Conceptia pedagogica „Montessori”

Alternativa pedagogica „Montessori” a aparut la începutul anului 1907, prin

înfiintarea primei institutii, „Casa dei Bambini” („Casa Copiilor”), în care s-a
experimentat cu succes o noua metoda de educatie initiata de Maria
Montessori, pedagog si medic italian.

Rezultatele obtinute în urma experimentarii principiilor si conceptelor sale si

a observarii atente si îndelungate a copiilor au impus în pedagogia secolului
al XXI-lea o metoda de educatie bazata pe respectarea libertatii copilului,
într-un mediu educativ pregatit, bogat în stimuli, organizat pe baza
intereselor si dorintelor naturale de cunoastere ale acestuia.

Maria Montessori a demonstrat ca fiecare copil este o personalitate unica,

independenta, care învata cel mai usor prin activitate individuala practica.

• Pedagogia „Montessori” are ca principiu de baza autoeducarea si

aplicarea celor învatate direct, nemijlocit.
Copilul si, implicit, nevoile sale individuale reprezinta centrul pedagogiei
Montessori.
Acesta este privit ca un om în toata firea, i se respecta personalitatea,
deoarece este un individ unic si irepetabil, este ajutat sa-si dezvolte vointa,
acordându-i-se libertate asupra hotarârilor sale, este îndrumat sa
gândeasca si sa actioneze independent.

Se considera ca fiecare om vine pe lume cu anumite capacitati prin care

poate sa-si împlineasca propria menire de a contribui la progresul
umanitatii.
Educatia trebuie sa-l ajute sa-si asume aceasta menire cu responsabilitate
pentru a se putea realiza liber, cu deplina satisfactie.
Recunoasterea educabilitatii oricarei fiinte umane si acordarea respectului,
a încrederii depline în capacitatea acesteia de a fi educata si, mai ales, de a
se autoeduca reprezinta conditii necesare pentru ca pedagogul, mediul
educativ special amenajat si curriculum-ul materializat sa contribuie la
dezvoltarea acestor capacitati.

• Pedagogia „Montessori” promoveaza respectarea drepturilor copilului,

formarea deprinderilor de activitate intelectuala continua, de adaptabilitate
si de asumare a schimbarilor.
Abordarea centrata pe copil porneste de la ceea ce face copilul. Acestuia i
se ofera un cadru organizat pentru educatie si autoeducatie completa:
intelectuala, emotionala, fizica, sociala.

Descoperirea copilului, cu natura sa specifica, a facut posibila instituirea

unei educatii care sa corespunda copilului si sa ajute efectiv viata acestuia,
„iar educatia care înseamna ajutor pentru viata este o problema care
priveste umanitatea” ( Montessori Maria. Descoperirea copilului, Bucuresti,
Editura Didactica si Pedagogica, 1977).
Maria Montessori a aratat ca oricare fiinta umana are o forta interioara
puternica, instinct si vointa de dezvoltare. Motivatia se dezvolta daca sunt
încurajate independenta, încrederea în sine, concentrarea, decizia libera
asupra duratei învatarii si satisfactia asupra propriilor rezultate.
Din acest motiv, în scoala Montessori, copiii vor fi mai putin condusi si mai
mult sustinuti pentru ca dezvoltarea competentelor sa se faca pe baza
potentialului propriu, pentru a deveni adulti inteligenti, creativi si cu
siguranta de sine.

• Alternativa educationala Montessori a fost numita metoda de catre

initiatoarea ei, Maria Montessori, înca de la primul manual, de la prima sa
expunere, în anul 1909.
Sub aceasta denumire, Pedagogia Montessori este tratata în manuale sau
în enciclopedii ale educatiei si în dictionarele de pedagogie.

Practicata timp de 100 de ani în educatia copiilor, de pe toate continentele,

indiferent de rasa, etnie, clasa sociala, stare de sanatate, capacitate
intelectuala sau nivel cultural, Metoda Montessori si-a dovedit valabilitatea
si actualitatea, iar rezultatele bune obtinute garanteaza pentru calitatea
acestui mod alternativ de educatie.

