

Phare – Coeziune Economica si Fondul European de Dezvoltare Regionala (ERDF)


Sociala Fondul Social European (ESF)

Phare – CBC –Programe de Obiectiv - Cooperare Europeana Teritoriala –


vecinatate Fondul European de Dezvoltare Regionala

ISPA Fondul de Coeziune (CF)


SAPARD Fondul pentru Agricultura and Dezvoltare Rurala;
Fondul pentru dezvoltarea pisciculturii
Sursa: MADR

După 2007 vor exista însă diferenţe notabile între fondurile de pre-aderare şi fondurile
post-aderare (structurale):
- caracterul multianual al programelor care se vor derula pe cicluri de 7 ani;
- managementul descentralizat al programelor (dispare controlul ex-ante al Delegaţiei
Comisiei Europene);

1
Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia.
- creşterea puternică a fondurilor alocate (triplarea sumelor disponibile);
- procentul mai mare de co-finantare solicitată din partea beneficiarului (de la minim
10% la minim 25%), care impune o cooperare mai bună cu sistemul bancar pentru
acoperirea contribuţiilor proprii;
- decontarea cheltuielilor efectuate şi justificate cu acte (după modelul SAPARD) şi nu
alocarea unor fonduri nerambursabile în avans (după modelul PHARE);
- introducerea regulii n+2, care aduce constrângeri de timp prin reducerea ciclului
bugetar la 2 ani de la angajarea proiectului. Practic, în 2 ani de la contractare, toate
proiectele trebuie implementate integral, plăţile să fie efectuate şi implementarea să
fie verificată.
- structuri de parteneriat solide pentru programare, management şi implementare.

5.1 Fonduri europene pre aderare

Uniunea Europeană sprijină începând cu anul 2000, statele candidate din Europa
Centrală şi de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente
financiare: PHARE, ISPA şi SAPARD.
Programul PHARE a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia şi Ungaria,
primele două ţări din regiune care au renunţat la comunism şi la economia centralizată. Scopul
său era de a ajuta aceste două ţări în procesul de tranziţie de la regimul comunist la cel
democratic. Obiectivele acestui program vizează consolidarea administraţiei publice şi a
instituţiilor statelor ce doresc să adere, sprijinirea efortului investiţional de aliniere a activităţilor
industriale şi a infrastructurii la standardele UE şi promovarea dezvoltării regiunilor mai puţin
avansate. Pe măsură ce alte state din centrul şi estul Europei au trecut la un regim democratic,
acestea au fost incluse, de asemenea, în program. Astfel, în 1996, 13 state primeau fonduri
nerambursabile Phare: 10 state candidate (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia,
Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia), şi 3 state necandidate (Albania, Bosnia-
Herţegovina şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia). Din 2000, cele trei state din partea
vestică a Balcanilor au fost incluse în programul CARDS (Asistenţă Comunitară pentru
Reconstrucţia, Dezvoltarea şi Stabilitatea Balcanilor), Phare devenind un instrument concentrat
exclusiv pe susţinerea procesului de aderare a celor 10 state candidate din Europa Centrală şi
de Est. Din 2004, o dată cu aderarea celor 12 state din primul val la Uniunea Europeană
beneficiază de asistenţa Phare numai România şi Bulgaria. Alte două ţări candidate (Croaţia şi
Turcia) beneficiază şi ele de asistenţă de pre-aderare din partea Uniunii, dar prin intermediul
unor instrumente separate. Phare se concentrează pe trei domenii principale:
1. consolidarea administraţiei şi instituţiilor publice din statele candidate, pentru ca
acestea să poată funcţiona eficient în cadrul Uniunii („Dezvoltare instituţională”);
2. sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a activităţilor industriale
şi a infrastructurii la standardele UE („Investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei
comunitare”);
3. promovarea coeziunii economice şi sociale („Investiţii în coeziune economică şi
socială”).

Domenii principale Phare

consolidarea administraţiei şi instituţiilor publice din statele


candidate, pentru ca acestea să poată funcţiona eficient în cadrul
Uniunii („Dezvoltare instituţională”);

sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a


activităţilor industriale şi a infrastructurii la standardele UE
(„Investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei
comunitare”);

promovarea coeziunii economice şi sociale („Investiţii în


coeziune economică şi socială”).

Fig. 5.1 Domenii principale Phare

ISPA (Instrument Structural de Pre-Aderare) are ca obiectiv dezvoltarea infrastructurii de


transport şi protecţia mediului în ţările candidate la aderare. România a primit anual între 200 şi
260 de milioane de euro (aproximativ 20% din bugetul anual al acestui program) pentru a-şi
alinia standardele de mediu la cele ale Uniunii Europene, pentru a-şi extinde şi conecta reţelele
de transport cu cele trans-europene şi pentru a se familiariza cu politicile şi procedurile aplicate
în cadrul Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene. În ceea ce priveşte mediul,
domeniile de interes sunt următoarele:
- rezerva de apă potabilă;
- tratarea apelor reziduale;
- administrarea deşeurilor solide şi a celor periculoase;
- poluarea aerului.
În domeniul transporturilor, Ispa finanţează reabilitarea şi dezvoltarea de căi ferate,
drumuri, porturi şi aeroporturi.
SAPARD reprezintă cel de-al treilea instrument de asistenţă financiară din partea UE
pentru statele candidate şi viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est în perioada
2000-2006. Programul sprijină aceste ţări în procesul de pregătire pentru participarea la Politica
Agricolă Comună şi Piaţa Internă şi în rezolvarea problemelor specifice legate de agricultură şi o
dezvoltare rurală durabilă.
Valoarea totală asistenţei europene nerambursabile în cadrul ISPA (2000-2006) pentru
România este de 2,042 miliarde euro, pentru PHARE (1991-2006) este de 3,6 miliarde euro, iar
pentru SAPARD - 1,160 miliarde euro (2000-2006).

5.1.1. PHARE

Aşa cum menţionam anterior, Phare se concentrează pe trei domenii cheie:


• dezvoltare instituţională;
• investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei comunitare;
• investiţii în coeziune economică şi socială.
Dezvoltarea instituţională
Întărirea capacităţii instituţionale şi administrative a ţărilor candidate este o cerinţă cheie
pentru a putea deveni membre ale Uniunii. În această situaţie vor trebui să adopte, să aplice şi
să urmărească respectarea acquis-ului comunitar. Scopul dezvoltării instituţionale este de a
ajuta ţările candidate să creeze bazele instituţionale necesare aderării. Acest tip de sprijin
reprezintă aproximativ 30% din bugetul Phare în fiecare ţară candidată.
Dezvoltarea instituţională nu este legată numai de armonizarea legislaţiei ţării candidate
cu cea a Uniunii Europene. Se referă, de asemenea, şi la modul în care legislaţia este pusă în
practică şi respectată. Aceasta implică pregătirea unui număr mare de funcţionari publici, oficiali
şi experţi. Un instrument foarte important în acest sens este înfrăţirea instituţională („twinning”).
Acesta implică detaşarea unor funcţionari publici din statele membre ale Uniunii Europene în
cele candidate pentru o perioadă de cel puţin un an. Aceştia sunt cunoscuţi sub numele de
Consilieri rezidenţi de twinning.
Proiectele de înfrăţire instituţională (twinning) sunt realizate de administraţiile publice sau
organisme mandatate de acestea şi nu fac obiectul procedurilor de licitaţie comercială. Din
2001, twinning-ul clasic este completat de proiecte similare pe termen scurt („twinning light”) de
maxim 6 luni de zile. Spre deosebire de twinning-ul clasic, acesta nu presupune detaşarea
permanentă a unor experţi din administraţia statelor membre.
Alături de înfrăţirea instituţională, alte două mecanisme importante de consolidare
instituţională sunt:
• furnizarea expertizei în domeniul acquis-ului prin TAIEX [54]
• reforma administraţiei publice şi a organismelor de reglementare prin programul SIGMA 2
- iniţiativă comună Comisia Europeană - OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică) pentru a ajuta ţările din Europa Centrală şi de Est în eforturile de a-şi moderniza
administraţia publică.
Investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei comunitare
Adoptarea acquis-ului comunitar trebuie să fie însoţită de o aplicare adecvată a acestuia.
Acest lucru înseamnă că administraţiile statelor candidate trebuie să dispună de o infrastructură
care să le permită să aplice legislaţia la fel ca în Uniunea Europeană.
Câteva exemple de astfel de investiţii sunt: achiziţionarea de echipamente şi software
pentru dezvoltarea sistemelor informatice din administraţia publică, achiziţionarea de
echipamente necesare pentru organizarea de campanii publice de informare sau alte activităţi
de relaţii publice, echiparea laboratoarelor de control sau a birourilor locale (ex: laboratoarele de
control sanitar-veterinar, laboratoarele de control a calităţii vinului), achiziţionarea de
echipamente de supraveghere a traficului rutier şi asigurare a securităţii acestuia, achiziţionarea
de echipamente pentru supravegherea şi controlul frontierelor, etc.
Investiţii pentru coeziune economică şi socială
Nu în ultimul rând, aproximativ o treime din fonduri sunt destinate direct dezvoltării
zonelor mai puţin avansate de pe teritoriul României (Zonele Defavorizate stabilite de Guvernul
României). În aceste zone sunt finanţate proiecte de investiţii în domenii cheie precum
susţinerea sectorului privat, dezvoltarea resurselor umane, eficienţa energetică, dezvoltarea
infrastructurii locale şi/sau regionale, servicii sociale, servicii turistice etc. Scopul acestor
investiţii este crearea de locuri de muncă, creşterea nivelului competitivităţii şi în general o mai
bună calitate a vieţii pentru locuitorii acestor regiuni. În Uniune există, de altfel, o politică a
solidarităţii cu regiunile mai puţin dezvoltate şi cu oamenii care trăiesc acolo. Aceasta este o
politică pe care România o va aplica şi de care va beneficia după aderare.

