Garantia reala mobiliara

Introducere Obligatia civila, ca si dreptul insusi, este o prezenta obligatorie, fara de care viata economico-juridica nu poate fi conceputa. Asa cum s-a relevat, obligatiile se afla la temelia oricarui raport de drept. Normele ce compun institutia obligatiilor reglementeaza un domeniu distinct si important de relatii sociale si patrimoniale ce se refera la schimburile de bunuri si de prestatii in care partile se afla pe o pozitie de egalitate juridica. Obligatia este raportul juridic n continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, de a da, a face sau a nu face ceva, sub sanctiunea constrngerii de catre stat, n caz de neexecutare de buna voie.1[1] Obligatiile comerciale se deosebesc de obligatiile civile sub doua aspecte: considerentele legate de persoana, care joaca un rol important n multe obligatii civile, sunt adesea absente n cazul obligatiilor comerciale, exceptie facnd contractul de mandat, contractul de societate etc.; subiectele obligatiilor comerciale sunt att persoane fizice ct si societatile comerciale, iar acestea, prin acordurile pe care le perfecteaza, pot genera efecte neprevazute, care se rasfrng asupra altor persoane, fara ca acestea sa aiba la dispozitie mijloacele adecvate de a le neutraliza. Indiferent de natura obligatiei, civila sau comerciala, ratiunea finala a acesteia este executarea ei. n principiu prestatia debitorului se executa de buna voie si ntocmai. Numai n cazul n care debitorul refuza executarea de buna voie a obligatiei, creditorul va
1

putea recurge la forta coercitiva pentru asigurarea ndeplinirii ei pe calea executarii silite. Garantiile apartin traditional dreptului civil, strans legate de institutia obligatiilor. ntr-o viziune de ansamblu asupra garantiilor de executare a obligatiilor comerciale trebuie avuta n vedere totalitatea prevederilor legale, dar si a altor masuri, adoptate de parti pe cale conventionala, privind att executarea silita a obligatiilor ct si complexul de garantii, legale sau conventionale, menite sa asigure nu numai executarea ci si acoperirea riscurilor de executare. Nici n legislatia romna, civila sau comerciala, nici n legislatiile altor tari, termenul de garantie nu are o definitie foarte exacta si unanim acceptata, cel mai frecvent, termenul este utilizat pentru a desemna orice tranzactie n care o persoana garanteaza pentru obligatiile asumate de o alta. ntruct nu exista dispozitii cu caracter general aplicabile oricarei forme de garantie, sunt reglementate doar diferite modalitati de garantii si exista anumite dispozitii cu caracter special proprii anumitor tipuri de garantii. n consecinta, s-a propus o definitie, cu continut restrictiv, potrivit careia garantiile pot fi definite ca fiind acele mijloace juridice care, dincolo de limitele dreptului de gaj general si n plus fata de acest drept, confera creditorului garantarea anumitor prerogative suplimentare, constnd de regula fie ntr-o prioritate fata de ceilalti creditori, fie n posibilitatea ca, n caz de neexecutare din partea debitorului, sa urmareasca o alta persoana care s-a angajat sa execute ea obligatia ce revenea debitorului (fidejusiunea). Tentativa de a distinge gajul si ipoteca ca doua garantii reale a fost ntreprinsa la elaborarea Proiectului Codului civil [81, p. 147-174], nsa Codul civil nu face aceasta distinctie. Prin urmare, n sistemul de drept continental exista doua tendinte n reglementarea gajului. n unele state gajul este reglementat ca garantie reala asupra bunurilor mobile, iar ipoteca asupra celor imobile, iar n alte state nu se face o

asemenea distinctie, prin gaj avnduse n vedere grevarea att a bunurilor mobile, ct si a celor imobile. ntr-o clasificare traditionala, garantiile se mpart n raport cu izvorul si obiectul lor. Dupa izvor, garantiile sunt legale sau conventionale, dupa cum si au sursa n lege sau n vointa partilor. n functie de obiect, garantiile pot fi grupate n: garantii reale, care constau n afectarea speciala a unuia sau mai multe bunuri pentru garantarea obligatiei. n grupa garantiilor reale sunt incluse: gajul, ipoteca, privilegiile, clauzele penalizatoare, arvuna etc. garantii personale, care constau n angajamentul pe care o alta persoana (fizica sau juridica) dect debitorul principal si-l asuma fata de creditor de a executa el obligatia, n cazul n care debitorul principal nu o va face. Garantiile ndeplinesc mai multe functii si anume: sa asigure stimularea respectarii disciplinei contractuale, respectiv executarea la timp si n mod corespunzator a obligatiilor asumate de solicitantul garantiei; sa asigure securitatea creditului; sa constituie un nlocuitor al unui raport de credit efectiv (operatiunile comerciale si de cooperare economica necesita credite pentru a suplini insuficienta fondurilor proprii); sa asigure economisirea de lichiditati.

Prevederile legale referitoare la garantii sunt cuprinse n Codul civil, Codul comercial si legi speciale. n Codul civil romn, dispozitiile privind garantiile sunt grupate n Titlul IV despre fidejusiune, Titlul XV despre amanet (gajul), Titlul XVIII despre privilegii si ipoteci (Cartea III). Aceste prevederi trebuie puse n corelatie cu dispozitiile speciale privind garantiile si cauzele de preferinta a unor creante din art. 409 C.pr.civ., Legea nr. 22/1969 sau Decretul nr. 221/1960. n codul comercial romn sunt cuprinse dispozitii referitoare la gajul comercial (Cartea I, Titlul XIV) si gajul vaselor de comert (Cartea II). n scopul sporirii eficientei garantiei executarii obligatiilor civile si comerciale, prin Legea nr. 99/1999 a fost adoptata o noua reglementare privind garantiile. n Titlul VI al legii se reglementeaza regimul juridic al garantiilor mobiliare. Noua reglementare este de sorginte americana2[2] si de la data intrarii ei n vigoare se abroga art. 478-489 din Codul comercial romn, Titlul XIV Despre gaj. Prin crearea unui sistem modern de publicitate (Arhiva Electronica a Garantiilor Reale Mobiliare - disponibil pe Internet) si a unui sistem mai rapid de executare a garantiilor reale mobiliare, aceasta lege reprezinta un real progres fata de sistemul greoi, ineficace si formalist al realizarii gajului, reglementat de Codul civil si Codul comercial. Capitolul I. Garantia reala mobiliara - notiune si evolutie 1.1. Evolutia garantiilor in dreptul romnesc

De-a lungul timpului, sistemul garantiilor a ramas, in linii mari, acelasi, lucru reflectat si in literatura de specialitate. Totusi in decursul anilor, frecventa lor a fost intr-o continua schimbare. In economia capitalista dezvoltata, mobilele au devenit bunuri de pret, averile fiind preponderent mobiliare, lucru ce a condus la aparitia titlurilor de credit. Transformarea averilor a fost astfel insotita de crearea unor bogatii noi, dintre care titlurile de credit sunt una din cele mai nsemnate. In societatea capitalista preferintele s-au indreptat catre garantiile mobiliare perfectionate. Ele se aplica deoarece creditul imobiliar, oneros si formalist, a devenit un obstacol in calea celeritatii pe care o solicitau raporturile comerciale. La alcatuirea Codului civil romn din 1864 se remarca faptul ca legiuitorul a avut n vedere pentru materia privilegiilor si ipotecilor, pe lnga Codul francez napoleonian si legea belgiana din 1851 asupra regimului ipotecar, precum si proiectul Codului civil italian al ministrului Pisanelli. In anul 1887 este adoptat Codul comercial romn, in vigoare si astazi. Legiuitorul romn a folosit ca model Codul comercial italian din 1882, cunoscut sub denumirea de Codul Albertin.

Codul comercial romn a reglementat ca o garantie speciala numai gajul comercial cartea I, titlul XIV despre gaj, iar in cartea a II a gajul vaselor de comert. Prin legea avocatilor din 1931 s-a creat un privilegiu imobiliar special in favoarea avocatului pentru garantarea creantei lui de onorar asupra imobilului adus sau conservat, prin serviciile lui, in patrimoniul clientului.

In legea contractelor de munca se reglementeaza si privilegiul general al salariatului, in temeiul caruia creanta acestuia reprezentand salariul si accesoriul ce-i sunt datorate de patron era garantata cu privilegiul general asupra ntregului patrimoniu al patronului, salariul neintrnd astfel n concurs cu creditorii chirografari ai acestuia. Dezvoltarea relatiilor economice din sec. XX a determinat aparitia unor noi forme de garantare, in special in legatura cu raporturile structurii uneia sau alteia dintre cele doua categorii de garantii considerate traditionale. Pe ideea de fidejusiune3[3] se intemeiaza garantiile personale reglementate prin legi speciale, e.g.: Legea nr. 22/1969 modificata prin legea nr. 54/1994 ce reglementeaza garantia constituita de un tert pentru pagubele ce le-ar produce gestionarul. Printre diferitele contracte de fidejusiune se cuvin a fi mentionate cu deosebire garantiile bancare, care sunt indispensabil legate de activitatea economica moderna, fie ea productiva sau comerciala.

Complexitatea relatiilor comerciale a impus utilizarea unor forme si modalitati din ce in ce mai variate de garantare a obligatiilor, fundamentate pe institutii de drept precum cesiunea de creanta - conceputa ca un veritabil gaj fara deposedare asupra sumelor de bani -leasingul ori efectele de comert4[4]. Ratiuni ce isi au izvorul in nevoile si ritmul afacerilor au impus anumite derogari de la regulile dreptului comun in materia obligatiilor comerciale. Aceste derogari isi justifica existenta prin specificul actului de comert in conditiile in care comertul are

3 4

nevoie de reguli juridice si de institutii pentru a asigura rapiditatea tranzactiilor si a dezvoltarii creditului5[5]. Normele materiei obligatiilor comerciale sau impus tuturor legislatiilor datorita acestor particularitati, raportul juridic de drept comercial fiind diferit de raportul juridic obligational de drept civil. Dincolo de aceste particularitati, atat in dreptul comercial cat si in dreptul civil esentiala este asigurare executarii obligatiei rezultate din contractul incheiat intre parti, caci ratiunea finala a oricarei obligatie este executarea ei. Forma clasica a garantiei reale mobiliare o reprezinta gajul, materie comerciala si amanetul in materie civila, doua notiuni putin diferite, intrucat conditiile lor de fond si forma sunt aproape identice. Conform art.1685 C. civ., gajul sau amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei. Din art.1685-1696 C. civ. rezulta ca poate forma obiect al contractului de gaj orice bun mobil corporal sau incorporal. Contractul de gaj are o serie de caractere juridice proprii: Este un contract accesoriu, fata de raportul obligational principal pentru ca el are drept scop garantarea, siguranta datoriei, adica a executarii. Aceasta inseamna ca nasterea, existenta valabila si stingerea gajului vor depinde de soarta obligatiei principale garantate. Este un contract real pentru ca incheierea lui valabila presupune ad validitatem remiterea materiala a bunului in mainile creditorului, remiterea bunului - obiect al gajului se poate face in egala masura si in mainile unui tert insarcinat prin conventia partilor (debitor si creditor gajist) sa pastreze bunul gajat pna la plata
5

datoriei (conform art. 1688C. civ.). In cazul gajului fara deposedare insa, contractul de gaj va fi consensual si nu real, intruct remiterea bunului gajat va tine de executarea contractului iar nu de validitatea lui. Este un contract unilateral, deoarece el da nastere unei singure obligatii, desi este un act juridic bilateral. Este vorba de obligatia creditorului de a pastra bunul, de a-l restitui debitorului cand acesta isi va fi executata obligatia ce-i revenea si pentru a carei garantare s-a constituit gajul. Daca este vorba de gaj fara deposedare, obligatia ce se naste prin contractul de gaj va reveni insasi debitorului si va consta in pastrarea si conservarea bunului, in orice moment la dispozitia creditorului.

1.2.

