VIA A ROMANILOR NAINTE DE MARILE CUCERIRI

Asezarea

Peninsula Italica desparte bazinul Marii Mediterane in doua parti: de apus si de rasarit.Italia cuprinde, ca si Grecia, o parte continentala in nord, o parte centrala, una sudica si insulele din aproprierea tarmurilor.Italia continentala are ca granita nordica Muntii Alpi. Regiunea este strabatuta de fluviile Pad si Adige.Multa vreme aceasta parte a Italiei antice a purtat denumirea de Galia cisalpina ca urmare a invadarii ei de catre gali si numai tarziu a intrat in stapanire romana. In prelungire, se intinde Italia centrala, pana in dreptul vulcanului Vezuviu. Ea este strabatuta de Muntii Apenini ramura a Alpilor, ei se continua in Sicilia si nordul Africii prin Muntii Atlas. Aceasta regiune a reprezentat leaganul civilizatiei romane si cenntrul din care a pornit marea expansiune a Imperiului Roman dupa cuceririle romane.Intre tarmuri si munti ramane prea putin spatiu pentru campii.Abunda insa pasunile, pascute de turmele de oi, capre, vite si dealuri cu pomi fructiferi si vita de vie.

Limba Latina Limba latina este limba Romei antice si a teritoriilor invecinate Latium -ului. Limba latina nu era originara din Italia ci a fost adusa in Peninsula Italica in timpuri preistorice de italicii ce migrau din nord. Latina este un membru al subfamiliei italiene de limbi indo-europene; printre limbile indo-europene nonitalice, se inrudeste cu sanscrita si greaca si cu subfamiliile germanice si celtice. In Italia, latina a fost la inceput dialectul regiunii din jurul Romei.. Vechi inscriptii in limba latina au supravietuit din secolul VI i.Hr.; cele mai vechi texte scrise in latina latina dateaza din secolul III i.Hr .

Traditiile La romani traditiile aveau un rol important in societate. Dintre cele mai importante amintim obiceiul mirilor de a purta un buchet de flori la nunta simbolizand viata noua si fertilitatea.Insa cele mai importante traditii sunt cele legate de jocuri si activitati de distractie. Se intalnesc diverse jocuri : de carti , de noroc, jocuri cu mingea inclusive hanbalul, jocul cu bile. Nici activitatile sportive nu lipseau: boxul, luptele.Pentru bogati principalele distractii erau dineurile unde dansau, ascultau muzica sau lecturau poezie.Oamenii din Roma i petreceau timpul liber la terme (b i publice), la spectacole i festivaluri religioase dar cei mai mul i erau atra i de luptele ntre gladiatori desf urate la Colosseum.In mediul rural, principalele distractii erau pes cutul si vanatoarea. Termele (n latin thermae) erau b ile publice la romani. Frecventarea lor era una dintre activit ile favorite ale romanilor, indiferent de sex sau clas . Era o activitate social ce constituia un eveniment central n via a de zi cu zi a cet enilor romani. B ile la romani ndeplineau func ii de igien , facilitnd n acela i timp participarea la alte diferite activit i adiacente de recreare. Erau concepute ntr-un mod similar centrelor actuale de recuperare, asigurnd totodat posibilitatea de socializare i un mediu propice desf ur rii afacerilor de tot felul. Majoritatea ora elor romane aveau cel pu in un spa iu amenajat n acest scop.

Casele si gradinile romane Pe marile proprietati, centrul domeniului era villa. La obarsie, villa era casa de locuit a proprietarului, adaptata nevoilor culturii agricole. Colibele pastorilor de pe Palatin, cu armaturei lor de lemn, cu acoperisul lor de paie, cu peretii de chirpici, au fost foarte curand inlocuite de case facute din piatra. Aceste case nu aveau decat o singura camera. Cea care va deveni mai tarziu tablinum, in locuinta romana clasica unde traiau stapanul si copii sai. Uneori mici chilii sprijinite de zidul curtii serveau drept locuinte pentru servitori sau ca staule pentru vite. La tara , locuinta s-a completat cu o gradina pentru zarzavat, care se intindea in spatele asa numitului tablinum si care avea legatura cu o curte interioara printr-un culoar ce mergea de-a lungul acestui tablinum. Mai presus de toate romanilor le placeau tufisurile umbroase, izvoarele, grotele in stanca si gradinarilor elaborasera o intreaga arta a peisajului natural, in care se conjugau artificial si primitivismul calculate. Gradinarii romani au fost cei care au inventat dimensiunile artistice ale merisorilor si in general ale arbustilor cu frunzele necazatoare. Astefel gradina semnifica intreaga natura in omnipotenta sa. Parcurile romane posedau izvoarele si fantanile arteziene specifice tipului baroc de gradina.