2
Sprijin pentru Îmbunătăţirea Managementului şi Guvernării în ţările din Europa Centrală şi de Est.
5.1.2 ISPA

ISPA oferă sprijin financiar în vederea alinierii standardelor de mediu ale României la cele
ale Uniunii Europene, urmăreşte extinderea şi conectarea reţelelor de transport ale României cu
cele trans-europene şi are în vedere familiarizarea ţărilor beneficiare cu politicile şi procedurile
aplicate în cadrul Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene.
Programul Ispa a demarat la 1 ianuarie 2000. Iniţial a fost derulat în 10 state candidate şi
noi state membre ale Uniunii situate în Centrul şi Estul Europei: Bulgaria, Republica Cehă,
Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia. Din 2004, beneficiază
de asistenţă Ispa numai România şi Bulgaria.
România a primit aproximativ 240 milioane Euro anual prin intermediul programului Ispa
în perioada 2000-2003.
În ceea ce priveşte protecţia mediului, obiectivul Ispa este să sprijine ţările beneficiare în
alinierea standardelor UE din domeniul protecţiei mediului. Din acest punct de vedere, Ispa se
concentrează asupra aplicării directivelor de protecţie a mediului care necesită cele mai mari
costuri de implementare. Acestea se referă la următoarele domenii:
• rezerva de apă potabilă;
• tratarea apelor reziduale;
• administrarea deşeurilor solide şi a celor periculoase;
• poluarea aerului.
Implementarea acestor directive este strâns legată de îmbunătăţirea sănătăţii şi a calităţii
vieţii cetăţenilor, având un impact pozitiv direct asupra coeziunii economice şi sociale din ţările
beneficiare.
Construirea şi reabilitarea infrastructurii în ţările beneficiare Ispa şi legarea la reţelele de
transport ale Uniunii reprezintă elemente-cheie ale strategiilor de dezvoltare economică în ţările
candidate. Acestea sunt cruciale pentru integrarea cu succes a acestor ţări pe piaţa internă
comunitară şi pentru promovarea eficacităţii şi eficienţei pe această piaţă.
În domeniul transporturilor, Ispa încurajează finanţarea proiectelor care permit ţărilor
candidate să întrunească obiectivele Parteneriatului de Aderare. Acest lucru presupune:
• extinderea reţelelor de transport trans-europene în vederea asigurării de legături bune
între Uniunea Europeană şi ţările candidate, de interconexiuni între reţelele naţionale şi de
legături cu reţelele de transport trans-europene;
• sprijinirea unor forme durabile ale circulaţiei persoanelor şi a bunurilor.
Ispa contribuie la finanţarea reabilitării şi dezvoltării căilor ferate, drumurilor, porturilor şi
aeroporturilor, ţinând cont de cerinţele impuse pentru un transport durabil şi inter-modal.
Bugetul Ispa poate fi folosit şi pentru finanţarea de studii pregătitoare şi asistenţă tehnică.
În acest sens, trebuie să existe o legătură clară între aceste studii şi investiţiile finanţate prin
programul Ispa. Asistenţa tehnică este foarte importantă atât în asigurarea unui nivel calitativ
ridicat al proiectelor propuse, cât şi în pregătirea, administrarea şi evaluarea impactului
acestora.
In ceea ce priveşte proiectele Ispa de infrastructură drumuri, considerăm că zonele
prioritare de intervenţie în domeniul transportului au fost alese în mod eronat. S-a refăcut astfel
reţeaua de drumuri din Regiunea Moldovei şi a fost neglijată complect zona de vest a româniei
care face interconexiunea cu reţelele de autostrăzi din Uniunea Europeană. De asemenea s-a
neglijat complet şi în mod eronat construirea de autostrăzi absolut necesare unui trafic şi unui
transport civilizat. Părerea noastră este că această decizie a fost dictată nu de motive
economice, nu a fost bazată pe studii de oportunitate sau fezabilitate, ci a fost luată strict pe
motive politice.

5.1.3 SAPARD

Sapard a fost creat iniţial pentru cele 10 state candidate din Europa Centrală şi de Est.
Din 2004, după ce 8 dintre acestea au devenit membre ale Uniunii, beneficiază de asistenţa
Sapard România şi Bulgaria.
Pentru atingerea obiectivelor, fiecare stat inclus în programul Sapard a adoptat un Plan
Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) în conformitate cu principiile utilizate
de către statele membre. Conţinutul fiecărui program reflectă priorităţile fiecărei autorităţi
naţionale în funcţie de circumstanţe şi probleme specifice, dar în limitele stabilite prin
Regulamentul Sapard.
Conform Regulamentului Sapard, Planul poate include măsuri privind următoarele
aspecte:
• investiţii în exploataţii agricole;
• îmbunătăţirea procesului de producţie şi comercializare a produselor agricole şi
piscicole;
• îmbunătăţirea calităţii şi a standardelor privind sănătatea produselor de origine vegetală
şi animală;
• metode de producţie care au în vedere protejarea mediului înconjurător şi conservarea
peisajului natural;
• dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice;
• crearea de grupuri de producători agricoli3;
• crearea de servicii de asistenţă şi de management al fermei;
• renovarea şi dezvoltarea satelor, protejarea şi conservarea moştenirii rurale;
• îmbunătăţirea calităţii terenurilor şi reparcelare;
• crearea şi actualizarea registrelor funciare;
• managementul resurselor de apă;
• dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
• măsuri forestiere, inclusiv împădurirea suprafeţelor agricole, investiţii în holdinguri
forestiere private şi prelucrarea/comercializarea produselor forestiere;
• îmbunătăţirea pregătirii profesionale;
• asistenţă tehnică, inclusiv studii care să contribuie la pregătirea şi monitorizarea
programului, precum şi la publicitate şi informare.
Lista include un număr mare de măsuri similare cu cele finanţate în statele membre prin
intermediul programelor UE dedicate agriculturii şi dezvoltării rurale. Fac excepţie măsurile care
au în vedere crearea capacităţii de a aplica legislaţia comunitară (cum ar fi cele referitoare la
crearea şi actualizarea registrelor funciare).
În România, în perioada 2000-2006, conform PNADR, au fost finanţate proiecte în
următoarele domenii:
Axa 1: Îmbunătăţirea competitivităţii produselor agricole şi piscicole prelucrate:
1.1 Îmbunătăţirea procesului de producţie şi al marketingului produselor agricole şi
piscicole;
1.2 Îmbunătăţirea calităţii şi a standardelor privind sănătatea produselor de origine
vegetală şi animală;
Axa 2: Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultură:
2.1 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
2.2 Managementul resurselor de apă;
Axa 3: Dezvoltarea economică a zonelor rurale:
3.1 Investiţii în exploataţii agricole;
3.2 Înfiinţarea de grupuri ale producătorilor agricoli;

3
Conform reglementării europene, este vorba de grupuri de producători agricoli care organizează în comun activităţi de servicii
şi comercializare a produselor agricole.
3.3 Metode de producţie care au în vedere protejarea mediului înconjurător şi
conservarea mediului natural;
3.4 Diversificarea economică;
3.5 Măsuri forestiere;
Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:
4.1 Îmbunătăţirea pregătirii profesionale;
4.2 Asistenţă tehnică, inclusiv studii care să contribuie la pregătirea şi monitorizarea
programului, precum şi la publicitate şi informare.
Programul SAPARD a finanţat două categorii de proiecte şi anume proiecte private
(generatoare de venit) şi publice (negeneratoare de venit). Regulile de co-finanţare au fost
diferite pentru beneficiarii privaţi şi respectiv cei publici. Beneficiarii privaţi trebuiau să finanţeze,
cu fonduri proprii între 50% şi 70% din valoarea proiectului iar cei publici (de exemplu comunităţi
locale) au putut beneficia de finanţare de 100% a proiectului lor, cu condiţia ca acesta să nu
genereze venituri.
O analiză amănunţită a documentaţiei programului SAPARD pe fiecare măsură în parte,
funcţie de unele criterii de eligibilitate, scoate în evidenţă gruparea criteriilor de eligibilitate după
tipul de beneficiari, după criteriul geografic şi administrativ, după tipul de cheltuială permisă şi
după tipul de proiect. Suma totală necesară pentru cofinaţare din sectorul privat, doar pentru
măsurile 1.1, 3.1, 3.4 se ridică la 585 milioane de EURO.
Tabel 5.2
Limitări financiare ale măsurilor din cadrul programului SAPARD
Măsura Costul minim Costul maxim % fonduri
al proiectului al UE+buget
(EURO) proiectului naţional
(EURO)