„Metoda” nu este ceva conceput si daruit copiilor ca ajutor ; este ceea ce

Maria Montessori a învatat de la acestia ca le este necesar. Ea a asamblat
si a instrumentat cu materiale si activitati concepute corect din punct de
vedere stiintific .

Prin urmare, nu inventarea unor procedee în educatie conduce la rezultate,

acestea apar numai datorita capacitatilor reale ale fiintei umane, care, în
dezvoltarea sa, are posibilitatea de a-si manifesta emotiile si sentimentele,
de a lucra în folosul sau si al societatii, de a-si împlini idealurile si de a se
adapta la schimbari.
„Pentru a întelege cu adevarat munca noastra, trebuie sa se considere ca
punctul de plecare nu este o «metoda de educatie», ci dimpotriva, metoda
de educatie este consecinta faptului de a fi asistat la dezvoltarea unor
fenomene psihologice care ramasesera neobservate si deci erau
necunoscute de milenii. ”( Montessori Maria. Descoperirea copilului,
Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1977).

Modelul pedagogic Montessori pune copilul în centrul tuturor activitatilor

didactice si educative.
Acesta învata într-un mediu din care competitia este exclusa, un mediu
care îi sustine în permanenta, un mediu în care se acorda maxima
importanta respectarii individualitatii fiecarui copil si intereselor specifice
vârstei.

Premisele pedagogiei Montessori

• Etapele de dezvoltare - Fazele sensibile

Maria Montessori a remarcat ca în formarea omului se pot distinge patru
etape caracterizate fiecare prin anumite faze de dezvoltare (0-6 ani, 6-12
ani, 12-18 ani si 18-24 ani), fiecare cu cate doua stadii de cate 3 ani.
Aceasta etapizare se bazeaza pe observarea „fazelor sensibile” specifice
etapelor de dezvoltare ale omului.

Fazele sensibile:

- se manifesta sub forma de interese deosebit de persistente la un moment

dat pentru dobandirea unor capacitati ;
- sunt perioade in care copilul poate achizitiona anumite capacitati, fara sa
depuna nici cel mai mic efort ;
- sunt daruri ale naturii.
Ele trec, iar neobservarea si neexploatarea lor conduc la o invatare tarzie,
care se va instala doar printr-un proces metodic obositor.

Perioadele sensibile de dezvoltare pot fi perioade de cateva saptamani sau

luni, timp in care copilul este deosebit de deschis si interesat sa invete sau
sa exerseze anumite abilitati specifice. Deprinderea uneia dintre aceste
abilitati în afara fazei sensibile corespunzatoare perioadei de dezvoltare, cu
siguranta, este posibila, dar poate fi dificila si frustranta.

• Mintea absorbanta

Maria Montessori a observat ca, pana la vârsta de 6 ani, orice copil dispune
de o inteligenta diferita de cea a adultului pe care a numit-o „mintea
absorbanta”. Interesele si aptitudinile fiecarui copil se dezvolta in directa
legatura cu experientele de viata pe care le traieste sau carora le este
expus voit. In timp ce adultul acumuleaza constient informatii prin
intermediul inteligentei voluntare, copilul le „absoarbe” în mod inconstient
din mediul în care traieste, fara nici un fel de efort sau oboseala.
„Mintea absorbanta” constituie, in conceptia pedagogica Montessori,
premisa pentru dezvoltarea „mintii constiente” specifice copilului mai mare
de 6 ani.

Pentru a sustine copilul în munca sa libera si independenta, Maria

Montessori a creat materiale didactice care sa fie integrate într-un mediu
 adaptat si pregatit.

