Calitatea mediului este afectata, în general, de doua grupe de factori esentiali:

factori cu caracter obiectiv, rezultati prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile si
factori subiectivi, cauzati de activitati umane.
Printre multiplele activitati prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se
includ si activitatile turistice, desfasurate nerational si necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire
însa de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le genereaza unele îndeletniciri (ca, de exemplu,
cele industriale), ale caror efecte pot fi, în cel mai fericit caz, limitate, turismul îsi poate aduce o
contributie proprie, semnificativa, nu numai la stoparea degradarii cadrului natural, cauzata de
activitatile desfasurate, dar si în directia protejarii si conservarii mediului, prin adoptarea unor
reglementari specifice si eficiente.

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, în principal prin folosirea
necorespunzatoare a mediului ambiant, în scopuri recreative si de agrement, dublata de o
interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale. Aceste practici nocive se
întâlnesc mai ales în zonele {sau la obiectivele) de mare atractivitate, situate în spatiile populate,
sau în imediata apropiere a marilor aglomerari urbane. De asemenea, absenta unor reglementari
privind comportamentul vizitatorilor, însotite de o monitorizarea zonei sau obiectivelor,
favorizeaza desfasurarea activitatilor care afecteaza calitatea mediului si pun în pericol
integritatea si conservarea obiectivelor. Astfel de cazuri se întâlnesc, mai frecvent, în
urmatoarele situatii:

1. În zonele sau la obiectivele turistice situate în afara traseelor marcate si special amenajate,
care atrag fluxuri importante de vizitatori, în principal în perioadele de week-end, si unde se
deruleaza o circulatie turistica necontrolata. Prejudiciile pricinuite sunt profunde si, adesea, pot
avea un caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi mentionate: distrugerea vegetatiei si florei,
ruperea copacilor si în special a puietilor, distrugerea semintisului natural, desprinderea de roci,
braconajul s.a., care, în final, au ca rezultat împiedicarea regenerarii plantelor, terasarea solului,
tulburarea biotopurilor specifice vânatului si, în general, a faunei, mergând uneori pâna la
disparitia unor specii. Este de semnalat, de asemenea, disparitia unor specii floristice, cauzata de
colectarea abuziva a florei, în special a plantelor declarate monumente ale naturii, si totodata de
recunoasterea, de catre turisti, a gravelor implicatii pe care le pot avea actiunile necontrolate
asupra factorilor de mediu. în aceasta situatie se afla o serie de specii de plante ocrotite de lege si
aflate pe cale de disparitie, cum sunt: Floarea de Colt, Garofita de Munte cu varietatea ei
Garofita de Piatra Craiului s.a. (fluturii tropicali în Mexic, maimuţa veveriţă în Costa Rica)

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca,
de cele mai multe ori, distrugerea ireversibila a unora dintre elementele care le-au consacrat ca
atractii turistice, dar care Iesi asigura valoarea intrinseca, uneori având caracter de unicat.

Vizitarea intensiva a unor monumente istorice, arhitectonice si de arta, în conditii improprii

(iluminat cu lumânari, lipsa dotarilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a condus la
degradarea frescelor de mare valoare a unor manastiri, a picturilor din cadrul unor monumente
istorice si de arta, distrugerea formatiilor carstice din interiorul pesterilor etc.

Tot la acest capitol se înscrie si inexistenta în zonele (sau de-a lungul traseelor) turistice, a unor
demarcari precise a locurilor de popas si campare. Stationarea pentru picnic sau instalarea de
corturi în zone de mare atractivitate provoaca, inevitabil, degradarea peisajului si a altor
componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasarii solului si, în special, a urmelor reziduale
lasate la întâmplare de turisti la locurile de popas. Astfel de situatii de întâlnesc, de obicei, în
zonele destinate turismului de odihna si recreere, în preajma statiunilor si a centrelor urbane si, în
special, pe pajistile montane, în apropierea cabanelor, pe malul râurilor sau lacurilor etc.

2. Fenomenul poluarii naturii s-a amplificat o data cu patrunderea TURISMULUI

automobilistic în locuri pâna nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport.

Abatându-se de la traseele amenajate de acces, turistii patrund pe, drumuri ocolite, oprindu-se în
poieni pitoresti si provocând distrugerea pajistilor, a arbustilor si a florei, în general, prin
strivirea acesteia sau sub influenta gazelor de esapament, scurgerilor de ulei etc.

Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimtit si prin intensificarea circulatiei în

statiunile balneoclimaterice. în absenta unor restrictii le acces în statiuni, a unor zone amenajate
de parcare, turismul automobilistic altereaza calitatile aerului ori ale factorilor de cura,
influentând negativ si tratamentele balneare specifice.

