Aprobat de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii cu Ordinul nr. 4742 din 21.07.

2006

Mircea Iovu
Maria-Luiza Popescu
Teodor Octavian Nicolescu

CHIMIE
Manual pentru clasa a XI-a
C1
filiera teoreticã, profil real
Specializãrile:
Matematicã-informaticã
ªtiinþe ale naturii
Chimie – Manual pentru clasa a XI-a C1

Copyright © 2006 Akademos Art

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin editurii Akademos Art.

Reproducerea integralã sau parþialã a acestei lucrãri este interzisã
fãrã acordul prealabil scris al editurii Akademos Art.

Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4742 din
21.07.2006 în urma evaluãrii calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru
Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã
aprobatã prin Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006

Referenþi:
• prof. dr. Valeriu Atanasiu, ºef de catedrã, Universitatea de Medicinã ºi
Farmacie "Carol Davila" Bucureºti, Facultatea de Medicinã Generalã,
Catedra de Biochimie
• prof.dr. Maria Greabu, Universitatea de Medicinã ºi Farmacie "Carol Davila"
Bucureºti, Facultatea de Medicinã Generalã, Catedra de Biochimie

Editura Akademos Art

Aleea Botorani 2, Bucureºti, sector 5
Tel./Fax: 021/411.76.80
Tel.: 0742.15.42.36 Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

ISBN (10) 973-87549-6-8
ISBN (13) 978-973-87549-6-6
PRINTED IN ROMANIA
V.I.S. PRINT SRL
str. Garoafei nr. 1, Bucureºti, sector 5
Tel./Fax: 021/420.67.17
IOVU, MIRCEA
Chimie C1 : manual pentru clasa a XI-a / Mircea Iovu,
Maria-Luiza Popescu, Teodor Octavian Nicolescu. - Bucureºti :
Akademos Art, 2006
ISBN (10) 973-87549-6-8 ; ISBN (13) 978-973-87549-6-6
I. Popescu, Maria
II. Nicolescu, Teodor Octavian
54(075.35)

Teste Complement simplu

Întrebãri cu 5 rãspunsuri notate cu A, B, C, D ºi E, dintre care numai unul este adevãrat.
Teste Complement grupat
Întrebãri cu 4 soluþii notate cu 1, 2, 3 ºi 4. Noteazã soluþia corectã astfel:
A dacã rãspunsurile 1, 2, 3 sunt adevãrate
B dacã rãspunsurile 1 si 3 sunt adevãrate
C dacã rãspunsurile 2 si 4 sunt adevãrate
D dacã rãspunsul 4 este adevãrat
E dacã toate rãspunsurile sunt adevãrate sau toate false

2
Cuprins

1. Izomeria compuşilor organici . . . . . . . . . . . . . .4

Izomeria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4
Chiralitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6

2. Randament.*Conversie . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

3. Reacţii ale compuşilor organici . . . . . . . . . . .18

4. Clase de compuşi organici . . . . . . . . . . . . . . .25

Clasificarea compuºilor organici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25
Compuºi halogenaþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26
Alcooli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38
*Fenoli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
*Amine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55
Compuºi carbonilici (aldehide ºi cetone) . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68
Aminoacizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79
Proteine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .89
Zaharide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .95

5. Noţiuni de biochimie . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112

Hidroliza enzimaticã a grãsimilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112
Oxidãrile în organismul uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .113
Acizi nucleici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115

6. Protecţia mediului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .120

Consecinþele proceselor ºi acþiunea produselor chimice
asupra mediului ºi a omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .120

Răspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124

3
 1 Izomeria
compuşilor organici
Jöns Jacob Berzelius
(1779-1848)
a introdus termenul de izomer, de la
grecescul isos = egal ºi meros = parte.
Louis Pasteur
(1822-1895)
Pentru cercetãrile sale,
a fost considerat cel mai prestigios
precursor al stereochimiei moderne.
Modele structurale ale moleculelor de
butan ºi izobutan. Butanul ºi
izobutanul sunt izomeri de catenã.
4
Izomeria
Să ne amintim!
Izomerii sunt compuºi organici cu aceeaºi formulã molecularã, dar cu
structuri diferite.
Fenomenul izomeriei este des întâlnit în chimia organicã.
Multe molecule au aceeaºi formulã molecularã, dar o aranjare
diferitã a atomilor.
Izomerii sunt compuºi organici diferiþi, dar care au aceeaºi
formulã molecularã.
Numãrul de izomeri care corespund aceleiaºi formule
moleculare creºte odatã cu numãrul de atomi din moleculã.
Dupã cauzele care determinã apariþia izomerilor, aceºtia sunt de
mai multe tipuri:
Izomeri (compuºi diferiþi cu aceeaºi formulã molecularã)
Izomeri de constituþie Stereoizomeri (izomeri spaþiali), care conþin
(de structurã), ai cãror atomi aceleaºi tipuri de legãturi între atomi, dar care
se leagã în mod diferit diferã prin aranjamentul atomilor în spaþiu
Izomeri Izomeri
Enantiomeri Diastereoizomeri
de de
(Stereoizomeri între (Stereoizomeri care nu
catenã funcþiune
care existã relaþia se gãsesc între ei în
Izomeri de obiect-imagine în relaþia obiect-imagine
poziþie oglindã) în oglindã)
Izomerii de constituţie
Sunt izomerii care diferã între ei prin tipul legãturilor dintre
atomii constituenþi.
Să ne amintim!
• Izomerii de catenã se deosebesc între ei prin forma catenei.
De exemplu, butanul (CH3—CH2—CH2—CH3) ºi izobutanul
(CH3—CH—CH3) au aceeaºi formulã molecularã, C4H10, dar structuri
| diferite determinate de ramificarea catenei.
CH3
 • Izomerii de poziþie se deosebesc între ei prin poziþia în catenã a unei
anumite unitãþi structurale (grupã funcþionalã, legãturã multiplã) sau prin
poziþia diferitã pe un ciclu aromatic a unor radicali hidrocarbonaþi sau
grupe funcþionale.

• Izomerii de funcþiune au aceeaºi formulã molecularã, dar

grupe funcþionale diferite. De exemplu, propanalul
Modele structurale compacte ale
(CH3CH2CHO) ºi propanona (CH3COCH3) au aceeaºi
moleculelor de propanal (stânga) ºi
formulã molecularã, C3H6O, dar conþin în structura lor grupe propanonã (dreapta). Propanalul ºi
funcþionale diferite, deci sunt izomeri de funcþiune. propanona sunt izomeri de funcþiune.

Stereoizomerii
Sunt izomerii ai cãror atomi constituenþi se leagã între ei în acelaºi
mod, dar diferã prin aranjarea în spaþiu a acestor atomi. Se disting
douã categorii de stereoizomeri: enantiomeri ºi diastereoizomeri.
Stereochimia este o ramurã a chimiei care ia în consideraþie
cele trei dimensiuni ale moleculelor organice. Teoria
stereochimicã stabileºte condiþiile structurale pe care trebuie
sã le îndeplineascã o substanþã pentru a fi optic activã.

• *Diastereoizomerii sunt stereoizomeri ale cãror molecule

nu se gãsesc în relaþia obiect-imagine în oglindã.
Diastereoizomerii pot avea aceeaºi configuraþie la unul
dintre atomii de carbon, dar configuraþii opuse la ceilalþi.
Izomerii geometrici cis-trans reprezintã un caz particular de
diastereoizomeri. Sã examinãm spre exemplu izomerii cis- ºi trans-
1,2-dicloroetenei.
Aceºti doi izomeri au aceleaºi tipuri de legãturi între atomi ºi
diferã între ei doar prin dispunerea relativã în spaþiu a acestor
legãturi: în cis-1,2-dicloroetenã, atomii de hidrogen sunt de aceeaºi Modele structurale compacte ale
izomerilor
parte a planului dublei legãturi, iar în trans-1,2-dicloroetenã, atomii cis- ºi trans-1,2-dicloroetenei.
de hidrogen sunt de o parte ºi de alta a acestui plan.
Astfel, cis-1,2-dicloroetena ºi trans-1,2-dicloroetena nu se gãsesc
în relaþia obiect-imagine în oglindã, deci sunt diastereoizomeri.
• Enantiomerii sunt stereoizomeri ale cãror molecule se
gãsesc în relaþia obiect-imagine în oglindã; ei au configuraþii
opuse la atomii de carbon asimetric.
Enantiomerii, numiþi ºi antipozi optici, sunt substanþe organice
care au aceeaºi compoziþie, aceleaºi tipuri de legãturi între atomii
componenþi, aceleaºi proprietãþi fizico-chimice, dar care se
deosebesc între ele prin faptul cã rotesc planul luminii polarizate cu
Cei doi enantiomeri ai
acelaºi unghi, dar în sens opus. bromofluoroclorometanului.

5
 Ş t i a ţ i că .. .
• Etanolul, acidul acetic, apa sunt
optic inactive, în timp ce soluþiile
apoase ale aminoacizilor naturali
sunt optic active.
• Morfina ºi fructoza sunt
levogire (—), iar glucoza ºi
zaharoza sunt dextrogire (+).
Mãsurarea puterii rotatorii a unei
soluþii cu ajutorul polarimetrului
(se foloseºte o sursã de luminã
monocromaticã). Doar undele
electromagnetice care oscileazã într-
un anumit plan trec prin polarizor.
Schema de principiu
a unui polarimetru

6
Chiralitatea
Studiile stereochimiei îºi au originea în cercetãrile savantului
francez Jean Baptiste Biot, la începutul secolului al XIX-lea.
Fizicianul Biot a studiat natura luminii plan-polarizate ºi a consta-
tat (în anul 1815) cã soluþiile unor substanþe organice cum ar fi zahã-
rul sau camforul rotesc planul luminii polarizate când sunt strãbãtute
de aceasta. Nu toate substanþele organice au aceastã proprietate!
Substanþele organice care au proprietatea de a roti planul
luminii polarizate când sunt strãbãtute de aceasta se numesc
optic active.
Substanþele care rotesc planul luminii polarizate spre dreapta
sau în sensul acelor de ceasornic (sens orar) se numesc dextrogire
ºi se noteazã cu semnul (+) sau cu d, iar substanþele care rotesc
planul luminii polarizate spre stânga sau în sens opus acelor de
ceasornic (sens antiorar) se numesc levogire ºi se noteazã cu semnul
(—) sau cu l.
Unghiul de rotaþie, α, poate fi mãsurat cu un aparat numit
polarimetru. Pãrþile principale ale unui polarimetru sunt: sursa de
luminã monocromaticã (de obicei o lampã de sodiu), polarizorul
(care este fix ºi polarizeazã lumina), un tub de sticlã cu substanþa
sau cu soluþia care se cerceteazã ºi analizorul (care este fixat pe un
cadran gradat ºi serveºte la determinarea unghiului de rotaþie, α).
Unghiul cu care substanþa optic activã roteºte planul luminii
polarizate variazã cu natura substanþei, cu grosimea stratului
de substanþã strãbãtut de luminã, cu temperatura, iar în cazul
soluþiilor, ºi cu concentraþia acestora.
luminã luminã
nepolarizatã polarizatã
tub care conþine
substanþa organicã
Sursã de luminã polarizor analizor
de cercetat
monocromaticã
Pentru a caracteriza o substanþã din punct de vedere optic, se
foloseºte mãrimea numitã rotaþie specificã, [α].
Prin convenþie, rotaþia specificã [α]D a unui compus este
definitã ca rotaþia observatã când lumina cu lungimea de undã de
5896 Å (linia galbenã a sodiului) strãbate o mostrã de soluþie cu
densitatea de 1g/cm3 ºi lungimea de 1 decimetru. Pentru linia
galbenã, D, a sodiului la 20°C, rotaþia specificã este:
 Pentru substanþa purã: Pentru soluþie:
[α]D = 
20 [α]D20 = 100Uα
l@d l@c
α 
unde: l = lungimea tubului (în dm)
d = densitatea (în g/cm3)
c = concentraþia (în g/cm3 soluþie)
Rotaþia specificã [α]D 20 este o constantã fizicã ce este

caracteristicã fiecãrui compus optic activ.

