Sunteți pe pagina 1din 2

„Unită în diversitate” este motto-ul Uniunii Europene.

Motto-ul simbolizează faptul că, prin intermediul UE, europenii sunt uniţi în
promovarea păcii şi prosperităţii şi că diversitatea culturală, de tradiţii şi limbi a Europei
constituie un element pozitiv pentru acest continent.
Extraordinara diversitate a rădăcinilor culturale este ceea ce distinge cultura europeană
de la alte culturi.
Multiculturalismul poate fi definit ca aprecierea, acceptarea sau promovarea culturilor
etnice multiple, aplicat la structura demografică a unui anumit loc, de obicei la nivel
organizaţional, de exemplu, şcoli, întreprinderi, cartiere, oraşe sau naţiuni.
In prima parte a lucrarii m-am ocupat de diversitatea culturala si dezvoltarea urbana in orasele
din Europa. In a doua parte, am studiat provocările şi soluţiile pentru dezvoltarea oraşelor
mici şi mijlocii în Uniunea European, problemele cu care se confrunta si posibile solutii ale
acestora.
Obiectivul acestei lucrări este acela de a analiza problemele implicate în diversitatea
culturală, transmiţând ideea că aceasta constituie o prioritate majoră a dezvoltării urbane şi
culturale a European towns, and that it needs conceptual clarification, observation, and
comparison, all of whichoraşelor europene
Actualitatea problemei diversităţii culturale este legată de vremurile istorice în care se află
oraşele europene. Oraşele sunt la acelaşi nivel, în această perioadă a globalizării, schimburi,
comunicare, difuzarea de modele culturale globalizate sau internaţionalizate. Ele sunt, uneori,
în timpul afirmării identităţii culturale pentru ei înşişi, şi / sau, uneori, în cererea
comunităţilor pentru recunoaşterea culturilor lor şi integrarea deplină a cetăţeniei şi
democraţiei.
Această problematică a diversităţii culturale devine o problema media consecventă şi
apare mai mult şi mai frecvent pe ordinea de zi a factorilor de decizie şi factorilor culturali,
înmulţindu-se numărul de colocvii, întâlniri ale consilierilor locali şi experţilor, în Europa
ultimilor ani.
Am facut apoi o impartite a oraselor mici si mijlocii in:
oraşe relativ marioraşe situate în apropierea unei mari aglomeraţii sau conurbaţii, care
profită de deplasările de activităţi şi de populaţie în afara acesteia şi de serviciile şi
echipamentele pe care ea le oferă;
oraşe situate într-o regiune atractivă sau exercitând o atracţie proprie,
oraşe situate în centrul unor zone rurale
oraşe care au reusit să dezvolte o specializare particulară,
oraşe care fac parte din reţele înglobând arii urbane de talie similară din aceeaşi regiune şi
care pot oferi infrastructuri şi echipamente identice cu cele ale marilor oraşe;
oraşe care au legaturi cu zonele urbane mari mai îndepartate, dar cu care comunicaţtiile
sunt bune.
Problemele cu care se confrunta:
cele care nu sunt situate într-o regiune ce permite accesul uşor la un oraş mare trebuie să
atingă o talie minimă pentru a putea oferi o gamă largă de servicii
oraşele care nu au talia suficientă sau care nu sunt situate într-un loc corespunzator pot
remedia acest lucru integrându-se într-o reţea sau dezvoltând legături cu unul sau mai multe
oraşe mari mai îndepartate
oraşele, care nu au dimensiunea potrivită, se confruntă, oricare ar fi legăturile lor cu alte oraşe
mijlocii sau mari. ele trebuie să se specializeze într-o activitate şi să dezvolte infrastructurile
şi serviciile care să înglobeze tehnologia şi disponibilitatea unei forţe de muncă calificate.
Solutii:
Problema este pierderea locurilor de munca.
dezvoltarea unei specializări datorită exploatării avantajelor naturale sau istorice (de
exemplu, resursele locale, calificarea forţei de muncă, prezenţa unei universităţi şi/sau a unui
centru de cercetare, atracţia mediului natural şi a regiunilor înconjurătoare).
dezvoltarea infrastructurilor şi a serviciilor necesare pentru a susţine creşterea firmelor si a
locurilor de muncă în domeniul lor de specializare, incluzând creşterea posibilităţilor de
educaţie şi formare privind calificările şi metodele de gestiune specializate care sunt cerute de
industriile şi serviciile locale;
îmbunătăţirea echipamentelor colective, stabilimentelor culturale şi de recreere pentru a
spori atracţia oraşului;
dezvoltarea unor bune comunicaţii – legături telefonice şi mijloace de transport – cu oraşele
mijlocii şi mari din regiune şi din alte părţi ale ţării şi ale Uniunii Europene;
întărirea legăturilor, , cu oraşele vecine întărirea capacităţii locale de planificare şi de
punere în practică a unei strategii de dezvoltare urbană.
De asemenea accesul la serviciile urbane:
Servicii sanitare
Servicii culturale

Programul Capitala culturala europeana


Capitala europeană a culturii este un titlu conferit de Parlamentul European unui oraș
pentru un an. Programul se derulează din 1985.
Programul a fost conceput „cu scopul de a apropia popoarele Europei” şi de a celebra
contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii.
Din 1985 până în prezent, în fiecare an, a fost proclamată cel puţin o capitală.
Procedura de nominalizare se ghidează după principiul rotaţiei, ceea ce înseamnă că fiecare
din ţările membre ale Uniunii Europene pot propune una sau mai multe capitale culturale în
anul stabilit pentru fiecare în parte, prin rotaţie. Nominalizările sunt examinate de un juriu
independent format din experţi în domeniul cultural.
De-a lungul anilor popularitatea programului a crescut, influenţa culturală, socială şi
economică a acestuia fiind sporite şi de numarul tot mare de turişti atraşi.
Din 2007, programul a cuplat câte un oraș din țările Europei occidentale cu altul din țările
central și est-europene. În anul 2007, orașul Sibiu a fost timp de un an, "Capitala Europeană a
Culturii", împreună cu Luxembourg. In anul 2020 este propus din nou si un oras din Romania,
Timisoara avand mari sanse. Putem vota acest lucru si noi pe Internet.X

Din punctul meu de vedere mai sunt multe de făcut până ce popoarele din Uniunea
Europeană să se simtă unite. Sentimentul de comunitate poate fi atins doar dacă vom învăţa să
fim deschişi. Este foarte important să nu vedem doar propria noastră cultură şi nimic mai
mult. Trebuie să începem să privim dincolo de frontierele noastre, să învăţăm şi să
experimentăm ceea ce alte culturi au de oferit. Tinerii trebuie canalizaţi să vadă Uniunea
Europeană, ca parte integrantă a mediului lor istoric, politic, cultural şi social şi să devină
conştienţi de importanţa democraţiei în organizarea societăţii şi, astfel, să fie încurajaţi să
joace un rol activ în instituţiile acesteia. O conştientizare a pericolelor privind excluderea,
rasismul şi xenofobia, prin măsuri socio-educative pentru şi de către tinerii ar trebui să fie
promovate. Educaţia are un rol important în acest efort. Îmi doresc să aflăm mai multe despre
patrimoniul nostru comun.