POVESTEA ANOTIMPURILOR

Tot ce veti auzi aici, face parte din lumea noastra in care toti sunt buni, sinceri si prieteni cum vrem sa fie toti oamenii de pe pamant. Dragi copii, eu sunt Mos An, mereu batran si vesnic tanar si am venit azi intre voi cu vesti bune si ganduri noi, cu cele patru fiice ce le am. Dar, sa vedeti ce intamplare : intre ele nu e nici o asemanare. Nu stie nimeni de unde vine Mos An, nici cand s-a nascut, nici incotro se duce, toata lumea stie insa ca el are patru fiice pe care mosul le-a invatat sa fie bune si muncitoare. Fetele cresteau si erau din ce in ce mai frumoase, din mainile lor ieseau lucruri minunate. Intr-o buna zi s-au sfatuit sa daruiasca pamantului din farmecelel lor. Cea mai vioaie si neastamparata, Primavara, alearga incolo si incoace si se tot duce cantand pana ce trezeste din somnul lor pasarelele, padurea si ierburile pamantului. In jurul lacului din poiana a scuturat din mantia-i frumoasa primii ghiocei, care, scuturandu-si clopoteii au trezit la viata firele de iarba, au plesnit mugurii copacilor si a prins sa se iveasca frunza cea cruda si lucioasa. Soarele e mare si afara e cald ! Totul in jur reinvie. Aici flori, dincolo verdeata, pomi in floare, zumzet de albine. Simtind caldura, ies din fel de fel de ascunzatori, gaze si paianjeni mici. Carabusii au inceput sa bazaie langa crengutele verzi ale mestecenilor. Primele albine si primii fluturi zboara din floare in floare. S-au intors si pasarile calatoare ! Crangul e plin de larma lor vesela. Primavara cea frumoasa impreuna cu pasarile mesteresc cuiburi mici si primitoare. Iar pentru animalele salbatice, Primavara cea poznasa a nascocit casute minunate. Cata frumusete cata viata si veselie peste tot locul ! Intr-o buna zi, Primavara cea frumoasa s-a intalnit cu Mugur, fiul cel mic al pamantului si au daruit impreuna Mosului An trei flori : martie, aprilie, mai si apoi se pierd in departari.

Sora ei, Vara, porneste in urma-i sa o caute si sa daruiasca si ea pamantului din minunatele ei daruri. Ei fetelor, striga atunci florile, aruncati-va petalele si puneti-va noi podoabe. Si ciresii isi pun cercei rosii, merii isi pun mere rumene iar graul mustati galbioare. Vara cea fierbinte a acoperit pasunile si muntii cu verdeata, peste rauri si lacuri a ales un cer albastru si transparent. In padure, pe sub copaci, Vara a pus multe si felurite ciuperci. Si nici una, nici doua, a acoperit tot povarnisul rapei cu tufe de zmeura. Ursoaica si ursuletii ei au patruns in zmeuris si nici chip sa se desparta de zmeura rosie si gustoasa. - Ce bine e in padure ! N-ai mai pleca de aici ! Dar Vara cea fierbinte se grabeste caci trebuie sa ajunga peste tot. A privit ea peste camp si a acoperit cu aur greu spicele de grau si de secara. Holdele s-au facut galben aurii si-si tot apleaca spicele coapte in bataia vantului. S-a gandit sa coseasca si iarba grasa si sa o aseze in capite de fan parfumat de florile de camp. Aici se secera si se treiera, dincolo se coseste fanul, aici se culeg cirese, visine, piersici si caise. Si vara prinse drag de soare. Holda de grau le-a fost casa si au daruit impreuna batranului An trei raze aurii : iunie, iulie si august.