Tabelul 1. Rotaţia specifică a câtorva compuşi organici
Compusul [α]20
D (grade) Compusul [α]20
D (grade)

Camfor +44,26 Penicilina V +223

Zaharozã +66,47 Benzen 0
Colesterol —31,5 Hexan 0

Activitate independentă Rãspuns:

O mostrã de 1,2 g de cocainã, care are rotaþia specificã a. [α]20
D = ⇒ α = [α]20
D @l@d
α
l@d
[α]20
D = —16°, a fost dizolvatã în 7,5 mL de cloroform unde: l = 5 cm = 0,5 dm
ºi plasatã într-un tub de sticlã cu lungimea de 5 cm. d = 1,2 g / 7,5 mL = 0,16 g/mL.
a. Care este unghiul de rotaþie observat? Rezultã: α = —16°U0,5U0,16 = —1,3°
b. Cocaina este dextrogirã sau levogirã? b. Este levogirã.

În anul 1848, Louis Pasteur, studiind sãrurile cristaline ale

acidului tartric provenit din vin, a fãcut o observaþie surprinzãtoare.
Când a recristalizat o soluþie concentratã de tartrat de sodiu ºi
amoniu, la o temperaturã mai micã de 28°C, s-au precipitat cristale
pe care le-a izolat ºi le-a studiat cu ajutorul unui microscop.
Pasteur a constatat cã aceste cristale sunt de douã tipuri ºi se aflã Tartratul de sodiu ºi amoniu
unele faþã de altele în relaþia obiect-imagine în oglindã. Relaþia
dintre acestea era exact cea care existã între mâna dreaptã ºi cea
stângã. În ciuda dificultãþilor, Pasteur a separat cele douã tipuri de
cristale cu ajutorul unei pensete, la microscop, ºi apoi a studiat
soluþiile acestora cu un polarimetru.
La concentraþii egale, una dintre soluþii rotea planul luminii
polarizate spre dreapta, iar cealaltã, spre stânga (cu un unghi de
rotaþie α având aceeaºi valoare absolutã), deºi eºantionul original ce
conþinea cele douã tipuri de cristale în proporþii egale era optic
inactiv. În anul 1861, într-o epocã în care nu se cunoºtea configuraþia
Cristale de tartrat de sodiu ºi de
tetraedricã a atomului de carbon ºi nu exista nici o informaþie cu amoniu. Soluþia unuia dintre cele douã
privire la geometria moleculelor, Pasteur a afirmat cã sunt optic tipuri de cristale este dextrogirã, iar a
celuilalt este levogirã.
active numai acele substanþe ale cãror molecule au o structurã
Desenele sunt realizate dupã schiþele
asimetricã ºi nu sunt superpozabile cu imaginea lor în oglindã. originale ale lui Pasteur.

7
 Ob s e r va ţ i e
Amestecul echimolecular al cristalelor
de tartrat (dextrogire ºi levogire)
izolate de Pasteur nu prezintã nici o
putere rotatorie. Un astfel de amestec
este un amestec racemic.
Ş t i a ţ i că .. .
Pennicillium glaucum, o specie de
mucegai, foloseºte ca hranã numai
acidul (+)-tartric (izomerul steric ce
se gãseºte în naturã), lãsând acidul
(—)-tartric neatins.
Aceasta este una dintre metodele
folosite de Pasteur pentru separarea
recemicilor.
Cristal de cuarþ
Mâna stângã ºi mâna dreaptã nu sunt
superpozabile
8
Viziunea lui Pasteur a fost extraordinarã, prin aceea cã 25 de ani
mai târziu, teoria lui în legãturã cu atomii de carbon asimetric a fost
confirmatã.
Astãzi descriem cercetãrile lui Pasteur spunând cã acesta a
descoperit izomeria opticã sau enantiomeria.
Enantiomerii, denumiþi ºi izomeri optici sau antipozi optici, au
proprietãþi fizice ºi chimice identice, rotesc cu acelaºi unghi a planul
luminii polarizate, dar în sensuri opuse ºi au activitãþi biologice
diferite. Între enantiomeri existã aceeaºi relaþie ca aceea dintre un
obiect ºi imaginea sa în oglindã.
Enantiomerul care roteºte planul luminii polarizate spre
dreapta este denumit dextrogir ºi se noteazã cu semnul (+),
iar cel care roteºte planul luminii polarizate spre stânga este
denumit levogir ºi se noteazã cu semnul (—).
Amestecul alcãtuit din cantitãþi egale de enantiomeri dextrogir
ºi levogir ai aceluiaºi compus se numeºte racemic ºi este
optic inactiv. Amestecul racemic se noteazã dl sau (±).
Puterea rotatorie a unui amestec racemic este nulã.
Condiţii structurale care determină
apariţia activităţii optice
Activitatea opticã poate fi determinatã de:
 Structura cristalinã a unor compuºi
Unii compuºi, în special anorganici, rotesc planul luminii
polarizate numai când se gãsesc în stare cristalinã (cuarþul,
sulfatul de zinc, sulfura de mercur, cloratul de sodiu, acidul
iodhidric ºi altele).
Activitatea opticã a acestor compuºi cristalini dispare la
trecerea lor în stare lichidã, gazoasã sau sub formã de soluþie.
 Structura molecularã a unor compuºi
Din aceastã categorie fac parte mai ales compuºii organici
(acidul tartric, acidul lactic, alanina, glucoza, fructoza,
zaharoza ºi altele) care rotesc planul luminii polarizate în orice
stare de agregare ºi chiar când sunt dizolvate.
Pentru chimia organicã prezintã interes numai compuºii din
aceastã categorie.
Condiþia necesarã ºi suficientã pentru ca un compus chimic
sã fie optic activ este ca moleculele acestuia sã fie chirale,
adicã sã nu fie superpozabile, prin miºcãri de translaþie sau
rotaþie, cu imaginea lor în oglindã (sau cu un obiect ce
corespunde acestei imagini).
 Termenul chiral provine de la cuvântul grecesc cheir, care
înseamnã „mânã“, ºi se foloseºte pentru a descrie moleculele
enantiomerilor, deoarece relaþia dintre acestea este aceeaºi cu cea
care existã între mâna stângã ºi cea dreaptã: ele nu sunt
superpozabile, nici prin rotaþie, nici prin translaþie, deoarece sunt
simetrice una faþã de alta în raport cu un plan (oglinda).
Fenomenul chiralitãþii nu este unic în chimie. El face parte din Imaginea în oglindã a mâinii stângi
viaþa cotidianã. Multe obiecte sunt chirale. De exemplu, o pereche este mâna dreaptã ºi invers
de pantofi, o pereche de mãnuºi, un tirbuºon, cele douã jumãtãþi ale
unui foarfece etc.
Cea mai întâlnitã cauzã a chiralitãþii moleculelor organice (dar
nu ºi singura) este prezenþa în structura acestora a unui atom de
carbon asimetric, ce este numit centru de chiralitate (notat printr-un
asterisc).
O moleculã care conþine un atom de carbon asimetric este
chiralã.
Toþi compuºii optic activi au molecule chirale. Încãlþãmintea constituie un obiect
chiral. Pantoful stâng nu se suprapune
Prin definiþie, un atom de carbon este asimetric dacã toate peste imaginea sa într-o oglindã
cele patru valenþe ale sale sunt satisfãcute de patru planã: pantoful drept.
substituenþi (atomi sau grupe de atomi) diferiþi.
Chiralitatea moleculelor poate fi demonstratã cu compuºi relativ
simpli.
Sã considerãm de exemplu 2-butanolul. Atomul de carbon C2
din 2-butanol este un exemplu de atom de carbon asimetric, motiv
pentru care molecula 2-butanolului este o moleculã chiralã, iar
2-butanolul este un compus optic activ. Demonstrarea chiralitãþii unei molecule
care conþine un atom de carbon
Prin urmare, existã doi 2-butanoli diferiþi ºi aceºtia sunt
asimetric
enantiomeri.

(hidrogen)

(metil) (etil)

(hidroxil)
2-Butanol (chiral)
Atomul de carbon C2 din 2-butanol
este asimetric.
(Prin convenþie, un astfel de atom se
noteazã cu un asterisc.)
Cei doi enantiomeri ai
2-butanolului: unul este imaginea
celuilalt într-o oglindã planã.
Ştiaţi că...
În anul 1874, chimistul olandez
Van’t Hoff ºi chimistul francez
Le Bel au publicat independent
douã articole în care avansau ideea
structurii tetraedrice a atomului de
carbon. Aceastã idee a reprezentat
un progres important în chimia
organicã ºi în biochimie.

9
Activitate independentă Rãspuns
Este 5-bromodecanul chiral? Substituenþii de la atomul C5 sunt:
—H; —Br; —CH2CH2CH2CH3 (butil)
—CH2CH2CH2CH2CH3 (pentil)
5-Bromodecanul este o moleculã chiralã, deoarece
Structura 5-bromodecanului conþine un atom de carbon asimetric, C5, care este
centru chiral (marcat cu un asterisc).

Prezenþa atomului de carbon asimetric nu este singurul caz de

chiralitate pentru o moleculã. Aceasta poate fi chiralã fãrã sã posede
C asimetric, iar o moleculã care posedã mai mulþi atomi de carbon
asimetric poate sã nu fie chiralã.
Observaþie Moleculele care conþin un singur atom de carbon
asimetric sunt întotdeauna chirale ºi apar sub forma
a doi enantiomeri (+ ºi —).
Obiectele (ºi moleculele) care coincid (sunt superpozabile) cu
imaginea lor în oglindã sunt achirale.
Moleculele care au centru sau plan de simetrie sunt achirale.
Model structural deschis al moleculei Acestea nu îndeplinesc condiþia nesuperpozabilitãþii cu
2-propanolului imaginea de oglindire ºi sunt optic inactive.
De exemplu, molecula 2-propanolului este achiralã, motiv
pentru care 2-propanolul nu prezintã activitate opticã.

2-Propanolul ºi imaginea sa în oglindã.

