Dr comunitar

12.02.2007

Cronologia europeană
1946 – la Zurich – primul ministru englez face un apel pentru statele unite ale Europei.
1949 – se semnează Tratatul Atlanticului de Nord.
– se crează Consiliul Europei, organ al Comunităţii Europene care nu a dobândit nici
până azi caracterul de instituţie comunitară.
1950 – ministrul de externe francez, Robert Schuman propune constituirea unei comunităţi
europene a cărbunelui şi oţelului.
1951 – 6 state europene (Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, Germania, Olanda) semnează
la Paris Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO),
tratat care a avut o valabilitate de 50 ani, tratatul intrând în vigoare în 1952, fiind singurul
tratat institutiv pe o perioadă determinată de timp.
1957 – cele 6 state europene semnează la Roma 2 tratate institutive şi anume: Tratatul
privind Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Tratatul privind constituirea
comunităţii europene a energiei atomice (Euroatomul). Au intrat în vigoare în 1958.
1965 – se semnează la Bruxelles un tratat care a instituit Consiliul Unic şi Comisia Unică a
Comunităţilor europene şi a protocolului privind imunităţile şi privilegiile la nivelul
comunităţii. Tratatul a intrat în vigoare în 1967.
1968 – se realizează Uniunea anticipată Vamală pentru cele 6 state membre fondatoare,
introducându-se şi un tarif vamal comun.
1972 – Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie semnează tratatele de aderarea la
Comunitatea Europeană, care devine efectivă în 1973.
1976 – se semnează un acord la Bruxelles pentru alegerea reprezentanţilor Parlamentului
European, prin vot universal direct.
1978 – se semnează un acord de către Consiliul European privind introducerea unui sistem
monetar unic la nivelul comunităţii.
1981 – Grecia devine cel de-al 10-lea stat membru al Comunităţii Europene.
1985 – Spania şi Portugalia semnează tratatul de aderare, aderare efectivă în 1986.
1986 – se semnează Actul Unic European care intră efectiv în vigoare în 1987.
1991 – se semnează Convenţia de la Schengen de desfiinţare a vizelor, printre statele
europene semnatare numărându-se şi Polonia care era stat asociat al comunităţii.
1992 – an de referinţă, la Maastricht – se semnează Tratatul privind constituirea UE,
intrat în vigoare în 1993, a schimbat denumirea Tratatului de la Roma în Comunitatea
Europeană (CE).
– tratat prin care s-a creat Piaţa Comună, Politica internă, externă comună şi
cooperarea în domeniul afacerilor interne, externe şi justiţie.
In tratat sunt prevăzute şi reglementate şi cele 4 libertăţi fundamentale la nivelul UE
şi anume:
1. libera circulaţie a mărfurilor;
2. libera circulaţie a persoanelor;
3. libera circulaţie a capitalurilor şi plăţilor;
4. libera circulaţie a serviciilor.
Prin piaţa comună la nivel comunitar se înţelege eliminarea controlului vamal
pentru mărfuri, persoane, capitaluri şi servicii după principiul inexistenţei controlului
vamal între regiunile aceluiaşi stat.

1
 Libera circulaţie a mărfurilor urmăreşte 2 scopuri:
a) suprimarea barierelor vamale introducând tariful vamal comun (numit TARIC –
introdus în 1988);
b) eliminarea restricţiilor cantitative şi calititative şi a tuturor taxelor cu efect
echivalent al acestora.
Libera circulaţie a persoanelor are ca scop libertatea de circulaţie a persoanelor şi
acordarea dreptului de rezidenţă, carta de şedere fiind act unic cu permisul de muncă la
nivelul statelor membre, fiind reglementate prin Regulamentul 1612/68 emis de către
Consiliul UE. Dreptul la rezidenţă vizează rezidenţa permanentă şi rezidenţa temporară
(acordată în cazul studenţilor).
Libera circulaţie a capitalurilor şi plăţilor vizează libertatea investiţiilor, a
plasamentelor şi a plăţilor în monedă europeană.
Libera circulaţie a serviciilor reglementează atât prestările de servicii, cât şi
desfăşurarea activităţilor liber profesioniste pe teritoriul statelor membre.
1993 – s-a semnat Acordul de asociere a României, pe de o parte, şi a comunităţilor
europene pe cealaltă parte. A intrat în vigoare în 1995.
1995 – semnează tratatul de aderare la UE Austria, Suedia şi Finlanda.
1997 – se semnează la Amsterdam Tratatul care a renumerotat Tratatul de la Maastricht şi
care intră în vigoare în 1999.
1999 – s-a introdus pentru persoanele juridice moneda europeană euro.
2001 – s-a semnat la Nisa Tratatul institutiv de la Nisa care a modificat Tratatul de la
Maastricht, anexele şi protocoalele la acesta, tratatul urmând să intre în vigoare în 2003.
2004 – are loc cea mai amplă extindere a UE cu 10 state (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania,
Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria).
– în octombrie se semnează tratatul instituind o construcţie europeană intitulat
Constituţia pentru Europa. Constituţia urmează să intre în vigoare în 2009, dacă va fi
ratificată de toate cele 27 state membre ale UE (în ianuarie 2007 Constituţia Europeană era
ratificată de 18 state membre ale UE din cele 27).
2005 – se semnează tratatul de aderare a României la UE care devine efectiv în ian. 2007.

Constituţia Europeană în momentul intrării în vigoare în 2009 va abroga toate

tratatele institutive, dar a preluat toate reglementările existente în Tratatul de la Maastricht,
inclusiv excepţiile în cazul libertăţilor. In funcţie de istoricul şi de prevederile tratatelor
institutive, doctrina juridică de specialitate consideră comunităţile europene ca fiind:
1. o nouă formă de colaborare între state;
2. organizaţii internaţionale particulare;
3. un sistem în devenire, în evoluţie.

Comunităţile europene sunt şi surse de drept comunitar. UE nu are personalitate

juridică distinctă. Este formată din:
1. comunităţile europene care constituie primul pilon al Uniunii;
2. politica externă şi de securitate comună (PESC) care constituie pilonul II al UE;
3. cooperarea în domeniul poliţiei, justiţiei şi a afacerilor interne care constituie
pilonul III al UE.
Toate aceste 3 reglementări sub formă de piloni le regăsim în Tratatul de la
Maastricht.