3.

Erori ale calculului numeric

 3.1. Erori absolute şi erori relative

Pentru rezolvarea unui model matematic al unei probleme inginereşti se

caută, în general, valoarea exactă a unui parametru care să satisfacă restricţiile
impuse. Fie A valoarea exactă a parametrului căutat. Datorită aproximaţiilor care
apar la rezolvarea problemei, rezultatul obţinut nu reprezintă decât o valoare
aproximativă, a. Erorile datorate raţionamentelor matematice false, folosirii greşite a
regulilor de calcul şi neatenţiei nu constituie obiectul calculului erorilor.
Eroarea absolută (ea) – diferenţa dintre valoarea reală (A) şi valoarea
obţinută (a). Eroarea absolută, ea a parametrului de valoare aproximativă a, se
defineşte: ea  A  a.
Se consideră că, un număr aproximativ a cu n zecimale este afectat de o
eroare absolută: e  0.5  10  n
a

Acest tip de eroare nu caracterizează suficient de bine precizia cu care se

obţin rezultatele.
Eroarea relativă, ra a unui parametru de valoare aproximativă a, este egală
cu raportul dintre eroarea absolută ea şi valoarea sa aproximativă:
ea
ra  , cu condiţia ca a0
a
 Eroarea absolută maximă (ea max ) datorată numai modului de reprezentare
al calculatorului este egală cu:
1
e a max  , unde n = numărul de biţi de după virgulă.
n
2

Exemplu:
Se dă numărul:
111010.01101

1 1
n5 e a max  5   3%
2 32

Această eroare se numeşte eroare de reprezentare.

Pentru a reduce eroarea absolută se foloseşte reprezentarea în virgulă
mobilă.
 3.2. Sursele şi clasificarea erorilor

Erorile care apar în rezolvarea numerică a modelelor matematice se

împart, în esenţă, în cinci categorii: erori de modelare, erori de metodă, erori
iniţiale, erori de rotunjire şi erori de trunchiere.
Erorile de modelare sunt cauzate de faptul că formularea matematică nu
poate descrie întotdeauna procesul fizic descris, deoarece pentru reducerea
complexităţii formulării se acceptă ipoteze simplificatoare. Pentru exemplificare, se
consideră modelarea traiectoriei unui proiectil de masă m, în raport cu un sistem
de coordonate triortogonal, cu axa z verticală. Poziţia proiectilului la timpul t este
definită prin vectorul: r (t )  x(t )i  y  t  j  z  t  k .
Conform legii a doua a lui Newton, un model al traiectoriei este:
d 2r t  dr  t 
m 2
  mgk  b ,
dt dt
unde b>0 este o constantă, reprezentând acceleraţia gravitaţională. În scrierea
acestei ecuaţii s-a considerat că asupra proiectilului nu acţionează decât forţa
gravitaţională şi forţa de frecare dintre proiectil şi aer, forţă cu valoare direct
proporţională cu viteza proiectilului, în multe situaţii ecuaţia modelului traiectoriei
reprezintă o modelare matematică convenabilă, dar trebuie menţionat că acest
model nu ţine seama de rezistenţa la înaintare şi de efectul Coriolis.
Dacă un model este adecvat fenomenului fizic considerat, este recomandabil să se
utilizeze o metodă numerică capabilă să păstreze precizia modelului. Însă, dacă
modelul este mai puţin precis, inadecvat fenomenului fizic, metoda numerică nu
poate îmbunătăţi precizia modelului adoptat. Pe de altă parte, un model foarte
complicat, cu precizie mărită, poate introduce parametri relativ nesemnificativi pentru
fenomenul fizic studiat, complicând inutil modelul şi ridicând nejustificat gradul de
dificultate al algoritmului rezolvării numerice.

