Sfantul Grigorie Decapolitul de la manastirea Bistrita-Valcea Minunata ctitorie a boierilor Craiovesti adaposteste, inca de la sfarsitul veacului al XV-lea, moastele

unui sfant cu numele Grigorie Decapolitul. Unele stiri privitoare la viata sa se gasesc intr-o lucrare scrisa de Ignatie Diaconul, care fiind contemporan cu Grigorie, a cunoscut mai multi ucenici de-ai sai, care i-au relatat felurite aspecte legate de viata si nevointele sale duhovnicesti. De aici aflam ca el s-a nascut in orasul Irinopolis din Decapolea Isauriei, in sud-estul Asiei Mici, care apartineau pe atunci Imperiului bizantin. Se crede ca s-a nascut prin anii 780-790, deci tocmai in vremea cand a avut loc Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din anul 787, care a condamnat iconoclasmul, adica pe cei care respingeau cultul icoanelor. Facea parte dintr-o familie instarita, mama sa Maria fiind si o femeie foarte evlavioasa. La vremea potrivita, a fost dat la invatatura, pentru a putea fi mai tarziu de folos semenilor sai. Inca de copil manifesta o inclinare spre cele duhovnicesti. Lua parte la slujbe, se ruga, citea Sfanta Scriptura, facea fapte de milostenie, arata o dragoste sincera fata de toti cei din jurul sau. Adesea se retragea in locuri ascunse pentru a se ruga si a medita. Apoi a respins indemnul parintilor sai de a se casatori cu o tanara aleasa de acestia si s-a retras in Muntii Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricina ca se dovedise un vrednic aparator al cultului icoanelor. Aratandu-i dorinta de a se calugari, episcopul l-a indemnat sa intre intr-o manastire din apropiere, pentru a se initia in tainele vietii monahale. Intre timp, tatal sau a murit. Mama sa, afland unde este, l-a indemnat sa plece intr-o alta manastire, unde era un alt frate al sau, ca impreuna sa-si duca mai usor viata de calugar, inchinata numai lui Dumnezeu. A ascultat deci indemnul evlavioasei sale mame si s-a asezat in acea manastire, alaturi de fratele sau. Dar in curand si-au dat seama ca egumenul manastirii, ca si unii calugari, trecusera de partea iconoclastilor, adica a dusmanilor icoanelor. Plin de ravna pentru apararea dreptei credinte si a hotararilor luate de Sinodul al Saptelea ecumenic, Grigorie a avut curajul sa mustre pe egumen in fata tuturor calugarilor din obstea respectiva. Acesta a poruncit insa ca Grigorie sa fie batut. In aceasta situatie, cu trupul plin de rani, tanarul monah a fugit intr-o alta manastire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a ramas timp de 14 ani. Urcand mereu pe treptele vietii duhovnicesti, a cerut ingaduinta sa se retraga intr-o pestera din Muntii Isauriei, pentru a trai singur. A trait aici mai multi ani, luptand cu ispitele si cu lipsa de hrana, dar staruind mereu in rugaciune si meditatie, in legatura tainica neincetata cu Dumnezeu. Curatit astfel de patimile trupesti si sufletesti, imbunatatitul sihastru a auzit o chemare de sus care l-a indemnat sa paraseasca pestera si locurile natale, pentru ca sa poata fi de folos si altora. Dand urmare indemnului venit de sus, Grigorie se indreapta spre Apus, intampinand multe lipsuri si chiar prigoane. Petrece o iarna intreaga intr-o manastire din Efes, apoi cu o corabie ajunge in orasul Proconez, unde a fost gazduit in casa unui om sarac, a carui casa Dumnezeu o binecuvanteaza cu cele trebuitoare traiului. Paraseste pe acest crestin ospitalier in ascuns si ajunge la Enos, in Macedonia, unde este batut de un tanar, dar cuviosul se roaga lui Dumnezeu sa-l ierte. Cu o corabie, ajutat de niste pirati, uimiti de curajul sau, ajunge in Tesalonic, unde este gazduit intr-o manastire de catre egumenul Marcu. Impreuna cu un calugar de aici, se indreapta spre Roma. Au mers pe uscat pana la Corint, in sudul Greciei. Se imbarca pe o corabie, ajungand pana la Roma. Acolo a trait cateva luni nestiut de nimeni. Vindecarea unui demonizat il face insa cunoscut, dar el pleaca in ascuns in Siracuza Siciliei, unde s-a ascuns intr-un turn. A vindecat si aici

