Universitatea Lucian Blaga din Sibiu

Facultatea de Jurnalistica Specializare:Jurnalism, Anul I, Gr.II

Comunicare si Fenomenul Religios

Denominatiuni crestine contemporane Cultul Penticostal

Student: Andrei-Aurelian Pato

Prof. Coord.: Gabriel Hasmatuchi

11.16.2011

Inainte de a incepe prezentarea proiectului, as vrea sa mentionez motivele pentru care am ales aceasta tema: Tinand cont de faptul ca fac parte din membrii cultului penticostal, imi este mult mai usor sa vb despre propria denominatiune.

Al doilea motiv tine de dorinta mea de a cunoaste mai mult istoria cat si practicile trecute si prezente.

Al treilea motiv se refera strict la colegii mei, de a-mi cunoaste si intelege mai bine denominatiunea, prin intermediul acestui proiect.

Documentarea cu privire la realizarea proiectului a parcurs urmatorii pasi: 1. Colectarea informatiilor din materialele stranse pe parcursul celor 3 ani de apartenenta la acest cult. 2. Imprumutarea unor carti din biblioteca bisericii locale Emanuel de unde fac parte.
3.

Folosirea internetului pentru definirea unor termeni teologici.

4. Sfanta Scriptura-Biblia cu traducerea lui Dumitru Cornilescu ca argument temeinic pentru principiile prezentate.

Cultul Penticostal

Miscarea penticostala a aparut la inceputul secolului XX, pe ogorul unei miscari de trezire religioasa, ea insasi iesita din metodismul American. In Europa, calea fusese netezita de trezirea Tarii Galilor (1904-1906), eveniment ce a avut mari influente asupra dezvoltarii miscarii penticostale moderne. Penticostalismul este o continuare a miscarii de redesteptare a credintei, care a avut loc in secolul trecut. Pe la 1900, predicatorul American Charles F.Parham a inceput sa sustina ca asupra celor credinciosi coboara Duhul Sfant, acestia obtinand darul vorbirii in alte limbi (glossolalia), fiind considerat de catre crestinii Noului Testament un semn dat de Dumnezeu care insoteste botezul cu Duhul Sfant1. Potrivit textului din Scriptura, acest dar a fost primit de apostoli in ziua Cincizecimii2 si pentru ca a cincizecea zi se traduce in limba greaca prin penticosta, adeptii noii miscari religioase au adoptat denumirea de penticostali. Din S.U.A. miscarea penticostala s-a raspandit si in Europa, mai ales in Germania si Norvegia. Numarul credinciosilor a crescut relative repede, de la circa 1.000 in 1906 la peste 350.000 in 1936. Cercetarile lui David Barrett publicate in lucrarea World Christian Encyclopedia, au aratat ca in 1980 penticostalii erau cea mai mare familie de protestanti din lume, depasindu-i cu putin pe anglicani. In 1990, cercetarile intreprinse in continuare de Barrett indicau o crestere a numarului de penticostali si carismatici cu aproximativ 19.000.000 anual; cu 372.000.000 de aderenti, cele doua grupari au devenit cea de-a doua mare familie de crestini din lume, depasita numai de Biserica Romano-Catolica, cu 900.000.000 de membri. In acei ani, miscarea cuprindea 21% din toti crestinii. In 1995, numarul penticostalilor il depasea pe cel al membrilor tuturor celorlalte biserici protestante la un loc.

