Opera Orioniana

ACTUL 1: Cine poate stii pe unde calatoresc fiintele curioase? Ele sunt niste flori care isi asteapta gradinarul atunci cand vine primavara. Fiinte puternice care curg spre misterul insondabil. Imaginati-va pentru un moment ca sunteti acele fiinte care asteapta, niste copii fara parinti care se uita cu mirare la lumea din jur si se simt parasiti. Ajungeti pe o planeta straina si nu stiti cine sunteti. Simtiti un flux psihic subteran, asemanator curentilor oceanici de adancime, dar nu reusiti defel sa va descoperiti originea. Astfel incepe drumul copiiilor pamantului care incearca sa afle cine sunt ei cu adevarat. Voi sunteti acei copii. Piesa incepe cu un portal (un cerc mare) care este luminat incet incet, iar prin acel portal vin unul cate unul un grup de Orionieni condusi de o regina (care inca nu stie ca este regina iar grupul nu stie ca sunt orionieni). Ei nu isi amintesc de unde vin, cine sunt, sunt ca niste copii fara parinti care se uita cu mirare la lumea din jurul lor si se simt parasiti. Ei sunt telepatici, parca pot auzi gandurile fratilor lor care cauta cu disperare raspunsuri, dar nu sunt constienti de acestea si nici de puterile lor. Pe fundal se pot proiecta vocile oamenilor din grup. Voci indistincte si nelinistite care cauta ceva. Ei incearca sa isi aduca aminte de mostenirea lor, de originile lor, dar nu reusesc. Orionienii se roaga ca golul din u moproiectezi cateva imagini pe un cearsaf) intr-o succesiune rapida. Apar castele, apar piramide, razboinici, magie, foc si sabie. Ei simt un sentiment de siguranta relativa, pentru ca au ceva la care sa se raporteze, desi nu inteleg imaginile. Dupa cateva secunde, o lumina strabate toata scena, un flash puternic, iar grupul orionian simte ca au primit un mesaj telepatic pe care il rostesc cu voce tare. Actorii spun hotarat:

Din negura adanca a timpului noi venim. Intrarea grupului Orionian se face pe un fragment din muzica lui Franz Liszt - Hungarian Rhapsody No.2, inainte de final, fragmentul acela foarte dificil din opera - cand pianul suna ca o orchestra. Cu cat creste intensitatea si ritmul muzicii cu atat actorii intra mai brusc prin portal. Intrarea poate fi mai lunga sau mai scurta. Ideea e sa fie un efect interesant, totul sa mearga atat de repede, intrarea sa fie atat de rapida incat orionienii sa fie uluiti. Ei continua sa danseze pe muzica, pentru a arata natura jucausa si vioaie a caracterului lor, in timp ce restul grupului intra prin portal. Dupa ce intra in dimensiunea pamantului, fiecare dintre ei incepe sa cerceteze mediul inconjurator, cu uluire dar si cu o mirare profunda. Ei nu actioneaza ca un grup dar totusi fac acelasi lucru, exploreaza mediul inconjurator. La final, dupa ce toti au intrat dispare muzica din Lizst si vine o muzica calma, relaxanta (pentru a oferi contrast scenei), si in acel moment apare lumina care ii strabate ca un val pe toti. In acel moment actorii tresar si rostesc mesajul telepatic primit, pe un ton care arata adancimea psihologica a fiecaruia: Din negura adanca a timpului noi venim. Dupa cateva momente, grupul o recunoaste pe regina (care bineinteles inca nu stie ca este regina) ca fiind liderul lor, se uita la ea pentru indicatii iar ea le spune: Voi sunteti fratii mei, uniti cu mine. Trebuie sa gasim apa, lemne si mancare. Grupul nu raspunde dar merge sincronizat, legati de conexiuni telepatice invizibile, pentru a gasi resursele necesare. Desi ei sunt frati, inca se simt putin strani. Desi si-au simtit reciproc gandurile cand au venit pe Pamant, ei nu erau in totalitate siguri, dar acum mergand in tacere si ascultand linistea eterna si maiestuasa a

