Planul lectiei Obiect: Subiect: Obiective: Comunicare Comunicare - sa utilizeze corect si adecvat limbajul de specialitate n diferite contexte; - sa utilizeze

deprinderi si competente de dialog, de dezbatere publica a unei probleme; - sa aprecieze diferite perspective de gndire si de actiune; sa- si dezvolte si sa utilizeze competente de munca n echipa, de cooperare si/ sau competitie. Durata: Bibliografie: 2h Gheorghe Ilie Frte, Curs de Teoria comunicarii Frank E. X. Dance, Conceptul de comunicare, 1970 Continutul: Conceptul de comunicare se confirma prin chiar definitia etimologica a acestuia: 727f54h "comunico, -are, -avi, -atum"= a face comun (dnd), a mparti ceva cu cineva, a mpartasi; a face comun ( lund), a- si asocia, a lua asupra sa. Totusi, nu orice interactiune este o forma de comunicare. Def. Comunicarea este procesul prin care afectele ( emotiile, sentimentele), cunostintele sau comportamentele unui individ sau ale unui grup de indivizi sunt modificate prin folosirea semnelor. Privita ca un proces n desfasurare, comunicarea, n general, consta n transmiterea si schimbul de informatii, de mesaje ntre persoane, n circulatia de impresii si de comenzi, n mpartasirea de stari afective, de decizii si judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivelul particular interior al fiecarui individ. Comunicarea si informatia sunt n strnsa relatie, n contrast si n succesiune, daca vorbim despre timpurile n care traim.

Daca analizam cultura comunicarii si comunicarea culturilor, trebuie avut n vedere un concept esential, anume comunicarea relationala, care cuprinde constientizarea, blocajele indivizilor, managementul conflictului si al stresului. Comunicarea n dezvoltare presupune un grup mic de cel putin trei persoane dar nu mai mult de 15, care trebuie sa aiba un scop comun. Apare aici si conceptul de "sinergia grupurilor" adica interconexiunile vazute sau nevazute dintre indivizii respectivi. Grupurile de indivizi ofera totdeauna oportunitatea de a avea noi prieteni. Exista mai multe categorii de grupuri: grupuri de lucru grupuri de gndire-grup think grupuri mediate-pe internet, pe chat, la o TV, etc. n fiecare grup de indivizi exista anumite roluri: 1. Roluri de grup initiator contribuitor cautator de opinii elaborator si coordonator de programe evaluator critic energizatorul tehnicianul procedual inregistratorul 2. Roluri sociale: ncurajatorul

armonizatorul observatorul 3. Roluri individuale:

agresorul dominatorul Mihai Dinu, n lucrarea sa "Comunicarea" vorbeste despre religie ca fiind un fapt de

comunicare: "Nu crede n Dumnezeu, ci crede n posibilitatea de a comunica cu el". Noica este de parere ca n acest tip de cunoastere sunt evidente limitele inerente ale expresiei verbale. Aidoma altor notiuni de larga circulatie, conceptul de comunicare pare mai usor de folosit dect de definit. Frank E. X. Dance n Conceptul de comunicare, da cteva definitii comunicarii: schimbul verbal de gnduri sau idei; transfer, transmitere, schimb sau mpartasire; procesul care uneste parti discontinui ale lumii vii; raspunsul discriminatoriu al unui organism la un stimul. Cea mai importanta distinctie privind actele de comunicare are drept criteriu natura semnelor utilizate. n acest sens, va fi considerata verbala acea comunicare n care intervin exclusiv cuvinte- fie n forma acustica, fie n forma grafica- si nonverbala, comuinicarea realizata cu ajutorul indicilor, iconilor sau simbolurilor. Comunicarea verbala se desfasoara fie sub forma orala, fie sub forma scrisa. Dupa estimarile unor cercetatori, vorbirii si ascultarii ( prin care se realizeaza comunicarea orala) li se dedica mai mult timp si, implicit, mai multa importanta dect scrierii si citirii ( prin care se realizeaza comunicarea scrisa). Astfel, Ray Birdwhistell a constatat ca din totalul timpului consacrat comunicarii verbale, 53% este alocat ascultarii, 16% vorbirii, 14% scrierii si 17% citirii. Potrivit aceluiasi autor, o persoana vorbeste pe zi circa10 minute, iar o propozitie obisnuita ( din limba engleza) dureaza aproximativ doua secunde si jumatate. Dincolo de exactitatea acestor cifre, un lucru este indiscutabil: comunicam verbal mai ales sub forma orala si ne plasam de cele mai multe ori n ipostaza de ascultatori.