1.Fapte 2:4, 10:45-47, 19:6 2.Fapte 2:3-4

Numarul global al membrilor gruparilor penticostale si carismatice 1901 1945 1955 1965 1975 40 de membri 16.000.000 27.000.000 50.000.000 96.000.000 1985 1990 1995 2000 247.000.000 372.000.000 460.000.000 550.000.000

Cu toate acestea, penticostalismul nu este extrem de cunoscut sau mediatizat, lucru ce

se datoreaza si faptului ca membrii acestei biserici nu cheama oamenii la o noua religie, ci incearca sa sublinieze importanta existentei unei relatii sanatoase cu Dumnezeu in viata fiecarui crestin, indifferent de biserica de provenienta, rasa sau statut social. Prima comuniune penticostala din Romania a aparut in localitatea Paulis, judetul Arad, in anul 1922. In pofida unor persecutii la care a fost supusa inainte si mai ales in timpul celui de-al doilea razboi mondial, credinta penticostala s-a extins in mai multe regiuni ale tarii, in special in nordul Moldovei, in Banat si in Crisana. Asociatia credinciosilor penticostali s-a constituit in 1924. Si acest cult, ca si celelalte culte evanghelice, au avut de suferit, multi pastori fiind trimisi in inchisori sau lagare. Dupa 23 august 1944, Cultul Penticostal functioneaza in legalitate. Conform credintei penticostale, la baza vietii spirituale a fiecarui credincios trebuie sa stea convertirea personala, dupa care, se face botezul prin cufundare in apa, in numele Tatalui, Fiului si Duhului Sfant. Ceea ce constituie specificul acestui cult este propovaduirea si exercitarea botezului cu Duhul Sfant, care se primeste in urma rugaciunilor prin staruinta si credinta ca primesti acest dar de la Dumnezeu, marturisirea experientei darurilor Duhului Sfant, care pot sa-si faca simtita prezenta in cadrul serviciilor divine, precum si obtinerea vindecarilor divine prin rugaciune, cu credinta.

Aparitia in Romania
Ideile penticostale au patruns in tara noastra din Ungaria. Primul roman, considerat intemeietorul penticostalilor la noi, a fost aradeanul Pavel Budeanu, plecat inainte de 1910 in America, unde a ajuns in contact cu penticostalii si a imbratisat doctrina lor. Intors in tara, cu sprijinul unor maghiari mai instariti a intemeiat prima comunitate. Un alt personaj important a fost pastoral baptist Ioan Bododea din Brailita, care, atras de vorbirea in limbi, abandoneaza baptismal si se intituleaza seful Bisericii lui Dumnezeu cea Apostolica. Traduce o profesiune de credinta penticostala intitulata Declararea fundamentului adevarat al Bisericii

lui Dumnezeu, initiaza doua tiparituri Glasul adevarului si Stiinta sfintilor. In 1925, prin decizia Ministerului Cultelor si Artelor, au fost interzisi in Romania, dar cu toate acestea, au functionat clandestin; au fost scosi in afara legii si in anul 1942. O parte dintre ei s-au organizat in cadrul cultului Baptist, in timp ce altii, in ascuns, isi tineau adunarile noaptea. In 1945, intr-o conferinta la Arad, s-a decis infiintarea Asociatiei Religioase Penticostale si reeditarea revistei Vestitorul Evangheliei. In fruntea asociatiei a fost ales Gheorghe Bradin, ca presedinte. In 1949 existau trei organizatii: Asociatia Biserica lui Dumnezeu Apostolica, asociatia Crestinii botezati cu Duhul Sfant si asociatia Ucenicii Domnului Isus Hristos. In 1950 au primit recunoasterea juridical sub numele de Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea Apostolica. Dupa 1989, prin reintoarcerea unor penticostali plecati in Apus si prin inlocuirea capilor compromisi, miscarea penticostala a devenit mult mai activea.

