DUMNEZEU N OGLIND

Dintotdeauna oamenii au dorit s-i imagineze divinitatea Au ncercat diferite chipuri, au alergat dup nluci efemere Departe de ei i de lume, au cutat lumina i viaa, Dei adevrata lumin se afla aproape de ei, chiar la tot pasul n propria lor fiin i-n tot ce-i viu pe-acest pmnt. Aadar cutat-au n zadar, i ceea ce gseau era departe de ateptrile lor i asta deoarece credeau cu trie n propriile lor nscociri, n propriile lor fantezii. Adevratul chip al divinitii rmnea ns ascuns privirilor celor netiutori, Chinuii de himere i vise. De ce oare se-nelau amarnic n sincerele lor cutri ? De ce imaginile lor vor fi fost lipsite de via i duh ? Poate c sun absurd, poate c nu-i de crezut, poate Dar n zarea nemuririi, aproape de marginea tcut a universului, Spaiul i timpul se dilat, Distorsionnd Pn i Chipul celui fr de Chip, Lumina fr de ntuneric, Viaa cea fr de Moarte, icoana celui ce desparte, Ziua de noapte, Viaa de moarte, ntregul de parte. Cnd priveti spre Dumnezeu, cnd te afli singur n fa-i, Tu chip de lut nenorocit i palid imagine-n oglind a celui neptruns, Cnd crezi c poi cuprinde Prin cuvintele tale neroade, Absolutul Cnd crezi c poi vedea printr-un ciob, Infinitul Ori vrei s surprinzi pentr-o clip, Nenumitul i vrei s cunoti dintr-odat, Negnditul Atunci, te-neli amarnic, iubite om nevolnic i faci ca s transpar n lume, spiritul demonic. E greu, dar nu imposibil, s ptrunzi pe crrile abrupte ce urc nspre Infinit, i totui nu pierde Sperana, De-ar fi imposibil, atunci totul ar fi n zadar Totul ar fi deertciune. Dar nu, exist un sens Iar acest sens, nu poate omul s-l gseasc Dect n sine nsui, i fiecare adevr descoperit Prin trud i jertf, chiar dac nu-i supremul Adevr Cu toate acestea-i hran i balsam sufletului su zbuciumat. Ciudat fiin izvort-a din suflarea dttoare de via, a bunului demiurg, Ciudat ca nsi Creatoru-i Ce-i de-te chip dintrnsul, suflare din propria-i suflare. Iar omul, pe lng toate aste minuni, primit-a n dar O sacr misiune, s duc nceputul su nainte S recreeze o lume, din propria-i strlucit minte S mplineasc iar mai apoi s desvreasc opera, Opera nceput de Creatorul su, s-i dea chiar sensuri noi, i n cele din urm s duc mai departe Pn-n ntunecata zare, mesajul su nemuritor, ce pururi rmne-n inimi oare ? Sau se va fi pierdut odat cu pierderea inocenei i a copilriei, Ori va strpunge veacurile cu a sa tainic chemare Spre Ceruri, spre Eternitate, cci Dumnezeu tu eti. ROBERT TRIF (6.10.2000)