Cele douã structuri sunt superpozabile, deci nu sunt enantiomeri. Ele reprezintã douã molecule ale aceluiaºi compus.
2-Propanolul nu are un atom de carbon asimetric (centru de chiralitate).

Activitate independentă
Folosind imaginile alãturate, analizeazã chiralitatea
2-cloropropanului (a) ºi 2-clorobutanului (b).
Rãspuns
2-Cloropropanul are un plan de simetrie ºi este achiral.
2-Clorobutanul nu are un plan de simetrie ºi este chiral.

(a) (b)

10
Molecule cu mai mulţi atomi
de carbon asimetric
Multe molecule, în special cele importante în biologie, conþin mai
mulþi atomi de carbon asimetric. Colesterolul, de exemplu, conþine
opt atomi de carbon asimetric.
Pentru început, vom analiza molecule mai simple.
De exemplu, 2,3-dibromopentanul are în structura sa doi atomi
de carbon asimetric.
Acest compus prezintã urmãtoarele douã perechi de enantiomeri:
2,3-Dibromopentan

oglindã oglindã

Perechea I (+, —) Perechea II (+, —)

Compuºii reprezentaþi de structurile (1) ºi (2) sunt enantiomeri.

Compuºii reprezentaþi de structurile (3) ºi (4) sunt de asemenea
enantiomeri.
Compuºii 1 sau 2 faþã de 3 sau 4 sunt diastereoizomeri (izomeri
sterici nesuperpozabili, dar între care nu existã relaþia obiect-
imagine în oglindã).
În general, o moleculã cu n atomi de carbon asimetric are 2n
enantiomeri, adicã 2n/2 perechi (+) ºi (—).

*Mezo-compuşi (mezoforme)
Dacã molecula conþine atomi de carbon asimetric cu aceiaºi
substituenþi, numãrul enantiomerilor se reduce.
De exemplu, pentru 2,3-dibromobutan se pot scrie urmãtoarele
structuri:

Planul de simetrie al
mezo-2,3-dibromobutanului.
Acest plan împarte molecula în douã
1. oglindã 2. 3. oglindã 4. pãrþi care sunt imagini de oglindire
una în raport cu cealaltã.
Perechea I (+, —) Perechea II (+, —)

11
 Structurile (1) ºi (2) sunt nesuperpozabile ºi reprezintã o pereche
de enantiomeri.
Structurile (3) ºi (4) sunt superpozabile pentru cã au un plan de
simetrie (planul dus între atomii de carbon 2 ºi 3).
Structurile (3) ºi (4) reprezintã acelaºi compus.
Molecula reprezentatã de structura (3) sau (4) nu este chiralã,
Obiect achiral
deci este optic inactivã.
Astfel de molecule sunt numite mezo-compuºi sau mezoforme.
Deoarece sunt achirali, mezo-compuºii sunt optic inactivi.
Mezo-compuºii sunt compuºi care au centri chirali, dar pe
ansamblu sunt achirali, deoarece au un plan de simetrie.
Rotaþiile optice ale celor doi atomi de carbon, egale ºi de sens
contrar, se compenseazã (intermolecular).
Observaþie La compuºii cu atomi de carbon identic substituiþi,
numãrul stereoizomerilor este mai mic decât 2n.
În general, moleculele cu numãr par de atomi de carbon
asimetric ºi care poartã exact aceiaºi substituenþi au doar jumãtate
din numãrul de enantiomeri (calculat cu formula 2n), cealaltã
jumãtate fiind de fapt mezoforme.

Activitate independentă
Moleculele acidului hidroxiacetic, HOCH2COOH, sunt chirale? Dar ale acidului lactic, CH3CH(OH)COOH?
Motivaþi rãspunsul.
Plan de Fãrã plan de
simetrie simetrie

HOCH2COOH CH3CH(OH)COOH

Rãspuns:
Acidul hidroxiacetic nu are atomi de carbon chirali. Molecula acidului hidroxiacetic este achiralã, în timp ce molecula
acidului lactic este chiralã. Acidul hidroxiacetic are un plan de simetrie care face ca o parte a moleculei sã fie imaginea
în oglindã a celeilalte pãrþi. Acidul lactic nu are un astfel de plan.

12
Activitate independentă
Acidul tartric (2,3-dihidroxisuccinic) se gãseºte în fructe liber sau sub formã de sãruri.
Scrie structurile stereoizomerilor acidului tartric: HOOC–CH–CH–COOH
| |
OH OH
Câþi enantiomeri prezintã acest compus?
Comenteazã rãspunsul.
Rãspuns:
Acidul tartric are în moleculã doi atomi de carbon asimetric.

(1) oglindã (2) (3) oglindã (4)

Structurile (1) ºi (2) sunt nesuperpozabile ºi reprezintã

o pereche de enantiomeri.
Structurile (3) ºi (4) sunt identice, fapt constatat prin rotaþie
rotirea uneia dintre acestea cu 180°.
Structurile (3) ºi (4) reprezintã acelaºi compus: acidul
mezo-tartric.
Identitatea structurilor (3) ºi (4) se datoreazã faptului (3) (4)
cã molecula are un plan de simetrie. Identitate structuralã
Planul de simetrie dus între atomii de carbon C2 ºi C3
face ca o jumãtate de moleculã sã fie imaginea în
oglindã a celeilalte jumãtãþi. Planul de simetrie între atomii de
Astfel, acidul tartric prezintã doar trei stereoizomeri: carbon C2 ºi C3 în acidul mezo-
o pereche de enantiomeri, (1) ºi (2), ºi o mezoformã, tartric face ca acesta sã fie achiral,
(3) sau (4). deci optic inactiv, deºi are doi centri
chirali.

Aplicaţii 2. Este 3-metilhexanul chiral? Motiveazã

rãspunsul.
1. O mostrã de 1,5 g de coniinã, un extract 3. Scrie formula structuralã a unui alcool
toxic (otravã) din cucutã, a fost dizolvatã în chiral.
10 mL etanol ºi plasatã într-un tub cu
lungimea de 5 cm. Unghiul de rotaþie α
4. Care dintre compuºii de mai jos sunt chirali?
Identificã centrii chirali în fiecare din
observat pentru linia galbenã a sodiului la
moleculele acestor compuºi:
20°C a fost +1,21°.
a. 3-Bromohexan
Calculeazã rotaþia specificã [α]20
D pentru coniinã.
b. 1,3-Dicloropentan
c. 3-Metil-1-hexenã

13
5. Care dintre structurile de mai jos reprezintã 7. Scrie structurile stereoizomerilor
mezoforme? Motiveazã rãspunsul. 2,3-diclorohexanului,
a. COOH b. COOH CH3–CH–CH–CH2–CH2–CH3.
| | | |
H–C–NH2 H–C–NH2 Cl Cl
| |
H–C–NH2 H2N–C–H Ce relaþie existã între aceºtia?
| |
COOH
Câþi enantiomeri prezintã compusul?
COOH
Probleme pentru concurs
6. Care dintre urmãtoarele substanþe poate Teste complement grupat
exista într-o mezoformã?
8. 3,4-Dibromo-1-butena prezintã:
Motiveazã rãspunsul.
1. doi izomeri geometrici
a. 2,3-Diclorobutan
2. un atom de carbon hibridizat sp
b. 2,3-Dicloropentan
3. patru stereoizomeri
c. 3,4-Diclorohexan
4. o pereche de enantiomeri
(UMF-CD)

Test b. Clorura de terþbutil, CH3

|
CH3–C–Cl
1. Defineºte termenii: (3p) este chiralã; |
CH3
a. Chiralitate
b. Racemic
c. 4,5 —Diaminooctanul
c. Enantiomer
d. Diastereoizomer CH3—CH2—CH2—CH—CH—CH2—CH2—CH3
| |
e. Mezoformã NH2 NH2
f. Atom de carbon asimetric poate exista într-o mezoformã;
2. Alege rãspunsul corect: (1p) d. Doi stereoizomeri pot fi fie
Compusul enantiomeri, fie diastereoizomeri.
CH3–CH–CH–CH2–CH2–CH3
| | 4. Se dã compusul: CH3–CH–CH–CH3
OH OH | |
conþine n atomi de carbon asimetric. Cl OH
a. n = 1; Scrie structurile stereoizomerilor ºi
b. n = 2; precizeazã relaþia dintre aceºtia.
c. n = 3; Câþi enantiomeri prezintã compusul?
d. n = 4 Identificã centrii chirali. (3p)

3. Precizeazã dacã urmãtoarele enunþuri sunt Din oficiu 1p.

adevãrate (A) sau false (F). (2p)
a. 2-Butanolul, CH3–CH2–CH–CH3
|
OH
este achiral;

14
 2 Randament.*Conversie
În chimia organicã ºi în biochimie foarte puþine reacþii decurg
cantitativ ºi majoritatea sunt procese de echilibru.
Pentru a putea determina cantitãþile de reactanþi transformaþi ori
de produºi de reacþie obþinuþi, se folosesc noþiunile de randament
respectiv de conversie. Cu acestea se pot face aprecieri asupra
eficienþei reacþiilor printr-o exprimare în general procentualã.
Randamentul în produs de reacþie se noteazã cu litera η din
alfabetul grec ºi se exprimã procentual:
Activitatea experimentalã în laborator

în care Cp reprezintã cantitatea de produs de reacþie obþinutã Obser vaţie

practic, iar Ct cantitatea de produs de reacþie ce s-ar obþine Când un produs se realizeazã în mai
dacã randamentul ar fi de 100 % (întreaga cantitate de reactant multe etape, cãrora le corespund
anumite randamente, randamentul
s-ar transforma în produs principal de reacþie). total (al întregului proces) se
În situaþia în care reacþia decurge cantitativ Cp devine egalã cu Ct. exprimã sub forma unui produs:
Cp ºi Ct se exprimã în unitãþi de masã sau prin moli. η1 η2 ηn
ηtotal% = ( –— × –— × ... × –— ) × 100
Calcularea cantitãþii teoretice (Ct) se face þinând seama de 100 100 100
stoechiometria reacþiei.
Exemplu
La oxidarea alcoolului metilic utilizând 0,25 moli se obþin cu un randament
de 75 % 0,1875 moli aldehidã formicã.

Randamentul de transformare al materiei prime reprezintã

raportul dintre conversia utilã (Cu) ºi conversia totalã (Ct):

Profesorul Constantin Istrati

(1850—1918),
în primul laborator de chimie organicã
nu = numãrul de moli de materie primã transformaþi în produs util de cercetare (în centru)
nt = numãrul de moli de materie primã transformaþi în produs util ºi neutil alãturi de asistenþii sãi,
n = numãrul de moli de materie primã introduºi în reactor Aurel Babeº ºi Mina Minovici.

15
Problemă rezolvată 1
Prin descompunerea termicã a metanului se
obþine industrial acetilena. Calculeazã conversia
utilã, conversia totalã ºi randamentul reacþiei,
cunoscând cã din 80 moli de metan se obþin
16 moli de acetilenã ºi 116 moli de hidrogen.
Rezolvare
1. Se scriu ecuaþiile reacþiilor chimice care au loc:
(1)
(2)
Diferenþa 116 — 48 = 68 moli H2 (se obþin din
reacþia a doua)
Potrivit reacþiei (2):
1 mol CH4 ......... 2 moli H2
b moli CH4 ......... 68 moli H2
——————————————————————————
b = 34 moli CH4 (se transformã în reacþia a doua)
Numãrul total de moli de metan care se
transformã în reacþia (1) ºi reacþia (2) este:
32 + 34 = 66 moli CH4

Produsul util este acetilena.