Erorile de metodă se datorează faptului că uneori este dificilă, dacă nu

chiar imposibilă, rezolvarea formulării exacte a problemei. În aceste cazuri, modelul
este înlocuit cu un model aproximativ, pentru care există tehnici adecvate de
rezolvare şi care conduc la un rezultat foarte apropiat. Metodele numerice sunt, în
majoritatea situaţiilor de utilizare, metode de aproximare.

Erorile iniţiale (inerente) se formează din erori de măsurare datorate

preciziei instrumentului, de obicei sistematice, dar şi erori de observaţie care sunt
neregulate sau întâmplătoare.

Erorile de trunchiere (reziduale) provin din natura infinită a unor procese

utilizate în descrierea soluţiei aplicaţiei inginereşti. Faptul că, practic, aceste procese
trebuie întrerupte după un număr finit de paşi, introduce o eroare de trunchiere.
Considerând exemplul dezvoltării funcţiilor în serie, însumarea trebuie întreruptă la
un anumit termen, trunchiind seria şi introducând o anumită eroare de trunchiere.
 Erorile de rotunjire sunt cauzate de reprezentarea numerelor (date iniţiale
sau rezultate ale unor calcule) cu un număr finit de cifre semnificative exacte.
De exemplu, reprezentarea rezultatului operaţiei 1/3 sub forma 0,333 implică o
eroare de rotunjire de aproximativ 3x10-4. Regula de rotunjire a numerelor zecimale
infinite este următoarea: ultima zecimală păstrată rămâne neschimbată (rotunjire
prin lipsă), dacă cifra care urmează după ea este cuprinsă intre 0 şi 4, iar ultima
cifră păstrată se majorează cu o unitate (rotunjire prin adaus) dacă după aceasta
urmează 5, 6, 7,8 sau 9. Erorile de rotunjire depind de particularităţile hardware ale
calculatorului şi de modul de reprezentare internă al diferitelor tipuri de date
utilizate în calcule. Erorile de rotunjire se acumulează prin creşterea numărului de
calcule, mai ales al celor care implică scăderea unor valori aproximativ egale.

Metodele numerice permit, în principiu, controlul erorilor de rotunjire şi al

celor de trunchiere, cu condiţia transcrierii adecvate a algoritmului. Astfel, în cazul
erorilor de rotunjire, trebuie considerată acea formă a expresiilor numerice, în care
sunt evitate operaţiile care introduc acest tip de erori. În ceea ce priveşte erorile de
trunchiere, acestea se află sub controlul deplin al programatorului, care însă
trebuie să fie preocupat de construirea unor algoritmi finiţi şi eficienţi. Dacă
finitudinea algoritmului este obligatorie pentru convergenţa rezultatelor, eficienţa
constituie o reflectare directă a experienţei şi stilului de programare.
 3.3. Erori ale operaţiilor elementare

Prin diferite operaţii (+,-,x,÷) erorile se modifică, fiecare operaţie contribuind

cu o anumită eroare. Cu cât repetăm mai multe calcule cu atât erorile se vor cumula,
astfel încât rezultatele se pot modifica în mod semnificativ. O problemă importantă în
privinţa erorilor o reprezintă adunarea sau scăderea a unui număr foarte mare cu un
număr foarte mic.
Se consideră valorile aproximative a şi b ale valorilor exacte A şi B, afectate
de erorile absolute ea, şi eb şi de erorile relative ra şi rb.