cativa bolnavi prin rugaciunile sale si a indrumat spre o viata curata pe multi locuitori ai orasului. Din Sicilia se reintoarce in Grecia, la Hidros, unde era sa fie ucis de adversarii icoanelor, dar este izbavit prin voia lui Dumnezeu, dupa cum a scapat si din alte incercari. Ajuns in Tesalonic s-a asezat in manastirea Sfantul Mina. Aici devine foarte cunoscut prin darul sau de a prezice viitorul, dar si prin viata sa aleasa. Ignatie Diaconul, care i-a scris viata, aminteste multe din vindecarile savarsite de el prin puterea rugaciunii, ca si multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci cand era nevoie, impotriva ereticilor sau necredinciosilor. Avea o putere deosebita asupra demonilor. Mai multi calugari si credinciosi stapaniti de duhuri necurate au fost vindecati in urma rugaciunilor cuviosului Grigorie. Virtutile cu care era impodobit, ca si darul vindecarilor l-au facut pe Grigorie vrednic sa primeasca taina preotiei. Si-a continuat viata cu aceeasi ravna spre cele sfinte, in folosul semenilor sai. Spre sfarsitul vietii, Dumnezeu i-a dat o boala grea. Vestea suferintei sale s-a raspandit repede, ajungand pana la Constantinopol, unde se gasea si unchiul sau Simeon, acum foarte batran, dar aruncat in inchisoare pentru darzenia cu care apara cultul icoanelor. Acesta il instiinteaza pe Grigorie unde este, aratandu-i dorinta de a se revedea. In ciuda bolii de care suferea, Grigorie pleaca din Tesalonic la Constantinopol, unde il afla pe unchiul sau eliberat din temnita. In curand a si murit intr-o manastire din capitala imperiului, in ziua 20 noiembrie 842. Dupa cateva luni, in martie 843, a fost convocat la Constantinopol un sinod local, care a restabilit pentru totdeauna cultul icoanelor, a aruncat anatema asupra tuturor ereticilor din primele opt veacuri de viata crestina si a randuit Duminica Ortodoxiei si anume prima din postul Pastilor, ca zi de biruinta a dreptei credinte asupra tuturor dusmanilor ei. In scurt timp mormantul Cuviosului Grigorie a devenit cunoscut, datorita minunilor care se savarseau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om garbov care s-a atins de trupul sau, ce era dus spre inhumare, precum si a unor indraciti. Dupa trecerea unui timp, calugarii din manastirea in care era ingropat au hotarat sa-i scoata trupul si sa-l aseze intr-o racla. Ramasitele sale pamantesti erau intregi si neputrezite, incat acum puteau fi socotite ca sfinte moaste. Nu stim cand s-a facut slujba speciala de canonizare a noului sfant, numit de acum inainte Grigorie Decapolitul, dupa provincia in care se nascuse. Ele au ramas intr-o manastire din Constantinopol, intemeiata de ucenicul sau Iosif Imnograful. Au ramas aici mai bine de sase veacuri, probabil pana dupa anul 1453, cand Constantinopolul a fost cucerit de turci. O traditie spune ca racla cu moaste a fost dusa atunci, de monahii care o pazeau, in Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost asezate intr-o manastire, savarsindu-se alte minuni in jurul lor. Din acest loc le-a cumparat, in ultimii ani ai secolului al XV-lea, banul Barbu Craiovescu, care le-a adus in manastirea Bistrita din Oltenia, ctitoria familiei sale. Barbu insusi s-a calugarit aici sub numele Pahomie. De atunci si pana astazi cinstitele sale moaste se gasesc tot in manastirea Bistrita. Drept aceea, credinciosii romani mai ales cei din Oltenia au aratat o cinste deosebita moastelor Sfantului Grigorie Decapolitul, venind sa se inchine in fata lor si sa-i ceara ocrotire. Un invatat mitropolit grec, Matei al Mirelor ( 1624), care a trait multi ani la manastirea Dealu, i-a alcatuit o slujba, la rugamintea egumenului Teofil al Bistritei, viitor episcop al

Ramnicului, apoi mitropolit al Tarii Romanesti. Aceasta a fost tiparita in greceste la Bucuresti, in 1692 (impreuna cu Slujba Sfintei Parascheva). Mitropolitul Dosoftei al Moldovei prezinta pe scurt viata Sfantului Grigore in cunoscuta sa lucrare aghiografica Viata si petrecerea sfintilor (4 vol., Iasi, 1682-1686). In 1753 s-a tiparit la Ramnic o Carte osebita a Sfantului Grigorie Decapolitul, care cuprinde viata sa pe larg, slujba care se savarseste in ziua trecerii sale la Domnul, adica la 20 noiembrie, precum si paraclisul sau. In manastirea Bistrita s-au copiat mai multe manuscrise care cuprind viata si paraclisul sau. Slujba si viata lui (sinaxarul) au fost trecute apoi in toate editiile romanesti al Mineiului pe noiembrie. De asemenea, este trecut in toate Vietile de sfinti care s-au tiparit in romaneste. Chipul sau este zugravit in mai multe biserici din tara noastra. Bucurandu-se de aceasta aleasa cinstire, la 28 februrarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana. De-acum inainte el va fi cinstit in toate locasurile de cult ortodoxe romanesti, prin slujbe si rugaciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul sau, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la aceasta generalizare in cadrul unor mari solemnitati bisericesti in octombrie 1955. Viata Sfantului Grigorie, de smerenie, rabdare, blandete, milostenie, staruinta in rugaciune, dragoste de Dumnezeu si de semeni, ca si darzenia cu care a aparat dreapta credinta, poate constitui si pentru noi, credinciosii de neam roman, o pilda vrednica de urmat. Sa-l rugam sa ne ocroteasca si sa-l cinstim zicind: Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, Sfinte, noi ce izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca unul ce ai indrazneala catre Domnul, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie (din Acatistul sau, Condacul 1).

Ilie Diana