Notiunea si caracterele juridice ale garantiilor reale mobiliare

O reglementare cuprinzatoare si adusa legii o cunosc garantiile mobiliare prin Titlul VI din legea nr. 99/99. Contractul de garantie reala mobiliara este un contract numit, in baza caruia debitorul constituie in favoarea creditorului o garantie asupra unui bun mobil corporal sau incorporal, in vederea garantarii executarii unei obligatii civile sau comerciale. Contractul de garantie reala mobiliara este un contract bilateral, accesoriu, consensual (legea prevede nsa ncheierea contractului n forma scrisa), da nastere unui drept real de garantie n favoarea creditorului si este un titlu executoriu. Garantiile reale mobiliare sunt destinate sa asigure ndeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract ncheiat ntre persoane fizice sau juridice. De

remarcat ca domeniul de aplicare al acestei reglementari este mult mai larg dect cel al gajului comercial. Acest tip de contract are multe similitudini cu contractul de gaj. Noua lege reglementeaza si alte garantii reale mobiliare rezultate din anumite acte juridice, denumite garantii reale mobiliare asimilate: toate cesiunile drepturilor de creanta, chiar daca cesiunea nu are drept scop garantarea executarii unei obligatii; vnzarile conditionate destinate sa garanteze ndeplinirea unei obligatii cu un bun; toate formele de nchiriere, inclusiv orice leasing, cu termen mai mare de un an; contractele de consignatie daca valoarea bunului care urmeaza a fi vndut este mai mare dect echivalentul n lei a sumei de 1.000 euro; warantele si recipisele de depozit. Obiectul garantiei reale mobiliare se poate concretiza n anumite bunuri, conform art. 6 din Legea nr. 99/1999, modificat prin Legea nr. 161/19.04.2003: stocul de bunuri fungibile si nefungibile; soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen, deschise la institutii bancare sau financiare; certificatele de depozit, conosamentele si actele similare; actiunile si partile sociale ale societatilor pe actiuni si cu raspundere limitata; drepturile de exploatare ale resurselor naturale si de operare de servicii publice;

drepturile rezultnd din inventii, marci si alte drepturi de proprietate intelectuala, industriala sau comerciala;

drepturile de creanta, garantate printr-o ipoteca; instrumentele negociabile; universalitatea bunurilor mobile ale debitorului; padurea, recolta agricola, echipamentele, instalatiile, masinile agricole; politele de asigurare; bunurile mobile nchiriate sau care fac obiectul unei operatiuni de leasing, pe o durata mai mare de un an. Obiectul garantiei l reprezinta nu numai bunurile mentionate mai sus ci si

produsele acestora (bunuri viitoare). Legea nu se aplica cesiunii drepturilor succesorale si a drepturilor de proprietate intelectuala si industriala, privilegiilor si dreptului de retentie6[6]. Art. 4 Legea nr. 99/1999 contine o serie de definitii care redau sensuri specifice unor institutii juridice consacrate, sensuri mai largi sau mai restrnse dect sensul comun, astfel : Debitorul - persoana obligata sa aduca la indeplinire obligatia garantata printr-

o garantie reala mobiliara. In cuprinsul prezentului titlu, referirile la calitatea de debitor includ, de asemenea, locatarul unui contract de inchiriere sau utilizatorul unui contract de leasing, incheiate pentru o perioada mai mare de un an, cedentul unui drept de creanta, consignatorul unor bunuri si debitorul din cadrul actelor juridice prevazute la art.2 lit.b.
6

Creditorul - persoana in favoarea careia s-a constituit garantia reala. In

cuprinsul acestui titlu, referirea la calitatea de creditor include, de asemenea, si pe locatorul dintr-un contract de inchiriere sau locatorul ori finantatorul unui contract de leasing incheiat pentru o perioada mare de un an, cesionarul unui drept de creanta, consignantul si cel in favoarea a fost constituita o garantie. Inchirierea, inclusiv orice leasing, pentru un termen mai mare de un an,

include: Inchirierea, inclusiv orice leasing, pe o perioada nedeterminata; Inchirierea de bunuri, inclusiv orice forma de leasing, pe o durata initiala de un an sau mai putin, daca locatarul sau utilizatorul, cu acordul locatorului sau al finantatorului, detine bunul in mod continuu pe o perioada mai mare de un an, calculata de la predarea bunului

Spre deosebire de contractul de gaj, care este un contract unilateral, contractul de garantie mobiliara este un contract sinalagmatic. Garantia mobiliara are un caracter accesoriu, dar nu att de absolut ca in materia fidejusiunii, spre exemplu. Se face o distinctie intre contractul de garantie reala mobiliara cu deposedare si contractul fara deposedare. Regula indivizibilitatii se aplica doar daca debitorul da in garantie un singur bun. Conditia ca debitorul sa fie proprietarul bunului constituit ca garantie nu mai este de esenta contractului. Bunurile care fac obiectul garantiei pot fi proprietatea debitorului sau a altei persoane. Pe toata durata contractului de garantie reala mobiliara, debitorul are dreptul sa administreze bunul si sa dispuna de el n orice mod fiind obligat sa ntretina bunul ca un

bun proprietar. Creditorul este ndreptatit sa verifice bunul afectat garantiei si daca debitorul nu-si ndeplineste obligatia garantata, are dreptul sa intre n posesia bunului si sa l vnda. Contractul confera doua prerogative: dreptul de preferinta si dreptul de a urmari bunul in minile oricui s-ar afla.

Capitolul II. Constituirea garantiei reale mobiliare 2.1. Conditii pentru constituirea garantiilor reale mobiliare

ntre constituirea gajului reglementat n legislatia clasica si constituirea garantiilor reale mobiliare reglementate prin noua legislatie exista o serie de similitudini, dar si deosebiri fundamentale, care implica o analiza prioritara a conditiilor de constituire a gajului. Aceste conditii se refera la: persoana debitorului (constitutorului): Acesta trebuie sa fie proprietarul bunului gajat si sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Codul familiei interzice gajarea bunurilor minorului sau interzisului de catre parinti sau tutori fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare obiectul gajului: In acest sens, obiect al gajului pot fi doar bunurile mobile corporale sau incorporale (creante ale debitorului contra altei persoane), aflate in circuitul civil general. formalitatile necesare constituirii gajului, asa cum rezulta ele din prevederile art. 1686-1687C. civ.: In acest sens, daca valoarea datoriei garantate este mai mare de 250 lei, contractul de gaj trebuie constatat printr-un nscris nregistrat intr-o mapa speciala la notariatul de stat competent (conform art.711, 719 si 720 C.proc civ.) care sa arate suma datorata, felul si natura bunului gajat sau descrierea calitatii, greutatii si

masurii bunurilor gajate. Daca valoarea datoriei gajate este sub 250 lei, nscrisul nu este obligatoriu. Daca bunul gajat este un mobil incorporal (o creanta), intocmirea nscrisului se cere indiferent de valoarea obligatiei garantate. In plus, constituirea gajului trebuie sa fie notificata debitorului creantei gajate, care din momentul notificarii nu va mai putea face plata datoriei sale decat fata de creditorul gajist (art. 1680 C.civ.). Dreptul de urmarire si dreptul de preferinta sunt efecte generale ale dreptului de gaj. n afara de aceste efecte, creditorul gajist dobndeste si alte drepturi si si asuma obligatii, continutul carora difera n dependenta de tipul gajului (cu sau fara deposedare). In cazul gajului cu deposedare (amanet) bunul gajat este transmis n posesiunea creditorului gajist sau tertului care l reprezinta. Ei dobndesc drepturile si si asuma obligatiile stabilite n Codului civil privind depozitul (art. 1086 - 1104). De regula, ei au obligatiile: de a pastra bunul gajat si de a-l ntretine, adica de a ntreprinde actiunile necesare conservarii bunului. Caracterul depozitului oneros sau gratuit depinde de faptul daca creditorul gajist recurge la constituirea gajului cu deposedare n cadrul unei activitati profesionale sau nu. Daca creditorul gajist crediteaza debitorul n cadrul unei activitati de ntreprinzator, atunci pastrarea bunului gajat are caracter oneros, el fiind obligat sa se ngrijeasca de bunul primit cu prudenta si diligenta unui bun profesionist. Atunci cnd nu se ntrunesc conditiile de mai sus, se considera ca depozitul este gratuit si creditorul gajist are obligatia de a se ngriji de integritatea bunului ca de propriul bun. n schimb, n toate cazurile creditorul gajist este n drept sa ceara compensarea cheltuielilor suportate n legatura cu conservarea bunului, ele sunt ulterior restituite de catre debitorul gajist. Dreptul de urmarire si dreptul de preferinta sunt efecte generale ale dreptului de gaj.

n afara de aceste efecte, creditorul gajist dobndeste si alte drepturi si si asuma obligatii, continutul carora difera n dependenta de tipul gajului (cu sau fara deposedare). Daca apare pericolul pierderii sau deteriorarii bunului gajat, partea care l detine este obligata sa-l informeze pe debitorul gajist, care este n drept sa examineze bunul gajat (art. 477 alin. 6 C.civ.). Creditorul gajist nu este n drept sa foloseasca bunul gajat fara permisiunea debitorului gajist. Daca are permisiunea, el este obligat sa prezinte debitorului gajist o dare de seama despre modul de utilizare a lui. Folosirea bunului gajat consta n culegerea fructelor, care, de regula, revin debitorului gajist, daca contractul de gaj nu prevede ca ele sunt imputate la stingerea obligatiei garantate prin gaj. Pe de alta parte, creditorul in calitatea lui de detentor precar va fi obligat sa nu foloseasca bunul (daca totusi o face debitorul poate cere punerea gajului sub sechestru), sa restituie bunul cand se achita datoria si spezele de conservare,(cheltuieli necesare si utile conservarii) si in plus va raspunde conform regulilor de drept comun de pierderea sau deteriorarea bunului gajat, daca acestea s-au produs din culpa sa (art.1691 alin.1 C.Civ) Conditiile restrictive n care era posibila constituirea unui gaj fara deposedare de catre creditorul gajist au fost nlaturate n noul sistem, Legea nr. 99/1999 punnd accentul pe gajul fara deposedare, care prezinta avantaje economice incontestabile att pentru creditor ct si pentru debitor. Garantia reala se constituie printr-un nscris sub semnatura privata sau incheiat in forma autentica. In cazul unor bunuri al caror regim juridic este in mod special reglementat de alte acte normative, in afara formalitatilor specificate in lege, este necesara si indeplinirea unor formalitati specifice.

De exemplu, in cazul actiunilor afectate unei obligatii de garantie, acestea vor fi indisponibilizate potrivit regulilor pietei pe care sunt tranzactionate sau prin mentiune in registrul actionarilor societatii conform regulilor de drept comun. Ea se constituie numai pe baza unui contract de garantie. Garantia reala asupra valorilor mobiliare se va constitui, de asemenea, prin indisponibilizarea acestor valori conform regulilor pietei pe care sunt tranzactionate sau in baza conventiei partilor in ceea ce priveste valorile mobiliare necotate, pe o piata autorizata sau, dupa caz, prin andosarea valorilor respective potrivit regulilor care le reglementeaza. Contractul va putea sa indice sau nu suma maxima a obligatiei garantate. El trebuie sa contina o descriere a bunului afectat garantiei, bun care poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generica toate bunurile mobile prezente si viitoare. Pe durata derularii contractului de garantie, debitorul poate administra sau dispune in orice mod de bunul afectat garantiei si de produsele acestuia, inclusiv prin locatiune, constituirea unei alte garantii sau prin vanzare. Actele de dispozitie asupra bunului afectat garantiei sunt valabile, chiar daca cel care a dobandit bunul cunostea dispozitia contractuala conform careia este interzis transferul sau care declara transferul ca fiind echivalent cu nendeplinirea obligatiei. Creditorul este asigurat chiar in cazul in care debitorul il instraineaza, intrucat il poate urmari in mainile oricui s-ar afla. Cu toate acestea nimic nu l mpiedica pe creditor sa introduca in contractul de garantie o clauza care declara transferul ca fiind echivalent cu nendeplinirea obligatiei. O astfel de clauza este legala si produce efecte numai ca nu invalideaza transferul bunului gajat. Pentru ipoteza in care garantia reala mobiliara a fost constituita fara deposedarea debitorului (situatie cel mai des intalnita in practica), creditorul mai are urmatoarele drepturi:

Dreptul de a inspecta bunul afectat garantiei in timpul programului de lucru al debitorului, astfel incat sa nu afecteze activitatea acestuia;

Dreptul de a considera ca obligatia garantata a devenit exigibila si de a trece la urmarirea silita, in cazul in care constata lipsa unei intretineri corespunzatoare a bunului afectat garantiei sau alte fapte de natura sa ingreuneze sau sa faca imposibila urmarirea silita, astfel cum sunt determinate prin contractul de garantie. Creditorul si poate exercita acest drept numai daca are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garantiei a fost sau este pe cale de a fi pus in pericol sau exista posibilitatea ca plata sa fie pe cale de a fi impiedicata.

2.2.