noptii, cu pasi sincronizati (si la aceasta scena trebuie sa arati ca exista legaturi intre membrii grupului), cautand resurse, ei devin constienti. Apare o constientizare instantanee. Se uita unul la altul, apare o reamintire iar regina da glas gandurilor nerostite ale grupului spunand uimita de descoperire: Noi suntem uniti in telepatie si empatie! Iar grupul spune: Suntem o singura minte. O minte de grup, facand si un gest prin care isi impreuneaza mainile in V, in zona capului. Realizandu-se aceasta legatura telepatica, regina spune: Putem merge separat pentru ca mereu vom fi impreuna. Se uita la un frate, are un moment de ezitare, isi amineste numele lui si ii spune: Daniel, ia cativa frati si cauta lemne. Se uita la o sora: Diana, mergi cu surorile tale dupa apa. Iar restul veniti cu mine dupa mancare. Ne intalnim langa poarta. Daca aveti nevoie de ajutor, lasati gandul vostru sa zboare in zare si ne vom reuni. Grupul asculta si incuvinetaza, Daniel cu grupul taie lemne, Diana ia apa, iar regina culege fructe exotice dintr-un pom si ii spune: Te onoram pentru ca ne hranesti. Orionienii inca traiesc intr-o stare de inceput, o stare edenica in care nu cunosc dualitatea. Ei inca simt o legatura profunda cu mediul inconjurator. Grupul se aduna langa poarta dimensionala, Daniel si Diana fac focul (impreuna pentru a arata ideea ca la inceputurile timpului, societatea era mult mai echilibrata, rolurile de gen nu erau atat de separate, barbatii stateau cu copii iar femeile vanau de asemenea) si apare o discutie simpla, si aici actorii improvizeaza... cateva replici (pot fi mai multe replici decat cele pe care le-am scris):

Oare unde suntem, imprejurimile par familiare si totusi atat de straine? De ce ma simt atat de bine, ca si cum sufletul meu este usurat de o povara grea si necunoscuta? Cate resurse sunt in jur. Avem ce manca, putem face focul si ne putem gasi usor un adapost. Regina, de unde venim? +In acest moment, Regina nu stie ce inseamna cuvantul regina si il intreaba pe un membru al grupului: Ce inseamna regina? Diana ii spune: Nu stiu. Va trebui sa descoperi. Va trebui sa descoperi taina papadiilor. Regina zambeste si ii spune lui Dainiel: Daniel, daca apa unui rau de munte s-ar decide intr-o zi sa nu mai curga ce ai face? Daniel cade intr-un gand lung, obosit dupa ce a taiat lemne, nu stie ce sa raspunda, zambeste inocent si ii ofera reginei un fruct. Ea mananca din mana lui si cei doi se saruta usor. Diana o atinge pe mana pe regina si spune: Regina, cum simti vantul pe pielea ta? Regina: Ca vocea pamantului care vibreaza in fiecare copac. Grupul este prins intr-o atmosfera mistica, mananca din mana fiecaruia fructe, legume, se ating usor pe umeri, pe spate, pe brate pentru a intari adanca conexiune telepatica si spirituala dintre ei. Scena este foarte scurta si vine firesc.