Angajamente si principii doctrinare

1. Pocainta 3. Pocainta este schimbarea gandirii, a scopului si a pozitiei in bine fata de Dumnezeu. Este o porunca divina si inseamna intoarcerea la Dumnezeu de pe caile ratacitoare a firii umane, cainta pentru viata traita in pacat si recunostinta fata de Dumnezeu. O pocainta sincera marturiseste si paraseste pacatul4. Pocainta transforma intreaga personalitate si schimbarea trebuie sa aibe loc in gandire5, sentimente 6, vointa 7. 2. Nasterea din nou (regenerarea) Ioan 3:3. Aceasta este una din invataturile de baza ale credintei crestine: regenerarea*(Tit 3:5) si nasterea spirituala. Cu privire la nasterea din nou sunt importante urmatoarele: a) Regenerarea este o re-creare si transformare a persoanei facuta de Dumnezeu Duhul Sfant. Prin acest process viata vesnica din Insusi Dumnezeu este impartasita credinciosului, el devenind un copil al lui Dumnezeu. El nu se mai conformeaza acestei lumi ci este o faptura noua dupa chipul lui Dumnezeu de-o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul*(Efeseni 4:24). b) Regenerarea este necesara deoarece separati de Hristos, toti oamenii, prin inerenta lor natura, sunt pacatosi, incapabili de ascultare de Dumnezeu si de a fi placuti Lui*(Efeseni 2:19. Ps.51:5).

Marcu 1:15, Luca 13:3, Fapte 3:19. Luca 15:17.

6

Marcu 1:15, Isaia 1:16-19, Tit 2:11-13, Fapte 2:38.

2 Cor. 7:10.

Luca 15:20.

c)Regenerarea are loc la cei care se pocaiesc de pacatele lor, se intorc la Dumnezeu si isi pun credinta personala in Isus Hristos pe care-L considera ca Domn si Mantuitor, o predare plina de iubire, de uitare de sine, care te apropie neincetat de El. d)Regenerarea implica trecerea de la o viata veche de pacat la o viata noua, a ascultarii de Isus Hristos. Cel care este cu adevarat nascut din nou, este eliberat de legatura pacatului si primeste o dorinta spirituala, o dispozitie de a asculta de Dumnezeu. Cei nascuti din nou traiesc o viata de neprihanire, iubesc pe ceilalti credinciosi, evita pacatul sin u mai iubesc lumea*(1Ioan 2:15-17). e) Cel nascut din Dumnezeu nu poate face din pacat o practica uzuala in viata sa. f) Cel care traieste in imoralitate si urmeaza caile lumii, orice ar pretinde ei, demonstreaza ca sunt inca nenascuti din nou si copii ai Satanei. 3. Innoirea*(Romani 12:2)- Este transformarea facuta de Duhul Sfant in inima celui ce crede in Dumnezeu. 4. Justificarea*(Rom. 5:1, Tit 3:7). Prin credinta in Domnul Isus si acceptarea jertfei Lui Dumnezeu, Tatal te socoteste ca fiind neprihanit, adica fara nici o vinovatie inaintea Lui. 5. Sfintirea. a) Sfintirea de drept. E darul ceresc in urma faptului de a fi socotit neprihanit de Dumnezeu*(Rom.3:2, 1 Cor.1:30, 1Tes 4:3, Evrei 13:12). Biblia declara ca orice om intors la Dumnezeu, curatit, iertat si nascut din nou este considerat ca sfintit de Dumnezeu Tatal, prin jertfa Domnului Isus Hristos. b) Sfintirea practica*(Luca 1:17, 1Tes. 4:7, Evrei 12:14). Sfintit inseamna despartit cu totul de pacat si pus deoparte pentru Dumnezeu. Sfintirea incepe odata cu pocainta si nasterea din nou si este un process care continua toata viata. Sfintirea se realizeaza prin sangele lui Isus, prin lucrarea Duhului Sfant si prin Cuvant*(1 Cor.1:2, 6:10-11, Ioan 17:17, 1 Ioan 1:7, 1Petru1:2). 6. Botezul in apa*(Matei 28:19, Marcu 1:9-10, Fapte 8:36-38, Ioan 3:22). Oricine crede potrivit Evangheliei urmeaza aceasta porunca biblica, cerand sa fie botezat in apa. Se face in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant, printr-o singura scufundare in apa. Doctrina Bisericii Penticostale nu invata si nu este de acord cu botezul facut copiilor mici, deoarece botezul reprezinta marturisirea de credinta a unui om, un Legamant ce poate fi incheiat doar in momentul in care acesta este deplin constient de alegerea facuta. Nu se accepta increstinarea copiilor, chiar daca dorinta parintilor este ca ei sa devina la randul lor crestini, de aceea cei mici sunt adusi in biserica pentru a se cere binecuvantarea Domnului peste ei