Publicitatea garantiilor reale mobiliare

Dreptul real de garantie al creditorului este opozabil tertilor numai prin ndeplinirea formalitatii de publicitate. De regula, conditia publicitatii se considera ndeplinita din momentul nscrierii avizului de garantie reala la Arhiva Electronica a Garantiilor Reale Mobiliare, un sistem informatic de evidenta a prioritatii garantiilor reale mobiliare structurat pe persoane si bunuri. Este un sistem public, iar consultarea acestuia este gratuita. Arhiva este un registru n format electronic, accesibil tuturor printr-o simpla conectare la Internet dar a carui gestionare nu se realizeaza dect de catre operatori autorizati (notarii publici autorizati si unele societati comerciale).7[7] Momentul nscrierii garantiei confera acesteia gradul de prioritate fata de garantiile nscrise ulterior chiar si n timpul aceleiasi zile. Costurile nregistrarii sunt simbolice, taxa

respectiva neaplicndu-se la valoarea sau n raport cu numarul bunurilor afectate de o garantie reala mobiliara ci la fiecare contract nregistrat. Arhiva indeplineste in principal doua functii deosebit de importante: functie de avertizare functia de asigurare a prioritatii, pentru respectarea principiului de drept conform caruia qui prior tempore potior jure - primul inscris, primul in drept (creditorul care isi inscrie garantia naintea altui creditor, in aceeasi arhiva, va avea prioritate fata de acesta din urma, n cazul n care se va pune problema valorificarii garantiei); Arhiva pune la dispozitia oricarei persoane interesate un sistem de cautare, care sa ofere informatii exacte si actualizate cu privire la inregistrarile garantiilor reale mobiliare, pe de o parte, iar pe de alta parte, cu ajutorul ei se poate determina prioritatea inscrierii, in cazul existentei mai multor creditori interesati sa urmareasca acelaai bun. De asemenea, tot legea prevede ca, in situatia concursului ntre un creditor care are o garantie inregistrata in arhiva si unul care nu a facut aceasta nregistrare, va avea cstig de cauza cel care are inregistrarea facuta, fiind platit cu preferinta. nscrierea la aceasta arhiva insa, nu confera validitate unei garantii reale lovite de nulitate. Introducerea datelor in arhiva trebuie facuta pe formulare speciale, care vor constitui documentul corespunzator pentru efectuarea nscrierilor la arhiva si care vor produce efecte fata de terti. Contractul de garantie reala este contractul in baza caruia se constituie o garantie reala in bunuri sau drepturi, in beneficiul unui anumit creditor. nscrierea intentiei de a constitui garantia si pierde efectul prin trecerea unui termen de doua luni de la data inregistrarii. Daca se constituie garantia, aceasta va avea rangul de la data nscrierii intentiei.

Avizul de garantie reala cuprinde: numele, domiciliul sau resedinta debitorului, numele,domiciliul sau resedinta creditorului, bunurile sau drepturile afectate garantiei, numarul/seria de inscriere a titlului privind bunul afectat, date despre obiectul inscrierii, limita de timp pentru exprimarea inscrierii.

n caz de neconcordanta intre datele cuprinse in formularul de aviz de garantie reala si cele cuprinse in contractul de garantie, in raporturile dintre parti si cele intre parti si terti vor prevala cele prevazute in formularul de aviz de garantie reala. Avizul de garantie nscris are valabilitate 5 ani el putand fi rennoit, nainte de expirare, pentru nca 5 ani sau pentru o alta perioada. Daca obligatia garantata nu depaseste echivalentul n lei a sumei de 300 euro, iar obiectul garantiei l reprezinta bunuri mobile corporale, publicitatea se poate face fie prin luarea n posesie a bunului fie prin nscrierea unui aviz de garantie la Arhiva. Posesia bunului trebuie sa fie publica, adica usor cunoscuta de terti. n cazul garantiei reale avnd ca obiect valori mobiliare, publicitatea se realizeaza prin nregistrarea acestora n registrul care deserveste piata pe care sunt vndute. n acest caz, nscrierea avizului de garantie la Arhiva nu este valabila. Cel care acorda credite, creditorul, impune de obicei mai multe conditii pentru beneficiarul imprumutului respectiv pentru debitor. Unele din aceste conditii privesc intotdeauna siguranta creditorului ca nu exista nici un alt creditor care sa aiba vreun drept asupra bunului afectat garantiei.

Arhiva electronica serveste tocmai acestor doua scopuri principale: previne potentialii creditori cu privire la existenta unor interese anterioare asupra bunului afectat garantiei; stabilette data pentru ordinea prioritatii privind pretentiile concurente cu privire la bunul afectat; Avizul este o simpla notificare, scopul acesteia fiind avertizarea potentialilor creditori asupra necesitatii de a solicita mai multe informatii cu privire la acel debitor. Avizul nu ofera nici o informatie cu privire la conventia dintre parti (valoarea creditului, valoarea bunului afectat garantiei, durata conventiei si alte termene si conditii exprimate n conventie). Confidentialitatea contractelor este astfel asigurata. Se pot usor opera modificari asupra avizului sau nscrie mentiuni n cazul n care se produce o schimbare a circumstantelor. Pentru nscrierea initiala/modificarea nscrierii initiale n arhiva electronica de garantii reale mobiliare sunt necesare urmatoarele acte:

Formular tip; Copie act identitate pentru persoana care face nscrierea/ modificarea inscrierii; Procura autentificata pentru reprezentant sau certificat constatator pentru asociat sau administrator; Copie contract de gaj/ Actul care modifica contractul de gaj; Dovada achitarii taxelor Pentru stingerea nscrierii initiale sunt necesare urmatoarele acte:

Formular tip; Copie act identitate pentru persoana care face stingerea nscrierii; Adeverinta din partea creditorului ca este de acord cu stingerea gajului;

Dovada achitarii taxelor Capitolul III. Incetarea garantiilor reale mobiliare Stingerea obligatiei principale are ca efect si stingerea garantiei: de exemplu, daca

intervine un mod de stingere a obligatiei principale, cum ar fi plata, compensatia, remiterea datoriei, prescriptia extinctiva etc, el va avea influenta si asupra gajului, daca obligatia principala este nula absolut sau este anulata, atunci gajul va fi desfiintat. In ceea ce priveste prescriptia, in literatura de specialitate se considera ca lasarea gajului in mana creditorului constituie o recunoattere permanenta a datoriei, care are drept efect intreruperea prescriptiei dreptului la actiune privind obligatia principala. Uneori gajul poate sa se stinga si indepent de obligatia principala. Chiar asupra contractului de gaj poate interveni unul din modurile generale de stingere a obligatiilor (pieirea totala a bunului gajat prin forta majora, face exceptie cazul cand bunul gajat a fost asigurat) situatie in care dreptul de preferinta al creditorului se va pastra asupra indemnizatiei de asigurare, renuntarea creditorului la bunul gajat. Si n cazul garantiei reale, aceasta inceteaza odata cu indeplinirea obligatiei garantate, in afara de cazul in care partile au convenit prin contract ca garantia reala acopera si obligatii vitoare, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Art. 27 din lege consacra principiul accesorialitatii dreptului real de garantie, de la care sunt prevazute doua exceptii, constand n acordul partilor sau declaratia legii. Conform art. 27 din lege, garantia reala mai poate inceta:

printr-un contract liberator din partea creditorului, care sa specifice incetarea in tot sau in parte a obligatiei garantate8[8];

prin hotarre judecatoreasca9[9];

In termen de 40 de zile de la stingerea garantiei reale, creditorul trebuie sa nscrie o notificare la arhiva privind stingerea garantiei reale. Arhiva va introduce in rubrica corespunzatoare o mentiune privind stingerea obligatiei garantate. Dupa ndeplinirea obligatiei garantate, creditorul garantat va trebui, la cererea debitorului, sa restituie imediat posesia bunului afectat garantiei, in cazul in care anterior intrase in posesia acestuia. In caz contrar, se poate atrage obligarea la plata catre debitor a unor despagubiri in cuantum reprezentnd cel putin echivalentul in lei a sumei de 200 euro. Obligatia de restituire se naste la momentul formularii cererii de catre debitor, dispozitia legala avand rolul de a-l proteja pe creditor mpotriva unor posibile abuzuri ale debitorului, care poate proceda la stingerea obligatiei garantate fara a-l incunostiinta pe creditor, dupa care poate proceda la obligarea acestuia la plata daunelor suferite. Natura juridica a raspunderii creditorului este una delictuala, obligatiile acestuia derivand din lege.

Conform art. 98 (2), in cadrul executarii silite a creantelor bugetare, daca statul nu si-a inregistrat creanta, creditorii cu garantii reale mobiliare sau imobiliare au dreptul de a
8 9

fi platiti din pretul obtinut din vnzarea bunului afectat garantiei, dupa plata creantelor reprezentand cheltuieli de orice fel facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, chiar daca restul bunurilor si veniturilor urmaribile al debitorului nu asigura plata tuturor celorlalte creante obtinute in urma vnzarii silite vor trebui alocate in functie de rangul fiecarei sarcini reale care greveaza bunul vndut. Directorul va anula orice inregistrare in arhiva atunci cand creditorul garantat solicita aceasta in mod expres, ori cnd anularea este dispusa prin hotarare judecatoreasca. Prin reglementarile arhivei se vor stabili metodele de verificare, care sa ateste ca anularea a fost solicitata intr-adevar de catre creditorul garantat, precum si stergerea anularii din baza de date. Creditorii garantati vor cere anularea inscrierii la Arhiva in termen de cel mult 40 de zile calendaristice de la data lichidarii obligatiei garantate. Creditorul garantat care nusi indeplineste aceasta obligatie ramne raspunzator de plata daunelor directe ce urmeaza a fi platite, suma neputand fi mai mica de 500 de dolari sau echivalentul acesteia in lei. 3.1. Masurile prealabile exercitarii dreptului de gaj pentru

Daca se ntrunesc conditiile de exercitare a dreptului de gaj, creditorul gajist este n drept sa recurga la satisfacerea creantei sale din valoarea bunului gajat. Procedura de exercitare a dreptului de gaj ncepe cu o notificare despre initierea exercitarii dreptului de gaj, adresata debitorului obligatiei garantate si debitorului gajist, daca acesta este un tert. Notificarea se face n scris, prin trimiterea sau nmnarea unui preaviz.

Creditorul gajist va utiliza acele mijloace de comunicatie care i vor asigura posibilitatea de a proba primirea preavizului de catre destinatar. Preavizul se trimite pe adresa indicata n contract sau notificata ulterior creditorului gajist. n cazul persoanelor juridice, se tine cont de regula stabilita la art. 67 alin.4 C.civ. Dupa notificare, la registrul respectiv se depune un preaviz, semnat de catre creditorul gajist sau reprezentantul acestuia, anexndu-se dovada notificarii debitorului gajist. Registratorul nscrie imediat preavizul n registru, care cuprinde date despre: marimea creantei garantate; temeiul nceperii urmaririi; dreptul pe care creditorul gajist intentioneaza sa-l exercite: posesiunea n scopul administrarii, vnzarea de el nsusi sau vnzarea sub controlul instantei de judecata. n cazul n care la data naintarii preavizului creditorul nu este decis care din drepturi intentioneaza sa le exercite, el poate indica alternativ doua sau toate trei drepturi; descrierea bunului gajat; somatia adresata debitorul gajist de a transmite bunul gajat n posesiunea creditorului gajist si termenul n care bunul trebuie transmis. Registratorul va elibera creditorului gajist, la cerere, un extras din registru care va cuprinde informatia nscrisa. Functionarul care receptioneaza preavizul pentru a fi nscris n registru nu este obligat sa verifice corectitudinea notificarii debitorului gajist sau informatia din preaviz si nici faptul daca a fost notificat debitorul obligatiei principale sau tertul. Registratorul nscrie informatia asa cum a fost prezentata. Refuzul sau ntrzierea de a nscrie preavizul pot fi contestate n modul stabilit (art. 475 C.civ.).