1.1 Prelucrarea şi marketingul produselor agricole 30.000 4.000.000 50


şi piscicole
1.2 Îmbunătăţirea structurilor pentru controlul 50.000 2.000.000 50 sau
calităţii, control veterinar şi fitosanitar şi al calităţii 100*
alimentelor şi protecţia consumatorilor
2.1 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii 100.000 1.000.000 100*
rurale
3.1 Investiţii în exploataţiile agricole 5.000 500.000 Maxim
maxim 65%**
2.000.000***
3.2 Înfiinţarea grupurilor de producători 10.000**** 20.000**** 100
3.3 Metode de producţie agricolă destinate să Nespecificat Nespecificat 100
protejeze mediul şi să menţină peisajul rural ***** *****
3.4 Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor 5.000 200.000 până la 50
economice care să genereze activităţi multiple şi 500.000******
venituri alternative
3.5 Silvicultura 6.000 1.000.000****** 50 sau
* 100*
4.1 Îmbunătăţirea pregătirii profesionale 10.000 100.000 100
4.2. Asistenţă tehnică - - 100*
*rata de 100% aplicabilă proiectelor publice negeneratoare de venituri, **funcţie de zona geografică de
implementare şi categoria de vârstă a beneficiarilor ***în cazul în care proiectul are ca obiectiv implementarea
aquisului în fermele zootehnice, **** implementare graduală funcţie de producţia anuală comercializată, ******prima
compensatorie se calculează pe baza costurilor nete mai crescute datorate respectării condiţiilor de agromediu,
conform anexelor din cadrrul fişelor tehnice ale acestei măsuri, ****** pentru submăsura acvacultură, *******funcţie
de submăsură
Sursa: după Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2000-2006, iulie 2006, site-ul Comisiei Europene şi fisele tehnice
actualizate ale fiecărei măsuri

În general, pentru majoritatea fermelor de dimensiuni medii şi mici precum şi pentru


întreprinderile mici şi mijlocii din domeniul procesării, capacitatea redusă de cofinanţare a fost
principalul factor restrictiv, fapt care a încetinit absorbţia fondurilor pentru aceste măsuri, mai
ales în prima perioadă a derulării programului.

5.2 Fonduri europene post aderare

Fondurile Structurale post aderare cuprind: [62]


−Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), care susţine dezvoltarea economică
durabilă la nivel regional şi local prin mobilizarea capacităţilor locale şi diversificarea structurilor
economice în domenii precum cercetare şi dezvoltare tehnologică, inovare şi antreprenoriat,
societatea informaţională, IMM-uri, protecţia mediului, turism, energie;
−Fondul Social European (FSE), fond care contribuie la sporirea adaptabilităţii forţei de
muncă şi a întreprinderilor, creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă, prevenirea şomajului,
prelungirea vieţii active şi creşterea gradului de participare pe piaţa muncii a femeilor şi
imigranţilor, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea
discriminării.
−Prin Fondul de Coeziune se finanţează proiecte în domeniul protecţiei mediului şi
reţelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum şi proiecte
care vizează îmbunătăţirea managementului traficului aerian şi rutier, modernizarea
transportului urban, dezvoltarea şi modernizarea transportului multimodal.
−Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul European pentru
Pescuit (FEP), deşi funcţionează într-un sistem similar fondurilor structurale, nu fac parte din
această categorie. Aceste fonduri vor fi gestionate în România de Ministerul Agriculturii.
Separat, pentru sectorul agricol, UE va acorda sprijin şi prin intermediul plăţilor directe şi al
măsurilor de piaţă, acestea având însă scopuri şi mecanisme de derulare diferite de FEADR şi
FEP.
Toate cele 5 instrumente sus-menţionate finanţează proiecte de dezvoltare, similare celor
finanţate în perioada de pre-aderare de Phare, ISPA şi SAPARD, dar având evident o anvergură
financiară mult mai mare.
Fondurile structurale sunt diferite faţă de cele pre-aderare. În primul rând,
responsabilitatea pentru managementul lor revine 100% autorităţilor române, în timp ce la
Phare, ISPA, SAPARD Comisia Europeană avea un rol preponderent.
Fig.5.2 Politica de coeziune 2007-2013

Fig.5.3 Eligibilitatea geografică pentru fondurile structurale 2007-2013

Printre principalele diferenţe faţă de fondurile de pre-aderare se numără:


Alocare pe programe multianuale (7 ani)
Spre deosebire de fondurile de pre-aderare, Fondurile Structurale şi de Coeziune (FSC)
nu finanţează proiecte individuale ci programe de dezvoltare multianuale trasate împreună de
regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune
Europeană. Alocarea lor se face pe baza principiului programării ce implică diagnosticarea
situaţiei existente, formularea unei strategii multianuale integrate şi coerente şi definirea de
obiective concrete care să fie atinse.
Management descentralizat al fondurilor
Fondurile Structurale şi de Coeziune sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene
destinate promovării coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii. Statele Membre poartă
principala responsabilitate pentru dezvoltarea zonelor lor aflate în dificultate, Uniunea ajutându-
le să atingă rezultate mai bune decât dacă ar acţiona pe cont propriu.
Responsabilitatea managementului Fondurilor Structurale şi de Coeziune aparţine
statelor membre, Comisia asigurând doar controlul ex-post. Mai mult, în timp ce priorităţile
principale ale unui program de dezvoltare sunt definite în cooperare cu Comisia, selecţia şi
managementul proiectelor sunt în responsabilitatea autorităţilor naţionale şi regionale.
Responsabilitatea elaborării şi gestionării Programelor Operaţionale aparţine instituţiilor
desemnate ca Autorităţi de Management, chiar dacă o parte din atribuţiile lor pot fi delegate
Organismelor Intermediare.
Principiul aditionalităţii
Adiţionalitatea reprezintă nivelul cheltuielilor publice pe care statul membru al Uniunii
Europene îl realizează din surse proprii, pe parcursul perioadei de programare, pentru aceleaşi
tipuri de măsuri finanţate din fondurile structurale, inclusiv cofinanţarea publică aferentă acestor
măsuri. Fondurile Structurale şi de Coeziune de care beneficiază statele membre ale Uniunii
Europene sunt menite să completeze şi nu sa înlocuiască efortul naţional.
Operează pe principiul rambursării
Spre deosebire de PHARE şi ISPA, Fondurile Structurale şi de Coeziune operează pe
principiul rambursării, ca şi SAPARD. Aceasta implică faptul că Beneficiarii Finali efectuează
plata furnizorilor de lucrări sau servicii din fonduri proprii, iar ulterior, pe baza facturilor plătite şi
a ordinelor de plată în baza cărora s-a făcut plata, se solicită rambursarea cheltuielilor efectuate.
Regula n+3/ n+2
N este anul angajamentului, n+3 este anul până la sfârşitul căruia fondurile angajate în
anul ,,n” trebuie cheltuite. Sumele necheltuite în intervalul menţionat se pierd. În perioada 2007-
2010 se aplică regula n+3 iar în perioada 2011-2013 regula n+2.
Principiul parteneriatului
Principiul parteneriatului joacă un rol fundamental în implementarea Fondurilor
Structurale. Conform Regulamentului General privind FEDR, FSE şi FC, Statele Membre şi
Comisia trebuie să traseze acţiunile comunitare în strânsă consultare, iar în timpul tuturor
fazelor (programare, monitorizare, evaluare) trebuie să implice cele mai reprezentative
organisme la nivel naţional, regional, local. Acestea trebuie să includă parteneri economici,
sociali, sectoriali, teritoriali, inclusiv ONG-uri, şi trebuie să ia în considerare principiul promovării
şanselor egale între barbaţi şi femei şi dezvoltarea durabilă prin integrarea protecţiei mediului.

Fig.5.4 Valoarea fondurilor de coeziune şi accesarea acestora


Sursa: http://www.capital.ro/articol/sase-obstacole-in-calea-fondurilor-europene-in-2009-
116522.html, 2009

Conform negocierilor dintre România şi Uniunea Europeană, ţara noastră va beneficia de