Marcu 10:13-16. Botezul a fost poruncit de Isus *(Matei 28:19). El Insusi a fost botezat* (Matei 3:13-16). Dumnezeu a confirmat botezul lui Isus*(Luca 3:22) iar ucenicii l-au practicat si invatat*(Fapte 2:38-41, 16:33). 7. Botezul cu Duhul Sfant. Dupa ce inima a fost curatita prin sangele lui Isus si innoita prin lucrarea nasterii din nou, botezul cu Duhul Sfant este o umplere cu putere pentru slujire si pentru marturisirea lui Isus (Matei 3:11, Luca 24:49-53, Fapte 1:4-8). Acest botez trebuie cerut si asteptat prin trairea unei vieti sfinte inaintea lui Dumnezeu(Fapte 2:4, 1Tes. 5:19, Galateni 5:16). Botezul cu Duhul Sfant este trairea unei experiente deosebite cu Dumnezeu de care poate beneficia orice om care a experimentat in viata lui pocainta si nasterea din nou. 8. Vorbirea in alte limbi. Este semnul initial al botezului cu Duhul Sfant*(Ioan 15:26, Fapte 2:4, 10:44-46, 19:1-7). Ca dar al Duhului Sfant, vorbirea in alte limbi este o vorbire fluenta, cursiva si inteligibila.*(1Cor 14:13-22). Cel care vorbeste in alte limbi este deplin constient. Vorbirea in alte limbi trebuie sa fie in contextual unei vieti traite in sfintenie. 9. Darurile Duhului Sfant*(1Cor. 12:1-11,28,31, 14:1). Din sfintele Scripturi reiese ca Duhul Sfant are daruri pe care El le imparte credinciosilor dupa cum voieste*(1Cor.11). Darurile Duhului Sfant sunt date credinciosilor in vederea lucrarii de slujire. Nu toti credinciosii primesc astfel de daruri, insa toti sunt chemati a le dori si a umbla pe calea cea mai aleasa a dragostei. 10. Roada Duhului Sfant*(Rom.6:22, Gal. 5:22-23, Efes.5:9). Roada Duhului este semnul unei vieti sfinte. Dupa ce am devenit copii ai lui Dumnezeu trebuie sa ne lasam carmuiti de Duhul Sfant pentru a putea rodi. Acolo unde nu este roada Duhului Sfant, nu poate fi o viata placuta lui Dumnezeu. Roada este necesara pentru identificarea relatiei cu Dumnezeu*(1Cor. 13:1-3, Matei 7:20, 1Ioan 2:9-11). 11. Semne si minuni. Sunt lucrari care apartin lui Dumnezeu sip e care El le face prin credinciosii alesi in mod special pentru aceasta*(Marcu 16:17-20, Rom. 15:18-19, Evrei 2:4). 12. Vindecarea Divina. Este data prin jertfa Domnului Isus pentru toti cei mantuiti. Rugaciunea pentru bolnavi si ungerea cu undelemn este un asezamant randuit de Domnul Isus si de apostolic*(Marcu 6:12-13, Iacov.5:14-15). Pentru cei care cred, vindecarea intra in acelasi plan de mantuire. De aceea Biblia indeamna ca in caz de boala credinciosii pot chema prezbiterii sa se roage pentru ei, ungandu-i cu undelemn in Numele Domnului. Cauzele bolilor pot fi: pacatul, atac din partea celui rau, calcarea unor legi naturale, o pedeapsa a Domnului, batranetea, o incercare ingaduita de Dumnezeu. Caile noastre de vindecare pot fi