Regina zambeste si spune: Haideti sa facem o rugaciune. Cineva din grup spune: Nu vreti sa cantam mai intai? Sugestia este acceptata, grupul canta usor o melodie cu iz de humus si de iarba uda. Ei incep sa cante Hare Krishna, Hare Rama, bat din palme si se clatina usor. Pe fundal apar copaci in care cresc cristale multicolore. Sufletul colectiv al grupului, vibratia lor colectiva da nastere la acele cristale. Pe fundal sunt desenati copaci cu cristale. Actorii se uita la acele cristale si stiu ca este o materializare a gandurilor avute. Diana se duce sa culeaga un cristal verde. Il ofera reginei cu un gest de admiratie si iubire si ii spune: Pentru tine. Iti ofer cristalul nostru. Multumesc. Regina ia cristalul si o imbratiseaza. Apoi, grupul se strange mai unul langa altul, pun palmele pe coapsele fiecaruia, inchid ochii si le apare o imagine (proiectata pe un cearsaf) cu o mare preoteasa din Orion care le spune: Din plasma Creatiei noi am apus! si aici trebuie folosita o voce din afara acestei lumi. O voce feminina puternica. Infatisarea preotesei este urmatoarea: Are un par foarte bogat lung cu multe impletituri. Hainele sunt lungi si culoarea este inspre verde auriu. Ea poarta un fel de toiag cu un cristal in varf. Infatisare naturala, asemanatoare unui druid. Preoteasa le mai spune grupului: Eu sunt o minte completata perfect prin prezenta trupeasca, la fel cum si voi puteti fi daca intelegeti triunghiul. Cautati in casa voastra si veti gasi comoara.

Fiecare membru simte un curent subteran puternic, astfel incat fiecare il atinge pe celalalt pe inima si spune cu o voce relaxata: Comoara. Grupul intelege conexiunea dintre minte/trup, intelege spiritualitatea adanca din vocea feminina, dar nu cunosc simbolismul triunghiului si nici polaritatea din ei. Regina il intreaba pe Daniel: Daniel, ce simbolizeaza triunghiul? Nu stiu. Inteleg conexiunea minte/trup, simt oceanul de intelepciune al vocii feminine, dar triunghiul? Tu ce crezi Diana? Ideea este sa arati ca grupul este omogen si deoarece sunt o minte de grup nu exista ierarhie, nu este nevoie de ea, chiar daca regina este liderul lor. Ce propune cineva este acceptat de grup, initiativa individuala este acceptata imediat. In mintea de grup este acceptata si pretuita individualitatea fecarui membru. Diana: Haideti sa lasam mareele infinite ale somnului sa aduca raspunsul cel bun. Regina, maine vii cu mine dupa apa dis de dimineta? Regina: Da, o sa ne sculam mai devreme. Somn usor fratii si surorile mele. Grupul: Somn usor Regina. ACTUL 2: Grupul adoarme, noaptea tainica vine bland, iar din spatele scenei, luminiile pe scena se sting complet, din spate incepe sa vina o

statuie de forma unui razboinic (pentru simplitate poti sa pui doar o armura cu o sabie). Statuia ajunge langa ei si ramane acolo, grupul se trezeste din somn si incepe sa cerceteze razboinicul. La inceput nu stiu ce sa creada despre el. Se invart de cateva ori in jurul lui si Diana spune: Opriti-va. Regina ce putem face? Regina: Haideti sa spunem fiecare cate un cuvant in timp ce ne uitam la statuie. Daniel: Te referi la prima impresie care apare in mintea noastra? Diana: Da. Raspunde Diana in locul reginei (care pica putin pe ganduri) fiindca simte gandurile ei. Grupul incepe (fiecare actor spune cel putin un cuvant) sa spuna cuvinte, actorii sunt surprinsi sa descopere sensul necunoscut al cuvintelor: rusine vina apatie frica pofta manie invidie anihilare umilire gelozie ura anxietate frica negare sclavie

jale dispret disperare frustrare indoliala Cuvintele sunt rostite pe un ton neutru, deoarece orionienii inca nu au intrat in conflictul polaritatii. Ei nu cunosc aceste cuvinte, dar parca intuiesc sensul lor. Regina spune: Daniel, eu nu simt nimic cand aud aceste cuvinte. Tu ce simti? Daniel: Va simt aproape fratii si surorile mele si atat. Haideti sa mergem cu toti la lac. Am vazut un lac frumos ieri cand am fost dupa lemne. Apa ne va regenera mintea, corpul si inima. Veniti dupa mine. Grupul merge la lac, alearga din cand in cand unul dupa celalalt (in fundal se aude muzica lui Vivaldi - Primavara), se tavalesc in iarba si rad. Cand ajung la lac, actorii se stropesc cu apa si se simt bine, dar in departare vad aievea doi oameni cu infatisare parentala, care stau langa un pom. Grupul Orionian parca aude (ca si cum vantul aduce cuvintele) cateva cuvinte ale celor doi oameni, care dispar imediat ce sunt observati: Am creat prototipurile omului adamic si le-am trimis sa exploreze lumea. Ei nu trebuie lasati sa manance din Pomul Vietii. Aici proiectezi iarasi pe cearsaf (daca nu poti sa faci scena altfel) doi oameni langa un pom, oamenii care au o statura mai parentala/superioara, ei spunand: Am creat ... La vederea oamenilor, Diana ii spune reginei: Regina, vantul nea adus cuvintele celor doi oameni. Oare noi suntem Adam, cei