circa 7,5 miliarde euro pentru perioada 2007-2013, bani care vor fi daţi pentru investiţii în
agricultură şi dezvoltare rurală. La aceşti bani se adaugă contribuţiile statului român, în funcţie
de tipurile de investiţii care vor fi realizate. Fondurile pentru Dezvoltare Rurală seamănă cu
fondurile SAPARD, dar au ceva în plus:
- sunt de şase ori mai mari;
- se adresează mult mai multor beneficiari, inclusiv micilor fermieri şi întreprinzători;
- vor putea fi obţinute mai simplu.
Fondurile pentru Dezvoltare Rurală se adresează deopotrivă micilor fermieri, asociaţiilor
de fermieri, tinerilor, întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul agricol şi silvic, proprietarilor de
păduri şi consiliilor locale şi se împart pe patru mari direcţii. Fiecare direcţie (axă) are mai multe
măsuri, dintre care cele mai atractive sunt:
A. Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi forestier = 3,25 miliarde euro (45% din
total):
a. sprijin pentru ferme de semi-subzistenţă (circa 85.000 de ferme mici vor primi
1500euro/an, timp de 3 ani, dacă îşi fac un plan de modernizare);
b. modernizarea exploataţiilor agricole (16.000 de exploataţii agricole vor primi
în jur de 70.000euro/proiect);
c. înfiinţarea de ferme de către fermieri sub 40 de ani (până la
40.000euro/fermă, conform proiectului depus);
d. sprijinirea înfiinţării grupurilor de producători agricoli (750 de grupuri de
producători vor primi circa 250.000euro/proiect);
e. formarea profesională şi informare (140.000 de fermieri vor fi instruiţi);
B. Gospodărirea terenurilor agricole şi silvice = 1,8 miliarde euro (25% din total):
a. sprijin de suprafaţă pentru zonele defavorizate, în principal zona de munte
(circa 370.000 de fermieri vor primi suplimentar între 25 şi 250 euro/hectar/an);
b. sprijin pentru pajişti şi fâneţe (circa 95euro/hectar/an);
c. sprijin pentru prima împădurire a terenului agricol (36.000 de hectare vor
beneficia de fonduri de 5000euro/hectar).
C. Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural = 2,12 miliarde euro (30% din total):
a. diversificarea activităţilor neagricole - meşteşuguri, artizanat, produse
tradiţionale, turism rural (19.000 de beneficiari vor primi 10.000euro/proiect);
b. investiţii în mici întreprinderi la ţară - frizerii, reparaţii de utilaje agricole etc.
(3800 de mici întreprinderi vor fi finanţate cu 20.000euro/proiect);
c. renovarea satelor (circa 1.200 de consilii locale vor primi câte 1 milion euro
pentru drumuri comunale, canalizare, restaurarea construcţiilor cu valoare istorică şi
culturală etc.)
D. Programul LEADER = 0.18 miliarde euro ce va finanţa crearea de Grupuri de
Acţiune Locală care vor sprijini proiectele de dezvoltare ale satelor.
Pentru pescuit va exista un fond special de 263milioane euro pentru perioada 2007 -
2013, o mare parte din bani fiind alocaţi pentru creşterea fermelor de acvacultură, modernizarea
bărcilor şi navelor de pescuit şi pentru finanţarea asociaţiilor de pescari.
5.2 Fonduri de subvenţionare a producţiei agricole
Agricultura se poate susţine prin intermediul preţurilor la producător sau la consumator,
prin intervenţii la nivelul inputurilor agricole, prin susţinerea exportului agricol sau prin susţinerea
directă a veniturilor agricultorilor. In ţările dezvoltate aceste mecanisme s-au modificat radical,
tendinţa fiind de reducere şi eliminare a subvenţiilor pentru producţia agricolă şi de direcţionare
a susţinerii spre dezvoltarea rurală şi protecţia mediului. Această modificare are loc din cauza
excedentelor agricole, a crizei de supraproducţie care provoacă tensiuni pe piaţa mondială şi
sporeşte costurile bugetare interne.
Ţările occidentale au subvenţionat îndelung şi puternic agricultura, timp în care s-au
produs mutaţii ce relevă o reuşită excepţională din punct de vedere a competitivităţii pe piaţă.
Deşi costul susţinerii agriculturii a fost ridicat, până în anul 1992 nu s-au luat măsuri radicale de
reducere a subvenţiilor. Subvenţionarea agriculturii a dezvoltat sectoarele industrial şi terţiar în
mediul rural şi a determinat creşterea producţiei agricole şi a excedentelor de produse agricole
în cursa competitivităţii. Intervenţia statului prin susţinerea preţurilor a fost factorul principal al
acestor mutaţii.
Din anul 1992 ţările Uniunii Europene şi-au schimbat politica agricolă, întrucât se
confruntă cu excedente agroalimentare şi cu costuri ridicate ale susţinerii agriculturii. Cu toate
acestea nivelul subvenţiilor acordate agriculturii se menţine ridicat.
Între toamna 2007 şi cea a anului 2008, Germania a primit subvenţii europene pentru
sectorul agricol, directe şi indirecte, în valoare de 5,4 miliarde de euro. Şi mai bine stă Franţa, cu
9 miliarde, Spania primind 5,9 miliarde. În capul listei nemţeşti stă concernul din Mannheim
Südzucker AG, cu 33,5 de milioane euro. 2,5 milioane provin din plăţi directe-care s-ar cuveni,
de fapt, fermierilor-, iar 31 de milioane provin din „sacul cu daruri” al UE numit „Reglementarea
pieţei” şi din care se acordă subvenţiile pentru export.
România a introdus mecanisme de susţinere a agriculturii, după anul 1990. Sistemul de
susţinere a fost diferit în perioada 1990-1996 de cel practicat în aceeaşi perioadă de ţările
Uniunii Europene. S-a practicat o combinaţie de politici pentru menţinerea preţurilor scăzute la
unele produse agricole de strictă necesitate pentru a proteja consumatorii şi a compensa
agricultorii, folosind sistemul de subvenţionare a inputurilor şi de acordare a sumelor incluse în
preţul unor produse, subvenţionarea dobânzii la credite, etc. Formele de susţinere au fost
diferite de la etapă la etapă, astfel:
- între 1991-1993 s-au subvenţionat în special consumatorii prin intermediul preţurilor de
consum (72,4% din total subvenţii) şi în mică măsură producătorii agricoli prin acordare unor
diferenţe de preţ şi alocaţii bugetare. Acest sistem nu a condus la stimularea ofertei ci a epuizat
resursele şi a accelerat inflaţia;
- între 1993-1996 s-au acordat subvenţii, în special la producători în baza Legii 83/1993,
sub forma de prime (cea mai mare parte) incluse în preţurile a patru produse de interes naţional
(grâu, carne de porc, carne de pasare şi lapte), subvenţionarea unor inputuri, acoperirea
dobânzilor la credite şi alte alocaţii bugetare. Consumatorii nu au mai fost subvenţionaţi direct, ci
indirect. Lipsa surselor de finanţare şi deficienţele în administrarea subvenţiilor au diminuat
efectele pozitive iar semnalele pieţei nu au fost relevante;
- din anul 1997 legea 83/1993 privind susţinerea producătorilor agricoli a fost abrogată, s-
au eliminat subvenţiile acordate prin intermediul preţurilor şi s-a trecut la sistemul de susţinere
directă a producătorilor agricoli prin intermediul "cupoanelor" valorice, al dobânzilor
subvenţionate la credite (dar într-un cuantum redus) şi în regres prin susţinerea preţurilor unor
inputuri. La grâu s-a folosit sistemul de prime, adăugate la preţ, pentru o perioadă scurtă de
timp, în vederea sprijinirii producătorilor şi stimularea exportului. Aceste prime s-au acordat însă
după ce producătorii şi-au depozitat recolta şi la un nivel al preţului nestimulativ. Ca urmare,
aceştia au redus suprafeţele cultivate cu grâu în toamna anului 1999, iar preţul pe kg a crescut
la începutul anului 2000 cu cca.80%. Ca urmare a creşterii nemotivate de lipsa ofertei interne de
grâu, ci din cauza politicii greşite de preţ şi de orientare a producţiei, a crescut preţul pâinii, s- au
făcut importuri şi s-a apelat la rezerva de stat pentru asigurarea consumului populaţiei.
- din anul 2000, ca urmare a unui regres sever al producţiei agricole, în special a
producţiei animale, a producţiei de sfeclă de zahăr şi a degradării patrimoniului viticol şi pomicol,
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a propus măsuri de susţinere mai accentuată a veniturilor
agricultorilor.
Astfel a fost promovat un nou sistem de acordare a cupoanelor, cu prioritate destinate
producătorilor direcţi, se preconizează şi acordarea unor subvenţii, sub formă de prime, pentru
lapte, carne de porc şi pasăre, precum cofinanţarea a 15% din preţul de achiziţie al tractoarelor,
maşinilor şi utilajelor agricole achiziţionate de producătorii agricoli. La acesta se adaugă
propuneri de măsuri privind subvenţionarea dobânzii în proporţie de 70% in total, ca şi alte
facilităţi create pentru ca ţăranii să-şi poată plăti utilajele ;achiziţionate în produse, prin
intermediul unor societăţi de leasing.
Subvenţii directe
Subvenţiile sunt acordate direct pe produs, pentru culturile prioritare. Însă condiţia
esenţială ca producătorii să primească aceşti bani este ca produsul lor să ajungă marfă. Acest
model de acordare a subvenţiilor este impus de Uniunea Europeană (UE) şi are drept scop,
împreună cu alte acte normative ce aşteaptă să fie emise (Legea exploataţiilor agricole, Legea
creditului agricol), încurajarea dezvoltării fermelor agricole mari.
După aderarea României la UE, produsele agricole româneşti beneficiază de aceleaşi
subvenţii ca şi cele din actualele state membre, cu excepţia cazurilor în care s-au negociat
