n secolul XIV voievodul care a adus o politica de cruciada este Mircea cel Batran La sfarsitul secolului al XIV-lea, turcii

au ajuns la Dunare, amenintand Tarile Romane si chiar intreaga Europa. Puterile europene au reactionat, declansand cruciadeletarzii, pentru a-i respinge pe otomani din partea centrala a continentului. 21672kng34khn3l Fiind primii amenintati de pericolul otoman, domnitorii romani s-au integrat efortului comun al puterilor crestine, care i-au luat in calcul in proiectele de cruciada. Primul domn care a adus o politica de cruciada a fost Mircea cel Batran (1386-1418). La inceputul domniei el a incheiat o alianta cu Polonia pentru a preveni o actiune ostila din partea Ungariei. Mircea cel Batran s-a aliat cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, alianta indreptata impotriva turcilor. La Rovine turcii au suferit o grea infrangere, fiind nevoiti sa se retraga. nh672k1234khhn Victoria de la Rovine a incurajat Ungaria si statele occidentale sa organizeze o noua cruciada antiotomana in 1396. De aceasta data insa, turcii obtin victoria, la Nicopole, si isi consolideaza stapanirea in Peninsula Balcanica . Alt voievod este Iancu de Hunedoara (1441-1456) Iancu de Hunedoara a fost principalul organizator al rezistentei antiotomane. A fost posibila coalizarea tuturor fortelor din zona, iar Iancu era considerat omul potrivit pentru a indeplini acest obiectiv indraznet. In 1441,el incepe campaniile pentru alungarea turcilor de la hotarele tarii sale, invingand pe beiul Semendria in Serbia. Trece apoi in Tara Romaneasca si instaleaza un domn fidel, favorabil unei campanii antiotomane. Ulterior, in septembrie 1442, obtine o noua victorie, pe raul Ialomita. Iancu incepe organizarea unei cruciade cu scopul de a-i alunga definitiv pe otomani din Eropa. In ciuda unei forte militare adecvate, in campania cea lunga (1443-1444) au fost cucerite orasele Nis si Sofia, dar venirea iernii determinand retragerea cruciatilor. Este obtinuta o pace avantajoasa, semnata la Seghedin. In 1446, Iancu este numit guvernator al Regatului Ungariei, demnitate pe care o va exercita pana in 1452. In anul urmator va primi titlul de capitan suprem al armatei regale. O noua incercare de a-i alunga pe turci esueaza la Kossovopolje ( Campia Mierlei ) in 1448, cand Iancu este infrant. Iancu nu abandoneaza lupta si, la Belgrad, in 1456, obtine o stralucita victorie impotriva lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. La vestea acestei mari victorii, papa a trimis o scrisoare in care l-a numit pe Iancu atletul cel mai puternic -unic-al lui Christos .

Urmatorul voievod este Vlad Tepes (1448; 1456-1462; 1476) Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, rolul de aparator al crestinitatii la Dunarea de Jos a fost asumat de Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti. In iarna anului 1461-1462, Vlad Tepes a facut o incursiune fulgeratoare pe malul drept al Dunarii, distrugand dispozitivul militar din zona. Reactia turcilor a fost imediata. Campania initiala de Sultan s-a incheiat cu inscaunarea lui Radu cel Frumos, sprijinit de o parte dintre boieri, care il abandoneaza pe Vlad Tepes. Sperand sa obtina ajutor de la Matia Corvin, acesta se retrage in Transilvania, dar cade si aici prada unui complot. De abia in 1476, Vlad Tepes este eliberat la cererea lui Stefan cel Mare si reinscaunat pentru a continua lupta antiotomana. Un ultim complot boieresc avea sa-l scoata definitiv din scena cateva luni mai tarziu, prin uciderea sa. In anul 1457 isi incepe politica de cruciada Stefan cel Mare Interesati de bogatele resurse ale Tarilor Romane si dornici de asi asigura puncte de sprijin al actiunii lor (gurile Dunarii si cetatile din zona: Chilia si Cetatea Alba), turcii au vizat si obtinerea suzeranitatii asupra Moldovei. Lor li se opuneau Polonia si Ungaria, puteri catolice cu interese speciale in aceasta regiune. Stefan cel Mare, domnul Moldovei, a reusit sa mentina echilibrul si sa asigure tarii sale o existenta politica antiotomana. Obiectivele politicii externe duse de Stefan cel Mare urmareau inchegarea unui sistem de relatii capabile sa mentina integritatea si neatarnarea Moldovei. La inceput, Stefan a acceptat suzeranitatea regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea, pentru a-l elimina pe Petru Aron, domnul care inchinase tara turcilor in 1456. Al doilea obiectiv al politicii externe a lui Stefan a fost inlaturarea suzeranitatii otomane. Stefan a inchinat astfel un sistem de aliatie cu Venetia si, nelimitandu-se doar la spatiul crestin, cu statul turcmen din Asia Centrala. Intelegand necesitatea luptei unite impotriva turcilor, Matia Corvin incheie un tratat de alianta cu Stefan cel Mare in iunie 1475. Situatia dificila a imperiului Otoman nu a fost insa explodata. Mai mult, Venetia, Ungaria si apoi Polonia incheie pace cu turcii. Ulterior, Stefan va fi nevoit sa faca acelasi lucru. Ultimul voievod al sec. XVI este Mihai Viteazul La sfarsitul sec. al XVI-lea in Europa se forma o noua coalite antiotomana, Liga Sfanta, la invitata papei Clement al VIII-lea.

Pentru domnii Tarilor Romane se ivea astfel o ocazie de actiona in vederea indepartarii jugului otoman. Aron Voda, domnul Moldovei, raspunsese deja afirmativ, iar Mihai Viteazul, domnul Tarii Romanesti, ocolit la inceput de solii ligii, adera din proprie initiativa. Domnul Tarii Romanestii incepe rascoala antiotomana in noembrie 1594. In luna urmatoar ajutat e, de trupe din Moldova si Transilvania, Mihai Viteazul cucereste cetatile de pe linia Dunarii, cu exceptia Giurgiului. Pericolul otoman se mentinea si Mihai a apelat la aliatii saii pentru a face fata atacului turcesc. Ortodocsii din Transilvania isi imbunatateau statutul politic si religios, prin subordonarea lor Mitropoliei Tarii Romanesti. Dupa catva timp, Moldova lui Stefan Razvan incheia un tratat asemanator. Astfel prin cele doua tratate se realiza un nou front comun antiotoman al Tarilor Romane. Avand asigurat un ajutor militar, Mihai Viteazul l-a invins pe Sinan Pasa la Calugareni la 23 august 1595. Mihai Viteazul si Stefan Razvan elibereaza Targovistea, Bucurestii si intregul teritoriul al Tarii Romanesti. Putin mai tarziu, in 1598, Mihai incheie un tratat cu Rudolf al II-lea, imparatul romano-german, obtinand un mare succes diplomatic: imparatul ii acorda ajutor impotriva Imperiului Otoman, iar domnul muntean se elibera de tutela principelui Transilvaniei, Sigismund Bthory, si de ingradirile impuse de boierii sai.