Toamna cea blanda, coapta la minte si rabdatoare s-a ivit si ea dupa surorile ei si socotind ca are mult de umblat, incepe sa adune in desagi tot ce gaseste : nuci, struguri, mere, porumb, zarzavaturi si legume. Si cand s-a ivit toamna pe pamant, livezi s-au umplut de roade, iar viile purtau ciorchini mari de struguri. Pe unde trece, pamantul ii daruieste rodul. Toamna a impodobit toti copacii, chiar si tufele in felul sau si dupa chipul sau. Pe unii in vesmant galben, pe altii in rosu stralucitor. Numai brazii si pinii i-a lasat asa cum sunt. Si astfel, padurea s-a facut si mai stralucitoare, mai frumoasa in gateala ei multicolora de toamna. Din padure, Toamna a plecat pe campii si lunci, a strans de pe ogoare granele aurii si le-a adunat pe arie. Deasupra lor, pe cerul de toamna, au aparut stoluri de pasari calatoare. Pasarile pleaca in tarile calde, iar animalele salbatice se pregatesc pentru vremea friguroasa cu hrana, adaposturi. In graba ei, toamna a acoperit cerul cu nori cenusii, cu ploaie rece a spalat galeata multicolora a frunzelor, iar pe firele subtiri de telegraf, intinse de-a lungul drumurilor a asezat ca niste margele pe ata sirul ultimelor randunele. Multumit de darurile Toamnei, Belsug, cel de-al treilea fiu al pamantului o indragi pe Toamna. Impreuna daruira Mosului An trei mere aurii : septembrie, octombrie si noiembrie.

In urma lor, cea de-a patra sora, Iarna, imbracata in rochie alba de margaritar a pornit si ea sa daruiasca pamantului din farmecele ei. Dar vai, ce vede inaintea ochilor, frunze ravasite, pomi goi goluti, pamantul fara iarba Si Iarna, incercata gospodina cum este, inveleste crengile pomilor in puf de zapada. Pune cusme albe caselor, iar pe pamant intinde un covor moale de nea. Intr-o singura zi a impodobit totul in jur : luncile si colinele s-au facut albe ca laptele. Raul s-a acoperit cu o pojghita subtire de gheata. A imbracat ea pomii si brazii cu cojoace grele de zapada, le-a indesat pana pe urechi caciulite albe ca neaua si le-a pus crengilor manusi de puf. Voinicii padurii stau unul langa altul, mareti, linistiti, iar jos, sub ei, s-aiu adapostit fel de fel de tufe si pomisori tineri. Ca niste copii, Iarna i-a imbracat si pe ei cu cojoace albe. - Uite si un iepuras, furisandu-se printre tufe ! - Vai de el saracul, pe zapada alba o sa-l vada toti dusmanii si n-are unde se ascunde. - Imbraca-te si tu cu o suba alba, urechiatule, ca prea te vad toti in zapada asta ! Sub copaci se vad tot felul de urme, mai mari, mai mici, doar urmele lui Mos Martin nu se vad nicaieri. Iarna i-a mesterit lui Mos Martin in desisul padurii un barlog cald, acoperit cu o plapuma groasa de zapada. Doarme Mos Martin, nu se incurca ! Iarna padurea traieste, traiesc campiile si vaile de sub zapada. Sub plapuma de zapada sunt o multime de fire de iarba, de fire de grau si de frunze de flori diferite, care nu indraznesc sa scoata capetele afara. - Cat de alb este totul ! Iarna a ispravit treburile si isi scutura palmele Asa, fluturi marunti, marunti umplu vazduhul ! - Ii vedeti copii? - Hai, nu mai stati la ferestre si veniti pe deal cu saniutele! La urma Iarna si Crivat au daruit Mosului An trei flori de gheata : decembrie, ianuarie si februarie. Va intrebati copii, daca cele patru surori s-au mai intalnit vreodata ? De intalnit, nu se vor mai intalni niciodata, insa numai Mos An stie asta si nu pare deloc ingrijorat, ba dimpotriva, se zice ca este multumit ! Povestea asta n-are sfarsit, daca v-a placut incercati s-o povestiti si voi !

Educatoare Aurelia Roata G.P.P.Aschiuta Suceava