perioade de tranziţie. În primul rând, este vorba despre ajutorul financiar direct. O fermă mare
dintr-un sat membru UE va putea accesa un plafon maxim de 300000 euro/subvenţie, iar o
fermă mică, de semisubzistenţă, un plafon anual maxim de 1000 euro. Alte ajutoare financiare
pentru care fermierii români vor fi eligibili din momentul aderării se referă la: [72]
– schemele de pensionare anticipată – UE plăteşte, în tranşe egale pe durata a 10 ani,
până la 15.000 euro/an pentru fermierii de peste 55 de ani, dar care nu au împlinit vârsta
pensionării, care au lucrat în agricultură cel puţin 10 ani şi care abandonează activităţile
comerciale;
– stimularea angajării fermierilor tineri – UE plăteşte o sumă de până la 25000 euro
pentru fiecare nou fermier sub 40 de ani, sau subvenţionează dobânda la împrumuturile pe care
le face acesta;
– firmele viabile din punct de vedere economic şi care corespund standardelor sanitare,
de mediu şi de bună stare a animalelor, pot primi subvenţii pentru creşterea capacităţii de
procesare şi distribuţie;
– fermierii din zonele defavorizate din punct de vedere agricol, considerate a fi zonele
montane, cele afectate de anumite dezavantaje teritoriale şi alte zone asimilabile, pot primi plăţi
compensatorii pentru a fi stimulaţi să continue cultivarea terenului, prezervarea stilului de viaţă
rural şi respectarea standardelor de mediu.
Valoarea plăţilor compensatorii variază între 25 şi 200 euro pe hectar pe an;
– fermierii din zonele cu constrângeri de mediu pot primi, suplimentar, până la 200 euro
pe hectar, pentru compensarea costurilor determinate de adaptarea la standardele de mediu ale
UE;
– fermierii care au folosit în ultimii cinci ani (faţă de data evaluării) metode de producţie
agricole care nu au dăunat mediului, pot primi subvenţii pentru a nu se abate de la standardele
de mediu ale UE.
Valoarea acestor subvenţii nu poate depăşi 600 euro pe hectar pentru recoltele anuale şi
900 euro pe hectar pentru recoltele periodice, şi 450 euro pe hectar pentru toate celelalte
întrebuinţări ale terenului agricol.
În plus, fermierii din noile state membre au acces direct şi nediscriminatoriu la măsurile
de piaţă (subvenţii indirecte) ale Politicii Agricole Comune, cum ar fi acoperirea diferenţelor
dintre preţul de export în afara UE şi preţul de intervenţie al UE sau protecţia asigurată pe pieţe
specifice reglementate de UE. Toate acestea vor contribui la stabilizarea veniturilor din noile
state membre ale UE.
Schemele de plăţi directe care se acordă începând cu anul 2007, ca mecanisme de
susţinere a producătorilor agricoli, sunt următoarele:
a)Schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS)- constă din plata unei sume uniforme la
hectar plătibilă o singură dată pe an, decuplată total de producţie. Fermierul trebuie să
exploateze un teren agricol, cu suprafaţa de cel puţin 1ha, iar suprafaţa parcelei să fie de cel
puţin 0, 3 ha.
b)plăţi naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul vegetal-se acordă pentru
cereale, culturi proteice, plante industriale, rădăcinoase, legume proaspete, pepeni, căpşuni,
flori şi plante ornamentale, plante de nutreţ, loturi semincere, pajişti temporare şi alte culturi în
arabil. Toate aceste culturi vor primi sprijinul ca o plată decuplată de producţie. Nu fac obiectul
acestei scheme culturile permanente şi pajiştile permanente.
c)plăţi naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic;
d)Schema de plată pentru culturi energetice-se acordă plăţi directe pentru materiile prime
obţinute din suprafeţele cultivate cu rapiţă, floarea soarelui, soia şi porumb destinate producţiei
de produse energetice.
e)Schema de plată separată pentru zahăr.
f)Plăţi tranzitorii pentru tomate-pot beneficia de această schemă de plată fermierii cu
parcele eligibile pentru plata unică pe suprafaţă care: cultivă tomate pe minim 0,3 ha; au
contract de livrare către un procesator; livrează minim 2400 kg (producţia minimă la ha trebuie
să fie de 8000 kg).
Fermierii români vor primi maximum 97,55 euro pentru un hectar de teren, dar aceasta
este o coplată: 50,55 euro sunt bani europeni, iar restul de 47 de euro provin din fonduri
guvernamentale. Primii bani vin în luna februarie 2008.
Dacă în primii ani de după aderarea României la UE respectivele plăţi se vor acorda
potrivit schemei unice de plăţi pe suprafaţă, fără condiţii foarte restrictive, peste cinci ani,
subvenţia este acordată în sistem de plată pe suprafaţă, în funcţie de performanţa calitativă a
culturilor şi de calităţile solului. Subvenţia vine după ce fermierii s-au înscris în Registrul
Fermierilor şi după ce APIA a demarat acţiunea de identificare a parcelelor agricole, condiţie
obligatorie pentru efectuarea plăţilor trasată de legislaţia comunitară.
Plăţile directe în cadrul Schemei de plata unică pe suprafaţă (SAPS) se vor acorda ca
plată unică pe hectarul de teren agricol, independent de nivelul producţiei (decuplate de
producţie). România aplică această schemă în primii trei ani după aderare, cu posibilitatea
prelungirii cu încă doi ani cu aprobarea Comisiei Europene. Conform Tratatului de aderare,
România suplimentează acest sprijin prin plăţi naţionale directe complementare (PNDC) aşa
numitele ,,top up-uri” (măsuri finanţate din FEADR şi din bugetul naţional). Fermierii pot
beneficia de plăţile directe pe suprafaţă dacă:
- completează şi depun o cerere în termenul şi forma cerută de APIA care să fie
înregistrată de către Sistemul Integrat de Administrare şi Control (IACS);
- utilizează o suprafaţă agricolă care este întreţinută în bune condiţii agricole şi de mediu
– GAEC;
- suprafaţa exploataţiei îndeplineşte criteriile de mărime (este egală sau mai mare de 1
hectar şi este compusă din parcele agricole eligibile egale sau mai mari de 0,3 ha sau 0,1 ha
pentru vii, livezi, arbuşti fructiferi, hamei, pepiniere pomicole şi viticole).
Fiecare stat membru al Uniunii Europene şi-a stabilit bunele condiţii agricole şi de mediu
pe care trebuie să le respecte fermierii care solicită plăţi directe.
Bunele condiţii agricole şi de mediu sunt obligatorii pentru toţi utilizatorii de teren agricol
care solicită sprijin în cadrul schemelor de plată pe suprafată după data aderării. De asemenea,
aceste condiţii sunt obligatorii pentru toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei, indiferent
dacă fermierul solicită sprijin numai pentru o parte dintre ele.
Fermierii sunt informaţi asupra modalităţii de accesare a sprijinului sub forma plăţilor
directe printr-un ghid al fermierilor Informaţii generale pentru fermieri privind plăţile directe pe
suprafaţă în anul 2009, pus la dispoziţia lor, în mod gratuit, de către APIA.
Aproape 996000 de fermieri şi-au primit subvenţiile pe suprafaţă aferente anului 2007,
sumele intrate în conturile fermierilor depăşind 456 milioane euro, până la data de 24 iunie
2008. Pachetul financiar pentru plăţile directe pe 2007 a fost de peste 440 milioane euro, fiecare
fermier primind 50,5 euro/ha din subvenţiile europene. Plăţile naţionale directe complementare
(PNDC) sunt plăţile care suplimentează schema de plată unică pe suprafaţă, din bugetul
Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi de la bugetul naţional.
Cuantumurile pentru Plăţile Naţionale Directe Complementare 2007 sunt de 47
euro/hectar pentru culturile de cereale, culturi proteice, plante industriale, rădăcinoase, legume
proaspete, tomate, pepeni, flori şi plante ornamentale, plante de nutreţ, loturi semincere, pajişti
temporare, căpşuni. Pachetul financiar total pe aceste segment este de 290,22 milioane euro
din bugetul naţional şi din FEADR.
De asemenea, pentru in şi cânepă sprijinul financiar este de 41,71 euro/hectar, valoarea
fondurilor alocate din bugetul naţional fiind de 37500 euro pentru in, respectiv 87710 euro pentru
cânepă. Pentru tutun se acordă 2000 euro/tonă, pachetul financiar total din bugetul naţional fiind
de 5,125 milioane euro, pentru hamei - 120 euro/hectar (60000 euro din bugetul naţional), iar la
sfecla de zahăr - 145,08 euro/ha (3626 milioane euro din bugetul naţional). APIA a început
derularea plăţilor aferente anului 2007 în luna aprilie.
Pentru anul 2008, fermierii au solicitat plăţi directe pe o suprafaţă pe 9,30 milioane
hectare, depăşind suprafaţa de referinţă negociată cu Uniunea Europeană, de 8,7 milioane
hectare. Din numărul total de fermieri, un număr de 80279 vor fi penalizaţi cu un procent pe
fiecare zi de întârziere din valoarea sprijinului, din cauza depunerii cererilor pentru plata
subvenţiilor pe suprafaţă după data de 15 mai. Conform APIA, penalităţile maxime aplicate unei
cereri nu pot depăşi însă 20% din valoarea sprijinului.
Pentru 2008, bugetul alocat din fondurile europene se ridică la 527,9 milioane euro,
urmând ca fermierii români să primească 60,6 euro/hectar. La aceste sume se adaugă şi plăţile
din bugetul naţional (Plăţi Naţionale Directe Complementare), stabilite pentru anul 2007 la 47
euro pentru culturile de bază, iar cele pentru 2008 vor fi stabilite prin act normativ. Conform
APIA, fermierul trebuie să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin un hectar, iar
suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 hectare. În cazul viilor, livezilor, culturilor de
hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole sau arbuştilor fructiferi suprafaţa minimă a
parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 hectare. De asemenea, fermierul trebuie să declare toate
parcelele agricole şi să respecte Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu (GAEC) pe toată suprafaţa
agricolă a exploataţiei.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a comunicat autorizarea sumei de
aproximativ 11,9 milioane euro, reprezentând diferenţa faţă de plata pe suprafaţă acordată în
avans pentru campania SAPS 2009, precum şi sprijinul aferent Plăţilor Naţionale Directe
Complementare (PNDC). Din suma totală autorizată, 4.3 milioane euro reprezintă diferenţa faţă
de avansul din SAPS acordat începând cu data de 16 octombrie 2009. De acest sprijin financiar
vor beneficia 75.500 fermieri care au îndeplinit condiţiile impuse de regulamentele europene şi
pentru care, în urma controalelor, nu s-au constatat discrepanţe faţă de datele declarate în
cereri. Totodată, suma de 7,6 milioane euro reprezintă contribuţia de la buget şi fonduri FEADR
pentru plata PNDC în cadrul măsurilor/schemelor de sprijijn pe suprafaţă. Peste 778.000 de
fermieri au beneficiat de avansul din SAPS, valoarea plăţilor fiind de 309 milioane euro. Conform
regulamentelor europene, plata pe suprafaţă se poate acorda începând cu data de 1 decembrie,
însă pentru anul 2009, conform Regulamentului CE nr. 691/2009, plata s-a efectuat începând cu
16 octombrie.
Modelul de subvenţie directă în agricultură nu va mai fi aplicat din 2010, iar statul va
susţine agricultura prin schemele de ajutor aprobate de Comisia Europeană.
Sprijin pentru sectorul vegetal
Beneficiarii sprijinului sunt persoane fizice membre ale asociaţiilor sau organizaţiilor
profesionale legal constituite, persoane fizice autorizate, persoane juridice, membrii grupurilor
de producători, ai grupurilor de producători recunoscute preliminar sau ai organizaţiilor de
producători.
Condiţii generale pentru a beneficia de sprijin:
• să facă dovada utilizării dreptului de folosinţă a terenului;
• să aibă în folosinţă suprafeţe agricole de cel puţin 0,25 ha;
• să nu aibă datorii la bugetul de stat sau la bugetul local pentru anul anterior
acordării sprijinului.
Sprijinul se acordă pentru o suprafaţă de maximum 3 ha, de pe care sunt recoltate unul
sau mai multe produse care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, aparţin organizării comune
de piaţă în sectorul legume-fructe. Beneficiarii pot solicita acest sprijin financiar fie numai pentru
suprafeţele de pe care sunt recoltate legume sau numai pentru suprafeţele de pe care sunt
recoltate fructe. În 2006 s-au plătit subvenţii pentru:
-sfecla de zahăr- 15 milioane lei/ha pentru o producţie medie de 30t/ha;
-tutun-18 milioane de lei/ha;
-plante textile- 9 milioane lei/ha;
-plantaţiile de pomi fructiferi-4 milioane lei/ha pentru tratamente fitosanitare;
-viţa de vie nobilă-2 milioane lei/ha pentru tratamente fitosanitare;
-legumele din solarium-40 milioane lei/ha şi 5 milioane lei la tona de produse;
-legume de câmp-2 milioane de lei/ha.
Pentru grâu, floarea soarelui, porumb şi culturi furajere, producătorii vor putea beneficia
de credite pentru producţie beneficiind de o susţinere din fondurile publice cuprinsă între 5%-
15%.
Sprijin pentru producătorii de seminţe şi material săditor
Producătorii de seminţe şi material săditor vor primi sprijin financiar în valoare totală de
23,225 milioane lei din partea statului, pentru producţia certificata oficial destinată însămânţării
şi plantării în toamna anului 2008 şi primăvara anului 2009.
Guvernul a aprobat pe 23 octombrie a.c. speciile şi valoarea ajutorului financiar care
urmează să fie acordat, precum şi Normele metodologice peentru transferul fondurilor.
Sprijinul financiar va fi alocat pentru următoarele produse, în funcţie de categoria de
sămânţă (prebază, bază, Clasa A şi B):
• cartof: valoarea ajutorului financiar este cuprinsă între 25 lei/100 kg şi 35 lei/100
kg;
• pomi altoiţi şi nealtoiţi: valoarea ajutorului financiar este cuprinsă între 250 lei/100
bucăţi şi 700 lei/100 bucăţi;
• arbuşti fructiferi (zmeur, mur, coacăz, afin): valoarea ajutorului financiar este
cuprinsă între 115 lei/100 bucăţi şi 230 lei/100 bucăţi;
• căpşun: valoarea ajutorului financiar este cuprinsă între 9 lei/100 bucăţi şi 15
lei/100 bucăţi;
• viţe altoite sau pe rădăcini proprii: valoarea ajutorului financiar este cuprinsă între
200 lei/100 bucăţi şi 300 lei/100 bucăţi.
Actul normativ stabileşte că seminţele şi materialul săditor cumpărate pentru însămânţare
sau plantare nu se comercializează, nu se folosesc în alte scopuri decât cel pentru care au fost
cumpărate şi nu se păstrează pe stoc, nerespectarea acestor prevederi constituind contravenţie
şi fiind amendată cu sume de la 5.000 la 20.000 lei, anularea autorizaţiei de producere a
seminţelor şi materialului săditor, precum şi cu obligarea la restituirea sumelor încasate,
actualizate în funcţie de nivelul inflaţiei.
Sprijin financiar pentru producătorii de soia
Producătorii agricoli care deţin exploataţii agricole şi care valorifică pe piaţă soia din
producţia internă a acestui an pot beneficia de sprijin direct al statului pe produs în valoare de
300 lei/tonă, în limita a 100.000 de tone la nivelul întregii ţări, conform unei hotărâri privind
sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii pentru producţia anului 2008 producătorilor
agricoli din sectorul vegetal şi pentru modificarea articolului 4 din Normele metodologice de
aplicare a prevederilor OUG nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole.
Potrivit noilor prevederi, soia valorificată sub formă de sămânţă pentru semănat nu
beneficiază de prevederile acestei hotărâri. De asemenea, soia care face obiectul plăţii în natură
al contractelor de arendare, concesionare sau al contractelor de livrare a îngrăşămintelor,
pesticidelor şi altor inputuri, inclusiv al contractelor de leasing pentru utilaje agricole nu
constituie marfă pentru care se acordă sprijin direct al statului pe produs, mai informează
comunicatul.
În schimb, soia care se utilizează ca materie primă pentru realizarea de produse
alimentare sau industriale în cadrul unităţilor proprii de producţie ale producătorilor agricoli este
considerată produs agricol destinat comercializării şi beneficiază de sprijin.
Acordarea sprijinului se face pe baza unei cereri-tip adresate direcţiilor pentru agricultură
şi dezvoltare judeţene sau a municipiului Bucureşti, pe care producătorii agricoli trebuie să o
depună până la data de 15 iunie 2009 inclusiv. Acordarea sumelor se face în ordinea depunerii
cererilor, după, cel mai devreme, 1 iulie 2009. Valoarea totală a sprijinului este de 30.000 mii lei,
asigurată din bugetul Ministerului Agriculturii pentru anul 2008-2009.
Subvenţii şi plăţi pentru sectorul viti-vinicol
Pentru anul financiar 2008, pentru măsura de restructurare şi reconversie a plantaţiilor
viticole din România, a fost stabilită la 35050228 euro, pentru o suprafaţă totală de 4205 ha.
Atfel, faţă de suma iniţială de 25068762 euro, România a obţinut o suplimentare a fondurilor în
valoare de 9981466 euro.
Astfel, în cadrul exerciţiului financiar încheiat la 15 octombrie 2008, România
suplimentează plăţile efectuate până la 30 iunie a.c. pentru un număr de 94 de cereri aprobate
peste plafonul stabilit iniţial.
Beneficiarii acestei forme de sprijin sunt viticultorii a căror producţie nu este adaptată
cererii şi urmăreşte îmbunătăţirea calitativă a producţiei acestor plantaţii prin programe de
reconversie a soiurilor, replantare sau îmbunătăţire a sistemului de conducere şi palisare.
Programele eligibile pentru măsura de restructurare şi reconversie sunt:
• reconversia soiurilor viţei de vie prin plantare pe acelaşi amplasament ori pe altă
parcelă echivalentă ca suprafaţă;
• reamplasarea viilor situate în condiţii nefavorabile pe terenuri cu condiţii de climă şi
sol favorabile la nivelul aceleiaşi suprafeţe;
• modernizarea sistemului de conducere şi palisare.
Prin măsura de restructurare şi reconversie a plantaţiilor viticole au fost plătite în 2007,
pentru anul de cultură 2006-2007, aproximativ 7 milioane de euro, acestea fiind primele fonduri
europene post-aderare cheltuite în sectorul agricol din România.
APIA a achitat integral, până la data de 30 iunie 2008, suma alocată de UE pentru
sectorul vitivinicol din România pentru campania 2007-2008, în valoare de 25068762 euro,
pentru o suprafaţă de 4.022,12 hectare.
Peste un milion de fermieri au depus cereri pentru subvenţionarea a 9,3 milioane ha teren
agricol, cu 4% mai mulţi decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Mai mult, suprafaţa pentru
care s-a făcut solicitarea a crescut cu peste 560000 de hectare. Valoarea cererilor depuse
atinge un miliard de euro, atât cât este şi alocaţia pentru 2009, banii urmând să fie transferaţi
către fermieri la începutul lui 2010.

