Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!

Părintele Isaia, în Matericul, colecţia “Comorile pustiei“, îngrijită de Ignatie

Monahul, Editura Anastasia (1995), spunea că nimeni nu se poate mântui fără Liniştire.

“Dracul te face să umbli tot mai mult în afara chiliei până te aruncă în
desfrânare. În chilie să rabzi neajunsurile si greutăţile pustniceşti şi să nu rabzi
desfrânarea, ci s-o tai de la început de cum apare. Pentru aceasta trebuie să nu vezi faţă
bărbătească (femeiască), chiar de ar fi cel mai mare duhovnic. Iubeşte Biserica, dar mai
degrabă iubeşte Chilia. Sârguieşte-te să-ţi împlineşti canonul de metanii şi de
închinăciuni până la sfârşitul vieţii tale. Câştigă-ţi cu mâinile tale hrana ta cât îţi este de
trebuinţă, tot ce este în plus este lăcomie. Nu te încurca a lua de la unii ca să dai la alţii,
ca nu cumva să te robeşti celor ce ti-au dat şi aşa să-ţi pierzi Binecuvântata Liniştire.
Ţine postul de fiecare zi. Nu asculta sfatul dracului care zice că aşa te poţi îmbolnăvi.
Acesta este lucrul lui Dumnezeu: postul, privegherile, închinăciunile, metaniile,
răbdarea in chinurile nevoinţei, rugăciunea neîncetată, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătoasa(-ul). Fără Liniştire nici nu se poate
dobândi această rugăciune, oricât s-ar strădui cineva. Rugăciunea aceasta este
începutul şi sfârşitul mântuirii“.

Nici viii şi nici morţii nu pot vedea pe Dumnezeu dacă nu au luptat în toată viaţa
lor să-şi învieze sufletul. Lupta este pentru supravieţuire sufletească întâi şi trupească de
la sine. Doar sufletul viu poate vedea pe Dumnezeu, iar ,,cel ce crede în Mine, chiar de va
şi muri, va trăi”. Neurcând, coborâm şi coborârea este uneori catastrofală. Să nu fie
aceasta!