pe cale naturala, prin contributia noastra cu tratament sau odihna, sau pe cale supranaturala in urma interventiei spontane a lui Dumnezeu. 13. Cina Domnului*(Matei 26:26-29, 1Cor. 11:23-26). Cina Domnului reprezinta noul Legamant in jertfa Domnului Isus, jertfa care a fost data pentru omenirea intreaga. Cei care participa la acest act trebuie sa stie ca vrednicia lor este in jertfa lui Domnului Isus dar se cere si din partea lor o cercetare launtrica inaintea acestei lucrari. Actul cinei se poate oficia ori de cate ori este posibil, fara deosebire de zile sau data (1Cor.11:23-26). 14. Spalarea picioarelor*(Ioan 13:4-17, 1Tim.5:9-10). Dupa cina Domnul Isus a spalat picioarele ucenicilor Sai. Acesta nu este doar un obicei traditional in Israel ci si un act care trebuie practicat in semn de umilinta si dragoste frateasca, constienti in acelasi timp ca este si un act de slujire*(Ioan 13:1-17, Fapte 2:42, 1Tim.5:10). 15. Zeciuiala si darnicia*(Gen.14:18-20, 28:20-22, Maleahi 3:10, Luca 11:42, 1Cor 9:6-9, Evrei 7:1-21). Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci numai administratori a ceea ce Dumnezeu ne-a dat*(Ps. 24:1, 1Cor.6:-19-20). In Vechiul Testament cat si in Noul Testament arata clar ca a zecea parte din venitul nostrum apartine lui Dumnezeu. 16. A doua venire a Domnului Isus. a) Rapirea Bisericii. Isus va veni in vazduh. Cei morti in Domnul vor invia si impreuna cu cei vii care sunt copii ai lui Dumnezeu vor fi rapiti impreuna cu El in nori, dupa ce in prealabil a avut loc procesul schimbarii fizice*(1Cor.15:52, 1Tes:4:15-17, 2Tes:2:1). Rapirea este faza care cuprinde venirea secreta a lui Isus in vazduh in vederea rapirii Bisericii Sale*(1Tes4:1317, 5:9, Isaia 26:20, 1Tes1:10, Rom.5:9). Biserica va fi in cer la nunta Mielului unde va fi rasplatita*(2Cor.5:10, Rom.14:10, 1Petru 4:17, 1Cor.3:10-15). b)Venirea vizibila a lui Isus. Dupa nunta Mielului, impreuna cu Mireasa Sa, va avea loc aratarea Domnului Isus pe norii cerului, pentru instaurarea imparatiei de o mie de ani *(Zaharia 14:4, 1Tes 4:14, 2Tes 1:7-10, Apoc. 20:4 , 1:7). Isus intervine pentru a salva Israelul si a intemeia Imparatia de o mie de ani, timp in care pamantul va fi stapanit de o pace deplina. In acest timp Satan va fi legat*(Iuda 14:15, Apoc. 5:10, 19:11-21, 1Cor:15:54-55). La sfarsitul miei de ani, Satan va fi dezlegat. In urma multor evenimente care vor avea loc in aceasta perioada va avea loc judecata lui Dumnezeu cu privire la Satan si la toti cei al caror nume nu a fost scris in Cartea Vietii.