• Polarizarea atentiei

In urma observarii activitatii copiilor cu materialele didactice Montessori s-a

constatat ca lucrul activ al copilului cu materialul determina o concentrare
deosebit de intensa a atentiei.
Odata iesit din aceasta stare, copilul are expresia fericirii pe fata, a
automultumirii ca a reusit sa descopere un mare adevar.
„Asa cum este necesar la un compas sa se fixeze un centru pentru a trasa
un cerc exact, asa si in dezvoltarea copilului concentrarea este punctul
esential.” (Maria Montessori)
Ulterior, s-a dovedit stiintific ca acest fenomen are ca urmare aparitia unui
numar extrem de mare de conexiuni neuronale, ceea ce contribuie la o
dezvoltare intelectuala extrem de rapida.
Observarea atenta, descoperirea fazei sensibile în care se afla un copil si
amenajarea mediului pregatit cu tot ceea ce are nevoie acel copil in
dezvoltarea sa, libertatea alegerii si, nu in ultimul rand, increderea in copil
sunt conditiile fundamentale pentru aparitia fenomenului de polarizare a
atentiei.

Cele mai importante teze ale Mariei Montessori:

Copiii isi doresc sa invete sa scrie si sa citeasca.

Copiii doresc sa desfasoare activitati

intr-un mod repetat

Copiii isi doresc sa fie independenti

Copiii au o capacitate indelungata de concentrare.

• Activitatea independenta: „Il lavoro libero”

Pedagogia Montessori are la baza exercitiul individual - lucrul liber al

copilului cu materialele, care se concretizeaza in curriculum-ul
materializat Montessori.
Mediul pregatit, din care face parte si pedagogul, ofera fiecarui copil
posibilitatea sa lucreze in ritm propriu, in functie de interesul si de etapa
de dezvoltare in care se afla.

Copilul are deci libertatea sa decida :

1. ce sa invete ;
2. cu cine sa invete;
3. unde sa invete ;
4. cât timp sa invete.

1. Copilul alege ce doreste sa învete.

Copilul este cel care decide care sunt materialele cu care va lucra ,
alegerea sa fiind un indiciu pentru stadiul de dezvoltare si faza sensibila
în care se afla.
Nici un copil nu este fortat sa faca ceva ce nu doreste.
Pe de alta parte, nici un copil nu este deranjat in timp ce lucreaza, nu
este intrerupt, corectat sau laudat, lasandu-l sa se concentreze numai
asupra activitatii liber alese.

2. Copilul alege cu cine sa lucreze (forma sociala , forma de

activitate - in perechi, in grup sau individual).
Fiecare copil isi exprima optiunea asupra modului de activitate. Este
alegerea libera a copilului daca doreste sa lucreze singur, cu un prieten
sau intr-un grup mic.

3. Copilul alege unde sa lucreze (alege locul in care va lucra).

Fiecare copil este lasat sa decida daca va lucra la masa sau pe covor,
tinand seama de materialul ales si de forma sociala (individual, in
perechi sau in grup mic).

4. Copilul decide cat timp va lucra.

In cadrul activitatilor individuale cu material Montessori, copilul hotaraste
cand face pauza si cand doreste sa manance. De asemenea decide de
cate ori repeta lucrul cu materialul ales.

Libertatea se acorda si se manifesta intr-un cadru bine stabilit, cu reguli

clare si cunoscute de fiecare copil.

In functie de etapa de dezvoltare in care se afla, copilului i se ofera

libertate de alegere , tinand cont in permanenta ca el sa nu fie ingradit
inutil sau suprasolicitat de prea multa libertate, dar nici sa nu lezeze
libertatea celorlalti copii.

Conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca aceasta libertate sa

existe cu adevarat sunt:
a) un mediu bine pregatit care sa asigure siguranta copiilor;
b) existenta materialelor didactice adecvate ;
c) pedagogi bine instruiti în Pedagogia Montessori, care sa raspunda cu
respect si dragoste nevoilor elevilor lor.

Mediul pregatit, pedagogul si materialele Montessori

Pentru a-si putea desfasura activitatea didactica zilnica, pedagogul

Montessori si elevii sai au nevoie de un mediu foarte bine organizat si
structurat care sa le permita sa actioneze independent, numit mediul
pregatit.

