PICATURA

Roua, ce sta cu disperare

pe iarba alunecoasa si rara,
se teme de neiertarea unui soare
ce poate intarzie sa apara.

Cand soarele isi trimite aruncand

lancile sclipitoare la tir,
stropul de roua, asteptand,
simte varful mladiosului fir.

In speranta ca nu ar mai fi soare,

stropul de roua se agata
de iarba pe care simte ca moare,
amintindu-si de o povata:

Sa nu uite in scurtu-i drum

- alunecand spre pieire -
ca asemeni gandului de fum,
asteapta zadarnic iubire…

In scurtele-i clipe, ranitul margaritar

zareste – printre zabrelele din iarba –
iubirea! Si totu-i in zadar!
Inainteaza rece spre o lume mai alba…

ADF,
Brasov, 1983