Ascultarea este procesul prin care este receptat si interpretat un mesaj oral. Putem spune ca un comunicator a ascultat un mesaj daca si numai daca: a auzit cuvintele rostite de vorbitor; si-a ndreptat atentia asupra lor; a interpretat mesajul receptat, ntelegndu- l; a memorat informatia mesajului. Comunicatorii care esueaza n practicarea unei ascultari efective se grupeaza n cel putin 5 categorii: ascultatori lenesi; ascultatori care si astepta rndul sa vorbesca; ascultatorii nesiguri; ascultatorii egotisti; ascultatorii egotisti; ascultatorii concurenti. Cele mai multe obstacole n calea unei ascultari efective sunt legate de: diferentele de perceptie ( influentate de sex, vrsta, starea fizica si psihica, memorie, temperament, apartenenta sociala etc.); graba n formularea concluziilor; stereotipii; lipsa de interes; deficitul de cunoastere; constrngerile temporale; emotii;

conflictele de personalitate. Atitudini productive privind ascultarea:

ascultarea este o activitate dificila, nu este la ndemna oricui receptionarea; focalizarea atentie; ntelegerea; memorarea- retinerea; evaluarea critica- selectarea informatiilor ce corespund celor din mintea noastra si respingerea celorlalte; raspunsul.

ascultarea se desfasoara la mai multe niveluri de semnificatii atunci cand asculta mesajul, receptorul trebuie sa raspunda la ntrebari? cum se autoreleveaa emitentul? cum primeste emitentul relatia cu mine- se distanteaza? - se apropie? ce spune despre realitate, la ce se refera? ce reactie asteapta de la mine?

ascultarea esteo pricepere care reclama antrenament si exercitiu ndelungat; si ceilalti au ceva de spus; semnificatia ntregului mesaj depinde att de semnele verbale, ct si cele nonverbale suntem prea centrati pe cuvinte!

interlocutorul se uita n alta parte- fuge de comunicarea cu tine

mesajele contin informatii diferite sub aspectul importantei femeile speculeaza chestiunile de detaliu! ce vrea sa- mi spuna n primul rnd?

Activitati subsumate ascultarii productive: pregateste- te sa asculti! ndeparteaza sau controleaza distractiile fizice ( opreste telefonul, alarma unei masini, muzica); controleaza distractiile psihologice ( fii constient de predispozitie/ prejudecatile tale, de subiectele sau cuvintele la care raspunzi emotional; ntrzie derivarea concluziilor si eliminarile; amna evaluarea spuselor celorlalti); ncearca, n mod constient, sa preiei punctele de vedere ale celuilalt; parafrazeaza si verifica receptarea corecta a mesajului ( " daca nteleg bine, ai vrut sa spui ca...."). Conflictul este o forma de competitie n care o persoana cauta sa- l aduca pe rivalul sau n situatia de a ceda, conflictul este prezent la toate nivelurile realitatii. El stimuleaza creativitatea si contribuie la dezvoltarea personalitatii, dar are repercursiuni asupra structurii afective a persoanelor implicate si submineaza coeziunea sociala. Conflictele trebuie rezolvate prin luarea unei decizii. Strategii contraproductive de rezolvare a conflictelor: Evitarea sau redefinirea ( parasirea scenei conflictului, nchiderea n sine, " retragerea mentala", respectiv schimbarea problemei pe care este centrat conflictul sau definirea acesteia n termeni abstracti, incomprehensibili); Forta ( violenta fizica sau presiunea emotionala); Minimalizarea ( tratarea cu umor sau sarcasm a temei conflictului, respectiv amnarea rezolvarii acestuia pe considerentul ca timpul " vindeca" toate);