In mediul pregatit se pot desfasura activitati multiple si variate, iar

posibilitatea de miscare este foarte mare. Pentru a fi un mediu
educogen, acesta indeplineste urmatoarele criterii:

• Structurarea pe arii curriculare

I n pedagogia Montessori exista cinci arii curriculare, materialele
didactice fiind grupate in cinci zone distincte care reprezinta ariile
curriculare ale pedagogiei Montessori:
- Deprinderi de viata practica ;
- Dezvoltare senzoriala ;
- Matematica;
- Limba si comunicare ;
- Educatie cosmica.

• Manevrabilitatea
Mobilierul este redus la scara, adaptat dimensiunilor fizice ale corpului
copilului.
Materialele si mobila sunt usor de manevrat de catre copii.
• Esteticul
Mediul pregatit este atragator, armonios, materialele didactice trebuie sa
invite la activitate. Criteriul estetic este deosebit de important în
amenajarea unei sali de clasa Montesssori. Materialele didactice sunt de
calitate superioara, aranjate atragator si aerisit pe rafturi, pentru a
permite observarea fiecaruia in parte.

• Pastrarea ordinei si curateniei

Fiecare obiect are un loc stabil, unde poate fi gasit in permanenta, in
buna stare de functionare.

Mediul pregatit Montessori se bazeaza pe „materialele pentru

dezvoltare” special proiectate, care invita copiii sa se angajeze in
activitati de invatare pe care le aleg in mod liber.
Sub indrumarea unui cadru didactic special instruit, copiii dintr-o clasa
Montessori invata prin descoperire, cu ajutorul materialelor, dezvoltandu-
si astfel capacitatea de concentrare, motivatia, autodisciplina si controlul
de sine, precum si o dragoste pentru invatare care dureaza toata viata.
Activitatile didactice se desfasoara cu materialele Montessori pe baza
unor metode si procedee didactice de predare specifice.

Materialele didactice Montessori sunt aranjate pe arii curriculare in

ordinea didactica a folosirii lor, sunt expuse in mod imbietor pe rafturi
joase si deschise, astfel incat copiii sa aiba acces la ele, fara a fi nevoie
de ajutorul unui adult.

• Materialele Montessori au ca scop atragerea interesului copilului si

acumularea cunostintelor prin utilizare repetata.
• Au fost create ca raspuns la nevoile individuale de dezvoltare ale
copilului:
- sunt secventionate cu atentie pentru a demonstra copilului fiecare
etapa in parte si pentru a-i da posibilitatea sa simta succesul;
- apeleaza la simturile copilului, trecerea de la concret la abstract
realizandu-se progresiv;
- faciliteaza eliminarea dificultatilor determinate de conceptul traditional
„trebuie invatat”;
- furnizeaza un control al erorilor;
- accentueaza realitatea.
• Fiecare material dintr-o clasa Montessori izoleaza o anumita calitate si
exista doar intr-un singur exemplar.
I n acest fel, conceptul pe care copilul urmeaza sa-l descopere este
izolat de celelalte.

• Materialele didactice Montessori sunt autocorective.

Cand o piesa nu se potriveste sau ramane nefolosita, copilul percepe cu
usurinta eroarea.
Nu este nevoie de interventia adultului pentru a corecta. Copilul este
capabil sa rezolve problemele singur, construindu-si independenta,
gandirea analitica si satisfactia care deriva din aceasta realizare
adevarata.

• Libertatea presupusa de aceasta metoda este structurata pe baza

anumitor reguli-cadru. Fiecare material pus la dispozitia copilului va fi
utilizat numai pentru activitatea destinata. Copilul ia materialul dintr-un
loc indicat si il pune in acelasi loc, dupa utilizare.

• Pe masura ce explorarea continua, materialele se interrelationeza si se

construiesc unul in functie de altul.