Eroarea sumei
Eroarea absolută a operaţiei de adunare se defineşte:
e a  b  ( A  B )  ( a  b )  ( A  a )  ( B  b )  e a  eb
Semnificativă pentru aprecierea preciziei de însumare este însă eroarea relativă a
sumei:
ea b e a  eb a b
ra b    ra   rb 
ab ab ab ab
Dacă se consideră r = max (ra, rb), se poate observa că ra+b < r, adică
eroarea relativă a sumei nu poate depăşi cea mai mare eroare relativă a
termenilor sumei.
 Eroarea diferenţei
Se consideră diferenţa a - b, a două numere aproximative a şi b. Eroarea absolută a
operaţiei de scădere este egală cu diferenţa dintre cele două erori absolute ale
termenilor:
e a  b  ( A  B )  ( a  b )  ( A  a )  ( B  b )  e a  eb
Necunoscând semnul erorii absolute, nu se poate concluziona că operaţia
de scădere conduce întotdeauna la diminuarea erorilor. Eroarea relativă a diferenţei
este:
e a b e a  eb a b
ra b    ra   rb 
ab ab ab a b
Dacă numerele aproximative a şi b sunt foarte apropiate ca valoare,
eroarea relativă a diferenţei este mult mai mare decât erorile relative ale termenilor
diferenţei.

Eroarea produsului
Eroarea absolută a operaţiei de înmulţire a numerelor a şi b se calculează cu relaţia:
eab  A  B  a  b  (a  ea )  (b  eb )  a  b  a  eb  b  ea  ea  eb
Neglijând termenul ea.eb care este foarte mic, se obţine:

eab  a  eb  b  ea
Eroarea relativă a produsului a două numere aproximative nenule este:
eab nedepăşind suma erorilor relative ale acestor numere. În
rab   ra  rb cazul particular al unui factor aproximativ şi al unuia
a b exact k, k ≠ 0.
eka  k  ea rka  k  ra

Eroarea împărţirii
Se ia considerare cazul operaţiei de împărţire a două numere aproximative, a şi b,
pentru care eroarea absolută este:

A a a  ea a a  ea 1 a
ea / b       
B b b  eb b b 1  eb / b b

Eroarea relativă a împărţirii este:

ea / b
ra / b   rb  ra .
a/b
Eroarea relativă a ridicării la putere a unui număr se defineşte:

A m  a m  a  em   a m
m
ra m  m
 m
.
a a
Prin dezvoltarea primului termen al numărătorului conform binomului lui
Newton şi neglijarea tuturor termenilor care conţin eroarea absolută ea la
puteri mai mari decât 1, se obţine:

a m  ma m1ea  ...  eam  a m

ra m  m
 mea ,
a

Adică eroarea relativă corespunzătoare operaţiei de ridicare la puterea m, a

unui număr aproximativ, este de m ori mai mare decât eroarea relativă a
numărului. Este evident că dacă m < 1 (cazul radicalului de ordinul m dintr-un
număr aproximativ a), rezultă, de fapt, o scădere a erorii relative.
 Eroarea absolută de evaluare a unei funcţii de mai multe variabile.

Pentru determinarea erorii de evaluare a unei funcţii f, de k variabile,

f(x1, x2,..., xk), se va calcula valoarea acesteia pentru un set de valori
aproximative. Aceste valori aproximative sunt afectate de erorile absolute e1,
e2, ..., ek, astfel încât valorile exacte ale celor k parametri sunt:
A1  a1  e1 , A2  a2  e2 , ... , Ak  ak  ek .
Rezultatul exact al evaluării funcţiei f este:

f ( A1 , A2, ..., Ak )  f (a1  e1 , a2  e2 ,..., ak  ek ).

Dezvoltând în serie membrul al doilea al acestei egalităţi şi neglijând termenii
dezvoltării care conţin valorile erorii absolute ei, i = 1,2,...,k, la puteri mai mari
decât 1, se obţine:

f f f
f ( A1 , A2, ..., Ak )  f (a1 , a2 ,..., ak )  e1  e2    ek
x1 x1 a1 ,, xk ak
x2 x1 a1 ,, xk ak
xk x1 a1 ,, xk  ak
Din această ecuaţie se obţine, pentru eroarea absolută a evaluării funcţiei f, expresia:

e1  f ( A1 , A2 ,..., Ak )  f  a1 , a 2 ,..., a k  

 e1 f ' x1  a1, a2 ,..., ak   e2 f ' x2  a1, a2 ,..., ak   ...  ek f ' xk  a1, a2 ,..., ak 