Blamarea ( criticarea rivalilor sau autonvinivatirea); Reducerea la tacere ( cel mai adesea, prin ridicarea tonului sau prin tipete); " desertarea sacului" ( n loc sa fie tratata problema actuala pe care este centrat conflictul, sunt puse pe tapet probleme foarte vechi);

" depasirea liniei rosii" ( destabilizarea emotionala a adversarului prin aducerea n discutie a unor aspecte penibile din viata acestuia) Posibilitati de rezolvare:

Deschidere ( punctele de vedere trebuie sustinute n mod franc, reactia la emsajele primite trebuie sa fie sincera, trebuie stapnite propriile afecte si gnduri si trebuie ndreptata atentia doar asupra chestiunii care face obiectul conflictului);

Empatie ( trebuie sa demonstram ntelegere pentru punctele de vedere ale celorlalti si trebuie validata prin mesaje usor receptat aceasta ntelegere);

Sustinere ( trebuie descris comportamentul celuilalt asa cum l percepem, trebuie sa ne manifestam afectele n mod spontan si trebuie sa dam de nteles ca suntem dispusi la schimbarea punctului nostru de vedere);

Abordarea pozitiva ( trebuie evidentiate punctele de acord si afectele pozitive fata de ceilalti);

Egalitate ( rivalul trebuie tratat ca egal ala nostru, fapt care poate fi demonstrat prin ascultarea acestuia). Interviul este o forma de comunicare interpersonala n care doua persoane interactioneaza

prin ntrebari si raspunsuri. Tipuri de interviuri: Informativ- se obtin opinii, perspective, predictii; Pesuasiv ( un vnzator determina clientul sa- i cumpere produsele); De evaluare- sunt surprinse performantele; De " iesire" ( atunci cnd un angajat si paraseste postul prin demisie);

De angajare; De consiliere ( specialistul cauta sa obtina informatii, pentru a- i da cele mai bune sfaturi clientului). Sfaturi:

nainte: - pregateste- te sub raport atitudinal, intelectual, fizic ( ct cum?) stabileste obiectivele: ce urmaresti? Pregateste ntrebarile si raspunsurile ( prefigurarea raspunsurilor) timp?, unde?,

n timpul interviului: Fa- ti o buna prezentare; Stabileste o relatie buna cu interlocutorul

Stadiul de intensificare: Demonstreaza abilitatile de a comunica efectiv la nivel interpersonal- maniera; Demonstreaza competenta si autopretuire

Dupa interviu: Recapituleaza mental inteviul Urmareste efectul interviului- follow- up

Aspecte privind maniera de a purta un interviu: Mentine un contact vizual adecvat: fixam fata, nu priviti persoana atunci cnd puneti o ntrebare dificila; Adopta o postura naturala, relaxata, curtenitoare; Demonstreaza prin raspunsuri verbale ca urmaresti ceea ce se comunica;

Plaseaza adecvat momente de tacere; Autorelevarea reactia ta trebuie sa includa aspecte personale relevante; concentreaza- te pe circumstantele prezente; D. Evans: " Trebuie sa fii spontan!"; Incurajeaza- tib interlocutorul sa- ti mpartaseasca informatia semnificativa pentru el;

Relatia Mareste ncrederea dintre tine si interlocutor; Ajuta- l pe interlocutor sa se concentreze pe problemele puse n limita resurselor disponibile.