Sprijin pentru sectorul zootehnic


Subvenţiile din zootehnie pentru anul 2006 s-au adaptat formelor de sprijin care pot fi
menţinute şi după integrare, menţinându-se doar cele similare la nivelul Uniunii. În 2006, s-au
plătit subvenţii pentru:
- bovine-maxim 5,5 milioane pe cap de animal, plătibili în transe (faţă de 3 milioane câte
primea în medie un crescător, pe cap de animal, dacă animalul dădea lapte);
- porci-având în vedere că de la 1 ianuarie 2006 a fost introdus sistemul de clasificare a
carcaselor de porc, doar două categorii vor fi subvenţionte, şi anume, primele două care au
conţinutul cel mai redus de grăsime-1,2 milioane lei pentru prima categorie şi 1 milion de lei
pentru a doua categorie.
Crescătorii au mai primit 1,4 milioane dacă animalele provin de la ferme certificate
ecologic. Pentru achiziţia de purcei sub 20 kg proveniţi din rase ameliorate, sprijinul a fost de
500000 lei.
- Capre şi oi-200000 lei/cap de animal după fătare, respectiv 300000 lei dacă există
certificare ecologică cu condiţia să provină de la ferme de cel puţin 50 capete la oaie şi 10
capete la capră;
- Pasări-14000 lei/ cap dacă are mai mult de 1,75 kg.;
- Familiile de albine, coloniile de viermi de mătase şi producţia piscicolă.
Cât despre problema fărâmiţării terenurilor agricole, din acest an va începe să
funcţioneze programul ,,Renta viageră-Comasarea terenurilor”. Renta a fost acordată celor care
deţin terenuri agricole şi vor să le vândă sau să le arendeze-aceştia primesc 100 euro/ha până
la sfârşitul vieţii respectiv 50 euro/ha până la sfârşitul vieţii.
În anul 2008, pentru specia bovine, prima pe exploataţie se acordă producătorilor agricoli
în funcţie de efectivul de bovine înregistrat în Registrul Naţional al Exploataţiilor la data de 31
ianuarie 2008, care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) exploataţia este de cel puţin trei capete de bovine;
b) vârsta bovinelor este de minimum şase luni;
c) exploataţia este înregistrată în Registrul Naţional al exploataţiilor la data solicitării
primei;
d) nu au datorii la bugetul de stat şi la bugetul local.
Prima pe cap de animal, specia ovină/caprină, se acordă producătorilor agricoli care
îndeplinesc următoarele condiţii:
a) efectivul din exploataţie să fie de minimum 50 de capete femele ovine, respectiv de 25
de capete femele caprine, care au vârsta de cel puţin un an la data de 31 martie 2008;
b) efectivul pentru care se solicit prima să fie înscris în Registrul Naţional al Exploataţiilor;
c) efectivul pentru care se solicit prima să fie menţinut în exploataţie la adresa menţionată
în cerere, în vederea efecturăii controlului la faţa locului;
d) nu au datorii la bugetul de stat şi la bugetul local.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a efectuat în data 28 octombrie
a.c. primele plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic pentru anul 2008, pentru
un număr de aproximativ 80000 de beneficiari. APIA a plătit circa 149000000 lei, sumă aferentă
primei tranşe pentru prima pe exploataţia de bovine, pentru un efectiv de 425000 capete.
APIA a solicitat, în data de 14 octombrie a.c., fonduri în valoare de 298762100 lei pentru
un număr de 158703 beneficiari şi un efectiv de 853606 capete bovine, urmând să mai solicite
fonduri de aproximativ 71 milioane lei pentru un număr de aproximativ 32000 beneficiari, care au
cerut prima pe exploataţia de bovine pentru un efectiv de 205000 capete.
Agenţia de plăţi a finalizat controlul administrativ al cererilor depuse de crescătorii de
bovine în 2008, fiind în curs de soluţionare aproximativ 41000 de cereri pentru care fermierii au
fost notificaţi.
Potrivit HG nr.1230/2008, pentru acordarea primei tranşe în sectorul zootehnic s-au
alocat aproximativ 650 de milioane de lei, din care 487000000 lei fonduri pentru specia bovină,
valoarea primei pe exploataţie fiind de 350 de lei/cap.
Diferenţa faţă de suma totală, respectiv 162,5 milioane lei, reprezintă fonduri destinate
plăţilor naţionale directe complementare pentru specia ovine/caprine, valoarea sprijinului pe cap
de animal fiind de 25 de lei. În vederea efectuării plăţilor pentru specia ovină/caprină, APIA a
solicitat, în data de 23 octombrie a.c., fonduri în valoare de 32839375 lei pentru un număr de
9.146 de beneficiari, cu un efectiv de 1313.517 animale, plăţile pentru ovine şi caprine urmând a
fi efectuate în decursul lunii noiembrie.
Subvenţii indirecte
Subvenţii mărite pentru creditele agricole
Cele mai mari subvenţii la creditele agricole vor fi acordate de Guvern pentru culturile de
grâu şi vie, precum şi pentru creşterea bovinelor şi pentru piscicultură, conform nivelurilor
fondurilor publice care se acordă conform Legii creditului agricol. Volumul mediu al creditelor
pentru producţia agricolă, luat în considerare la acordarea de fonduri publice, nu poate depăşi
nivelul cheltuielilor medii de producţie stabilite prin Hotărârea de Guvern. Pentru creditele
agricole contractate în anul 2007, actul normativ stabileşte o contribuţie din fonduri publice în
medie de 15% din volumul creditelor acordate.
Pentru înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea culturilor agricole, se va acorda 7% contribuţie
din fonduri publice la in şi cânepă pentru fibre (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 1700
lei/ha), 8% pentru floarea soarelui (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 1139 lei/ha), 9,5%
pentru cartof (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 13312 lei/ha), porumb (la cheltuieli medii
de producţie stabilite la 1684 lei/ha), soia (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 1519 lei/ha)
şi legume de câmp (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 200000 lei/ha).
Totodată, se va acorda o subvenţie de 11% pentru sfecla de zahăr (la cheltuieli medii de
producţie stabilite la 3160 lei/ha) şi orez (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 6900 lei/ha)
şi de 16% pentru grâu şi secară (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 1633 lei/ha) şi culturi
furajere (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 2120 lei/ha).
In cazul întreţinerii şi recoltării plantaţiilor, se acordă subvenţie de 9,5% pentru arbuşti (la
cheltuieli medii de producţie stabilite la 1000 lei/ha) şi căpşuni (la cheltuieli medii de producţie
stabilite la 3000 lei/ha), de 13,5% pentru plantaţii pomicole de seminţoase (la cheltuieli medii de
producţie stabilite la 5500 lei/ha), de 15% pentru plantaţii pomicole de sâmburoase (la cheltuieli
medii de producţie stabilite la 7050 lei/ha) şi de 16% pentru plantaţii viticole (la cheltuieli medii
de producţie stabilite la 7500 lei/ha).
În cazul achiziţionării sau producerii puilor de pasăre pentru carne şi ouă se acordă o
subvenţie de 4.5% (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 3,35 lei/kg). Pentru tineretul ovin şi
caprin pentru îngrăşat, subvenţia este de 5,5% (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 4,70
lei/kg), în timp ce pentru creşterea purceilor pentru îngrăşat a fost stabilită la 9% (la cheltuieli
medii de producţie stabilite la 4,20 lei/kg).
Creşterea tineretului bovin şi cabalin pentru îngrăşat (la cheltuieli medii de producţie
stabilit la 5,60 lei/kg), a materialului de populare piscicolă (la cheltuieli medii de producţie
stabilite la 7,00 lei/kg) şi a familiilor de albine (la cheltuieli medii de producţie stabilite la 300
lei/familie) vor fi subvenţionate cu 16%.
De asemenea, creditele pentru aprovizionarea, procesarea hranei, asigurarea
medicamentelor şi tratamentelor medicale pentru animale a cheltuielilor curente pentru
întreţinerea şi funcţionarea adăposturilor, utilajelor şi instalaţiilor aferente au fost stabilite la
4,5% pentru pasări, la 5,5% pentru ovine şi caprine, la 9% pentru porcine şi la 16% în cazul
bovinelor, materialului de populare piscicolă şi familiilor de albine.
Valoarea subvenţiei pentru creditele agricole aferente anului 2008, care se acordă potrivit
Legii creditului agricol pentru producţie nr. 150/2003, a crescut de până la trei ori, în functţie de
cultură, conform HG nr. 1.196 din 24 septembrie 2008, publicată în M.Of. nr. 682/6 oct. 2008.
Cea mai mare creştere a subvenţiei este cea pentru grâu, secară, triticale, orz, orzoaică
şi rapiţă, aceasta ajungând de la 10% la 30% din valoarea totală a creditului. Modificarea este
necesară, potrivit autorităţilor, deoarece în hotărârea iniţială, cea pentru anul 2007, aceste
culturi aveau o susţinere minimă (de 500 de lei, respectiv 450 de lei pe hectar), prevăzută doar
pentru înfiinţare şi întreţinere.
De creşteri mari ale sprijinului vor beneficia şi cultivatorii de porumb, floarea-soarelui,
soia, orez, sfeclă de zahăr şi legume de câmp, valoarea subvenţiei fiind, potrivit noilor prevederi
legale, de 20% din valoarea creditului.
Pentru întreţinerea şi recoltarea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi va fi acordat un
sprijin de 30% din valoarea creditului contractat, în timp ce pentru plantaţiile viticole acesta va
ajunge la 25%.
De creşteri ale subvenţiilor beneficiază şi cultivatorii de in şi cânepă pentru fibre, plante
furajere, legume de seră şi solarii, ciuperci, cartofi, tutun, flori, plante medicinale şi aromatice,
hamei, precum şi crescătorii de păsări, animale şi albine şi piscicultorii.
Suma totală pentru aceste ajutoare este de 60 de milioane de lei, din bugetul Ministerului
Agriculturii pe acest an.
Sistemul de acordare a subvenţiilor pentru motorină presupune că solicitantul primeşte o
adeverinţă pe care o foloseşte la achiziţia de motorină cu preţ redus de la furnizor, iar acesta din
urmă îşi recuperează banii prin deconturi.
Potrivit ordinului Ministerului Agriculturii nr. 29/2009, valoarea sprijinului pentru motorină
este de 1 leu/litru pentru o cantitate de 39 litri/hectar, atât pentru campania de primăvară, cât şi
pentru cea de toamnă şi se acordă pentru suprafeţe agricole de minim un hectar.
Ajutorul va fi acordat pentru o suprafaţă totală de 3,1 milioane hectare, cultivate cu grâu,
secară, orz, orzoaică şi plante furajere.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură a început plăţile aferente anului 2008 la 25
martie 2009 şi a plătit, până la 30 iunie, 492 milioane de euro pentru subvenţii din fondurile UE,
reprezentând 93% din suma alocată.