care nu au voie sa manance din Pomul Vietii? De ce nu avem voie? Regina are un moment de inspiratie si spune: Pentru ca ne vom aduce aminte cine suntem si de unde venim. Grupul se intoarce inapoi la poarta, pe drumul de intoarcere culegand fructe, lemne si aducand apa. Daniel le arata unde sa mearga. Ei sunt tulburati si nu mai par a fi atat de apropiati, dar in curand starea lor dispare complet, parca o forta ii impinge intr-o directie pozitiva. Cand ajung acasa, danseaza in cerc, pe o muzica indiana: Holy Song din Mangal Padney. Incep sa danseze cu energie. Apoi se aseaza langa foc si se pun in meditatie. In curand aud o voce masculina din fundal: Daca veti manca din Pomul Vietii, veti cunoaste mostenirea voastra. Noi suntem sufletele cu centrul albastru, prietenii vostrii din Sirius. Grupul iese din meditatie, regina ii spune lui Diana: Diana, trebuie sa descoperim cine suntem. Diana intreaba grupul: Da. Vreti sa facem o calatorie? Sa vedem mai mult din lumea in care am ajuns? Sa vedem noi flori, noi lacuri si munti pana cand vom stii cine suntem? Ce spui, regina? Ce spuneti? Toti din grup spun: Da. Regina: Bine atunci, vom pleca dis de dimineata. Sa lasam somnul sa ne regenereze corpul, fratii si surorile mele. ACTUL 3:

Grupul pica intr-un somn foarte adanc, obosit de evenimentele zilei. Muzica relaxanta de meditatie, apoi tunete/bubuituri puternice. Grupul nu aude nimic deoarece toti dorm adanc. Prin poarta vin 3 vrajitori negrii, se uita spre spectatori si unul dintre ei spune: Din eterul infinit am venit sa bem fantana calda a Pamantului. Apa noastra este apa psihicului colectiv al pamantenilor. Venim cu magie si fulgere, despicand pacea ancestrala, spulberand linistea noptii. Foc cu foc noi cucerim lumi. Apoi vrajitorii se uita catre grup si le spun: Voi sunteti copii nostrii. Urmariti steaua si veti afla cine sunteti!. Apoi vrajitorii scot de sub roba o plasa (sau un dispozitiv), in care apare si planeta Pamant (dar sa fie vizibil ca este planeta Pamant) si vorbesc intre ei: Pamantul este proprietatea noastra. Sa incepem pregatirile pentru a-l cucerii. Vom chema in curand cuirasierii. Incep sa miste dispozitivul, sa faca calcule matematice, apoi cand termina se intorc prin poarta. Grupul se trezeste dimineata din somn si parca aud aievea cuvintele vrajitorilor, apoi cuprinsa de revelatie Regina spune: Noi suntem copii Orionului, iar planeta pe care am ajuns se numeste Pamant. Daniel spune: Sa urmarim calea vanatorului, steaua care ne duce acasa. Diana: Uitati-va in stanga voastra. Pe cearsaf apare proiectata imaginea cu complexul piramidelor din Egipt iar deasupra lor dispusa centura Orionului, pentru a simboliza corelatia dintre pozitia piramidelor si centura. Grupul urmareste steaua si in timp ce merg in aceasta calatorie, observa ca in timpul noptii le-a aparut tatuat pe frunte un cristal.