Sentinta judecatii lor va fi iazul de foc, adica moartea a doua*(Apoc. 20:7-15). In urma acestor evenimente escatologice8, pamantul si cerul vor fi reinnoite, pe tot intinsul noului Univers va locui neprihanirea, moartea nu va mai fi, va incepe vesnicia lui Dumnezeu*Apoc. 21:1-5. 17. Viata vesnica. Va fi rasplata pentru cei care au trait o viata sfanta de neprihanire*(Matei 25:46, Ioan 10:28, Rom.6:22, 1Ioan 5:11-13). 18. Pedeapsa vesnica. Va fi plata pentru cei pacatosi care nu au trait conform voii lui Dumnezeu*(Mat.25:41-46, 2Tes1:8-9, Apoc.20:10-15). 19. Abtinerea totala. De la fumat, droguri, bauturi alcoolice si alte lucruri care il departeaza pe om de Dumnezeu*(Efes. 5:18, Prov. 20:1, Isaia 28:7, 1Cor. 5:11, 6:10, Gal.5-21). 20. Mancare si bautura. Ca si oameni credinciosi se cere a fi cumpatati in aceste aspecte*(Rom.14:2-3, 17, 1 Cor.8:8-13, 1Tim4:1-5). 21. Ziua Domnului*(Rom.13:1-2, 14:5-6, Col.2:16-17). Isus a inviat din morti duminica, in prima zi a saptamanii si Biserica Primara se strangea duminica pentru serviciile divine*(Ioan20:19-26, Fapte 2:1, 20:7, 1Cor16:2). 22. Simplitatea (modestia)*(Rom.12:1-2, Iacov 4:4, 1Cor. 9:27). Conform cu idea biblica, modestia este o calitate spirituala, exteriorizata printr-o traire cuviincioasa in toate aspectele vietii. Credinciosii trebuie sa urmareasca a fi un exemplu pozitiv pentru societatea in care traiesc. 23. A nu apartine unor secte religioase secrete*(Ioan 18:20, 2Cor.6:14-17). 24. Casatoria si recasatoria*(Matei 19:7-9, Marcu 10:11-12, Luca 16:18, 1Cor 7:2, 10-11). Casatoria este instituita de Dumnezeu si este legamantul dintre un barbat si o femeie. Prin casatorie cei doi devin un singur trup si au datoria de a se ajuta si iubi reciproc. Conform Scripturii fiecare este liber sa decida cine sa-i fie partenerul de viata cu o singura conditie, sa fie in Domnul*(1Cor 7:38-39). Casatoria se oficiaza in Biserica numai in urma casatoriei civile. Nu sunt admise: casatoria unui credincios cu un necredincios, concubinajul, desfraul, necuratia, avorturile, prostitutia, homosexualitatea, lesbianismul*(Rom.1:22-32, 2Cor 6:14. Casatoria nu se poate deslega decat in cazul in care unul din cei doi a cazut in pacat de curvie (adulter) dovedit*(Mat.19:1-12) sau cand unul din cei doi soti au incetat din viata.
8

Totalitatea concepiilor religioase referitoare la soarta final a lumii i a omului.

Domnul Dumnezeu uraste despartirea, asa ca ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparteasca*(Gen2:18-24, Evrei 13:4, Rom.7:1-3, 1Cor 6:18). 25. Postul. Este abtinerea de la mancare si bautura de orice fel pe un timp hotarat de fiecare in parte. El are ca scop insotirea rugaciunii pentru apropierea de Dumnezeu*(Mat.6:16, 17:21, Marcu 2:20, Isaia 58;1-14). 26. Atitudinea noastra fata de alte confesiuni religioase. A se trai in pace cu toti oamenii dar marturisindu-se adevarul. Teme de discutie pe baza proiectului: - pe durata prezentarii proiectului vor aparea mai multe teme de discutie decat as putea eu scrie, imi las colegii sa decida temele de abordare cu privire la proiectul de fata. Totusi, una dintre temele principale care ar trebui puse in discutie este cea a modului de mantuire a omului soteriologia9.
9

Partea din teologie care se ocupa cu mantuirea omului.

Bibliografie selectiva

Vinson Synan, Valeriu Andreiescu, Traditia miscarii penticostale, Edit. Betania,

Oradea. Sfanta Scriptura, traducerea dupa Dumitru Cornilescu.
http://www.crestinul.ro/istoriamispenticostale.htm#_Toc103613828

http://dexonline.ro/definitie/