• Sunt confectionate din diverse materiale naturale si sintetice, pictate in

culori care atrag interesul copilului.

• Utilizarea corecta a acestor materiale este de natura sa promoveze o

mai buna intelegere a unui anumit concept. Cand constata ca
materialele nu sunt utilizate conform destinatiei lor, profesorii repeta
lectiile.

• Materialele care formeaza curriculum-ul sunt prezentate in secventa

ierarhica.

„ Obiectele din jurul copilului trebuie sa fie solide si atractive, iar casa
copiilor trebuie sa fie placuta si atractiva sub toate aspectele… . Se
poate spune ca exista o relatie matematica intre frumusetea mediului
inconjurator si activitatea copilului; el poate depune, in activitatea de
descoperire, un efort de vointa mult mai mare daca se afla intr-un
asezamant gratios decat data s-ar afla intr-unul urat” .

• Pedagogul Montessori si copilul

În cadrul metodei sale, Maria Montessori a conceput un rol cu totul nou

pentru pedagogul din scoala Montessori, numit în continuare pedagogul
Montessori.

I n pedagogia Montessori rolul pedagogului este :

• de „a observa” copiii si de „a pregati mediul” favorabil pentru
autoformare,
pe baza observatiilor facute ;
• de a crea situatii de invatare si nu de a preda direct, fiind mai mult un
ghid
decat un lider.

Pedagogul Montessori :
- este parte integranta a mediului pregatit ;
- nu are o pozitie centrala în desfasurarea procesului de educatie ;
- directioneaza activitatea ;
- stimuleaza interesul copiilor;
- intuieste nevoile si interesele acestora ;
- nu intervine niciodata atunci cand un copil este concentrat ;
- intervine numai daca a constatat ca acesta are nevoie de ajutor, nu
poate sa se descurce singur, nu stie ce sa faca sau ii deranjeaza pe
ceilalti colegi ;
- are competente dobandite prin studii de specialitate pentru a preda in
acest sistem de invatamant ;
- are cunostinte de baza pentru a putea preda, respectand principiile
pedagogice, disciplinele din ariile curriculare Montessori.

• Pedagogul Montessori nu pedepseste niciodata copiii, dar nici nu le

ofera recompense.
Se considera ca singura recompensa de care are nevoie un copil este
cea provenita din multumirea de sine, din faptul ca a realizat un lucru
bun si corect, bazandu-se pe propriile lui puteri.

• Copilul nu este corectat atunci cand greseste.

Se considera ca inca nu a ajuns sa stapaneasca suficient conceptul
invatat, materialul va fi strans si reluat cu alt prilej, dupa o lectie
individuala sau dupa o anumita perioada de timp.
Daca, in timp, copilul repeta aceeasi greseala, pedagogul ii ofera
oportunitati de invatare, optimizata prin colaborari cu alti copii mai mari si
prin lucrul cu alte materiale care sa il ajute sa inteleaga conceptele
prezentate.
Copilul nu este format de pedagog, se formeaza singur.
Orice copil este capabil sa asimileze cunostinte într-un mod facil, prin
spiritul sau absorbant.

• Copiii prospera atunci când li se ofera libertate într-un mediu propice

nevoilor lor.
Se considera ca daca dupa o perioada de intensa de concentrare si
dupa lucrul cu materialele, copiii dau dovada de vitalitate si multumire de
sine, scopul este realizat. Dupa o activitate intensa, concentrata,
neintrerupta, cu materialele liber alese, copiii ajung la autodisciplina si
pace interioara.

• Copiii sunt liberi sa-si aleaga singuri activitatile si locul de desfasurare

al acestora.
Copiii care invata dupa metoda Montessori dobandesc abilitati sociale si
de comunicare.

Rezultate asteptate ale metodei Montessori

• Copiii pot avea achizitii peste nivelul mediu :

- vor fi capabili sa primeasca cu placere si cu interes sarcinile scolare si
sa-si asume alte sarcini.