Þinând cont de reacþia (1):
2 moli CH4 ......... 1 mol C2H2 ......... 3 moli H2
nu moli CH4 ......... 16 moli C2H2 ......... a moli H2
———————————————————————————————————————
nu = 32 moli CH4 (se transformã în produs util)
a = 48 moli H2 (se formeazã în prima reacþie) R: Cu = 40%; Ct = 82,5%; η = 48,48%

Problemă rezolvată 2
nu convine
Un amestec ce conþine 1 mol acid acetic ºi 0,4
moli alcool etilic se încãlzeºte pânã la atingerea
stãrii de echilibru. Constanta de echilibru este 4.
Determinã conversiile în ester pentru acidul Conversia acidului acetic la echilibru:
acetic ºi pentru alcoolul etilic.
Rezolvare
Se scrie ecuaþia reacþiei:
Conversia alcoolului etilic la echilibru este:

Starea iniþialã:
1 mol 0,4 moli 0 moli 0 moli
Starea de echilibru: R: C1 = 35%
(1—x) moli (0,4—x) moli x moli x moli C2 = 87,5%

16
Problemă rezolvată 3
La bromurarea cataliticã a benzenului se obþine
un amestec de reacþie ce conþine monobro-
mobenzen, dibromobenzen ºi tribromobenzen în n1 : n 2 : n 3 = 4 : 2 : 1
raport molar 4:2:1 ºi benzen nereacþionat. x = n1 kmoli C6H6 se transformã în C6H5Br
Calculeazã numãrul de kmoli de monobro- y = n2 kmoli C6H6 se transformã în C6H4Br2
mobenzen care se obþin din 26,25 kmoli C6H6, z = n3 kmoli C6H6 se transformã în C6H3Br3
cunoscând conversia totalã Ct = 80 %.
Rezolvare
Se scriu ecuaþiile reacþiilor care au loc:

==> nC transformaþi în produºi = 21 kmoli

6H 6
n1 + n2 + n3 = 21
n2 / n3 = 2/1
n1 / n3 = 4/1
R: n1 = 12 kmoli monobromobenzen

Aplicaţii Probleme pentru concurs

3. Apele glicerinoase (apã + glicerol) rezultate
1. Ce cantitate de produs clorurat se poate la hidroliza unei grãsimi conþin 10 %
obþine prin adiþia clorului la 150 mL benzen (procente de masã) glicerol. ªtiind cã
(ρ = 0,9 g/cm3), cu un randament de 70 %. hidroliza se realizeazã cu o conversie a
grãsimii de 80 %, raportul molar iniþial
2. Calculeazã cantitãþile de etenã ºi respectiv
apã:grãsime este:
clor (în moli ºi în grame) necesare pentru a
A. 25,1 B. 35,25 C. 37,84
obþine 2,4 moli clorurã de vinil cu
D. 39,43 E. 45,20 (UMF-CD)
randamentul de 60 %.

Test 3. Pentru a obþine acetat de etil, se foloseºte un

amestec care conþine un mol acid acetic ºi
1. Din 370,2 mL alcool etilic 98 % (ρ = 0,82 g/cm3)
0,8 moli etanol. Cunoscând constanta de
se obþin 112 L etenã (c.n.). Determinã
echilibru Kc = 4, calculeazã conversiile în
randamentul reacþiei. (3p)
ester pentru acidul acetic ºi pentru etanol.
2. Se obþine acetilenã prin piroliza metanului la (3p)
1500°C. Cunoscând cã din 160 moli de
metan se formeazã 24 moli de acetilenã ºi Din oficiu 1 p.
150 moli de hidrogen, calculeazã conversia
utilã, conversia totalã ºi randamentul. (3p)

17
 3 Reacţii ale compuşilor
organici
Reacþiile chimice constau în ruperea ºi refacerea legãturilor dintre
atomi. În molecula unui compus organic pot exista numai legãturi σ
(compus saturat) sau legãturi multiple alcãtuite dintr-o legãturã σ ºi
una sau douã legãturi π (compus nesaturat). Principalele reacþii
chimice se clasificã în reacþii de substituþie, reacþii de adiþie, reacþii
de eliminare ºi reacþii de transpoziþie (izomerizare).

Reacţii de substituţie
În reacþiile de substituþie, un atom sau o grupã de atomi este
înlocuitã cu alt atom sau grupã de atomi.

În acest exemplu X a fost înlocuit cu Y. La desfãºurarea reacþiei

de substituþie au loc urmãtoarele procese:
• Ruperea legãturii R—X care se produce cu atât mai uºor cu cât
legãtura este mai slabã;

+
• Ruperea legãturii A—Y care dacã se face uºor, favorizeazã
reacþia de substituþie. Uneori se folosesc compuºi în care
aceastã legãturã este o electrovalenþã; de fapt se trateazã
compusul organic cu o soluþie care conþine ionii A ºi Y;
• Formarea legãturii R—Y care are loc cu atât mai uºor cu cât

hν
energia degajatã este mai mare;
• Formarea legãturii A—X care are loc cu atât mai uºor cu cât

+
energia degajatã este mai mare.
Pe lângã factorii energetici, la reacþiile reversibile (de echilibru),
un rol important îl poate juca scoaterea din sistem a produºilor finali
R-Y sau A-X prin degajare, dacã sunt gaze sau precipitare dacã sunt
compuºi solizi.
 Halogenarea alcanilor la luminã sau la temperaturã ridicatã:
Modelarea reacþiei de monoclorurare
a metanului
 Reacþia acidului acetic cu carbonaþii, oxizii sau hidroxizii
metalici:

18
 Reacþia de esterificare:

CH3COOH + HO–C2H5 →
← CH3–COOC2H5 + H2O
Acid acetic Etanol Acetat de etil Apã
Esterificarea este definitã ca eliminarea unei molecule de apã

+
între o moleculã de acid carboxilic ºi o moleculã de alcool sau fenol.
Esterii se pot obþine tot printr-o reacþie de substituþie, prin
acilarea cu anhidridã aceticã sau clorurã de acetil (CH3COCl).
De exemplu, acidul acetilsalicilic se poate obþine prin tratarea
acidului salicilic cu anhidridã aceticã.

Hidrogenul grupei hidroxil este substituit cu o grupã acetil.

 Hidroliza acidului acetilsalicilic

Experimentează! Hidroliza acidului acetilsalicilic ºi
identificarea acidului salicilic
Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
0,5 g acid acetilsalicilic Dizolvã acidul acetilsalicilic în soluþie de NaOH.

+
5 ml NaOH soluþie Încãlzeºte la fierbere 3 min. ºi dupã rãcire
100 g/L aciduleazã cu H2SO4 200 g/L. Se formeazã un
Soluþie H2SO4 200 g/L precipitat alb cristalin ºi se percepe un miros
de acid acetic.
2 mL apã
Dizolvã precipitatul obþinut dupã spãlare prin
0,05 mL clorurã fericã
încãlzire la ~ 50°C în 2 mL apã ºi adaugã Modelarea reacþiei de esterificare
soluþie 30 g/L a acidului acetic cu etanolul
2 mL FeCl3 (30 g/L).
1 eprubetã
Ce constaþi?
Interpretarea experimentului
În urma hidrolizei, în mediu bazic (saponificare), a acidului acetilsalicilic (o
reacþie de substituþie) se obþine acidul salicilic. Coloraþia albastru-violetã este
Ştiaţi că...
datoratã reacþiei grupei hidroxil fenolice din molecula acidului salicilic rezultat.
Acidul acetilsalicilic a fost obþinut
pentru prima datã în anul 1897 de
cãtre Felix Hoffmannn în labora-
toarele Bayer. Acidul acetilsalicilic
este compusul activ al aspirinei.

19
  Reacþia de alchilare a benzenului cu propenã sau cu
2-cloropropan în prezenþa AlCl3 (reacþii Friedel-Crafts)
Acestea sunt tot reacþii de substituþie.
Alchilarea benzenului este reacþia prin care se înlocuieºte un
atom de hidrogen din molecula benzenului cu un radical alchil (—R).
Reacþia se poate realiza cu compuºi halogenaþi alifatici sau cu
alchene, în prezenþa AlCl3 anhidrã.
Ob s e r va ţ i e AlCl
C6H6 + R–Cl →
3
C6H5–R + HCl
• Reacþia de alchilare nu poate fi Benzen compus halogenat arenã alchilatã
realizatã cu compuºi halogenaþi alifatic
aromatici (Ar—X).
• Este dificilã stoparea acestor AlCl
C6H5–H + R–CH=CH2 →
3
C6H5–CH–R
reacþii la monoalchilare, din cauzã |
cã prima grupã alchil substituitã CH3
activeazã nucleul aromatic. Benzen alchenã arenã alchilatã

Alchilarea benzenului cu propenã cu formarea izopropilben-

zenului se realizeazã industrial, întrucât izopropilbenzenul este
folosit la obþinerea prin dehidrogenare a α-metilstirenului ºi prin
hidroperoxidare la obþinerea fenolului ºi acetonei.

Charles Friedel James M. Crafts

(1832—1899) (1839—1917)

Reacţii de adiţie

+
În reacþiile de adiþie are loc desfacerea unei legãturi dintr-o covalenþã
multiplã ºi legarea a doi atomi sau douã grupe de atomi, la atomii de
carbon care participau la covalenþa multiplã.

În reacþia de adiþie se leagã întotdeauna câte doi atomi sau grupe

Modelarea reacþiei de adiþie
de atomi. Printr-o reacþie de adiþie un compus cu dublã legãturã se
a clorului la etenã transformã într-un compus saturat. Un compus cu triplã legãturã se

20
transformã într-un compus cu dublã legãturã care în anumite condiþii
poate suferi o a doua adiþie cu formarea unui compus saturat.

La dublele ºi triplele legãturi se pot adiþiona halogenii,

hidrogenul ºi apa.
 Hidrogenarea trigliceridelor lichide din grãsimile lichide
(uleiuri vegetale) care conþin acizi graºi nesaturaþi este tot o
reacþie de adiþie.

Modelarea hidrogenãrii acetilenei

(reacþie de adiþie)

Obser vaţie
În chimia organicã se folosesc tot
mai mult formulele stilizate, în care
o linie frântã simbolizeazã un lanþ
de atomi de carbon, sau o figurã
geometricã simbolizeazã o structurã
ciclicã.
Simbolurile atomilor de carbon ºi
de hidrogen nu mai sunt
menþionate, ele se subînþeleg.
La intersecþia a douã linii se aflã un
atom de carbon.

