O, padure

Intro: Intr-o lume parasita

Am gasit un singur pom.
Intrebatu-l-am ce-l doare,
Si mi-a aratat un om…

O, padure, de ce te clatini?

De ce nu ramai semeata,
asa cum te canta poetii?
De ce iti pleci fruntea
sub mana apasatoare a omului?

Cazi, cazi in mrejele omului geniu

si, totodata, prea putin stiutor!
Copacii tai, neurniti de secole,
acum se clatina: apoi cad.
Si-n prabusirea lor infioratoare
saruta pamantul; pamantul nerabdator
pentru o noua izbucnire vegetala.

O, padure, de ce te clatini?

ADF,
Brasov 1983