Dupa un moment de contemplare, regina o intreaba pe Diana: Diana, unde ne va duce steaua? La matricea universala, unde vom privi in profunzimea noastra. Daniel, ce crezi ca vom descoperi pe drum? Daniel: Pamanteni. Trebuie sa ne ferim de ei fiindca noi suntem diferiti. Ii vom observa de la distanta si vom invata de la ei. Regina ce inseamna cristalul din fruntea noastra? Regina: Ca esenta noastra, sufletul nostru, este aproape de a se cristaliza. Suntem aproape de a privi in camerele infinite ale psihicului nostru si a descoperi cine suntem. Grupul merge inainte condus de Daniel si observa polaritatea umana: Observa razboaie (si aici poti sa pui actori care sa se bata cu sabiile intre ei), observa religie care se foloseste de un zeu manios (actori care spun unor credinciosi Mania lui Dumnezeu se va abate asupra voastra), observa sclavie economica (actori care sunt sefi nesuferiti), ura (intre doi indragostiti), lipsa de respect pentru planeta, foamete, abuzuri asupra copiilor. Daca nu ai suficient de multi actori poti sa proiectezi filme. De fapt, fara actori, are un efect mai puternic sa proiectezi filme, cu revolutii, razboaie, etc. Grupul se uita la filme si incepe sa le fie din ce in mai clar cine sunt ei. Trebuie sa sugerezi faptul ca grupul se uita de la distanta si nu este inca implicat in acele drame. Ei sunt detasati fata de aceste drame. La sfarsitul calatoriei grupul ajunge la un profet, un vrajitor alb zen (care sta intr-o pozitie zen de meditatie) si Diana il intreaba: Cel alb care aduci cunoastere din vid, cine suntem noi? Voi sunteti copiii Orionului, oameni care nu au cunoscut inca polaritatea. Lumina si intunericul, dragostea si ura, pozitivul si

negativul va sunt straine. Semintele polaritatii se afla in voi. Trebuie sa le intelegeti pentru a le integra. Regina trebuie sa mearga singura pana la matricea universala, iar restul grupului trebuie sa traiasca printre focul nestavilit al oamenilor. Astfel, veti intelege polaritatea si veti gasi forta superioara care o va echilibra. La capatul drumului veti forma triunghiul. Mergeti cu incredere, cunoasterea vidului va va indica pasii. Vrajitorul pleaca, grupul se tine de maini in cerc, isi unesc capurile, pentru a forma o legatura telepatica mai puternica, inteleg ca ce a spus vrajitorul alb este calea pe care trebuie sa mearga si se despart. Inainte sa se desparta, Daniel spune: Suntem o singura minte in mai multe corpuri. Nu suntem niciodata despartiti. Regina mergge spre matricea universala iar restul grupului merge printre oameni unde fiecare se implica intr-o lupta cu ei. Fiecare individ incepe sa se bata cu fulgere si nu mai actioneaza ca si un grup, iar dupa o lupta crancena in care de abia au scapat, se aduna toti si Daniel spune: Nu putem lupta cu foc contra foc. Trebuie sa gasim o alta cale. Dupa aceasta constientizare, ei se afla intr-un impas. Nu stiu ce sa faca si o asteapta pe regina sa le ofere o solutie. Daniel: Diana, trebuie sa o cautam pe regina. Diana: Frati si surori, sa trimitem gandurile noastre in zare. O cauta telepatic pe regina (in fundal se poate pune un vant mai puternic pentru a simboliza traseul gandului), si ea le spune ca nu a gasit inca solutia.