3. Conceptia gresita de valorificare a resurselor naturale si, în special a factorilor naturali

de cura afecteaza potentialul turistic, prin exploatarea stiintifica si nerationala a acestuia si
realizarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic, care se concretizeaza
prin:

- supradimensionarea statiunilor din punctul de vedere al capacitatilor de primire si tratament,

comparativ cu capacitatea potentialului resurselor destinate unei exploatari rationale;

- nerespectarea principiilor generale de protectie si exploatare a substantelor minerale balneare,

cu deosebire a apelor minerale si termominerale, cum fi: limitarea zacamintelor în raport cu
rezervele omologate de substante minerale balneare, executarea lucrarilor geologice în
conformitate cu prevederile cercetarilor si proiectelor de specialitate, evitarea exploatarii
zacamintelor pâna la epuizare, protejarea si evitarea altor actiuni care pot conduce la degradarea
factorului de cura (exemplu, namolurile terapeutice), asigurarea perimetrelor hidrogeologice si
sanitare ale resurselor împotriva unor agenti poluanti etc.

4. Dezvoltarea nesistematizata a localitatilor turistice, în special a statiunilor, neajuns ce se

caracterizeaza prin:

- proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic;

- stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica;

- realizarea de constructii inestetice, neadaptate specificului arhitectonic traditional sau
specificului etnografic si natural al zonei;

- ocuparea intensiva a spatiului cu constructii turistice etc.

Toate aceste actiuni au ca rezultat o supraîncarcare a teritoriului cu instalatii turistice, afecteaza

echilibrul ecologic, conduc la urbanizarea statiunilor.

5. Amenajari deficitare pentru vizitarea pesterilor - obiective de mare atractivitate turistica,

executate fara respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrari. Efectele rezultate constau în
degradarea totala sau partiala acestora, cum este cazul pesterilor Muierii (Muntii Parâng),
Ialomitei (Muntii Bucegi) s.a.

Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui tursim durabil
rezida în urmatoarele aspecte:

- turismul durabil favorizeaza întelegerea efectelor activitatilor de turism asupra mediului

natural, cultural si uman;

- asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care sa permita o dezvoltare turistica
adaptata la capacitatea de suport a ecosistemelor;

- orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi benefica si pentru
populatia locala si poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, cladirilor
si vestigiilor istorice;

- favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;

- respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importanta resurselor

naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice si sociale a comunitatilor
locale.

La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul înconjurator care a avut loc la Vancouver
(Canada) în anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat schimbarile majore care au
avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu.

Aceste schimbari au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, si
anume:

1. Politici, legislatie, reglementari:

- realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

- asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza;

- mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil în concordanta

cu cerintele de mediu;

- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina în sprijinul agentilor de turism, autoritatilor
regionale si locale, pentru corijarea atitudinilor turistilor fata de mediu.

2. În domeniul cercetarii si tehnologiei:

- identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice;

- identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;

- stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile ofertei de a o asigura;

- realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici care sa evidentieze
noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a industriei turistice în
conditiile protejarii mediului;

- utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele

mediului ambiant, cu aplicarea unor solutii arhitecturale, de inginerie a constructiilor si de dotare
a acestora, fara afectarea mediului si în conformitate cu specificul fiecarei zone;

- asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru protejarea

echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului

3. În domeniul economico-financiar:

- includerea costului de mediu în încasarile percepute pentru activitati turistice, în ideea ca

poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sa contribuie
indirect la conservarea mediului ambiant;

- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel
international, national, regional), a unor actiuni întreprinse si a schimbarilor legate de adaptarea
la cerintele de mediu ale industriei turistice;

- utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru identificarea de noi piete turistice, cu
respectarea cerintelor de mediu si realizarea de parteneriate comune pentru punerea în practica a
noului concept de ecoturism - element de sustinere a turismului durabil;

- obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vânzarea unor produse
turistice compatibile cu valoarea acestora.

4. În domeniul comunicarii si formarii:

- realizarea unei atitudini deschise în rândul angajatilor firmelor de turism si a populatiei locale
fata de problemele de mediu;

- elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a standardelor pentru creditul de

mediu, în vederea atenuarii impactelor;

- influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea ofertei si a unei mai bune
informari a turistilor, prin aplicarea codurilor de etica turistica;

- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare
durabila, cu transmiterea proiectelor si experientelor pozitive prin intermediul organismelor
nationale si internationale.

5. Alte aspecte:

- practicarea unei educatii active de protectie si în alte sectoare care beneficiaza de resursele
naturale si culturale ale industriei turistice, cu întelegerea si a problemelor de mediu;

- stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate în protectia mediului

(silvicultura, agricultura, planificare regionala etc);

- realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu

prezentarea modelelor si posibilitatilor de aplicare.