Dragostea - un drog?

12 februarie 2009 Daca tinem la proprietatea termenilor, ar trebui ca expresia 'te iubesc din toata inima' sa fie inlocuita cu expresia 'te iubesc din tot creierul'. Inima este perceputa de toata lumea drept centrul iubirii, insa din punct de vedere neurologic, centrul iubirii este creierul, iar o echipa de neurologi americani a anuntat descoperirea circuitului neurologic al iubirii, explicand biologia acestui sentiment prin interactiunea dintre imagini formate pe creier, hormoni si gene, informeaza Associated Press, citata de Agerpres (12 februarie). Aceste descoperiri se aplica atat pentru cei indragostiti de putin timp, pentru cei ce se iubesc de o viata, dar si pentru cei ramasi cu 'inima' franta dupa despartirea de persoana iubita. Dragostea are o un fundament biologic si am reusit sa descoperim o serie de mecanisme importante care alcatuiesc aceasta baza,' a precizat Prof. Larry Young de la Centrul national Yerkes de Studiu al Primatelor din cadrul Universitatii din Atlanta, coordonatorul echipei de cercetari. In cazul oamenilor, exista patru mici zone ale creierului care formeaza un asanumit 'circuit al dragostei'. Prof. Bianca Acevedo, de la Colegiul de Medicina Albert Einstein din New York, face parte din echipa de cercetatori care a reusit sa identifice aceste regiuni ale dragostei, regiuni ce au nume fara valente romantice - zona ventrala tegmentala (VTA), nucleus accumbens, palidum ventral si respectiv nucleul raphe. Centrul iubirii este insa in micuta zona in forma de lacrima, ventrala tegmentala. Aceasta regiune se activeaza la oamenii care se indragostesc si ramane aprinsa la cuplurile care se iubesc chiar si dupa 20 de ani. Despre VTA se stie ca este o regiune de maxima importanta pentru sistemul de recompense localizat in creier. In aceasta regiune sunt plasate celule care produc dopamina pe care o trimit apoi in diferite alte regiuni ale creierului, a explicat Helen Fisher, cercetator si profesor la Universitatea Rutgers. 'Aceasta parte a sistemului nervos devine activa atunci cand o persoana incearca sa cucereasca cel mai important premiu al vietii biologice: un partener pentru reproducere', a mai adaugat ea. Astfel, cercetatorii sustin ca dragostea are acelasi efect chimic asupra creierului ca dependenta de un drog. 'Dragostea este o dependenta, o dependenta minunata atunci cand totul merge bine, dar si o dependenta care te face sa suferi ingrozitor atunci cand te desparti de subiectul ei. Oamenii ucid pentru dragoste si aleg sa moara pentru dagoste, a mai adaugat prof. Fisher. Suprapunerea dintre dragoste si dependenta suna totusi foarte prost, a comentat si prof.Bianca Acevedo. 'Dragostea ar trebui sa fie ceva frumos si inaltator, dar are niste cauze biologice clare. Scopul acestui sentiment si al mecanismului biologic din spatele sau este de a ne tine alaturi de partenerul de viata', a mai adaugat ea. Insa, cateodata, dragostea nu reuseste sa ne tina impreuna. Oamenii de stiinta au decis astfel sa studieze creierul unor subiecti care au trecut recent prin despartiri dureroase de persoana iubita si au identificat astfel o serie de activitati cerebrale in zona nucleus accumbens, zona 1