Regina: Nu am ajuns la sala oglinzilor si inca nu am gasit o solutie. Voi continua sa caut, aveti incredere. Diana, cum te simti? Cum va simtiti? Diana: Suntem intr-un impas. Ne-am luptat cu oamenii si nimeni nu a castigat. Speram sa gasesti o solutie... Comunicarea este brusc intrerupta deoarece regina a ajuns intr-o zona cu interferente. Regina merge pe drumul catre matricea universala (sala polaritatiilor) si se intalneste cu marea preoteasa din Orion, in carne si oase de data aceasta cu aceeasi imbracaminte, preoteasa descrisa la inceputul piesei. Preoteasa din Orion ii spune pe un ton cald: Aminteste-ti ziua cu sabia, tu, Isis, esti sub semnul pacii. Iisis: Multumesc preoteasa. Regina isi aminteste numele sau, il rosteste: Isis. Isi aminteste de zilele cu razboi de pe Orion. Isi spune: Trebuie sa gasesc o alta cale. Preoteasa aproba gandul ei rostit, Isis o imbratiseaza pe preoteasa, preoteasa ii ofera toiagul si apare o lumina puternica care le strabate pe ambele femei. Preoteasa ii mai spune la final: In sala matricei universale vei gasi varful triunghiului. Apoi te vei intoarce la grupul tau si le vei arata legea superioara. Umbla numai pe calea ta.. Iisis se simte transformata, regenerata, vede o pasare Phoenix in zbor (proiectata in fundal) se desparte de preoteasa si merge purtata de un val in sala matricii universale. ACTUL 4 (Final): In sala matricii universale, Isis gaseste un calculator divin inspirat care ii arata polaritati. Pentru simplitate pot sa fie proiectate in spate, mai multe perechi (sau pe un ecran LCD), scrise cu litere artistice iubire - ura, bine rau, inger-diavol, absent prezent, adevr - minciun, armonie - discordan, ascensiune - coborre, autentic - fals, batran tanar, belug - srcie, cald rece, claritate - confuzie, concret abstract, credincios ateu, curaj fric, demnitate laitate, dens - rarefiat, deschis nchis, elastic rigid,

finit - infinit, frumos urt, furios calm, ilegal legal, ipocrit sincer, linite glgie, material spiritual, natere moarte, orgolios modest, pedepsi - a ierta, prezent absent, rsri apune, real imaginar, sobru vesel, tare - ncet, tenacitate inconsecven, unifica - a dezmembra, violent calm; polaritati care incep sa se deruleze din ce in ce mai repede. Iar pe fundal se poate pune o muzica de meditatie, pentru stimularea glandei pineale. Asadar, apar noi si noi polaritati, noi si noi combinatii de dualitate, pana cand aparent Isis se pierde in infinitele fatete ale lor. Ea contempla maretia divina, miscarea aparent haotica si simte o uimire profunda in inima sa. Este fascinata de miscarea obiectiva a polaritatiilor. Intelege ca ele sunt infinite, ca divina creativitate este infinita. Este prinsa in vraja viziunii. Isis este atat de prinsa, simte o asemenea tensiune incat se roaga la Dumnezeu sa ii dea o solutie. Soarele Central, Bijuteria lumii, Tot Ceea Ce Este, spune-mi ce sa fac!. In acel moment de tensiune maxima o voce puternica spune: Iubirea este templul. Iubirea este legea superioara. Polaritatiile incep sa dispara (peste combinatiile de cuvinte incepe sa apara o inima din ce in ce mai mare). Inima inabusa polaritatiile. Isis intelege ca integrarea polaritatiilor se face numai prin iubire. Intelege ca varful triunghiului este iubirea. Pe Isis vine o lumina albastra care o spala complet. Isis sta dreapta si lacrimi ii curg din ochi, pe toata fata, pe piept pana cand se simte regenerata, transformata de iubire (nu trebuie sa fie neaparat lacrimi, cum simte actorul). Se aude o melodie care simbolizeaza transformarea si victoria (All is one), lumina albastra curge in continuare pe ea. Isis intelege. Se intoarce la grupul sau. Cand se intoarce, grupul o primeste bucuros, ei simt ceva la ea, ea le transmite puterea inimii. Incep sa se lege cordoane rosii de inima fiecaruia (sau sfori rosii). Isis scoate o sfoara rosie si incepe sa ii lege pe toti, grupul participa si el in mod egal.

