Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
destindea atmosfera si se scoteau cravatele de la gaturile intepenite. Asa ca ne-am retras undeva in spatele casei, pe treptele bucatariei ce dadeau in curte si am incercat sa incropim de un "dar de nunta". "Daca ne iese, batrane, ma incuraja Nichita, daca, nu - Nu - ce pisica Penelopei!" Asta cu "pisica Penelopei" era naduful lui de serviciu, pentru ca Nichita nu injura! Era un tip teribil de pudic. Chiar daca, enervat sau la vreun bai, o zicea pe aia cu "p.... ma-sii", avea un fel caraghios de a pronunta "i"-ul din primul cuvant, ca pe un "e", ca si cum s-ar fi ferit de sonoritatea agresiva a cuvantului. De altfel, cu abilitatea-i extraordinara de a face asociatii de cuvinte si idei, reusea sa gaseasca formule mult mai picante si senzuale decat popularele injuraturi neaose. Si, cum spuneam, ne-am asezat pe treptele bucatariei si am inceput; el scria si stergea in aer, eu transpuneam totul pe corzile chitarei. Pret de vreun ceas. Pana cand am fost descoperiti de amfitrioni, ocazie cu care am aflat ca fusesem dati disparuti deja! Nichita mai ales, caci eu eram doar o constanta in ecuatia respectiva, epsilonul traditional. Am incheiat jam session-ul fara sa fi ajuns la o concluzie, dupa parerea mea, si am intrat in sufrageria intesata de lume, unde am fost primiti cu urale de comesenii care, intre timp, se "umanizasera" suficient incat sa se simta bine toata lumea. Si numai ce-l aud pe Nichita, senin ca o floricica, anuntand ca aveam un dar pentru Miri! Incredibil - n-aveam nimic! Si totusi m-am vazut apucand chitara si m-am auzit cantand, fara sa uit vreunul dintre cuvintele pe care nu mi le aminteam, piesa NUNTA... "Latrau cainii, latrau caii/ cand veneau ahei, ahaii/ cand capul cel retezat/ imi cadea ne-ncoronat..." S-a cantat de nenumarate ori in acea seara. Si de atunci inainte..."duce-ma si dulce-ma / nastema si moare-ma!..."