The lost art of listening

Atunci cand cineva ajunge la terapie cu o poveste de spus ( si daca n-a ajuns acolo si o spune apropiatilor poate ), cum e ea de cele mai multe ori ? Una de glorie, de incantare, de speranta nemarginita ? Mai putin probabil E una in care abunda dificultatile, insatisfactiile, durerile. Narativistii le numescpovesti saturate de probleme. Daca nu esti terapeut sau persoana care prin natura meseriei e antrenata sa asculte ce faci atunci ? In cazul in care nu-I spui direct : n-am timp de tine si de povestea ta dramatica si esti din categoria celor care vor sa ajute asculti si tu cum poti. Uneori, atunci cand esti realmente interesat, e mai simplu .Alteori e necesar un efort sustinut pentru a ramane alaturi de povestitor. E ascultarea importanta in terapia narativa ? Si cum anume trebuie sa asculti astfel incat sa l intelegi pe celalalt, sa-i arati aceasta si sa poti sa fii coautor al unei noi povesti alternative , mai bogate, mai pline de sens pentru el ? Vara aceasta ,participand la o ceremonie definitionala in cadrul grupului de reflectie narativa, s-a ivit un prilej bun ca sa ma gandesc mai serios la intrebarile acestea Ce-a fost neobisnuit a fost faptul ca persoanelor din auditoriu li s-a cerut sa nu intervina cat timp s-a desfasurat povestirea . Am vazut atunci ca in ciuda consemnului a existat tentatia de a interveni , pentru ca nu-i asa ?, asta facem, unii dintre noi in conversatiile cotidiene : interlocutorul spune ceva si noi simtim imperios nevoia de a completa spusele, de a adresa intrebari.Apoi, cand a venit randul auditorilor sa re-povesteasca povestirile auzite, li s-a cerut ca relatarea a ceea ce a insemnat pentru ei sa se afle in postura de martor sa se faca avand in centru povestea initiala. Si ce-am observant cu aceasta ocazie, e ca acest consemn a fost destul de greu de respectat , manifestandu-se tendinta de raportare mai degraba la experienta proprie , pornind de la povestea celuilalt. Ce inseamna sa fii de-centrat, cum faci sa nu fii tu in centru cand asta se intampla, de multe ori, aproape natural,as zice ( cel putin in cazul meu ) . O sa ofer mai jos cateva citate din cartea M.P. Nichols : The lost art of listening , tradusa la noi la editura Trei. , carte care s-a legat minunat de framantarile mele in privinta a ceea ce inseamna sa asculti cu adevarat : Ascultatul sincer implica o suspendare a sinelui . Nu observi intotdeauna acest lucru deoarece este reflexiv si considerat de la sine inteles si pentru ca, in majoritatea conversatiilor vorbim pe rand.Dar se poate sa te surprinzi repetand in gand ce vrei sa spui chiar in timp celalalt vorbeste.Sa asculti nu inseamna doar sa te abtii sa vorbesti .Ca sa asculti cu adevarat trebuie sa iti amani nevoile, sa uiti ce vrei sa spui si sa te concentrezi sa devii un vehicul receptor pentru celalalt ( op. cit ,2010, p. 114 ).

Frumos spus. Sa asculti inseamna sa operezi intr-un alt mod sa fii in stare sa te dai pe tine deoparte pentru a face loc celuialt, sa iesi din propriul cadru de referinta pentru a intra in cadrul de referinta al celuilalt pentru a-l recunoaste, a-l remarca, a-l valida ( destul de aproape de ceea ce narativistii numesc postura decentrata . Spune Nichols ca Altruismul ascultatului adevarat este greu de mentinut si astfel , in anumite modalitati ne amagim crezand ca ascultam,cand de fapt nu e asa. ( op. cit,2010,p.122 ). Iata cateva ( detaliate, intr-o maniera plina de umor in pp 122-132 ) : -asta imi aduce aminte de atunci cand ( traducere : am o poveste mai tare - vai , cat de ingrozitor ! ( traducere : amaratule, vai de capul tau. Ce ne facem cu tine ?) -ei bine, daca as fi in locul tau( traducere : Nu ma mai deranja cu problemele tale si rezolva-le ) -ai auzit-o pe aia despre .. ( traducere : nu conteaza ce spuneai; grijle tale sunt plictisitoare ) - nu te simti asa ! ( Traducere : nu ma intrista cu supararea ta ) - nu am mai vorbit dj despre asta ? ( traducere : de ce ne mai legam inca de chestia asta ? ) - stii ceva? ( traducere : nu conteaza ce te preocupa ; orice imi vine mie in cap este cu siguranta mai interesant Inchei sperand ca v-am trezit interesul pentru cartea lui Nichols si dorindu-mi ca in lumea asta sa existe cati mai multi oameni care sa stie cum sa asculte ! Cu bine, Cristina