Diana: Telepatia este si la nivelul inimii! Daniel: Suntem imersati in inima fiecaruia! Isis: Inima este puterea superioara! Este un moment de constientizare profunda, grupul sta in matricea sforilor. Daca s-ar putea ar fi super sa fie tuburi luminesciente de lumina rosie care sa uneasca grupul. Dupa cateva momente de liniste adanca, incep sa vina fiinte prin poarta din Orion. Vin vrajitori, lideri ai societatiilor secrete, razboinici, etc pentru a cucerii Pamantul. Ei fac miscari bruste, vraji, incantatii, incearca sa atace grupul Orionian, cei din grup se strang langa regina, dar nu defensiv, grupul intelege intr-un final polaritatea. Vin din ce in ce mai multi vrajitori, grupul orionian se roaga in liniste, cu palmele caus in dreptul inimii, incepe melodia What if God will send his angels de la U2 si in timpul primului refren cand Bono spune What if God will send his angels, incep sa vina ingerii prin portal, fratii mai mari ai lor. Grupul Orionian impreuna cu ingerii danseaza cu Vrajitorii negativi, nu este nici o tensiune, nici o polaritate, nici o lupta. Incep sa apara raze de lumina din toate directiile, iar vrajitorii pleaca prin portal. Lumina este multicolora. Sunetul vine de peste tot, si sunt si cativa actori in public care canta si ei refrenul lui Bono (actorii imprastiati prin public se scoala in picioare si incep sa cante in momentul cand ingerii vin prin portal). Dupa ce vrajitorii pleaca, toti actorii, si cei din public si cei de pe scena scot un cristal care incepe sa lumineze. El simbolizeaza noua lumina. Iisis spune jumatate catre public, jumatate catre grupul Orionian: Aceasta este Lumina noastra Orioniana, mostenirea fiecarei fiinte de pe Pamant. Copii nostrii, ea este si in sufletul vostru. Numai ea va aduce plinatate vietii. Pastrati-o in fiecare zi si viata voastra va exploda in sincronicitate. Din portal incep sa vina fratii lor pozitivi. Se imbratiseaza, se bucura ca se reintalnesc.

Grupul nou venit de ingeri, printre care si marea preoteasa orioniana, le spune grupului Orionian. Preoteasa vorbeste in numele grupului de ingeri: De acum inainte lumina este in fiecare dintre voi (spre grup dar si spre spectatori). Extazul este samanta Universului, dreptul divin al tuturor fiintelor. Desi ne vom intoarce pe Orion, suntem mereu cu voi. Va vom ajuta sa construiti un Pamant nou, fratii si surorile noastre. Suntem cu voi si va iubim adanc. Regina si grupul incuvinteaza in tacere, ea ii ia emotionata de mana pe cei din grupul sau si pe fratii din Orion, toti se unesc intrun cerc foarte strans. Pe fundal se aude o muzica: Love Signal. Cateva momente de tacere. Grupul de ingeri pleaca inapoi prin portal, grupul de Orionieni ii saluta, se uita in jur si Isis spune: Vom construi o lume noua. Actorii stau cateva momente si piesa de teatru se termina. Magia ramane in povestea nepovestita a grupului Orionian care alege sa ramana si sa creeze o lume noua. IMBRACAMINTEA: Actorii sunt imbracati lejer, deoarece au ajuns intr-un tinut cald. Haine naturale, cu motive florale, asemanatoare persoanelor hippy. Vrajitorul alb haine albe, parul nu neaparat alb. Vrajitorii negrii haine negre si nu neaparat cu glugi pe cap, Regina Orioniana: Am descris-o. Dispozitivul vrajitorilor negativi poate fi o simpla bila cu sarme in ea, iar pe acele sarme sunt dispuse cateva planete.

Steaua dupa care se ghideaza grupul Orionian (cu piramidele si centura orionului) e urmatoarea: piramidele lui Keops si deasupra pusa centura Orionului.