Societatea Rurala Viata de tara, cu fermele ei, incepea la portile Romei: Ianiculum, Campia Vaticanului, Esquilinul, tarmurile raului Anio erau pline de gospodarii, in care copiii, ginerii, cultivau ogoarele sub autoritatea capului de familie. Ei nu cumparau aproape nimic; mancau foarte rar carne, in zilele de sarbatoare, cand se oferea zeilor sacrificiu, dar nu taiau boi sau vaci, animale prea pretioase sau rezervate pentru ceremoniile oficiale pe ca re magistratii le celebrau in numele intregului stat. Indeobste, victima era un porc sau un miel. Carnea de porc, conservata prin sare dregea gustul legumelor, care formau esenta hranei, mai ales cel al verzei, din care se obtinuse un numar foarte mare de varietati. Legumele erau cultivate de catre taranca, in gradina din preajma casei; se gaseau in aceasta a doua camera nu numai verze, ci si praz, sfecla, ruta, cicoare, castraveti etc.

Cultivau si vita de vie. Desi vita a fost cultivata din vechime pe teritoriul roman, consumarea vinului, a fost, in practica, foarte restransa; in plus, era interzis femeilor sub amenintarea pedepsei cu moartea. In orice caz, e sigur ca unele practici religioase incurajau consumarea vinului; el era unul dintre cele patru lichide ale sacrificiului , pe picior de egalitate cu laptele, sangele si apa, se intrevedea in el o putere magica. Tratatul lui Cato, contine si retete de bucatarie rustica . Reteta asa numitei placenta, data de asemenea de catre Cato, evoca aluaturile bucatariei orientale facute cu branza si indulcite cu miere.Aceste dulciuri se serveau la masa stapanilor, dar uneori si la cea a bucatarilor; era vorba de o bucatarie simpla, care utiliza ca ingrediente numai produsele gospodariei .

Familia In Roma antica viata de familie a alcatuit multa vreme baza societatii romane. La origine, viata de familie este dominate de atotputernicia tatalui exercitata legal asupra sclavilor casei, dar totodata asupra nevestei si copiilor sai. Pater familias putea dupa plac sa recunoasca copii care ii avea de la sotia sa, ori ii expunea in afara casei abandonandu -i cui i-ar fi dorit, ceea ce, in practica insemna condamnarea la moarte sau in cel mai rau caz la sclavie. Casatoria era hotarata de catre capul familiei, iar inclinatiile celor interesati nu erau deloc consultate. Era celebrata o logodna, care constituia un angajament solemn si religios al ambelor familii. Dupa consultarea zeilor, se schimbau niste inele, care aveau o culoare simbolica. Baietii erau considerati apti pentru casatorie la varsta de 14 ani, iar fetele deveneau nubile la 12 ani. In ajunul casatoriei logodnica oferea pa pusile sale larilor (stramosii familiei) casei parintesti. In aceasi zi, ea imbraca o tunica alba facuta dintr-o stofa tesuta potrivit unui procedeu arhaic si retinuta pe talie de un nod dublu. Pieptanatura era aranjata cu ajutorul unui instruent special(h osta coelibaris), parul era impartit iin sase suvite inconjurate de bentite pentru a fi apoi reunite intr-un coc. Dupa aceea se aseza un voal portocaliu. Cateodata se aseza cate o cununa de flori si diverse bijuterii, un colier de aur si diverse bratari. In picioare purtau sandale de aceasi culoare ca si voalul. Baiatul era imbracat in ajunul nuntii cu o tunica de culoare alba, simbol al puritatii. In picioare purta sandale.Mijlocul era incins cu o centura din piele. Nunta ca si in zilele noastre era un prilej de bucurie. In tot acest timp instrumentisti din flaute si harpe creau o atmosfera placuta. Tanara familie aducea jertfe zeilor casnici pentru intarirea noii familii.De obicei invitatii la nunta aduceau cu ei daruri simbolice, punand astfel temelia noi i familii.