Trioleatul de gliceril cu duble legãturi, lichid, trece prin

hidrogenare cataliticã (pe Ni sau Pt) în tristearatul de gliceril, cu
catenã saturatã, solid. Obser vaţie
Dublele legãturi C=C formate
Reacþia este aplicatã industrial la hidrogenarea parþialã a
dintr-o legãturã σ ºi una π se pot
uleiurilor vegetale ºi emulsionarea grãsimii rezultate în lapte pentru rupe cu formarea unor noi legãturi
obþinerea margarinei. sigma mai stabile decât cele π.
 Polimerizarea constã într-o reacþie de adiþie repetatã a unor Reacþia este exotermã ºi este
favorizatã de reactivi care
compuºi nesaturaþi, monomeri, pentru a forma dimeri, trimeri etc.,
polarizeazã dubla legãturã.
pânã la polimeri.
De exemplu, o moleculã de clorurã de vinil CH2=CH—Cl se
adiþioneazã la altã moleculã de clorurã de vinil cu formarea unui
dimer, iar acesta mai departe se adiþioneazã la altã moleculã de
monomer º.a.m.d. pânã la formarea polimerului.

21
n CH2=CH → –(CH2–CH)n– Folosind formule stilizate reacþia se poate reprezenta astfel:
| |
Cl Cl
Clorurã de vinil Policlorurã de vinil
Ecuaþia reacþiei de polimerizare
a clorurii de vinil

Policlorura de vinil este unul din cei mai utilizaþi polimeri

folosiþi mai ales în tehnicã.
n H2C=CH → –(H2C–CH)n– Polimerizarea acrilonitrilului H2C=CH–C ≡ N, se produce la fel:
| |
CN CN
Acrilonitril Poliacrilonitril
Ecuaþia reacþiei de polimerizare
a acrilonitrilului

Polimerizarea acetatului de vinil H2C=CH–OCOCH3:

n H2C=CH → –(H2C–CH)n–
| |
OCOCH3 OCOCH3
Acetat de vinil Poliacetat de vinil
Ecuaþia reacþiei de polimerizare
a acetatului de vinil

Poliacrilonitrilul este folosit la obþinerea de fibre sintetice, iar

n CH2=CH–CH=CH2 poliacetatul de vinil la obþinerea de vopsele ºi adezivi.
Butadiena Polimerizarea butadienei
↓ Dienele conjugate ca 1,3-butadiena, CH2=CH–CH=CH2,
–[CH2–CH=CH–CH2]n– polimerizeazã uºor prin adiþii 1,4 conducând la macromolecule
Polibutadiena filiforme:
Ecuaþia reacþiei de polimerizare
a butadienei

Ob s e r va ţ i e Polibutadiena sinteticã nu are o structurã geometricã perfect

Polibutadiena ºi copolimerii sãi au
proprietãþi elastice asemãnãtoare cu
cele ale cauciucului natural ºi se
folosesc drept cauciuc sintetic.
Cauciucurile sintetice se folosesc ca
înlocuitori ai cauciucului natural sau
în amestec cu acesta.
regulatã. Nu toate dublele legãturi sunt în trans.
Polidienele având în molecula lor duble legãturi se pot vulcaniza
similar cu poliizoprenul natural.
Copolimerizarea butadienei cu monomeri vinilici
Pentru a obþine o varietate mare de elastomeri, cu proprietãþi
specifice, 1,3-butadiena este copolimerizatã cu diferiþi monomeri
vinilici.
Un copolimer este rezultatul polimerizãrii (poliadiþiei) a douã
specii de monomer.
Importanþã industrialã deosebitã are copolimerizarea 1,3-butadienei
cu stirenul (C6H5–CH=CH2):

22
 n [x(CH2=CH–CH=CH2) + y(CH=CH2)] → –[(CH2–CH=CH–CH2)x–(CH–CH2)y]– n
| |
C 6H 5 C 6H 5
Cauciuc butadienstirenic
Aceeaºi ecuaþie, cu formule stilizate:

Copolimerul poate fi vulcanizat având duble legãturi ºi este mai Vulcanizarea cauciucului conferã
anvelopelor ºi altor produse din
stabil chimic decât butadiena. cauciuc durabilitate ºi rezistenþã la
Un alt copolimer, elastomer, rezultã prin copolimerizarea schimbarea condiþiilor climaterice
butadienei cu acrilonitrilul:
n [x(CH2=CH–CH=CH2) + y(CH=CH2)] → –[(CH2–CH=CH–CH2)x–(CH–CH2)y]– n
| |
CN CN
Cauciuc butadien-acrilonitrilic
Scrierea ecuaþiei reacþiei cu formule stilizate:

Reacţii de eliminare
În reacþiile de eliminare se formeazã un compus nesaturat prin
îndepãrtarea a doi atomi sau a douã grupe de atomi legate de doi
atomi de carbon învecinaþi.

Moleculele eliminate sunt în general mici, ca H2, H2O, Cl2, HCl.

De exemplu, dehidratarea alcoolilor:
Dehidratarea etanolului pe Al2O3.
180°C
CH3—CH2—OH → CH2=CH2 + H2O
H2SO4
Etanol Etenã

sau dehidrohalogenarea compuºilor halogenaþi: Etena obþinutã decoloreazã soluþia de

brom în tetraclorurã de carbon.

23
 Eliminarea de apã se poate produce ºi intermolecular, ca în cazul
sintezei eterilor:

Transpoziţii
Să ne amintim ...
Izomerii sunt compuºi care au aceeaºi compoziþie atomicã dar diferã prin
structura lor chimicã.

Transpoziþia este o transformare chimicã în care scheletul

molecular este modificat prin migrarea unui atom sau grupã de
atomi încât secvenþa atomilor este schimbatã, dar cu pãstrarea
formulei moleculare.
Astfel, n-pentanul trece în izopentan la încãlzire cu AlCl3 drept
catalizator cu urme de apã.

Costin D. Neniþescu
(1902-1970)
a studiat reacþia de izomerizare a
cicloalcanilor contribuind la elucidarea
mecanismului acesteia.
În amestecul rezultat la izomerizarea n-pentanului se aflã ºi
neopentan.
Asemenea reacþii se petrec în timpul procesului de reformare
cataliticã când de exemplu, n-heptanul trece în izo-heptan.
Izoalcanii au cifre octanice mai mari decât izomerii lor liniari.

Aplicaţii 2. Precizeazã tipul fiecãrei reacþii (substituþie,

adiþie, eliminare sau transpoziþie) de la
1. Scrie produºii urmãtoarelor reacþii:
exerciþiul nr. 1.
a. 3. Copolimerii sunt :
A. amestec de polimeri obþinuþi din monomeri
b. diferiþi
B. amestec de polimeri cu grade de polimerizare
c.
diferite
C. amestec de polimeri ºi oligomeri
d.
D. amestec de polimer cu un plastifiant sau alt
adaos
e.
E. produºi obtinuþi prin polimerizarea simultanã
a doi sau mai mulþi monomeri diferiþi
f. UMF-CD

24
 4 Clase
de compuşi organici
Clasificarea compuşilor organici
Dupã compoziþie, compuºii organici se împart în:
R—H
 hidrocarburi, care conþin numai atomi de carbon ºi hidrogen
(alcani, alchene, alcadiene, alchine, arene); hidrocarburã
 compuºi organici cu grupe funcþionale, care, în afarã de carbon R—Z
ºi hidrogen, conþin în molecula lor ºi atomi ai elementelor
compus cu grupe funcþionale
organogene, prezenþi sub forma grupelor funcþionale:
A. compuºi cu grupe funcþionale simple, care au în molecula
lor una sau mai multe grupe funcþionale de acelaºi tip; CH3 –Cl CH3 –OH
 compuºi cu grupã funcþionalã monovalentã Clorometan Metanol
(un compus halogenat) (un alcool)
• compuºi halogenaþi R—X
• compuºi hidroxilici: alcooli (R—OH), fenoli (Ar—OH) CH3–NH2 CH3–NO2
Metilaminã Nitrometan
• amine R—NH2 (o aminã) (un nitroderivat)
• nitroderivaþi R—NO2
 compuºi cu grupã funcþionalã divalentã CH3–C=O CH3–C=O
| |
• compuºi carbonilici: H CH3
aldehide R–C=O ; cetone R–C=O Etanal sau Propanonã sau
| |
Aldehidã aceticã Acetonã
H R’ (o aldehidã) (o cetonã)
 compuºi cu grupã funcþionalã trivalentã
CH3–C=O
• acizi carboxilici R–C=O |
| OH
OH
*• derivaþi funcþionali ai acizilor carboxilici Acid etanoic sau Acid acetic
(un acid carboxilic)
esteri amide Reţine!
Valenþa grupei funcþionale
nitrili cloruri de acil reprezintã numãrul de atomi de
hidrogen pe care grupa funcþionalã
anhidride i-a înlocuit la acelaºi atom de
carbon al unei hidrocarburi saturate.

B. compuºi cu grupe funcþionale mixte, în molecula cãrora COOH H–C=O

| |
apar douã sau mai multe grupe funcþionale de tipuri diferite. CH2 (H–C–OH)4
| |
• hidroxiacizi • hidroxialdehide (zaharide): NH2 CH2OH
• aminoacizi monozaharide, dizaharide,
Glicocol (o hidroxialdehidã)
• proteine polizaharide (un aminoacid)

25
 Compuşi halogenaţi
Unele vieþuitoare acvatice din apele sãrate (corali, bureþi etc.)
produc compuºi halogenaþi toxici în scopul apãrãrii.

Modele structurale deschise ale
moleculelor de clorometan, CH3Cl
(un compus monohalogenat)
ºi triclorometan, CHCl3
(un compus trihalogenat)
Facultativ
Definiţie
Compuºii halogenaþi sunt compuºi organici care conþin în
molecula lor unul sau mai mulþi atomi de halogen legaþi de un
radical hidrocarbonat organic.
Formula generalã a compuºilor halogenaþi este: R–X,
unde R este un radical hidrocarbonat,
X este atomul de halogen (F, Cl, Br, I).
Atomul de halogen din compuºii halogenaþi se leagã direct
printr-o legãturã covalentã de atomul de carbon.
Compuºii halogenaþi derivã teoretic de la hidrocarburi prin
înlocuirea atomilor de hidrogen cu atomi de halogeni ºi se pot obþine
ºi practic prin substituþia atomilor de hidrogen cu atomi de fluor,
clor, brom sau iod.

Clasificare
1. Dupã numãrul atomilor de halogen din moleculã, compuºii
halogenaþi pot fi: monohalogenaþi, dihalogenaþi, trihalogenaþi
sau polihalogenaþi.
CH3Cl CH2Cl2 CHCl3
Modelul diclorometanului, CH2Cl2
Clorometan Diclorometan Triclorometan
(un compus dihalogenat)
2. Dupã natura hidrocarburii de la care derivã, se disting compuºi
halogenaþi alifatici (saturaþi sau nesaturaþi) ºi aromatici.
CH3CH2Cl ClCH=CHCl C6H5Cl
Cloroetan 1,2-Dicloroetena Clorobenzen
(alifatic saturat) (alifatic nesaturat) (aromatic)
3. Dupã natura halogenului, compuºii halogenaþi pot fi: fluoruraþi,
cloruraþi, bromuraþi sau ioduraþi.
CH3–Cl CH3–Br CH3–I
Clorometan Bromometan Iodometan
(compus halogenat (compus halogenat (compus halogenat
clorurat) bromurat) iodurat)
Model structural deschis al moleculei 4. Dupã felul atomului de carbon de care se leagã atomul de
de cloroetan, CH3CH2Cl, un compus
halogen: compuºi halogenaþi primari (atomul de halogen se
halogenat alifatic saturat
leagã de un atom de carbon primar), secundari sau terþiari.