De la data nregistrarii preavizului ncepe curgerea termenului n decursul caruia debitorul gajist trebuie sa transmita bunului gajat, care pentru bunurile mobile si cel luat n posesiune spre administrare nu este mai mic de 10 zile. Dupa expirarea termenului stabilit, debitorul gajist este obligat sa transmita bunul gajat n posesiunea creditorului gajist. Transmiterea bunului gajat consta n remiterea lui de catre debitorul gajist sau de catre tertul care-l detine n posesiunea creditorului gajist. Aceasta este o conditie de baza pentru exercitarea dreptului de gaj si se aplica att n cazul n care creditorul gajist exercita dreptul de a lua bunul gajat n scopul administrarii, ct si n cazul vnzarii, deoarece administrarea poate fi exercitata doar de persoana care poseda bunul, iar n cazul vnzarii cel care vinde bunul trebuie sa aiba posibilitatea de a prezenta bunul cumparatorilor potentiali. Transmiterea bunului gajat n posesiune creditorului gajist difera n dependenta de modul n care se efectueaza: benevol ori silit (art. 69 din Legea nr. 449/2001). Transmiterea este benevola daca, anterior expirarii termenului stabilit n preaviz, debitorul gajist nu se opune urmaririi bunului gajat si-l transmite efectiv n posesiunea creditorului gajist sau consimte, n forma autentica, sa-l puna la dispozitia acestuia la momentul convenit (art. 70 din Legea nr. 449/2001). Deci, creditorul gajist nu ntmpina obstacole. Pentru a asigura creditorului gajist posibilitatea vnzarii bunului gajat, nu este neaparat ca debitorul gajist sa-i transmita efectiv bunul gajat n posesiune. Partile pot conveni ca bunul sa ramna n posesiunea efectiva a debitorului gajist, care consimte n forma autentica sa-l puna la dispozitia creditorului gajist n momentul stabilit. Utilitatea practica a acestei norme consta n faptul ca astfel se creeaza conditiile necesare pentru ca creditorul gajist sa poata transmite efectiv bunul cumparatorului, dar

nu sa-l obtina n posesiune el nsusi, cu att mai mult ca exercitarea posesiunii implica cheltuieli de pastrare si ntretinere a bunului. Transmiterea benevola n posesiune se perfecteaza printr-un act n forma stabilita pentru nstrainarea bunului respectiv. Pentru ca transmiterea sa fie benevola creditorul gajist nu trebuie sa faca uz n nici un fel de tulburarea ordinii publice, de forta fizica sau de orice tip de intimidare sau de constrngere a debitorului gajist. Aceasta nseamna ca debitorul gajist este de acord cu actiunea creditorului gajist. Orice opozitie a debitorului gajist, soldata n final de luarea bunului n posesiune de catre creditorul gajist, semnifica recurgerea la forta fizica, fie de intimidare sau constrngere pentru luarea n posesiune si, prin urmare, luarea n posesiune s-a efectuat cu ncalcarea legii. Asemenea cazuri pot consta n ncercarea de intrare fara permisiune n locuinta sau curtea casei debitorului gajist sau a sediului societatii comerciale, luarea n posesiune mpotriva protestelor debitorului gajist. Transmiterea bunului gajat n posesiune creditorului gajist se face cu intentia valorificarii lui si stingerea, din pretul obtinut, a obligatiei garantate. ntre momentul transmiterii n posesiune si momentul valorificarii este un interval n care creditorul gajist poate exercita dreptul de administrare, iar debitorul gajist are dreptul sa achite creanta datorata sau sa nlature ncalcarile comise si sa achite cheltuielile suportate n legatura cu nregistrarile respective, legiuitorul lasndu-le ne recuperate pe cele legate de transmiterea n posesiune si de pregatire a nstrainarii. Transmiterea benevola a bunului gajat n posesiunea creditorului gajist este posibila doar daca bunul se afla la debitorul gajist, deoarece art. 70 din Legea nr. 449/2001, reglementeaza transmiterea benevola a bunului de la debitorul gajist, dar nu de la un tert.

Creditorul gajist este obligat sa notifice debitorul creantei garantate, debitorul gajist si tertul posesor al bunului gajat despre intentia de exercitare a dreptului de gaj. n practica de cele mai multe ori nu vor fi notificati toti, deoarece, pentru nscrierea preavizului, se cere doar dovada notificarii debitorului gajist, iar creditorul gajist nu este interesat sa suporte cheltuieli suplimentare. Daca bunul gajat se afla la tert, n afara de debitorul gajist, si acesta trebuie nstiintat. Desi, s-ar parea ca debitorul gajist are posibilitatea sa nainteze obiectii si sa mpiedice transmiterea bunului n posesiune fara stirea lui, totusi, reiesind din norma legii, nu se poate afirma ca transmiterea benevola a bunului gajat n posesiunea creditorului gajist poate fi exercitata de catre tert. Astfel, daca bunul gajat este n posesiunea unui tert, transmiterea n posesiune creditorului gajist, chiar fara opozitia tertului, nu poate fi considerata ca fiind acceptata de catre debitorul gajist. Acceptarea transmiterii benevole n posesiunea creditorului gajist incumba debitorului gajist si nu poate fi exercitata de catre tert n numele lui. Obligatia persoanei care detine bunul gajat de a-l transmite creditorului gajist se refera la executarea silita, ca institutie juridica, dar nu la eventualitatea transmiterii n posesiunea creditorului gajist fara consimtamntul debitorului gajist. Daca dupa expirarea termenului din preaviz debitorul gajist nu transmite bunul gajat n posesiunea creditorului gajist, acesta este n drept sa se adreseze cu cerere n instanta de judecata. Cererea de deposedare silita se deosebeste de cererea de chemare de judecata n actiune civila (art.7 alin.3) si este adresata instantei de judecata competente conform regulilor de competenta jurisdictionala pentru a fi examinata n ordinea procedurii necontencioase. Modul de naintare si examinare a cererii de deposedare silita este stipulata la art. 344 354 C.p.c. De la data punerii n aplicare a Codului de procedura civila din 12 iunie

2003 normele de procedura privind examinarea judiciara a cererilor de deposedare silita, care se refera la art. art. 71 si 72 din Legea nr. 449/2001, se aplica n masura n care nu contravin acestuia. Ordonanta judecatoreasca este o dispozitie data unipersonal de judecator, n baza materialelor prezentate de creditor, privind ncasarea banilor sau revendicarea de bunuri mobiliare de la debitor n pretentiile specificate la art. 345 Cpc. Ea reprezinta un act executoriu care se ndeplineste n modul stabilit pentru executarea actelor judecatoresti. Conform legii, ordonanta judecatoreasca se emite daca pretentia urmareste deposedarea si vnzarea fortata a obiectului gajului, creditorul gajist fiind n drept sa depuna cererea de eliberare a ordonantei conform regulilor de competenta jurisdictionala. Deci, prin ordonanta judecatoreasca debitorul gajist sau tertul ce detine bunul sunt obligati sa transmita bunul gajat creditorului gajist (art. 71 din Legea nr. 449/2001). Creditorul gajist este n drept sa se adreseze instantei de judecata dupa expirarea termenului din preaviz. Ca exceptie, el are dreptul sa ceara instantei judecatoresti transmiterea bunului gajat nainte de expirarea termenului din preaviz, daca exista riscul imposibilitatii acoperirii creantei sale sau daca bunul este perisabil, fiind astfel susceptibil de pieire ori depreciere rapida, exercitnd imediat dreptul de urmarire. Daca, n termenul stabilit, instanta de judecata nu primeste obiectiile debitorului gajist sau el este de acord cu pretentiile creditorului gajist, judecatorul elibereaza acestuia din urma al doilea exemplar al ordonantei judecatoresti, certificndu-l cu sigiliul instantei. n baza ordonantei, debitorul gajist sau tertul ce detine bunul gajat sunt obligati sa transmita bunul gajat n posesiunea creditorului gajist pentru a-l valorifica, iar daca nu poate s-o execute de sine statator, recurge la ajutorul executorului judecatoresc. Tertul care detine bunul gajat si care nu este obligat sa plateasca creanta garantata, raspunde personal pentru urmarile ntrzierii transmiterii bunului n termenul stabilit de instanta de judecata (art. 73, alin. 1 din Legea nr. 449/2001). Daca tertul are o creanta

prioritara n temeiul dreptului pe care l are de a retine bunul mobil gajat, el este obligat sa-l transmita, dar grevat cu dreptul sau prioritar. De exemplu, depozitarul are dreptul de retentie asupra bunului depozitat pentru cheltuielile de pastrare, ntretinere etc., dar care sunt gajate. Pentru a nu leza interesele depozitarului, el este obligat sa transmita bunul gajat creditorului gajist, dar grevat de dreptul sau prioritar. Tertul nu este obligat sa transmita bunul daca creditorul gajist nu l achita sau i prezinta garantii, reale sau personale, ca vnzarea bunului se va face la un pret suficient pentru a acoperi integral creantele sale prioritare. Din prevederile legale pot fi deduse unele principii care stau la baza exercitarii dreptului de gaj asupra bunului gajat. Astfel, creditorul gajist trebuie sa-si exercite dreptul n interesul major al debitorului gajist fara ntrziere nejustificata si sa-l vnda la un pret de piata, comercial rezonabil. Creditorul gajist trebuie sa se comporte cu diligenta ceruta unui comerciant care opereaza pe piata unde se ncheie tranzactii cu bunuri din categoria celui gajat. Creditorul gajist va formula creantele garantate cu ocazia adunarii creditorilor si este n drept sa propuna administratorului posibilitati mai avantajoase de valorificare a gajului, administratorul fiind obligat sa tina cont de ele. Creditorul gajist va obtine suma rezultata din valorificarea gajului, dupa deducerea cheltuielilor de validare si valorificare. Daca creditorul gajist renunta la dreptul de executare prioritara a creantei sau daca creanta garantata nu este executata integral din valoarea bunului gajat, el devine creditor chirografar pentru creanta care nu mai este prioritara sau pentru partea creantei neacoperite n mod prioritar. Capitolul IV. Executarea garantiilor reale mobiliare

4.1.

Conditiile premergatoare executarii speciale

Executarea garantiei reale mobiliare poate mbraca fie forma amiabila n care creditorul, daca a nscris n contractul de garantie o clauza n acest sens, poate lua bunul n posesie fara a face apel la executorii judecatoresti sau bancari, fie o procedura de executare silita, prin intermediul executorilor judecatoresti, care au obligatia ca n 48 de ore de la depunerea de catre creditor a contractului de garantie, a unei copii a avizului de garantie mobiliara si a descrierii bunului afectat garantiei trebuie sa procedeze la reposedarea bunului. nceperea unei proceduri de faliment mpotriva debitorului nu suspenda executarea silita nceputa10[10]. Art. 17 al legii confera caracter de titlu executoriu contractului de garantie reala mobiliara, astfel nct drepturile nascute pot fi executate silit fara interventia unei hotarri judecatoresti. Calitatea de titlu executoriu o au nsa numai garantiile reale propriu-zise, nu si operatiunile asimilate.11[11] O asemenea operatiune asimilata este cea a cesiunii de creanta pure si simple12[12], spre deosebire de cea constituita in scop de garantare a unei obligatii, care este titlu executoriu.13[13] Potrivit art. 62 (1), in cazul nendeplinirii obligatiei garantate, creditorul va putea sa aleaga initierea procedurii de executare prevazuta de Codul de Procedura Civila sau modalitatea specifica de executare prevazuta de lege. Obligatia trebuie sa fie certa si exigibila. Garantiile reale si datoreaza existenta nevoii creditorului de a se asigura ca debitorul si va indeplini obligatia principala.
10 11 12 13

Garantia nu reprezinta un scop in sine, ci doar un instrument menit sa conduca la apararea securitatii circuitului civil si comercial, garantia avnd un rol preventiv: debitorul care stie ca risca sa piarda un bun din patrimoniul sau va depune toate diligentele pentru a-l salva, ndeplinindu-si obligatia asumata fata de creditorul sau. Pentru a putea indeplini aceasta functie preventiva, garantia trebuie sa fie apta sa i confere creditorului un mijloc puternic de constrngere a debitorului. Astfel se ajunge la functia coercitiva (sanctionatorie) a garantiei: creditorul are dreptul sa obtina executarea prin echivalent a obligatiei principale, utiliznd in acest sens valoarea bunului afectat garantiei. O problema delicata apare n situatia n care n care debitorul a efectuat plata,dar creditorul nu a primit aceasta plata sau nu a aflat de existenta ei nainte de momentul vnzarii. In situatia n care creditorul nu a avut cunostinta de efectuarea platii,acesta nu va purta nici o raspundere pentru efectuarea vnzarii.El va fi numai tinut sa repete plata efectuata de debitor drept o plta nedatorata. 14[14] Finalitatea unei garantii consta nsa in executarea sa, ci n asigurarea creditorului ca debitorul si va executa (in natura) obligatia principala. Niciuna dintre parti nu are interesul sa porneasca un litigiu decat in cazul in care se trece la executarea garantiei. Garantia reala mobiliara va putea fi executata n cazul nendeplinirii obligatiei garantate. Ea nu are o existenta de sine statatoare, ci trebuie sa fie subsumata unei obligatii. Astfel, legea a trebuit sa prezume ca atingerile aduse dreptului de garantie nsusi (prin reducerea culpabila, de catre debitor, a valorii bunului afectat garantiei) este asimilata nendeplinirii obligatiei garantate. Numai prin declararea drept nendeplinita a obligatiei garantate se poate trece la executarea garantiei. Creditorul poate efectua o serie de acte in executarea garantiei.
14

Procedura speciala de executare a garantiilor reale mobiliare este reglementata prin art. 63 si urm. din lege. Prima optiune a creditorului garantat este cea de a intra pasnic in posesia bunului afectat garantiei, optiune care devine, astfel, o procedura prealabila executarii speciale propriu-zise. Posesia exercitata de creditor poate fi pura si simpla, prin preluarea bunului n custodie, sau una simbolica, bunului fiindu-i ndepartate elementele care il fac propriu utilizarii sale, cu lasarea acestuia in custodia debitorului. Deposedarea poate fi facuta de orice creditor, indiferent de rangul de preferinta pe care l are, fara a fi necesara vreo autorizatie sau notificare prealabila, fapt ce confera executarii speciale prevazute de lege un caracter pur privat. Cerinta impusa de lege este nsa aceea ca n cuprinsul contractului de garantie sa fie inserata formula N CAZ DE NEEXECUTARE CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA N POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANIEI, formula care trebuie nscrisa cu majuscule de minim 0,5 cm, formalism relativ exagerat, preluat din reglementarile internationale care au reprezentat sursa de inspiratie a legiuitorului15[15]. Obligatia pasiva a detentorului bunului, daca acesta nu este chiar debitorul obligatiei garantate, este acea de a preda bunul afectat garantiei. Obligatia de predare se naste n momentul n care creditorul adreseaza o cerere in acest sens. Exista situatii n care detentorul bunului opune creditorului un drept propriu asupra bunului, caz n care conflictul de drepturi se rezolva prin apelarea la rangul de prioritate pe care l are fiecare dintre cei doi.