• Copiii isi formeaza caracterul, formarea caracterului fiind la fel de

importanta ca si formarea academica :
- invata sa aiba grija de ei insisi, de ambianta din clasa, sa aiba grija unul
de celalalt, sa fie toleranti si sa se accepte reciproc, vorbesc politicos,
sunt respectuosi si gata oricand sa acorde ajutor, sa desfasoare activitati
sociale în comunitate;
- invata sa gateasca, sa pastreze curat si sa curete spatiul de lucru,
construiesc, lucreaza in gradina,;
- invata mersul gratios;

• Copiii isi dezvolta o atitudine pozitiva fata de scoala si de invatare si un

comportament social acceptabil:
- curiozitate statornica si concentrare;
- initiativa si perseverenta;
- incredere în sine;
- simtul ordinii;
- abilitatea de a lua decizii;
- simtul responsabilitatii fata de alti membrii ai clasei, scolii si comunitatii;
- deprinderi de autocontrol si autodisciplina.

Atunci cand mediul raspunde tuturor trebuintelor copiilor, acestia devin,

fara vreo manipulare din partea adultului, sanatosi fizic, împliniti
intelectual si psihologic, foarte bine educati emanand bucurie si bunatate
unul fata de altul.
Aceasta fundatie solida ii va permite copilului educat intr-un mediu
Montessori sa beneficieze de ea pe tot parcursul educatiei scolare, pe
tot parcursul vietii.

Metoda Montessori este o metoda universala, iar atunci cand este

practicata corect are potentialul de a ghida omenirea spre pace, a carei
exersare incepe cu fiecare individ.

PERSONALITATI EDUCATE IN SCOALA MONTESSORI:

Casa Regala Britanica

Casa Regala Suedeza

Familia Obama, familia presedintelui american Barack OBAMA

Thomas Edison, inventator si om de stiinta american

Graham Bell, inventator si om de stiinta

Friedensreich Hundertwasser, pictor si arhitect austriac

Gabriel Garcia Marquez, laureat al premiului Nobel pentru Literatura

Jimmy Wales, fondator Wikipedia

Katherine Graham, proprietar si editor "The Washington Post"

Sergey Brin si Larry Page, cofondatorii Google

Jeff Bezos, fondatorul companiei Amazon

Anne Frank, autor

Will Wright, inventator al jocului "The Sims"

Sean Combs, artist rapper al "Bad Boy Records"

Julia Child, prima femeie bucatar la TV

Helen Hunt, actrita, castigatoare a premiilor Academy Award

George Clooney, actor, castigator al premiilor Academy Award

Joshua Bell, violonist american, proprietar al unei vioare Stradivarius

Lea Salonga, artista filipino-americana si actrita pe Broadway.

Maria Montessori - repere biografice

Maria Montessori s-a nascut la 31 august 1870 la Chiaravalle, in

provincia Ancona din nord-estul Italiei, fiind singura fiica a unei familii
catolice burgheze. Inca din timpul scolii Maria a demonstrat un spirit
critic si independent foarte dezvoltat.

In ciuda interdictiilor impuse de societate, Maria Montessori decide sa

urmeze cursurile Facultatii de Medicina din Roma, devenind prima
femeie medic din Italia.

Activand in cadrul Clinicii Universitare de Psihiatrie din Roma, a vizitat

un numar mare de stabilimente peiorativ numite „azile pentru idioti”.
Acolo a descoperit ceva ce i-a starnit imediat interesul pedagogic. A fost
condusa intr-o incapere, in care se gaseau copii cu deficiente psihice
grave. Mobilierul din acea sala era format numai din paturi, copiii nefiind
angrenati in nici o activitate care sa le stimuleze evolutia. Directoarea
clinicii nu era deloc multumita de regresul comportamental al micutilor
pacienti. Copiii se napusteau, culegeau de pe jos firimiturile de paine, le
framantau cu mana, le luau in gura, dupa care din nou le framantau,
dandu-le diferite forme.
I n timp ce urmarea copiii, Maria Montessori a inteles „foamea dupa
activitate” a acestor copii.