26
Denumire CH3CH2I
Iodurã de etil (denumire veche)
Nomenclatura obiºnuitã (veche) denumeºte compuºii halogenaþi ca
Iodoetan (denumire IUPAC)
halogenurã a radicalului.
Dupã recomandarea IUPAC, denumirea compuºilor halogenaþi
se face utilizând numele hidrocarburii ºi menþionând poziþia
halogenului prin cel mai mic indice posibil.
CH3–CH2–CH–CH3 CH3 Cl
| | |
Cl CH3 CH CH2 CHCHCH2 CH2 CH3
2-Cloropropan (Clorurã de sec-butil) 1 2 3 |4 5 6 7 8
CH3
Atunci când catena de carbon este substituitã atât cu halogen, cât 5-Cloro-2,4-dimetiloctan
ºi cu radical alchil, cei doi substituenþi sunt consideraþi de rang egal
ºi catena de bazã (cea mai lungã catenã) se numeroteazã începând de 1 2 3 4 5

la capãtul cel mai apropiat de primul substituent. CH2=CH—CH2—CH2—CH2—Cl

În cazul în care este prezentã o legãturã multiplã, aceasta, 5-Cloro-1-pentenã
obligatoriu, trebuie sã fie conþinutã în catena de bazã, iar Br CH3
numerotarea catenei se face astfel încât legãtura multiplã sã aibã | |
Br—CH2—CH—CH—CH2—CH3
indicele minim. 1 2 3 4 5
Prezenþa mai multor substituenþi identici se indicã prin folosirea 1,2-Dibromo-3-metilpentan
prefixelor di-, tri- etc.
În compuºii polihalogenaþi, atomii de halogen se pot lega la
acelaºi atom de carbon sau la atomi de carbon diferiþi:
Br CH3 CH3
|1 2 3 4 5 1 |2 3 4 1 |2 3 4
Br—CH—CH2—CH2—CH2—CH3 CH2–C–CH2–CH3 Br–CH2–CH–CH2–CH2–Br
| |
Br Br
1,1-Dibromopentan 1,2-Dibromo-2-metilbutan 1,4-Dibromo-2-metilbutan
(compus dihalogenat geminal) (compus dihalogenat vicinal) (compus dihalogenat izolat)

Izomerie
Compuºii halogenaþi pot prezenta: izomerie de poziþie, determinatã
de locul pe care atomul de halogen îl ocupã în catenã, izomerie de
catenã ºi izomerie geometricã, determinate de structura radicalului
Modele structurale ale izomerilor cis ºi
hidrocarbonat R. trans ai 1,2-Dicloroetenei
H3C–CH2–CH2–Br H3C–CH2–CH2–CH2–Br
1-Bromopropan 1-Bromobutan H H
C=C
Cl Cl
cis-1,2-Dicloroetena
H3C–CH–CH3 H3C–CH–CH2–Br
| | H Cl
Br CH3 C=C
2-Bromopropan 2-Metil-1-bromopropan Cl H
Izomeri de poziþie corespunzãtori Izomeri de catenã corespunzãtori trans-1,2-Dicloroetena
formulei moleculare C3H7Br formulei moleculare C4H9Br Izomeri geometrici ai 1,2-Dicloroetenei

27
 Metode de obţinere
Să ne amintim!
Compuºii halogenaþi pot fi obþinuþi din hidrocarburi prin reacþii de substituþie
sau prin reacþii de adiþie.
Reacþii de substituþie:
luminã
R–H + X2 → R–X + HX ; X = Cl, Br
alcan
t°C
R–CH–CH=CH2 → R–CH–CH=CH2 + HX ; X = Cl, Br
| |
H X
alchenã (substituþie în poziþia alilicã)
luminã
Ar–CH3 + X2 → Ar–CH2–X + HX ; X = Cl, Br
arenã cu catenã lateralã
FeCl (FeBr )
Ar–H + X2 3 3
→ Ar–X + HX ; X = Cl, Br
arenã
Reacþii de adiþie:
Modelarea halogenãrii prin substituþie
R–CH=CH2 + X2 → R–CH–CH2 ; X = Cl, Br
| |
alchenã X X
R–CH=CH2 + HX → R–CH–CH2 ; X = Cl, Br, I
|
alchenã X
R–C≡CH + X2 → R–C=CH ; X = Cl, Br
| |
alchinã X X
X X
| |
R–C≡CH + 2X2 R–C –CH ; X = Cl, Br
| |
→
alchinã X X
R–C≡CH + HX → R–C=CH2 ; X = Cl, Br, I
|
alchinã X
X
|
R–C≡CH + 2HX R–C–CH3 ; X = Cl, Br, I
|
→
alchinã X
luminã
C6H6 + 3Cl2 → C6H6Cl6
Benzen
Modelarea halogenãrii prin adiþie
 Halogenarea alcanilor prin reacþii de substituþie este neorientatã:
oricare atom de hidrogen din molecula alcanului poate fi
substituit cu atomi de halogen ºi din acest motiv se obþine un
amestec de compuºi halogenaþi.

28
 Monohalogenarea propanului
→ H3C–CH2–CH2–Cl + HCl
luminã
H3C–CH2–CH3 + Cl2 1-Cloropropan (50%)
Propan
 |
→ H3C–CH–CH3 + HCl
|
Cl
2-Cloropropan (50%)

→ H3C–CH2–CH2–Br + HBr
luminã
H3C–CH2–CH3 + Br2  1-Bromopropan (2%)
Propan
|
→ H3C–CH–CH3 + HBr
|
Br
2-Bromopropan (98%)
Modele structurale ale compuºilor
obþinuþi la halogenarea propanului
*Monohalogenarea butanului
→ H3C–CH2–CH2–CH2–Cl + HCl
luminã
H3C–CH2–CH2–CH3 + Cl2 1-Clorobutan (33%)
Butan
 |
→ H3C–CH2–CH–CH3 + HCl
|
Cl
2-Clorobutan (67%)

Comparând proporþiile compuºilor halogenaþi din amestecul final, Reţine!

se constatã un procent mai mare al compuºilor halogenaþi obþinuþi prin *Reactivitatea diferitã a legãturii
înlocuirea hidrogenului legat de atomi de carbon secundari. C–H din alcani faþã de halogeni
Remarcãm de asemenea un procent mai mic al compuºilor halogenaþi creºte în ordinea:
obþinuþi prin înlocuirea atomilor de hidrogen legaþi de atomi de carbon H—Cprimar < H—Csecundar < H—Cterþiar
primari. Aceste constatãri experimentale demonstreazã reactivitatea
diferitã a legãturii C–H din molecula alcanilor faþã de atomii de
halogen.

*Monohalogenarea neopentanului
Halogenarea unui alcan care are toþi atomii de hidrogen
echivalenþi conduce la un singur produs monohalogenat.

Neopentan Clorurã de neopentil

Model structural al clorurii de neopentil

 Bromurarea propenei se poate realiza prin adiþia bromului sau

a acidului bromhidric la propenã.
CCl4 CCl4
CH3–CH=CH2 + Br2 → CH3–CH–CH2 ; CH3–CH=CH2 + HBr → CH3–CH–CH3
| | |
Propenã Br Br Propenã Br
1,2-Dibromopropan 2-Bromopropan

29
  Bromurarea acetilenei se poate realiza prin adiþia bromului sau
a acidului bromhidric la acetilenã.
Br Br
+Br2| |
HC≡CH + Br2 → HC=CH → HC–CH
| | | |
Acetilenã Br Br Br Br
1,2-Dibromoetenã 1,1,2,2-Tetrabromoetan
Br
+HBr |
HC≡CH + HBr → H2C=CH → H3C–CH
| |
Acetilenã Br Br
Prin barbotarea acetilenei, Bromoetenã 1,1-Dibromoetan
apa de brom se decoloreazã. (Bromurã de vinil)

Proprietăţi fizice (Facultativ)

Culoare Puncte de fierbere
Stare de agregare Densitate Solubilitate
Miros Puncte de topire
• Gazoasã: CH3Cl, Cu excepþia Compuºii halogenaþi au Compuºii Compuºii
C2H5Cl, compuºilor densitãþi mai mari decât halogenaþi au p.f. halogenaþi sunt
poliioduraþi, ale hidrocarburilor mai mari decât ale solubili în alþi
CH2=CHCl, CH3Br
compuºii corespunzãtoare. hidrocarburilor compuºi organici
• Lichidã: CHCl3, halogenaþi sunt Densitatea compuºilor corespunzãtoare. (hidrocarburi,
CH3I, C6H5Cl incolori. halogenaþi creºte în Punctele de fierbere alcooli, eteri),
Compuºii ordinea: ºi de topire cresc mulþi fiind utilizaþi
• Solidã: CHI3, ca solvenþi,
halogenaþi alifatici ioduri > bromuri > cloruri odatã cu masa
C6H6Cl6, C6H4Cl2 au miros dulceag. molecularã. insolubili în apã.

C—I < C—Br < C—Cl < C—F
Polaritatea legãturii carbon—halogen
(C—X), creºte odatã cu creºterea
electronegativitãþii elementului.
Re ţi ne !
Reactivitatea compuºilor halogenaþi
creºte în ordinea:
R—I > R—Br > R—Cl > R—F
H2C=CH–CH2–Cl
Clorurã de alil
Proprietăţi chimice
Reactivitatea compuºilor halogenaþi este crescutã ca urmare a
polarizãrii legãturii C–X . La cei doi atomi apar sarcini electrice
δ+ δ—
fracþionare (δ+ ºi δ—) datorate atracþiei pe care atomul de halogen
(element puternic electronegativ) o exercitã asupra dubletului
electronic de legãturã.
Din acest motiv, atomii de halogen pot fi uºor substituiþi cu
atomi sau grupe de atomi ai unor reactanþi.
Dupã uºurinþa de a reacþiona, compuºii halogenaþi pot fi:
1. Compuºi halogenaþi cu reactivitate mãritã, în care halogenul
X este legat de un atom de C din poziþia alilicã sau benzilicã.

Clorurã de benzil
Compuºi cu reactivitate mãritã

30
 2. Compuºi halogenaþi cu reactivitate normalã, în care CH3–CH2–CH2–Cl
atomul de halogen X este legat de un atom de C saturat, Clorurã de propil
care face parte dintr-o catenã aciclicã sau ciclicã saturatã
(derivaþi din alcani sau cicloalcani).
CH3–CH–CH2–Cl
|
Cl
1,2-Dicloropropan
Compuºi cu reactivitate normalã

3. Compuºi halogenaþi cu reactivitate scãzutã, în care

H2C=CH–Cl
halogenul X este legat de un atom de C implicat într-o
Clorurã de vinil
legãturã dublã (vinilic) sau de un atom de C care face parte
dintr-un nucleu benzenic (aromatic).