15

Valorificarea bunului se poate face chiar in lipsa deposedarii, art. 65 dnd posibilitatea creditorului sa vnda bunul chiar daca acesta este in posesia debitorului, urmnd ca, in aceasta situatie, cumparatorul bunului sa se subroge in drepturile creditorului. Pana la vnzarea bunului de catre creditor, debitorul poate efectua plata obligatiei garantate, impreuna cu cheltuielile rezonabile efectuate pentru luarea in posesie, creditorul fiind obligat sa o primeasca. In acest caz, orice masura de executare silita inceteaza. 4.2. Executarea propriu-zisa

Potrivit art. 67 din lege, n cazul n care luarea in posesie pasnica nu este posibila, creditorul poate apela la forta coercitiva a statului, respectiv la organele executorilor judecatoresti sau bancari, n cazul nendeplinirii obligatiei garantate. Problema probei nendeplinirii obligatiei garantate se poate ridica in fata instantei sesizate cu o opozitie la vnzare sau a celei investite cu judecarea actiunii n daune. Celelalte entitati chemate sa ajute pe creditor n procedura de executare (executorul judecatoresc, executorul bancar, organele de politie) nu au dreptul de a verifica indeplinirea conditiei ca obligatia garantata sa fi fost nendeplinita, ntrucat riscul unei declaratii incorecte este suportat numai de catre creditor. Trebuie remarcat faptul ca garantia reala mobiliara, desi drept real instituit prin lege, are o natura juridica eminamente contractuala. Art. 69 alin (1) da astfel creditorului garantat o mare flexibilitate in ceea ce priveste amenajarea contractuala a modului de executare silita a garantiei reale.16[16] Este recomandabil ca partile sa prevada n detaliu prin contractul de garantie care va fi procedura de executare, fiind astfel n cunostinta de cauza cu privire la drepturile si
16

obligatiile ce le incumba in acest caz. Partile pot stabili chiar ele, prin contractul de garantie, modalitatea in care se va desfasura procesul de executare, fara a mai fi tinute de regulile rigide al Codului de procedura Civila. Aceasta libertate este nsa circumscrisa pe de o parte obligatiei generale de buna credinta, iar pe de alta parte regulilor imperative stablite de lege. Regulile stabilite de catre parti cu privire la procedura de executare trebuie sa existe in contractul de garantie.Aceasta presupune preexistenta regulilor derogatorii anterior nceperii procedurilor de executare, n acest mod asigurandu-se rolul bunei credinte n a asigura predictibilitatea actiunilor partilor. Data fiind situatia speciala n care se afla debitorul (deja nu a reusit sa-si execute obligatia si prin ipoteza aceasta se datoreaza lipsei fondurilor necesare, iar nu relei sale credinte) este posibil ca acordul sau sa nu fie dat in mod liber. Chiar daca mecanismul executarii este descris de parti prin contractul de garantie, clauzele contractuale nu ramn la adapostul unor critici cu privire la sensul avut in vedere de ambele parti. Regula din art. 979 Cod Civil care instituie regula apelului la natura juridica a contractului va face trimitere indirect la regulile manierei comerciale rezonabile, care sunt de natura contractului de garantie.17[17] Stabilirea procedurii de executare prin contractul de garantie nu este nsa obligatorie, este numai o optiune pe care o au partile in cazul n care partile nu au stabilit nimic prin contract. Legea instituie o serie de reguli cu privire la modalitatile de executare aflate la dispozitia creditorului.

17

Maniera comerciala rezonabila este o chestiune de fapt care trebuie determinata de catre instanta de judecata de la caz la caz. Asadar, executarea silita a garantiei va conduce la stingerea tuturor sarcinilor reale ce purtau asupra bunului in cauza. Aceste sarcini se vor stinge, in fapt, prin satisfacerea creantelor garantate din produsele obtinute in urma executarii silite, in functie de ordinea de prioritate a acestora. In cazul executarii silite, nu se incheie un contract de vanzare cumparare propriuzis, pentru a se evidentia transferul dreptului de proprietate de la debitorul executat la adjudecatar. Legea impune, sub sanctiunea nulitatii si a raspunderii pentru daune, ca inainte de vanzare creditorul sa notifice vanzarea catre debitor sau alti creditori care au nscris un aviz de garantie, cu exceptia situatiei n care obiectul garantiei l constituie bunuri perisabile, caz n care vnzarea poate avea loc nainte de adresarea notificarii. Potrivit art. 75 din lege, termenul n care debitorul poate face opozitie la

executarea silita18[18] este mai mic dect cel prevazut n cazul executarii silite clasice (5 zile fata de 15 zile), iar instanta trebuie sa solutioneze opozitia n termen de 3 zile de la introducerea acesteia. Termenul de introducere a recursului mpotriva hotarrii prin care se decide asupra opozitiei debitorului este de doar 3 zile fata de 15 zile n dreptul comun. Creditorul nu si poate adjudeca bunul ce face obiectul garantiei in cadrul vnzrii initiate de el, nainte de a da posibilitatea tertilor de a participa la vnzare. Norma legala are caracter dispozitiv, partile putnd, prin contract sa convina contrariul. Aceasta norma cuprinsa n art. 73 reprezinta o modalitate de adjudecare directa, similara procedurii de dare in plata, care poate comporta suspiciuni de frauda din partea creditorului, mai ales in situatia n care creditorul si adjudeca direct bunul, pentru a-l revinde imediat, eventual cu un pret mai mare.
18

Cu privire la momentul de incepere a procedurii, legea impune ca acesta sa fie plasat la o data rezonabila. Se ridica intrebarea de a sti de ce reper trebuie socotita aceasta perioada rezonabila in interiorul careia creditorul trebuie executare. In mod evident, executarea va trebui nceputa n interiorul termenului de prescriptie19[19]. n afara elementului de sanctiune juridica care transforma dreptul creditorului de a trece la executare silita intr-unul neaparat de forta coercitiva a statului ,,termenul general de prescriptie are si o conotatie de uzanta; orice debitor stie ca poate fi executat n nteriorul acestui termen. Astfel, o executare nceputa n interiorul termenului de prescriptie va fi una rezonabila, de vreme ce debitorul este constient de aceasta posibilitate. Pe de alta parte, momentul nceperii executarii nu trebuie sa depinda de momentul neexecutarii obligatiei garantate dect prin faptul ca trebuie sa fie ulterior. Att timp ct debitorul continua sa aiba posesia bunului afectat garantiei, chiar daca a survenit nendeplinirea obligatiei garantate, nu exista nici un interes pentru a-l forta pe creditor sa nceapa executarea. Cu privire la momentul final al termenului de vnzare trebuie a fi facute anumite precizari, cu privire la obligatia generica a creditorului de a-si exercita drepturile intr-un interval rezonabil, ca element al bunei sale credinte n executarea contractului. Momentul ncheierii contractului de garantie este acela n care debitorul a semnat nscrisul care constata ntelegerea partilor. n cazul n care contractul nu este datat si a fost ncheiat sub semnatura privata, proba datei ncheierii poate crea unele dificultati. Indiferent de modalitatea de proba aleasa nsa, data ncheierii contractului trebuie situata n anterioritatea datei nregistrarii avizului (initial) de garantie.
19

sa inceapa procedura de

De asemenea, este posibil ca prin nsusi textul contractului sa se precizeze locul situarii bunului la data semnarii contractului, ceea ce rezolva problema fara a mai fi nevoie sa se determine data exacta a ncheierii contractului. Contractul de garantie nceteaza prin executarea obligatiei al carei accesoriu este, prin actul eliberator al creditorului sau prin hotarre judecatoreasca. Cumparatorul ia in proprietate bunul afectat garantiei, liber de orice garantie reala existenta sau de sarcini asupra acestui bun. Daca bunul afectat este vndut, creditorul va distribui rezultatele vnzarii in urmatoarea ordine: Plata cheltuielilor rezultate din mentinerea, conservarea, luarea in posesie si vnzarea bunului; Plata dobnzilor si a creantei garantata care are primul rang de prioritate, chiar daca aceasta nu a devenit exigibila. Dispozitiile art. 66 din lege constituie un corolar al caracterului coercitiv al procedurii de executare. Se considera ca vnzarea nu este singurul mod de executare a garantiei, termenul de valorificare fiind preferabil n ciuda terminologiei folosite de lege. Desi Capitolul V se refera aproape exclusiv la valorificarea pe calea vnzarii silite, posibilitatea creditorului de a intra (pasnic sau cu ajutorul organelor de executare) in posesia bunului afectat garantiei este reglementata in mod distinct de lege (art.63-68). Latura pozitiva este cea care ne intereseaza,deoarece aceasta permite creditorului garantat sa obtina plata creantei sale, fara a se mai ajunge la vnzarea bunului. Consideram ca aceasta procedura poate avea un caracter independent de procedura vnzarii (silite) a bunului, acest caracter presupunnd att o latura negativa, ct si una pozitiva.

Pe de o parte, luarea bunului din posesia debitorului are un pronuntat caracter persuasiv asupra acestuia, in special atunci cnd este vorba de bunuri esentiale desfasurarii activitatii comerciale. Scopul principal al creditorului este acela de a obtine de la debitor executarea intocmai a obligatiei principale. Executarea garantiei nu reprezinta dect un mijloc n atingerea acestui scop, tocmai de aceea legea instituie n mod expres posibilitatea debitorului de a-si executa obligatia garantata chiar dupa nceperea executarii. Art. 35 conserva libertatea de alegere a creditorilor si debitorilor de a folosi cadrul legal existent pentru ncasarea creantelor asa cum este prevazut in Codul de Procedura Civila sau de a-l folosi pe cel stabilit prin legea speciala. Procedura stabilita prin acest capitol implica mai nti reintrarea n posesia bunului n garantie. Pentru aceasta creditorul poate folosi mijloacele propii pentru recuperarea bunului fara interventia justitiei sau poate cere un ordin judecatoresc pentru rentrarea n posesie prin executare silita. Ordinul judecatoresc priveste numai sechestrarea bunului si poate fi obtinut fara initierea unei actiuni judecatoresti. n continuare procedura prevazuta prin acest articol presupune o vnzare a bunului administrata de catre creditor. Indiferent daca creditorul a reintrat n posesia bunului pe baza de ordin judecatoresc sau pe alta cale si chiar atunci cnd bunul se afla nca n posesia debitorului, creditorul garantat cu o garantie reala potrivit acestei legi are dreptul sa administreze vnzarea bunului. n acest scop creditorul este obligat sa vnda bunul ntr-o maniera comerciala rezonabila relativ la tipul de bunuri sau drepturi.