5.3 Programul Operaţional Regional

Programul Operaţional Regional 2007-2013 (REGIO) este unul dintre programele


operaţionale româneşti agreate cu Uniunea Europeană şi un instrument foarte important pentru
implementarea strategiei naţionale şi a politicilor de dezvoltare regională. Este aplicabil tuturor
celor opt regiuni de dezvoltare ale României. Obiectivul general al POR constă în ,,sprijinirea şi
promovarea dezvoltării locale durabile, atât din punct de vedere economic, cât şi social, în
regiunile Romaniei, prin îmbunătăţirea condiţiilor de infrastructură şi a mediului de afaceri, care
susţin creşterea economică”. Aceasta înseamnă că POR urmăreşte reducerea disparităţilor de
dezvoltare economică şi socială dintre regiunile mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate.
Programul Operaţional Regional din România este finanţat prin unul dintre fondurile
structurale ale Uniunii Europene - Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR). Acesta
sprijină regiunile UE care au un PIB pe cap de locuitor sub 75% din media europeană.
Bugetul total alocat POR este de aproximativ 4,4 miliarde euro în primii 7 ani după
aderare (2007-2013). Finanţarea UE reprezintă aproximativ 84% din bugetul POR. Restul
provine din fonduri naţionale, cofinanţare publică (14%) şi cofinanţare privată (2%).
Distribuţia fondurilor se realizează pe axele prioritare ale Programului Operaţional
Regional. Fiecare axă prioritară are alocat un anumit buget şi cuprinde un număr de domenii
cheie de intervenţie care urmăresc realizarea unor obiective de dezvoltare.
Programul Operaţional Regional acoperă şase arii principale, denumite ,,Axe prioritare”.
Fiecare dintre aceste şase axe prioritare tematice este divizată în secţiuni mult mai specifice,
denumite Domenii cheie de intervenţie.
Principalele caracteristici ale POR, care îl individualizează de celelalte programe sunt
sintetizate astfel:
- Are o dimensiune locală evidentă, în abordarea problemelor socio-economice din punct
de vedere local şi valorificarea resurselor şi oportunităţilor locale;
- Dă prioritate regiunilor relativ rămase în urmă şi mai puţin dezvoltate, pentru a le asigura
un set minim de precondiţii de creştere, neavând, în sine, un scop redistributiv;
- Domeniile de intervenţie ale POR sunt complementare domeniilor de intervenţie ale
celorlalte Programe Operaţionale, şi se aşteaptă să opereze în sinergie cu acestea;
- Promovează o abordare de jos în sus a dezvoltării economice;
- Ia în considerare gradul scăzut al capacităţii de planificare şi programare din ţară şi
prevede, în linii mari, axe prioritare tematice la nivel naţional, şi anume:
- Axa 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – potenţiali poli de creştere
- Axa 2 - Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport
- Axa 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
- Axa 4 - Consolidarea mediului de afaceri regional şi local
- Axa 5 - Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului
- Axa 6 - Asistenţă tehnică

Tabel 5.3
Axe prioritare tematice
Thematic Priority axes
Axa prioritară 1. Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – potenţiali poli de creştere
1.1 Planuri integrate de dezvoltare urbană
Axa prioritară 2. Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport
2.1 Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane – inclusiv
construcţia/reabilitarea şoselelor de centură
Axa prioritară 3. Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
3.1 Reabilitarea, modernizarea şi echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate
3.2 Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale
3.3 Imbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în
situaţii de urgenţă
3.4 Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale
preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă
Axa prioritară 4. Consolidarea mediului de afaceri regional şi local
4.1 Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire afacerilor de importanţă regională şi
locală
4.2 Reabilitarea siturilor industriale poluate şi nutilizate şi pregătirea pentru noi activităţi
4.3 Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor
Axa prioritară 5. Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului
5.1 Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural şi crearea/ modernizarea
infrastructurilor conexe
5.2. Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea
durabilă a resurselor naturale cu potenţial turistic şi pentru creşterea calităţii
serviciilor turistice
5.3 Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare pentru creşterea
atractivităţii României ca destinaţie turistică
Axa prioritară 6. Asistenţă tehnică
6.1 Sprijinirea implementării, managementului şi evaluării Programului Operaţional
Regional
6.2 Sprijinirea activităţilor de publicitate şi informare privind POR
Sursa: POR 2007-2013

Axele prioritare propuse şi domeniile de intervenţie incluse în POR sunt în concordanţă


cu obiectivele Strategiei Lisabona (ce ia în considerare Strategia Gothenburg 2001), ale Politicii
de Coeziune a Uniunii Europene şi cu Orientările Strategice Comunitare. Totodată, Programul
este în concordanţă cu principiile obiectivului Convergenţei al Fondurilor Structurale.

Tabel 5.4
Lista Programelor Operaţionale, Autorităţle de Management, Organismele Intermediare
corespunzătoare precum şi fondul alocat
Autoritate de Fondul
Program Operaţional Organism Intermediar
Management alocat

PO pentru Creşterea Ministerul Economiei şi Agenţia Naţională pentru Întreprinderi FEDR


Mici şi Mijlocii,
Ministerul Educaţiei şi Tineretului,
Ministerul Comunicaţiilor şi
Competitivităţii economice Finanţelor
Tehnologiei Informaţie, Ministerul
Economiei şi Finanţelor,
Autoritatea Naţională pentru Turism

Programul Operaţional pentru FEDR,


Ministerul Transporturilor
Transport FC

Programul Operaţional pentru Ministerul Mediului şi Agenţiile Regionale pentru Protecţia FEDR,
Mediu Apelor Mediului (8) FC

Ministerul Dezvoltării,
Agenţiile de Dezvoltare Regionala (8),
Programul Operaţional Regional Lucrărilor Publice şi FEDR
MIMMCTPL
Locuinţelor

Ministerul Muncii, Agenţia Naţională pentru Ocuparea


Programul Operaţional pentru
Solidarităţii şi Egalităţii de Forţei de Muncă FSE
Dezvoltarea Resurselor Umane
Şanse Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Programul Operaţional pentru


Ministerul Internelor şi
Dezvoltarea Capacităţii FSE
Reformei Administrative
Administrative

Programul Operaţional pentru Ministerul Economiei şi


FEDR
Asistenţă Tehnică Finaţelor
Sursa: www.fonduricomunitare.ro

Tabelul de mai sus conţine lista Programelor Operaţionale, Autorităţle de Management,


Organismele Intermediare corespunzătoare precum şi fondul alocat pentru PO respectiv. Suma
totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României este de 17,264 miliarde Euro,
din care 11,115 miliarde vor fi alocate pentru FS în cadrul obiectivului Convergenţă.
Totuşi, românii nu par a fi prea bine informaţi cu privire la modul în care şi-ar putea
susţine afacerile cu ajutorul fondurilor UE. Un recent sondaj al Consiliul Naţional al
Intreprinderilor Mici şi Mijlocii (CNIPMMR) intitulat „Stadiul pregătirii întreprinzătorilor pentru
accesarea fondurilor europene”, realizat în perioada aprilie-mai, arată ca 31,41% dintre
întreprinzători sunt în stadiul de informare cu privire la aceste fonduri, 9,93% dintre aceştia
aşteaptă ca fondurile să devină operaţionale, iar 2,46% au contactat o firmă de consultanţă sau
un patronat pentru a primi sprijin. Doar 2,29% dintre întreprinzători se află în faza de elaborare a
proiectului, în timp ce 53,90% nici nu s-au aratat interesaţi să întocmească proiecte ca să obţină
finanţări.
Firmele româneşti nu par să fie foarte interesate de oportunităţile deschise prin accesarea de
fonduri europene, în mare parte ca urmare a experienţelor negative pe care le-au avut în anii trecuţi, dar
şi din cauza birocraţiei şi a lipsei de transparenţă.