Clorobenzen

Compuºi cu reactivitate scãzutã

Compuºii halogenaþi cu reactivitate scãzutã nu dau reacþii de
substituþie a halogenului, decât rar ºi în condiþii speciale:
NaOH conc.
C6H5–Cl + HOH → C6H5–OH + HCl
350 atm, 380°C
Clorobenzen Fenol

 *Reacþia de hidrolizã
Prin hidrolizã în mediu bazic, compuºii monohalogenaþi alifatici
se transformã în alcooli, printr-o reacþie de substituþie a
halogenului X cu grupa hidroxil (—OH):
R–CH2X + HOH → R–CH2–OH + HX
compus alcool Modelarea hidrolizei în mediu bazic
monohalogenat alifatic a monoclorometanului

Activitate independentă Rãspuns:

Scrie ecuaþiile reacþiilor de hidrolizã în mediu bazic a) CH3—CH2—Br + HOH → CH3—CH2—OH + HBr
(NaOH) ale urmãtorilor compuºi halogenaþi: Bromoetan Etanol
a) bromoetan; b) CH3—Cl + HOH → CH3—OH + HCl
b) monoclorometan; Monoclorometan Metanol
c) bromobenzen. c) C6H5Br + HOH → C6H5—OH + HBr
Bromobenzen Fenol

Prin hidrolizã în mediu bazic, compuºii dihalogenaþi alifatici

vicinali se transformã în dioli, printr-o reacþie de substituþie:
R–CH–CH2 + 2HOH → R–CH–CH2 + 2HX
| | | |
X X OH OH
compus dihalogenat vicinal diol

31
Activitate independentă Rãspuns:
Scrie ecuaþia reacþiei de hidrolizã în mediu bazic a CH3–CH–CH2 + 2HOH → CH3–CH–CH2 + 2HCl
1,2-dicloropropanului. | | | |
Cl Cl OH OH
1,2-Dicloropropan 1,2-Propandiol

Prin hidrolizã în mediu bazic, compuºii dihalogenaþi geminali se

transformã în compuºi carbonilici (aldehide sau cetone):

Activitate independentă
Scrie ecuaþiile reacþiilor de hidrolizã în mediu bazic pentru:
a) bromura de benziliden; b) 2,2-dibromopropan.

Rãspuns: a)

b)

Prin hidrolizã în mediu bazic, compuºii trihalogenaþi cu atomii

de halogen legaþi la atomi de carbon diferiþi formeazã trioli, iar cei
trihalogenaþi geminali se transformã în acizi carboxilici, de
asemenea pe calea unor reacþii de substituþie:

32
Activitate independentă
Scrie ecuaþiile reacþiilor de hidrolizã pentru:
a) 1,2,3-triclorobutan;
b) tribromofenilmetan.
Rãspuns: a)

b)

 Reacþia de dehidrohalogenare
Compuºii halogenaþi alifatici încãlziþi (70—100°C) cu baze tari Reţine!
(NaOH, KOH) în soluþii alcoolice (metanol, etanol) eliminã Reacþia de dehidrohalogenare a
hidracid ºi formeazã alchene: compuºilor halogenaþi se utilizeazã
NaOH ca metodã de preparare a
R–CH–CH2 → R–CH=CH2 + HX alchenelor.
| | alcool
H X
compus halogenat alifatic alchenã

Activitate independentă Rãspuns:

Scrie ecuaþia reacþiei de dehidrohalogenare a KOH
CH3–CH2–CH2 → CH3–CH=CH2 + HBr
1-bromopropanului. | alcool
Br
1-Bromopropan Propenã

Când existã mai multe posibilitãþi de eliminare a hidracidului Reţine!

dintr-un compus halogenat, se eliminã hidrogen preferenþial de la Atunci când eliminarea de hidracid
atomul de carbon din β, cel mai sãrac în hidrogen (regula lui Zaiþev). dintr-un compus halogenat se poate
face în mai multe moduri, se
eliminã de preferinþã hidrogen de la
atomul de carbon β cel mai sãrac în
hidrogen.

Dehidrogenarea 2-bromobutanului ºi a 2-bromopentanului:

33
 Ob s e r va ţ i e
Reacþia compuºilor halogenaþi
alifatici cu cianuri alcaline are loc
cu mãrirea catenei de carbon
(se formeazã o nouã legãturã
carbon—carbon), motiv pentru care
are multiple aplicaþii practice.
CH3Br + KCN → CH3CN + KBr
Bromometan Acetonitril
Facultativ
 Reacþia cu cianuri alcaline
Compuºii halogenaþi alifatici trataþi cu cianuri alcaline (de sodiu
sau de potasiu) se transformã în nitrili; aceºtia vor conþine în
molecula lor cu un atom de carbon mai mult decât compusul
halogenat iniþial:
R–X + KCN → R–CN + KX
compus halogenat alifatic nitril

Nitrilii hidrolizeazã ºi dau acizi carboxilici:

CH3CN + 2H2O → CH3COOH + NH3 R–CN + 2H2O → R–COOH + NH3
Acetonitril Acid acetic
Prin reducere, nitrilii formeazã amine:
CH3CN + 2H2 → CH3CH2NH2 R–CN + 2H2 → R–CH2–NH2
Acetonitril Etilamina
 Reacþia cu amoniac ºi amine
La tratarea compuºilor halogenaþi alifatici cu amoniac sau cu
amine, aceºtia se transformã în amine, respectiv în amine alchilate.
CH3Br + NH3 → CH3NH2 + HBr R–X + NH3 → R–NH2 + HX
Bromometan Metilamina compus halogenat aminã
alifatic

CH3Br + CH3NH2 → CH3–NH + HBr R–X + R’–NH2 → R’–NH–R + HX

| compus halogenat aminã aminã alchilatã
CH3 alifatic
Metilamina Dimetilamina
Prin reacþia unor compuºi halogenaþi aromatici cu amoniacul în
vase închise se obþin amine aromatice. Exemplu:

Modelul structural al anilinei

Ob s e r va ţ i e  Reacþia cu magneziu
Faþã de magneziu, majoritatea Compuºii halogenaþi reacþioneazã uºor cu magneziul în mediu de
compuºilor halogenaþi sunt la fel de eter anhidru ºi formeazã compuºi organomagnezieni numiþi ºi
reactivi, indiferent de natura lor. reactivi Grignard.
C6H5–Cl + Mg → C6H5–MgCl R–X + Mg → RMgX
Clorobenzen Clorurã de compus halogenat reactiv Grignard
fenil magneziu
Reactivii Grignard reacþioneazã cu apa ºi conduc la alcanii
corespunzãtori:
R–MgX + HOH → RH + MgXOH
reactiv Grignard alcan

34
Utilizările compuşilor halogenaţi
 Clorura de metil (CH3Cl) se foloseºte ca agent frigorific ºi ca
agent de metilare (în sinteza organicã).
 Clorura de metilen (CH2Cl2) se foloseºte ca dizolvant pentru
grãsimi ºi uleiuri, decapant pentru piese metalice.
 Cloroformul (CHCl3) se foloseºte ca dizolvant pentru grãsimi
ºi rãºini.
 Tetraclorura de carbon (CCl4) este un lichid neinflamabil ºi
se foloseºte ca solvent ºi ca agent de stingere a incendiilor.
 Clorura de etil (CH3CH2Cl) se foloseºte la obþinerea
tetraetilplumbului (aditiv pentru benzinã).
 Clorura de vinil se foloseºte la fabricarea policlorurii de vinil.
 Clorobenzenul se foloseºte în sinteza coloranþilor. Ştiaţi că...
 Hexaclorociclohexanul (hexacloranul, C6H6Cl6) se foloseºte • Teflonul se foloseºte la fabricarea
ca insecticid sub forma unui concentrat de izomer γ. Este vaselor de laborator, la acoperirea
vaselor metalice pentru gãtit, a
volatil ºi lipsit de miros ºi de aceea nu rãmâne depozit de
garniturilor pentru robineþi etc.
insecticid pe legumele ºi fructele tratate cu douã sãptãmâni
• Stratul de ozon este localizat la o
înainte de recoltare. distanþã de 10-15 km de suprafaþa
 Tetrafluoroetena (F2C=CF2) este un gaz incolor folosit pãmântului ºi conþine aproximativ
pentru obþinerea unui polimer –(CF2–CF2)n– numit teflon, 90% din ozonul atmosferic. Acest
cu rezistenþã ºi stabilitate termicã ridicate. strat protejeazã viaþa pe pãmânt
 Freonii sunt compuºi cloruraþi ºi fluoruraþi ai metanului sau deoarece el absoarbe radiaþiile
ultraviolete emise de soare, care
etanului (CFCl3, CF2Cl2, CClF2—CClF2) folosiþi ca agenþi sunt deosebit de periculoase
frigorifici în instalaþiile frigorifice sau de aer condiþionat ºi în pentru organismele vii.
pulverizatoare. Aproximativ 90% din ozonul din
Fiind foarte stabili, ei ajung în stratosferã unde, datoritã energiei atmosferã este concentrat în
mari a radiaþiilor ultraviolete, are loc ruperea homoliticã a stratosferã, regiunea cuprinsã între
legãturilor C—Cl cu formarea de atomi de clor care la rândul lor 10 ºi 50 de kilometri deasupra
suprafeþei Pãmântului, iar 10% este
descompun ozonul. Acesta se formeazã din oxigen: concentrat în troposferã, zona din
atmosferã unde au loc toate
fenomenele meteorologice.
Consecinþele degradãrii stratului de
(M este o particulã care absoarbe o parte din energia eliberatã). ozon sunt severe. Astfel, în privinþa
sãnãtãþii umane, studiile au
evidenþiat efecte acute asupra
ochilor (cataractã, degradarea
retinei), maladii ale pielii (cancerul
Stratul de ozon se reduce ºi radiaþiile ultraviolete strãbat pielii) etc.
stratosfera încãlzind pãmântul. 16 septembrie este Ziua
În anul 1987, 24 de naþiuni au semnat un protocol pentru Internaþionalã a Stratului de Ozon
reducerea consumului de freoni cu 50 % pânã la sfârºitul secolului Mãsurãtorile au evidenþiat cã în
al XX-lea. Freonii sunt înlocuiþi cu pentan ori ciclopentan sau cu un septembrie 2005 gaura de ozon
compus halogenat ecologic: CH2F—CF3. mãsura 27 milioane km2.

35
 Acţiunea fiziologică a compuşilor halogenaţi
 Clorura de metilen (CH2Cl2) are acþiune narcoticã slabã.
 Cloroformul (CHCl3) a fost primul compus organic folosit ca
narcotic (1848), fãcând posibilã dezvoltarea chirurgiei.
 Iodoformul (CHI3) este folosit ca antiseptic al tegumentelor.
 Clorura de etil (CH3CH2Cl) are acþiune anestezicã localã.