n plus, att pentru reintrarea n posesie si vnzarea bunului, partile s-ar putea ntelege prin contractul de garantie sau dupa depasirea termenului de executare a obligatiei sa urmeze o alta procedura. Daca o astfel de ntelegere exista, ea poate evita procedura stabilita prin acest capitol dar numai n masura n care se conformeaza unui standard comercial rezonabil pentru vnzarea bunului n garantie. Motivul pentru limitarea libertatii de contractare rezida n aceea ca partile pot afecta interesele tertilor. De exemplu, alti creditori ulteriori vor fi curiosi sa vada ca creditorul garantat obtine pret maxim la vnzare astfel nct sa poata beneficia si ei de sumele ramase. n cealalta situatie, se poate opta pentru initierea unei actiuni judecatoresti potrivit prevederilor Codului de Procedura Civila. Din acest punct de vedere, Romania poate lua n considerare modificarea Codului de Procedura Civila pentru includerea n acesta a unor prevederi procedurale mai expeditive dect cele existente n prezent. Creditorii gajisti ntre ei au dreptul sa cedeze gradul de prioritate (art. 482 C.civ.), care se stabileste n functie de momentul nregistrarii gajului si i confera creditorului cu grad superior dreptul de a-si satisface creanta anterior creditorului gajist cu grad inferior. Creditorul gajist cu grad inferior poate sa-si satisfaca creanta din bunul gajat naintea celui de grad superior doar cu acordul scris al fiecarui creditor de grad superior. Modificarea gradului de prioritate se efectueaza prin cedarea lui. Conform art. 482 C.civ., creditorul gajist poate ceda altui creditor gajist gradul de prioritate n marimea creantei garantate, astfel nct acesta din urma trece n locul primului n marimea creantei celui care a cedat gradul de prioritate. Indiferent de faptul daca gajul este cu sau fara deposedare, debitorul gajist are obligatia de informare la momentul ncheierii contractului de gaj. El este obligat sa

notifice n scris creditorului gajist despre drepturile tertilor asupra bunului gajat cunoscute de el la momentul constituirii gajului. Cedarea trebuie sa fie efectuata cu respectarea unor conditii: creditorul gajist care a cedat gradul de prioritate are obligatia ca n termen de trei zile de la cedare sa informeze debitorul si debitorul gajist, daca acesta este un tert. Cedarea gradului de prioritate este posibila doar n cadrul aceluiasi registru public si pentru acelasi bun, precum si n masura n care nu sunt lezate drepturile altui creditor care are un gaj asupra aceluiasi bun. Cedarea gradului de prioritate produce efecte juridice de la data nregistrarii, care are loc n baza cererii creditorului gajist cu respectarea modului de nregistrare a gajului. 4.3. Efectele gajului fata de terti Gajul, ca drept real, confera creditorului gajist prerogativa de a pretinde satisfacerea creantelor cu preferinta fata de ceilalti creditori din valoarea bunului gajat. Trecerea bunului gajat de la o persoana la alta, cu titlu gratuit sau oneros, prin succesiune (mostenire, reorganizarea persoanei juridice) nu mpiedica creditorul gajist sa exercite dreptul de gaj. Tertii dobnditori ai bunului gajat, desi personal nu s-au obligat, datorita regimului juridic al bunului dobndit, au obligatii fata de creditorul gajist. Ei au obligatia propter in rem si preiau calitatea predecesorului lui, suportnd toate efectele gajului, daca altceva nu este prevazut prin acordul cu creditorul gajist. Daca debitorul gajist decedeaza, bunurile gajate trec la mostenitori. Fiecare succesor are obligatia de a suporta consecintele gajului, n cazul neexecutarii obligatiei garantate, proportional partii dobndite din bunul gajat. Daca bunul gajat este indivizibil sau din alte considerente este n proprietate comuna a succesorilor, ei devin debitori gajisti solidari.

Creditorul gajist exercita fata de tertul-dobnditor al bunului gajat drepturile si actiunile pe care le avea mpotriva debitorului gajist. Dobnditorul se poate opune urmaririi lui, invocnd fata de creditorul gajist exceptiile ntemeiate fie pe cauza de nulitate sau stingerea creantei sau gajului, fie modalitatile (termenul sau conditia) care afecteaza obligatia. Daca debitorul gajist nu opune exceptii pentru a-l mpiedica pe creditorul gajist sa exercite dreptul de gaj, el urmareste bunul gajat aflat la tert. Situatia dobnditorului este diferita functie de modul n care bunul gajat este a fost dobndit: cu titlu oneros sau gratuit. Daca bunul a fost dobndit cu titlu gratuit, patrimoniul dobnditorului revine la pozitia initiala n urma exercitarii dreptului de gaj de catre creditorul gajist. Situatia dobnditorului este mai dificila atunci cnd bunul gajat a fost obtinut cu titlu oneros, urmarirea lui generndu-i urmari negative. Daca creditorul gajist exercita dreptul de gaj, tertul, fie se lasa urmarit, fie plateste datoria n temeiul careia se urmareste bunul. Dobnditorul poate executa obligatia daca din lege, contract sau natura obligatiei nu reiese ca debitorul urmeaza sa pretinda si accesoriile, adica dobnzile si cheltuielile, dar numai cele garantate de bunul gajat. Daca este urmarit, tertul dobnditor are doua actiuni contra debitorului: actiunea n garantie contra persoanei care i-a transmis proprietatea, daca transmiterea a fost oneroasa si actiunea contra debitorului, care rezulta din subrogatia legala n drepturile creditorului platit.

Pe cale principala, gajul se stinge independent de obligatia principala n urmatoarele cazuri: expirarea termenului pentru care a fost constituit. Gajul se afla n legatura cu obligatia garantata, reprezinta un raport accesoriu, fiind conditionat n timp de durate acestuia, daca legea sau contractul nu prevede altfel (art. 454, alin. 2, C.civ.). Adica, durata n timp a gajului poate sa nucorespunda cu obligatia garantata, dar aceasta nu nseamna ca gajul supravietuieste, ci dimpotriva este constituit pentru o perioada mai redusa. Daca gajul se constituie n asemenea conditii, el se stinge la expirarea termenului pentru care a fost constituit. Deci, chiar daca termenul obligatiei garantate nu expira, expirarea termenului gajului conduce la stingerea lui. De fapt, n practica, un asemenea gaj este ineficient si nu garanteaza creditorului gajist executarea obligatiei la scadenta. De aceea, creditorul gajist nu este interesat sa constituie gajul pe un termen mai mic dect cel de scadenta a obligatiei principale. pieirea bunului gajat. n acest caz, creditorul gajist are dreptul de a fi satisfacut cu preferinta din contul despagubirii de asigurare a bunului pierit, pierdut sau deteriorat, indiferent de faptul n a cui favoare a fost asigurat. Consider ca dreptul creditorului gajist se extinde si asupra despagubirilor datorate de un tert pentru distrugerea sau deteriorarea de care el raspunde. Transferarea dreptului de gaj asupra despagubirii de asigurare presupune o cesiune a beneficiului asigurarii, rezultata din lege. Despagubirea de asigurare nu se echivaleaza cu lucrul gajat distrus, ci reprezinta contravaloarea aleatorie a asigurarii lui. Despagubirea datorata de persoanele care raspund pentru distrugere sau deteriorare o datoreaza creditorii, deoarece paguba cauzata bunului gajat le micsoreaza garantia. n cazul pieirii bunului gajat, partile pot conveni sa nlocuiasca bunul distrus cu alt bun, ceea ce semnifica instituirea unui nou gaj.

scoaterea bunului gajat n afara circuitului civil. La momentul constituirii gajului bunul trebuie sa fie n circuitul civil. Daca ulterior el este scos din circuitul civil, gajul de jure nceteaza, iar partile pot conveni asupra conditiilor de nlocuire a acestuia. O modalitate de excludere a bunului gajat din circuitul civil este exproprierea, care consta n trecerea bunului gajat din proprietatea privata n proprietatea publica. Prin efectul exproprierii bunurile care erau alienabile si sesizabile devin inalienabile si insesizabile. n asemenea conditii, conform art. 479 alin. 2 C.civ., dreptul de gaj al creditorului gajist nu nceteaza automat, ci se perpetueaza asupra bunului nlocuit ori creditorul gajist are dreptul la satisfacerea cu prioritatea a creantei sale din suma acordata cu titlu de despagubire. Aceasta regula este valabila si pentru situatiile n care bunul mobil gajat este luat de la debitorul gajist n urma rechizitiei n caz de calamitate naturala, epidemie, epizootie sau alta situatie exceptionala (art. 324 C.civ.). Situatia este alta daca bunul gajat este luat de la debitorul gajist pe motivul ca n realitate proprietarul lui este o alta persoana sau ca pedeapsa pentru comiterea infractiunii. Este vorba despre revendicarea de la debitorul gajist a bunului gajat de catre proprietarul lui n temeiul actiunii de revendicare (art. 375 C.civ.), precum si confiscarea lui n conditiile stabilite de art. 343 din C.civ. ncetarea dreptului de gaj, are efecte negative pentru creditorul gajist, deoarece n

cazul neexecutarii obligatiei el nu are ce urmari. Unica posibilitate este de a cere de la debitorul gajist executarea anticipata a obligatiei garantate. Stingerea gajului prin pierirea bunului gajat, punerea lui n afara circuitului civil sau prin expropriere are loc daca aceste evenimente se produc asupra bunului n ntregime. Daca bunurile gajate sunt afectate partial de asemenea evenimente, gajul se mentine asupra bunurilor ramase. Obligatiile contractuale se ncheie pentru satisfacerea anumitor necesitati. Fiecare parte este interesata de prestatia care trebuie s-o execute cealalta parte. Obligatia se stinge prin executare, iar gajul constituie o siguranta ca obligatia va fi executata si stimuleaza

persoana obligata de a-si onora obligatia. De cele mai multe ori, datorita gajului, creditorul gajist si satisface creanta din contul bunului gajat. Aceasta determina importanta reglementarii juridice a procedurii de exercitare a dreptului de gaj de catre creditorul gajist, care a evoluat concomitent cu institutia gajului. Creditorul gajist purcede la valorificarea dreptului sau de gaj daca debitorul gajist nu a executat obligatia garantata conform contractului sau a executat-o n mod necorespunzator. Consider ca ar fi corect daca termenul de debitor gajist va fi nlocuit cu cel de debitor, deoarece daca debitorul gajist este un tert, el nu este obligat sa execute obligatia principala, aceasta revenind debitorului. Creditorul este n drept sa exercite dreptul de gaj si n alte cazuri stabilite n contractul din care se naste obligatia principala. Acestea pot fi, de exemplu, obtinerea creditului sau determinarea creditorului de a contracta prin nselaciune, lipsirea debitorului de dreptul de a desfasura anumite activitati sau retragerea licentei, schimbarea proprietarului debitorului persoana juridica, scaderea veniturilor debitorului si aparitia unor dificultati financiare de natura sa mpiedice executarea obligatiei garantate, intentarea unui proces judiciar de proportii contra debitorului sau depunerea cererii de dizolvare, reorganizare a debitorului fara acordul creditorului, precum si altele. Creditorul gajist poate sa exercite dreptul de gaj n baza acestor temeiuri, doar daca exista argumente temeinice care demonstreaza ca ncalcarile comise de catre debitorul gajist lezeaza drepturile creditorului gajist. Ori, nu orice actiune a debitorului gajist este de natura sa-i ncalce drepturile. Bunaoara, nstrainarea bunului gajat de catre debitorul gajist, conform art. 477, alin. 6, C.civ., este interzisa, dar chiar daca aceasta obligatie nu s-a respectat drepturile creditorului gajist nu vor fi ncalcate, deoarece, conform art. 487 alin. 4 C.civ., el si va valorifica dreptul de gaj asupra bunului indiferent de cine l detine.

Prin urmare, ar fi binevenit daca legea ar prevedea ca exercitarea dreptului de gaj nu poate avea loc daca ncalcarile comise sunt nesemnificative si pretentiile creditorului gajist sunt evident incomparabile cu valoarea bunului gajat. n cazul n care nu se stabilesc temeiurile neexecutarii contractului de gaj, ramne la discretia creditorului gajist sa aprecieze daca contractul este neexecutat si sa recurga la exercitarea dreptului de gaj. Pentru debitorul gajist stabilirea exacta a temeiurilor de neexecuatare a contractului l protejeaza mpotriva comportamentului discretionar al creditorului gajist n interpretarea unilaterala a clauzelor contractului si, prin aceasta, a unor litigii. Daca se ntrunesc conditiile de exercitare a dreptului de gaj, creditorul gajist, conform art. 487 alin. 2 C.civ., poate, la alegere, exercita urmatoarele drepturi: sa vnda el nsusi bunul gajat; sa-l vnda sub controlul instantei de judecata si sa-l ia n posesiune pentru a-l administra. n conformitate cu legislatia altor state, creditorul gajist, de asemenea, are dreptul sa preia bunul n contul datoriei (art. 2748 din Codul civil al Qubec-ului). Conform legislatiei n vigoare, creditorul gajist nu poate sa exercite dreptul de gaj prin preluarea bunului n contul datoriei, deoarece enumerarea drepturilor pe care el le poate exercita n caz de neexecutare a obligatiei principale este exhaustiva si nu poate fi extinsa prin contract. Cu toate acestea, nimic nu mpiedica ca partile sa convina asupra transmiterii obiectului gajului n proprietatea creditorului prin ncheierea unui contract de vnzarecumparare, cu directionarea pretului la stingerea obligatiei garantate sau prin novatie.