ce este asociata puternic de dependenta. 'Cei care se despart din diverse motive de persoana iubita trec printr-o etapa asemanatoare sevrajului unui dependent de droguri', sustine Lucy Brown, neurolog la Colegiul medical Albert Einstein. De asemenea, in cazul ce-i drept mai special, al cuplurilor care se iubesc cu aceasi pasiune si dupa 20 de ani de relatie, cercetatorii au descoperit activarea altor doua regiuni ale creierului - palidum ventral si nucleul raphe. Palidum ventral este zona asociata atasamentului si elibereaza hormoni impotriva stresului. Nucleul raphe produce serotonina, substanta care induce un sentiment de calm. Aceste doua arii impreuna, sunt raspunzatoare de sentimentul de relaxare 'ca si cand nimic nu ar putea merge rau', pe care persoanele indragostite il simt una in prezenta celorlalte, conform lui Lucy Brown. Aceste patru regiuni cerebrale circumscriu aria in care se formeaza sentimentul de dragoste si atasamentul fata de partener, iar intelegerea felului in care acestea functioneaza ar putea duce, spre exemplu, la aparitia unor pastile bazate pe hormonii eliberati in creier, destinate persoanelor care sufera dupa despartirea de persoana iubita.

5 SUBSTANTE NE 'DICTEAZA' EMOTIILE 12 Mai 2006 Atunci cand suntem stresati, in creierul nostru se activeaza secretia de neurotransmitatori, care ajuta la mentinerea echilibrului ce ne da puterea de a actiona, gandi, simti. Problema apare cand in creierul nostru nu exista neurotransmitatori in cantitati suficiente. Pe langa imposibilitatea de a ne gasi linistea si calmul, apar tulburari de somn, precum si imposibilitatea de a ne pastra logica intacta atunci cand ne simtim amenintati. Centrul nostru cerebral emotional este reprezentat de actiunea si interactiunea a cinci substante sau neurotransmitatori principali - opioidele, GABA, serotonina, dopamina si norepinefrina. Aceste substante mediaza fiecare sentiment, reactie, emotie pe care o traim. De exemplu, furia este o emotie ce apare in mod normal atunci cand experimentam la un anumit nivel o frustrare sau ingrijorare, cand suntem jigniti sau in contextul unui stres emotional, familial, psihologic. Cercetatorii au descoperit insa ca furia apare si fara motive aparente, atunci cand avem un nivel scazut de serotonina in sange. Atunci ne pierdem imediat rabdarea, suntem iritati, pusi pe harta, ne enervam din cel mai mic motiv si, din pacate, suntem gata sa actionam coleric sau violent. Oamenii cu un nivel scazut de serotonina sunt mai sensibili la zgomote, la anumite imagini, izbucnesc foarte usor in plans. Multi isi gasesc refugiul in dulciuri concentrate, un alt asa-zis drog al creierului. Cauza dereglarii nivelului de serotonina nu este cunoscuta, dar medicii presupun ca rezulta dintr-o expunere indelungata la stres. Dopamina este responsabila pentru simtul placerii, euforiei, controlul apetitului, controlul miscarilor si puterea de concentrare. Asadar, un nivel scazut de dopamina determina lipsa placerii, 2

dereglarea apetitului, imposibilitatea de a iubi . Un nivel scazut de opioide duce la iritabilitate, furie fara motiv aproape, pierderea cu usurinta a temperamentului si controlului. In acest context, multi oameni simt chimic nevoia de a consuma opioide sau alcool, pentru a se elibera de aceste sentimente de furie si frustrare, ce-i domina neincetat. Nivelul scazut de opioide poate determina insa si secretia permanenta, crescuta a dopaminei, ducand la oboseala emotionala, anxietate, o stare permanenta de alerta. Si scaderea GABA poate duce la depresie si la instalarea unui sentiment de neadaptare. Cercetatorii au aratat ca, daca unul din cei cinci neurotransmitatori nu mai este deloc secretat, individul respectiv moare. Creierul uman este capabil sa sintetizeze acesti neurotransmitatori cu conditia de a avea permanent materia prima - nutrienti din alimente - 100 g peste, 300 ml lapte integral, 30 g branza, 30 g carne de curcan zilnic. Ajuta si suplimentele speciale pentru hranirea celulei nervoase, bogate in special in aminoacizi, vitamina B6, acid folic, acizi grasi omega 6 si omega 3.