Imbracamintea
mbracamitea romanilor se caracteriza, nainte de toate, prin simplitate: nu necesita nici croiala aproape deloc si nici cusatura, interventia croitorului de profesie era minima. Vesmntul national si oficial al romanilor, dar care era interzis taranilor, muncitorilor simpli si sclvilor, era toga: o bucata de stofa alba groasa de lna alba, taiata n forma de elipsa sau de semicerc cu un diametru care putea ajunge pna la sase metri. n epoca imperiala se purta tot mai mult toga colorata - potrivit unor anumite norme : toga mparatului era rosie, a generalilor victoriosi era de purpura cu broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani, precum si a naltilor magistrati sau a unor categori de sacerdoti era tivita cu o fsie de purpura. mbracarea togei, potrivirea eleganta a cutelor, era o operatie foarte complicata.n casa, barbatii purtau tunica - larga si lunga pna sub genunchi, strnsa la mijloc cu o centura. Iarna se mbracau chiar doua sau trei tunici una peste alta. Confectionata din doua bucati de stofa, cusute ntre ele, dar lasnd loc pentru brate si cap, tunica nu avea mneci - cel putin pna n secolul al II-lea e.n.; pentru ca un secol mai trziu sa se poarte tunica cu mneci chiar lungi. n oras, se purta peste tunica toga, dar oamenii saraci si sclavii umblau numai n tunica. Femeile purtau, direct pe piele, o camasa de in, iar n jurul bustului o fsie de pnza.n timpurile vechi mbracau si ele toga, dar apoi toga a fost rezervata exclusiv barbatilor.n locul ei, peste camasa purtau o tunica lunga pna la pamnt, numita stola, cu mneci lungi sau fara mneci, prinsa cu un cordon. Peste stola, un fel de sal din lna colorata, numit palla, acoperea umerii; un capat a l pallei se nfasura pe un brat, celalalt cadea pna la pamnt, iar cu un fald al pallei, femeia si acoperea capul, caci o remeie romana nu iesea niciodata n oras cu capul descoperit. Aranjarea pallei pentru a forma un drapaj frumos si elegant era o operatie tot att de complicata ca cea pe care o cerea toga barbatilor. ncaltamintea de rigoare a barbatilor cnd purtau toga era un fel de ghete din piele subtire, fara tocuri, fixate pe picior cu sase curele.nsa mult mai comode, mai practice si mai putin costisitoare erau sandalele. n casa, att barbatii, ct si femeile, ale caror tipuri de ncaltaminte nu se deosebeau de cele ale barbatilor, puratu papuci de stofa, n diferite culori.Taranii si soldatii purtau saboti. Romanii umblau cu capul descoperit, iar cnd ploua, si puneau o gluga.Vara, pentru a se apara de razele soarelui prea puternice, purtau o palarie cu boruri largi.Pentru sclavii eliberati, semnul dinstinctiv era bereta. Gama bijuteriilor romane era de o infinita varietate. Ine le pe toate degetele, care erau mult mai fin lucrate la femei dect la barbati, agrafe, bratari purtate pe brate, la ncheietura minii si la glezne; si apoi diademe de aur, eventual cu pietre pretioase, si bijuteria cea mai scumpa - cerceii - , pendantivi, cteva perechi purtate deodata, spre a atrage atentia catre clinchetul lor. n schimb, barbatii aveau ca singura podoaba inelul.Inelul barbatilor servea drept sigiliu, ntiparirea lui avnd valoarea unei semnaturi autografe.

Societatea romana Societatea Romei antice a fost organizat ntr-o ierarhie strict definit , n care fiecare persoan i avea rangul s u apreciat dup origine i avere, care-i determin drepturile i obliga iile. Popula ia definit dup origine este mp r it mai nti n oamenii liberi i sclavi. Cei liberi se mpart n cet eni romani, liber i i peregrini. Cet enii romani n scu i liberi au fost mp r i i n mai multe clase, att dup str mo i ct i dup propriet ile de inute: patricieni, plebei, nobili i cavaleri. n categoria oamenilor liberi intrau liber ii (sunt fo ti sclavi care au fost elibera i de c tre st pnul lor) i peregrinii (str inii) care, ns , nu beneficiaz de cet enia roman i de drepturi juridice. Sclavii, fiindc nu sunt considera i persoane juridice, nu au nici un drept politic sau privat.

Dreptul roman-Legea celor XII table Cele mai multe civiliza ii din antichitate au fost conduse prin obiceiuri sau prin hot rri date dup bunul plac al regilor i preo ilor. La Roma acestea reglementau existen a cotidian din ora ncepnd de la organizarea timpului (ex. = calendarul). Ini ial dreptul roman se aplica patricienilor, folosindu-se de tradi ii. n prima jum tate a secolului al V-lea .Hr.are loc o revolt a plebeilor care considerau c i ei aveau dreptul s cunoasc i s interpreteze un cod de legi. Drept urmare, i face apari ia Legea celor 12 table, crea ia unei comisii formate din 10 membrii (decemvirii) ce a abordat toate domeniile de drept, subliniind care erau procedurile ce trebuiau s fie urmate pentru toate crimele. Ei au f cut o lege transparent , care n teorie se aplica tuturor cet enilor, proclamnd egalitatea dintre patricieni i plebei. Locul central in "Legile celor XII Table" il ocupau prevederile referitoare la organizarea familiei (era interzisa casatoria dintre patricieni si plebei; era declarata autoritatea nelimitata a parintelui), la proprietate (furtul in timpul zilei era sanctionat cu amenzi mari si cel din timpul n optii era pedepsit cu moartea) si la succesiune (era declarata libertatea de a lasa mostenire). Textul original al Legii celor XII Table - gravat pe 12 table de bronz, expuse in For, distruse in timpul incendierii Romei de catre gali in 387 i.e.n. - a fost reconstituit pe baza scrierilor unor juristi romani si a dispozitiilor juridice ulterioare.Din izvoare scrise aflam ca, in scoli, chiar dupa patru secole de la publicarea lor, elevii erau obligati sa invete pe de rost textul acestui monument juridic, care se considera ca in acest fel contribuie in mod fundamental la educatia cetateneasca a tineretului. Datele despre aceste legi ce ne-au fost transmise sunt limitate, n special, n ceea ce prive te aplicarea lor n cazul femeilor, a p turii s race sau a popula iei format din str inii a eza i n Roma. Ne este cunoscut modul n care a fost aplicate legile pentru membrii claselor privilegiate ale societ ii romane. Legile celor 12 table, cunoscut de to i romanii pe de rost, sunt completate n timpul Republicii de legi emise de comi ii, senat i magistra i.