Alegerea unui sau altui drept de exercitare revine creditorului gajist, care trebuie efectuata astfel nct sa se obtina cel mai bun rezultat pentru ambele parti. Creditorul gajist exercita dreptul de gaj indiferent de faptul cine poseda bunul. nsa el nu poate sa exercite acest drept nainte de expirarea termenului de transmitere a bunului mobil, precum si a bunului luat n posesiune pentru a fi administrat, termen care nu poate fi mai mic de 10 zile de la data nregistrarii preavizului. Ca exceptie, dispozitia art. 67 alin. 7 C.civ. stabileste ca participantii profesionisti la piata valorilor mobiliare, n calitate de creditori gajisti, detinnd un gaj asupra valorilor mobiliare ale debitorului gajist, le pot lua n posesiune sau vinde fara a respecta termenul respectiv. Ei pot exercitata dreptul daca aceasta nu este interzis prin norme speciale si daca s-a convenit prin contractul de gaj cu debitorul gajist. Creditorul gajist nu este obligat sa respecte termenul stabilit si n cazul prevazut la art. 71 alin. 3 C.civ., conform caruia creditorul gajist are dreptul de a cere instantei de judecata sa-i transmita bunul gajat nainte de expirarea termenului din preaviz, daca fara aceasta masura nu va fi posibila acoperirea creantei sale sau daca bunul este susceptibil de pieire sau de depreciere rapida. Existenta unor asemenea circumstante sunt apreciate de catre instanta de judecata. n cazul exercitarii dreptului de gaj trebuie respectat gradul de prioritate al gajurilor, care se stabileste n dependenta de consecutivitatea aparitiei drepturilor de gaj (art. 481 alin. 1 C.civ.). Creditorul de rang superior are prioritate n exercitarea dreptului sau de gaj fata de creditorii de rang inferior. Creanta celui din urma se satisface doar dupa satisfacerea totala a creantei primului. Aceasta ordine poate fi schimbata astfel nct creditorul gajist de rang inferior sa fie satisfacut dinbunul gajat naintea creditorilor de rang superior. Pentru acesta este

necesar acordul scris al fiecarui creditor de grad superior, care va produce efecte doar dupa nregistrarea lui n registrul gajului conform art. 41 din Legea nr. 449/2001. Creditorii gajisti, indiferent de gradul de prioritate, pot conveni asupra cotei care va reveni fiecaruia dintre ei din contul produsului vnzarii bunului gajat. Creditorul de rang superior este obligat sa achite cheltuielile suportate de creditorul de rang inferior daca, fiind avizat de acesta ca si va exercita un drept de gaj, omite totusi sa invoce ntr-un termen rezonabil prioritatea drepturilor sale (art. 63, alin. 2 din Legea nr. 449/2001). Daca creanta este garantata cu mai multe bunuri, creditorul gajist poate decide asupra consecutivitatii de urmarire a bunurilor gajate. El poate sa exercite, la alegerea sa, simultan sau succesiv dreptul de gaj asupra bunurilor gajate, fara a face distinctie daca sunt ale debitorului sau ale unui tert-debitor gajist (art. 65 din Legea nr. 449/2001). Daca partile au stabilit o consecutivitate de urmarire a bunurilor gajate, dreditorul gajist este obligat sa o respecte la exercitarea dreptului de gaj. Din esenta raporturilor juridice create ntre creditorul gajist, debitorul si debitorul gajist se poate deduce ca terta persoana - debitorul gajist a gajat bunul, garantndu-l subsidiar pe debitorul care, de asemenea, a gajat si bunurile sale. Nu nseamna nsa ca aceasta solutia va fi aplicata n toate cazurile. De aceea, se propune ca art. 65 din Legea nr. 449/2001 sa completeze cu prevederea ca daca n garantarea unei obligatii este constituit, pe lnga gajul debitorului, si gajul tertului, tertul poate cere creditorului sa nceapa exercitarea dreptului de gaj bunurile debitorului. Pot fi situatii n care obligatia este garantata cu mai multe bunuri, unul dintre care este grevat de o sarcina de care creditorul nu trebuie sa tina cont. n acest caz titularul sarcinii poate cere creditorului gajist sa nceapa exercitarea dreptului de gaj cu bunul care nu este grevat aceasta sarcina. Operarea acestor modificari

contribuie la evitarea abuzurilor excesive din partea creditorului gajist n cazul exercitarii dreptului de gaj, crearea echilibrului ntre participantii raporturile juridice, protejarea intereselor debitorului gajist. Exercitarea dreptului de gaj asupra valorilor mobiliare are loc potrivit art. 487 C.civ, conform carora creditorul gajist exercita, la dorinta sa, unul din urmatoarele drepturi: vinde nsusi actiunile gajate, cu acordul debitorului gajist; le vinde sub controlul instantei de judecata.

Creditorul gajist este n drept sa vnda n numele proprietarului actiunile gajate pe piata bursiera sau extrabursiera, tinnd cont de regulile privind tranzactionarea lor pe piata secundara. La vnzarea actiunilor gajate emise de o societate pe actiuni de tip nchis trebuie respectat dreptul de preemtiune al actionarilor societatii. Dupa vnzare, creditorul gajist este obligat sa elibereze noului proprietar o declaratie scrisa despre radierea gajului din registrul detinatorilor de valori mobiliare, care mpreuna cu contractul de vnzare-cumparare se prezinta registratorului pentru radierea gajului din registru. Desi expres nu se reglementeaza, consider ca este posibil ca printr-un acord ncheiat ntre creditorul gajist si debitorul gajist, dupa aparitia dreptul de urmarire a valorilor mobiliare corporative gajate, sa se convina ca obligatia principala sa fie stinsa n urma dobndirii dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare corporative gajate, opernd astfel darea n plata (art. 643 C.civ.).

n acest caz registratorul, n baza dispozitiei de transmitere si a acordului dat, introduce n registru informatia despre trecerea dreptului de proprietate asupra actiunilor la creditorul gajist. Stingerea gajului este nsotita de anumite formalitati. Astfel, informatia cu privire la gaj trebuie radiata din registrul gajului. Radierea gajului poate fi solicitata, conform art. 43 din Legea nr. 449/2001, de catre creditorul gajist, debitorul gajist sau de tertul care a dobndit bunul gajat n urma exercitarii dreptului de gaj. Creditorul gajist este obligat sa asigure nregistrarea stingerii gajului imediat dupa satisfacerea creantei garantate prin gaj. Creditorul gajist poate cere radierea informatiei cu privire la gaj fara unele conditii, spre deosebire de debitorul gajist sau tertul dobnditor. Debitorul gajist are dreptul sa ceara radierea gajului numai n baza unei solicitari semnate de ambele parti, a declaratiei scrise a creditorului privind renuntarea la gaj sau n temeiul unei hotarri judecatoresti. Tertul dobnditor al bunului gajat este n drept sa ceara radierea gajului, dar pentru aceasta trebuie sa prezinte documentele necesare, care difera n dependenta de modul de dobndire a bunului gajat (art. 43 alin.2 lit. c) din Legea nr. 449/2001). Pentru bunul cumparat de catre tert, el solicita radierea n baza declaratiei scrise a creditorului gajist despre radierea gajului din Registru. Pentru bunul dobndit n cadrul procedurii de executare silita, radierea se solicita prin prezentarea certificatului eliberat de executorul judecatoresc, care confirma dobndirea lui n rezultatul executarii silite. Tertul poate prezenta certificatul eliberat de instanta de judecata care solutioneaza cazul de faliment, prin aceasta confirmdu-se ca bunul a fost dobndit n cadrul procedurii de insolvabilitate.

De asemenea, tertul este n drept sa ceara radierea n baza hotarrii judecatoresti cu privire la expirarea gajului. Din punct de vedere procedural ncetarea gajului fara deposedare este identica cu nregistrarea lui. Pentru radierea informatiei despre gaj din registrele gajului trebuie respectate prevederile legale care reglementeaza procedura nregistrarii gajului. Anumite particularitati apar n modul de satisfacere a creantelor creditorului din valoarea bunului gajat ale debitorului n a carui privinta a fost deschisa procedura insolventei. Spre deosebire de reglementarile anterioare, care nu includeau bunurile gajate n masa debitoare, legea sus-numita le include, dar face o distinctie ntre drepturile creditorilor garantati si ale celor chirografari. n decursul derularii contractului de garantie reala mobiliara poate interveni reorganizarea judiciara sau falimentul uneia din partile contractante sau chiar al amndurora. Tratamentul aplicat comerciantilor aflati n dificultati financiare are un impact deosebit si asupra executarii garantiilor reale mobiliare. Garantiile sunt dur puse la ncercare de faliment, eficacitatea acestora fiind diminuata. O creanta ce beneficiaza de garantii reale mobiliare va fi satisfacuta din valoarea bunurilor supuse garantiei numai dupa ce vor fi acoperite cheltuielile de procedura si celelalte costuri ale administrarii averii debitorului; o creanta privilegiata va putea veni la mpartirea sumelor rezultate din vnzarea altor bunuri din averea debitorului (altele dect cele asupra carora poarta privilegiul) numai dupa ce au fost acoperite toate celelalte patru categorii de creante situate de legiuitor n ordinea de preferinta naintea creantelor privilegiate. Interesul debitorului aflat n dificultate este de a obtine reesalonari ale platilor ori remiterea de datorie pentru a se putea redresa ct mai rapid posibil. Cnd activitatea sa este sortita esecului si nu mai exista nici-o sansa de redresare, falimentul va deveni

necesar iar legea trebuie sa reglementeze modalitati de atenuare a consecintelor unei astfel de solutii. Pentru creditori, esential este de a fi platiti ct mai complet si ct mai rapid posibil. Numai ca, datorita specificului creantei acestora, creditorii nu se afla pe pozitii de egalitate si nu au aceleasi interese. De regula creditorii profesionisti (bancile, institutiile financiare si de credit) sunt mai avantajati fiind si cei cu garantii, n vreme ce creditorii chirografari au putine sanse n a-si mai vedea creantele platite. n redactarea initiala, Titlul VI al Legii nr. 99/1999 unde este reglementat regimul juridic al garantiilor reale mobiliare, continea doar un articol cu privire la reorganizare judiciara sau faliment iar acesta avea n vedere numai ipoteza n care debitorul era afectat de aceasta situatie. Astfel, potrivit articolului 86 alin.1 masurile ntreprinse de creditor n vederea executarii garantiei reale mobiliare nu se suspendau ca urmare a declansarii procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului. Cu alte cuvinte, reorganizarea judiciara sau falimentul debitorului nu avea nici-un efect asupra garantiei reale mobiliare constituite de el, creditorul putnd uza de procedura executarii garantiei, daca debitorul nu si ndeplinea obligatia principala, n paralel cu procedura avuta n vedere de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Astfel, creditorii care au un drept de gaj conventional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt ndreptatiti la satisfacerea prioritara a capitalului mprumutat, a dobnzii si a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat. Bunurile gajate vor fi administrate sau vndute silit de catre administratorul insolvabilitatii, numit de creditori. Creditorul gajist va formula creantele garantate cu ocazia adunarii creditorilor si este n drept sa propuna administratorului posibilitati mai avantajoase de valorificare a gajului, administratorul fiind obligat sa tina cont de ele.

Creditorul gajist va obtine suma rezultata din valorificarea gajului, dupa deducerea cheltuielilor de validare si valorificare. Daca creditorul gajist renunta la dreptul de executare prioritara a creantei sau daca creanta garantata nu este executata integral din valoarea bunului gajat, el devine creditor chirografar pentru creanta care nu mai este prioritara sau pentru partea creantei neacoperite n mod prioritar. Primul efect legal al deschiderii procedurii insolventei comerciantilor l reprezinta suspendarea actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor fata de averea debitorului. Conform Legii nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. ICCJ a decis ca, n cazul n care o societate comerciala este supusa concomitent procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 si executarii silite pornite pe calea procedurii de drept comun, se aplica dispozitiile legii speciale iar executarea silita se suspenda. Legea insolventei nu se refera dect la creantele contra debitorului. Actiunile reale (revendicari mobiliare sau imobiliare, inclusiv predarea bunului vndut cu clauza rezervei dreptului de proprietate, actiunile posesorii etc.) nu se suspenda. Clauza de rezerva a proprietatii marfii vndute prezinta un avantaj net pentru vnzator n competitie cu ceilalti creditori participanti la procedura declansata contra debitorului comun. Totusi vnzatorul poate intra n concurenta cu alti creditori, cum sunt: creditorul care beneficiaza de un drept de retentie; creditorul ipotecar, n situatia incorporarii definitive a bunului vndut n imobilul ipotecat proprietatea cumparatorului; creditorul a carui creanta este garantata prin garantii reale sau gaj etc.