Din acel moment, Maria Montessori a studiat lucrarile pedagogice din

ultimele secole (Perrera, Rousseau, Pestalozzi, Fröbel), regasind cu
precadere in lucrarile francezilor Jean-Marc Itard, (1774-1834) si ale
elevului sau, Edouard Seguin, (1812-1880) multe dintre propriile sale
observatii.

Edouard Seguin creease deja o serie de materiale care contribuiau la

dezvoltarea motrica si senzoriala a copiilor, acestea fiind concepute in
asa fel incat sa implice autocontrolul.
Maria Montessori a inceput sa lucreze cu acestea si prin rezultatele
obtinute sa contrazica ipoteza conform careia copii cu deficiente psihice
nu pot invata.

In urmatorii ani, Maria Montessori a pus bazele „Ligii nationale pentru

educarea copiilor cu deficiente psihice”, o scoala model in cadrul careia
au fost formate si cadre didactice specializate. Aici a avut si posibilitatea
sa dezvolte materialele concepute de Seguin, creand noi materiale
didactice.

Elevii Mariei Montessori au trecut cu succes examenele de stat, unii

obtinand rezultate mai bune decat copiii considerati „normali”.
În urma acestei experiente pozitive, s-a nascut dorinta de a aplica
aceasta metoda si la copiii „normali”.

În anul 1907 s-a nascut prima „Casa a copiilor” (Casa dei bambini).
Un prim principiu de care s-a tinut cont, inca de la bun început, a fost ca
acestor copii sa li se permita miscarea libera si nestingherita in spatiul
casei.
I n scurt timp gradinita din San Lorenzo a devenit renumita, ea atragand
zilnic foarte multi vizitatori.

În cateva luni au aparut si alte gradinite, nu numai în Roma, ci si în alte

localitati.

In 1909 s-a organizat primul curs de formare a pedagogilor si Maria

Montessori a scris prima carte „Il Metodo”, tradusa în 20 de limbi.
In cursul a numai catorva ani, metoda Mariei Montessori a ajuns la un
renume mondial, ea a renuntat la activitatile private dedicandu-se în
totalitate acestei pedagogii, tinand cursuri in întrega lume.

In 1915 a fost invitata in SUA de catre Alexander Graham Bell si Thomas

Edison, unde a format o clasa - vitrina în Panama-Pacific Exposition în
San Francisco timp de patru luni.
Cele doua medalii de aur, ce se acordau pentru educatie au fost
castigate de aceasta clasa, iar de atunci pedagogia Montessori este
deosebit de apreciata pe acest continent.

Maria Montessori a fost nominalizata pentru Premiul Nobel pentru Pace

in 1949, 1950, 1951, continuand sa lucreze, sa tina cursuri in Asia si in
Europa pana la sfarsitul vietii, in 1950.

Interesul pentru aceasta pedagogie s-a dezvoltat mult dupa moartea sa -

numai in Germania exista astazi 950 de institutii Montessori (gradinite,
scoli primare, gimnazii).

In prezent se desfasoara numeroase studii privind urmarile educatiei in

aceasta pedagogie, iar rezultatele arata ca, pe langa cunostintele
stiintifice de top pe care le au, copiii sunt mai independenti si
responsabili in activitatiile pe care le intreprind.
Deseori acesti copii au initiativa unor proiecte de studiu originale si ajung
sa-si depaseasca informational pedagogul foarte rapid.
Ei se integreaza usor in societate si devin cetateni responsabili mult mai
repede decat ne-am astepta.
Maria Montessori a fost una dintre personalitatile din prima jumatate a
secolului al XX-lea, ale carei contributii in mai multe domenii (medicina,
antropologie, psihiatrie, pedagogie) sunt recunoscute de catre
personalitati culturale si stiintifice, de catre guverne si institutii
internationale.