Concluzii

Prin dispozitiile Legii garantiilor, s-a vizat reformarea legislatiei anterioare n materie de garantare a obligatiilor prin intermediul bunurilor mobile, creindu-se nsa conflicte ntre actele normative edictate de-a lungul timpului. Din aceste motive, n cuprinsul legii au fost inserate dispozitii cu caracter tranzitoriu, nsa numai n ceea ce priveste conflictul temporal n materia gajului comercial. Practica judecatoreasca a fost cea careia i-a revenit sarcina rezolvarii situatiilor litigioase aparute ca urmare a intrarii n vigoare a noilor reglementari, aceasta statund in mod constant ca prevederile legii garantiilor referitoare la executarea garantiilor reale se aplica si gajului comercial constituit nainte de intrarea n vigoare a legii, in vreme ce conditiilor de fond si de forma ale gajului comercial constituit anterior intrarii n vigoare a legii i se aplica dispozitiile Codului comercial si, n temeiul art. 1 C.com., ale Codului civil. Dupa perioada de tranzitie legislativa, gajul comercial a fost nlocuit cu garantia reala mobiliara, fara nsa ca legea sa abroge dispozitiile codului civil n materia gajului civil, dndu-se astfel partilor posibilitatea de a opta, n cazul raporturilor juridice civile, ntre aplicarea dispozitiilor legii generale sau ale legii speciale. Legea garantiilor reprezinta astazi sediul materiei garantiilor reale mobiliare, cuprinznd nsa nu numai regulile aplicabile constituirii, publicitatii sau executarii acestor garantii, ci si dispozitiile aplicabile regimului transfrontalier al garantarii obligatiilor. Romania se afla in acest moment exact in situatia economica in care se aflau Statele Unite in anii 1950. Exista multe posibilitati de a depasi recesiunea economica, iar garantia reala mobiliara este tocmai instrumentul necesar pentru lansarea afacerilor.

La fel ca in Romania inainte de intrarea in vigoare a legii 99/1999, in anii 1950 existau in Statele Unite o multime de instrumente juridice diferite de garantare, care nu ofereau creditorilor siguranta necesara: vanzarile conditionate, leasingul financiar, gajul, cesiunea de creanta si altele. Complexitatea regulilor aferente acestor instrumente, precum si faptul ca puteai sa pierzi sau sa castigi in functie de numele pe care il dadeai contractului nu erau de natura sa incurajeze creditul. La aceasta se adauga ineficienta executarii silite judecatoresti, exact ca in cazul Romaniei. La aceeasi situatie de fapt, aplicarea aceluiasi remediu ar trebui sa produca aceleasi efecte; indiferent de nationalitate, rationamentul logico-juridic si economic este acelasi. Titlul VI al Legii 99/1999 privind accelerarea reformei economice instituie un regim unitar pentru garantii reale mobiliare. Sunt abrogate expres dispozitiile Codului comercial privind gajul, dispozitiile Codului de procedura civila privind publicitatea amanetului, precum si orice alte dispozitii contrare. Scopurile legii rezida n largirea accesului la credit pentru afaceri, crearea de locuri de munca, promovarea cresterii economice. Noua reglementare isi propune stimularea cresterii economice prin largirea accesului la credit pentru afaceri. Implicit, relansarea investitiilor va crea noi locuri de munca. Legea 99/1999 si regimul garantiilor instituit constituie un instrument nou si puternic pentru promovarea creditului. Principalii destinatari sunt intreprinderile, dar statul, administratia locala si populatia beneficiaza in egala masura de simplificarea procedurilor pentru obtinerea de credite garantate cu bunuri mobile.

Pana la intrarea in vigoare a Legii 99/1999, existau trei posibilitati de garantare a creditelor acordate de banci: ipoteca, garantia personala si gajul, instrumente juridice care s-au dovedit ineficiente. In ceea ce priveste ipoteca, problemele care se ridica sunt urmatoarele: Exista putine persoane care sa detina in proprietate bunuri imobile de o asemenea valoare incat sa poata garanta credite mari. Ipoteca necesita multe formalitati pentru constituire. Costul acestor formalitati este foarte ridicat. Executarea unei asemenea garantii presupune costuri mari si intarzieri. In ceea ce priveste garantia personala, problema principala este ca aceasta nu poate fi folosita pentru credite mari si presupune riscuri crescute pentru creditori. Gajul putea fi constituit doar prin intermediul unui contract real, astfel incat privilegiul creditorului gajist era aparat doar daca bunul era remis efectiv de catre debitor creditorului. In practica insa, creditul devenea inutil daca debitorul nu putea folosi utilajele gajate in procesul de productie. In consecinta, in special in sectorul productiv, a fost creat un instrument nenumit, gajul fara deposedare, tip de gaj care nu oferea insa garantii suficiente pentru creditori. Luand in considerare cele prezentate anterior si necesitatea crescuta de a obtine credite de catre o categorie mai larga de debitori, singura solutie in aceste conditii a fost modificarea reglementarilor referitoare la gaj. Legea 99/1999 incearca sa transforme institutia gajului astfel incat sa corespunda nevoilor economiei de piata.

Elementul de noutate introdus de aceasta lege este notiunea de garantie reala mobiliara. Prin folosirea acestui concept se deschide aria modalitatilor de garantare a creditelor si catre zona proprietatilor mobiliare asa cum sunt ele definite de articolul 6 din Titlul VI al Legii 99/1999. n cadrul Legii 99/1999, calitatea de debitor sau de creditor nu este conditionata in nici un fel. Orice persoana fizica sau juridica poate juca oricare din cele doua roluri. Definitia celor doua notiuni se afla in articolul 4 din legea 99/1999. Cu referire la acest subiect se impune urmatoarea precizare: daca legea sau contractul nu dispune altfel, prin debitor, in sensul legii, se intelege si proprietarul bunului cu care s-a garantat indeplinirea unei obligatii, atunci cand proprietarul nu este tinut sa aduca la indeplinire obligatia garantata. Obligatia garantata poate fi orice fel de obligatie, de a da, de a face sau de a nu face, civila sau comerciala, prezenta sau viitoare. Aceasta concluzie reiese din interpretarea articolele 1 si 10 din titlul VI al legii 99/1999. Garantia reala mobiliara este un nou concept introdus de Legea 99/1999. Este creat un nou drept real, care este legat de bunul afectat garantiei si urmareste acest bun in mainile tertilor. Se ajunge astfel la crearea unor mecanisme flexibile care sa asigure largirea accesului la credit pentru afaceri. Acest obiectiv major pe care legea isi propune sa il atinga, trebuie avut in vedere de fiecare data in interpretarea si aplicarea acesteia. Ca o consecinta a atingerii acestui prim scop al legii se ajunge la alte doua efecte pozitive: crearea de locuri de munca si promovarea cresterii economice.

In vederea atingerii scopurilor pe care legea si le propune: largirea accesului la credit pentru afaceri, crearea de locuri de munca, promovarea cresterii economice a fost nevoie de alegerea unor strategii care sa raspunda cat mai bine acestor necesitati. Obtinerea unui credit presupune in primul rand o dificultate de ordin financiar. Costurile implicate de contractarea unui imprumut sunt in acest moment foarte mari, datorita insecuritatii creditorilor. Acestia nu sunt siguri ca isi vor obtine banii inapoi sau ca, in caz de neplata, isi vor putea valorifica eficient garantiile acordate. In concluzie, pentru atingerea scopurilor pe care si le propune, legea trebuie sa actioneze asupra riscurilor pe care creditorii si le asuma atunci cand acorda un credit. Pentru a acorda mai multa siguranta creditorilor, legiuitorul foloseste urmatoarele tactici: simplificarea regulilor pentru crearea garantiilor reale mobiliare; rezolvarea in avans a eventualelor dispute intre creditorii care vin in concurs; metode eficiente de executare silita pentru creditori. Simplificarea regulilor care guverneaza constituirea unei garantii reale mobiliare este foarte importanta pentru creditor. Acesta stie ca prin urmarea unei proceduri simple si nu in ultimul rand necostisitoare poate sa obtina un drept real de tip nou care sa serveasca drept garantie imprumutului pe care il acorda. Constituirea cu usurinta a acestui drept real nu este insa suficienta, ci constituie doar o premisa absolut necesara pentru construirea unui sistem eficient de garantare a imprumuturilor. De o importanta cel putin egala pentru creditor este sa stie care va fi solutia unui conflict care ar putea sa apara in viitor intre mai multi creditori ai aceluiasi debitor.

In conditiile in care creditorii stiu care sunt sansele lor de castig si care sunt riscurile depierdere vor putea sa calculeze exact riscul pe care il implica tranzactia pe care o realizeaza. Astfel, riscul presupus de un anumit contract se va reflecta asupra costurilor acelui imprumut si nu si asupra celorlalte imprumuturi pe care le acorda respectivul creditor. Pana in acest moment, neputandu-se calcula cu exactitate costurile implicate de fiecare tranzactie in parte, creditorii erau nevoiti sa isi acopere eventualele riscuri prin costuri aplicate tuturor tranzactiilor si nu doar asupra celor care erau mai riscante. O alta componenta esentiala a dreptului nou creat este posibilitatea unei executari rapide si sigure a acestuia. Astfel, creditorul are la dispozitie mai multe posibilitati de a-si executa garantia: dreptul de luare pasnica in posesie a bunului afectat garantiei, folosirea contractului garantie - titlul executoriu constituit cu respectarea tuturor cerintelor legale, apelarea la justitie pentru obtinerea unei hotarari judecatoresti de luare in posesie a bunului afectat garantiei, vanzarea pe cale judecatoreasca.

ANEXA Garantarea platii creantelor prin garantii reale mobiliare asupra actiunilor Reclamantul SC F.G.I.E. SA, cu sediul n Oradea, a chemat n judecata pe prtele S.A.G., cu sediul n Gleisdorf Austria si SC. C. SA, cu sediul n Carei, solicitnd anularea

contractului de gaj ntruct nu a achitat suma prevazuta pentru care s-a ncheiat contractul de garantie. Prin sentinta civila din 15 martie 2001, Tribunalul Bihor a admis actiunea, a constatat nulitatea absoluta a contractului de gaj si a obligat pe prta S.A.G.la 93.000 lei cheltuieli de judecata. Instanta de fond a retinut ca reclamata a ncheiat un contract de gaj cu deposedare a actiunilor pe care aceasta le avea la SC C. SA, pentru garantarea sumei de 362.000 marci germane pe care prta S.A.G. urma sa o vireze n contul sau, suma netransmisa reclamantei. ntruct contractul de gaj este accesoriu obligatiei principale, iar aceasta nu este reala, pentru ca suma de bani nu a fost transmisa, conditiile pentru validitatea lui, n ce priveste cauza actului juridic, nu sunt ndeplinite. Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul prtelor, considernd ca ntre parti a fost ncheiat un act fictiv de transmitere de actiuni prin modalitatea de gajare, pentru a eluda normele de aplicare a valorilor tranzactionate prin bursa de valori. mpotriva deciziei astfel pronuntate, prtele au declarat dispozitiile art.304 pct. 9 si 10 C.proc.civ. recurs ntemeiat pe Recurenta sustine ca

instanta de apel a considerat gresit contractul de gaj drept un contract de vnzarecumparare de actiuni cotate pe piata bursiera, care se poate face numai prin subscriptie publica, ntruct nu a existat o creanta reala n suma de 362.000 marci germane garantata; nu a avut n vedere dispozitiile art. 6 din Legea 99/1999, care stabileste printre bunurile care formeaza obiectul garantiei reale si actiunile societatilor comerciale pe actiuni si nici contractul principal de livrare a cantitatii de 10.000 tone marfa, executat numai partial. pentru considerentele ce se vor expune. Prin contractul de livrare ncheiat la 2 martie 1998, Recursul este fondat si va fi admis

reclamanta a convenit vnzarea cantitatii de 10.000 tone marfa la pretul de 350.000 marci germane, din care s-a scazut decontul final pentru livrarile de marfa si plata efectuata catre SC B. SRL Oradea. Termenul de livrare a fost septembrie-noiembrie 1998, cu rata dobnzii pentru plata acontului, de 350.000 marci germane, pna la livrare, de 2% pe luna. Livrarea s-a efectuat numai partial, in cantitate de 561,24 tone n valoare de 43.700 marci germane. Pentru acoperirea creantei, reclamanta a ncercat o cesiune de creanta care nu a putut fi valorificata ntruct debitorul cedat platise datoria; apoi a ncheiat contractul de gaj cu deposedare a actiunilor la purtator pe care le detinea la SC C SA. Prin acest din urma act, ncheiat la 27 martie 2000, reclamanta recunoaste datoria rezultata din contractul principal de livrare, care nu a putut fi stinsa prin cesiunea de creanta din 18 noiembrie 1998. n aceste conditii, raportul de garantie nascut ntre parti nu poate fi considerat fictiv, pentru o creanta inexistenta si nici ncalcnd normele de aplicare a tranzactiilor prin bursa de valori. Actiunile unei societati pe actiuni, ca de altfel si partile sociale ale unei societati comerciale cu raspundere limitata, pot forma obiect al contractului de garantie (art.6 si 14 din titlul VI din Legea (99/1999), astfel nct nu se poate pune n discutie o cauza de nulitate a acordului de vointa n conditiile garantarii unei creante cu actiuni ale unei societati comerciale care se tranzactioneaza pe piata R.A.S.D.A.Q. Asa fiind, n temeiul dispozitiilor art. 312 C.proc.civ., nalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat mpotriva deciziei pronuntata de Curtea de Apel

Oradea, a modificat decizia atacata n sensul ca a admis apelul, a schimbat n tot sentinta pronuntata de Tribunalul Bihor si pe fond a respins actiunea reclamantei.