Aplicaţii 3. În urma clorurãrii toluenului în prezenþa

luminii, se obþine un amestec de compuºi
1. Se dã schema: cloruraþi care conþine 184,6 kg de clor.
Calculeazã numãrul de moli din fiecare
compus clorurat obþinut, cunoscând cã
raportul molar al acestora este 0,9, iar
procentul de clor din compoziþia fiecãruia
Scrie formulele structurale ale compuºilor a, b este 28%, respectiv 44%.
din schemã. 4. Izomerul γ al hexaclorociclohexanului este
2. Completeazã ºi egaleazã ecuaþiile cunoscut sub numele de lindan. Acesta este
urmãtoarelor reacþii: un insecticid puternic ºi se gãseºte în
a) C6H5Cl + ... →
NaOH
C6H5—OH + HCl procent de 13% în hexaclorociclohexan.
Calculeazã cantitãþile de benzen ºi de clor
b) CH3—CH2—CH2—CH—CH2 + HOH →
NaOH
... + ...
necesare pentru obþinerea a 2328 kg de lindan.
| |
Cl Cl
5. Prin încãlzirea unei cantitãþi de
1,2-dicloroetan cu baze tari, în soluþii
alcoolice, s-au obþinut 1250 kg de clorurã de
vinil. Calculeazã:
c) CH3—CH2— C —CH2—CH3 + H2O →
NaOH
...→ ... a) cantitatea de polimer care se poate obþine
/ \ —HBr —H2O
Br Br prin polimerizarea clorurii de vinil obþinutã;
b) cantitatea de 1,2-dicloroetan necesarã,
ºtiind cã randamentul reacþiei este de 75%;
d) CH3—CH2—CH—CH—CH2 + H2O →
NaOH
... + ... c) volumul de HCl gazos care se eliminã
| | | (mãsurat în condiþii normale de temperaturã
I I I ºi presiune).
6. Folosind ca materii prime doar metan ºi
clor, se obþine clorurã de benziliden, care
Br prin hidrolizã conduce la 2,65 g aldehidã
| benzoicã. Cunoscând cã randamentul de
e) NaOH
CH3—CH2—CH2—C—Br + H2O → ... → ...
| —HBr —H2O transformare a metanului este de 80 %,
Br calculeazã volumul de metan introdus (c.n.)
ºi volumul de clor consumat.

36
7. La halogenarea fotochimicã a toluenului se
obþine cu un randament de 65 % un compus
halogenat care hidrolizat în continuare trece
într-o aldehidã aromaticã. Cunoscând
cantitatea de aldehidã obþinutã de 7,728 g ºi
faptul cã s-au introdus în reacþie 12 mL de
toluen (ρ = 0,86 g/cm3), sã se calculeze
randamentul reacþiei de hidrolizã.
Exerciþii pentru rubrica Facultativ
8. Scrie denumirile IUPAC ale urmãtorilor
compuºi halogenaþi:
a) CH3—CH2—CH2—CH2—CH(Cl)2
b) CH3—CH=C—CH2—CH2—CH3
|
I B. acid pentandioic
*c) BrCH=CH—CH=CH—CH2—CH3
d) CH3—C≡C—CH2I
9. Scrie formulele structurale pentru:
a) 4-bromo-4-etil-2-octenã;
b) 2-iodo-2,3-dimetilheptan;
c) 5-cloro-1-heptenã;
d) 3-iodo-1-hexinã.
10. Scrie structurile ºi denumirile compuºilor
halogenaþi care au formula C4H9Cl.
Care este relaþia de izomerie dintre aceºtia?
Probleme pentru concurs
11. Din compusul cu formula molecularã
C3H6BrCl prin tratare cu cianurã de potasiu
urmatã de hidroliza nu se poate obþine:
A. acid 2,2-dimetilpropandioic
C. 2-metilbutandioic
D. acid 2-etilbutandioic
E. acid 2-etilpropandioic
UMF-CD (2004)

Test I
|
e) CH3—CH2—C—I + H2O →
NaOH
... → ...
1. Hidrocarbura care prin halogenare dã un | —HI —H2O
I
compus monobromurat ce conþine
41,45 % Br, este: (2p) 3. Precizeazã tipul reacþiilor de la exerciþiul
A. propenã nr. 2. (1p)
B. acetilenã 4. Prin încãlzirea cu o soluþie bazicã a
C. butan 2,2-dicloro-3-metilbutanului, se obþine
D. neopentan o cetonã. (2p)
E. 2,2,3,3-tetrametilbutan a) Scrie ecuaþia reacþiei de hidrolizã.
2. Completeazã ecuaþiile reacþiilor: (2p) b) Calculeazã cantitatea de 2,2-dicloro-
3-metilbutan necesarã pentru a obþine
a) C6H5—CH2—Br + H2O →
NaOH
... + HBr
2 kmoli cetonã, la un randament de 80%.
b) CH3—CH—CH2 + H2O →
NaOH
... + ...
5. La halogenarea a 200 m3 (c.n.) de acetilenã
| |
I I de puritate 96 % (în volume) cu HCl, se
c) H3C— C —CH3 + H2O →
NaOH
... → ... foloseºte un exces de 10 % HCl. Cunoscând
/ \ —HCl —H2O cã randamentul reacþiei este de 90 %,
Cl Cl
calculeazã masa de clorurã de vinil obþinutã
d) CH2—CH—CH2 + H2O →
NaOH
... + ... ºi volumul de HCl gazos (c.n.) introdus în
| | |
Br Br Br proces. Ce tip de reacþie a avut loc? (2p)
Din oficiu 1 p.

37
 R–H
hidrocarburã Alcooli
R–OH Ar–OH Să ne amintim!
alcool fenol • Compuºii hidroxilici sunt compuºi organici derivaþi din hidrocarburi prin
înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu grupa hidroxil:
H–OH —OH.
apã
• Dupã tipul radicalului hidrocarbonat — alchil (R) sau aril (Ar) — de care se
leagã grupa hidroxil, compuºii hidroxilici se împart în alcooli ºi fenoli.
R–OH Ar–OH
• Compuºii hidroxilici pot fi consideraþi ºi ca derivând de la apã prin
alcool fenol
înlocuirea unui atom de hidrogen cu un radical organic (alchil sau aril).
Alcoolii ºi fenolii
pot fi consideraþi ca derivând de la • Alcoolii sunt compuºi hidroxilici în care grupa funcþionalã hidroxil, —OH,
hidrocarburi sau de la apã. este legatã de un atom de carbon saturat. Formula generalã a alcoolilor este:
R–OH, unde R este un radical alchil.
• Fermentaþia alcoolicã (care transformã zaharidele în alcooli) ºi fermentaþia
aceticã (care transformã vinul în oþet) sunt printre cele mai vechi ºi mai des
utilizate reacþii chimice.

Instalaþia pentru obþinerea alcoolului
etilic prin fermentaþia alcoolicã are la
bazã ecuaþia reacþiei:
enzime
C6H12O6 → 2C2H5OH + 2CO2
Glucozã Alcool etilic
Ob s e r va ţ i e
Catena de bazã (care conþine grupa
hidroxil) poate sã nu fie cea mai
lungã dintre catene. De exemplu:
3-Metil-3-propil-1-heptanol
Ob s e r va ţ i e
1-Butanolul este cel mai important
dintre cei patru alcooli butilici. Se
foloseºte ca solvent pentru lacuri, la
fabricarea unor esenþe de fructe ºi în
parfumerie.
Facultativ
Denumire şi izomerie
Denumirea alcoolilor se obþine prin adãugarea sufixului -ol sau a
prefixului hidroxi- la numele hidrocarburii corespunzãtoare.
 Dupã regulile IUPAC, se alege catena de bazã ca fiind cea mai
lungã catenã care conþine grupa —OH, se denumeºte hidrocarbura
corespunzãtoare catenei de bazã indicând poziþia grupei —OH
prin indicele numeric cel mai mic posibil ºi la sfârºit se adaugã
sufixul -ol. Poziþiile altor radicali sau substituenþi din moleculã se
precizeazã prin indici numerici.
 Denumirea uzualã a alcoolilor se obþine folosind termenul alcool,
urmat de numele radicalului hidrocarburii cu acelaºi numãr de
atomi de carbon ºi structurã la care se adaugã sufixul -ic.
Exemplu. Formulele de structurã ºi denumirile butanolilor
izomeri:
a) CH3–CH2–CH2–CH2–OH b) CH3–CH–CH2–CH2
|
OH
1-Butanol 2-Butanol
1-Hidroxibutan (Alcool n-butilic) 2-Hidroxibutan (Alcool sec-butilic)
CH3 CH3
| |
c) CH3–CH–CH2–OH d) CH3–C–CH3
|
OH
2-Metil-1-propanol 2-Metil-2-propanol
Izobutanol (Alcool izobutilic) Terþbutanol (Alcool terþ-butilic)

38
 Compuºii a, b, c ºi d au aceeaºi formulã molecularã, C4H10O,
dar structuri diferite, deci sunt izomeri.
Compuºii a — b ºi c — d sunt izomeri de poziþie ai grupei hidroxil;
a(b) — c(d) sunt izomeri de catenã.

Pe lângã izomeria de catenã (cauzatã de ramificarea catenei) ºi

izomeria de poziþie (cauzatã de locul pe care grupa hidroxil, OH, îl
poate ocupa în catenã), alcoolii mai prezintã ºi izomerie de funcþiune
(cauzatã de prezenþa unor grupe funcþionale diferite).
Modele structurale ale moleculei
Alcoolii (R–OH) ºi eterii (R’–O–R”) sunt izomeri de de alcool terþbutilic
funcþiune.
Exemplu. Izomerii de funcþiune ai butanolilor sunt urmãtorii
eteri, având aceeaºi formulã molecularã, C4H10O:
CH3–CH2–O–CH2–CH3 CH3–O–CH2–CH2–CH3
Dietileter Metilpropileter
CH3–O–CH–CH3
|
CH3
Metilizopropileter
Model structural deschis al
dietileterului
 Denumirea alcoolilor care conþin în molecula lor o legãturã
covalentã dublã (alchenoli) sau triplã (alchinoli) se face astfel Obser vaţie
Sistemul IUPAC oferã prioritate
încât grupa hidroxil sã aibã indicele minim indiferent dacã grupelor funcþionale (alcoolii au
legãtura multiplã face sau nu parte din catena de bazã. prioritate asupra alchenelor sau
Exemple: alchinelor).

 Numele alcoolilor polihidroxilici se obþine, conform regulilor

IUPAC, prin intercalarea particulei di, tri, tetra etc. între denu-
mirea hidrocarburii ºi sufixul ol.
Alcoolii dihidroxilici sunt numiþi glicoli.
Exemple:

Model structural al moleculei de

etilenglicol

39
 Clasificare
 Dupã numãrul grupelor hidroxil din moleculã:
• alcooli monohidroxilici; • alcooli polihidroxilici
CH3–OH CH2–CH–CH2
| | |
Metanol OH OH OH
1,2,3-Propantriol (Glicerol)
Model structural al metanolului
 Dupã felul atomului de carbon de care este legatã grupa hidroxil:
R
|
• alcooli primari: • alcooli secundari: • alcooli terþiari: R–C–OH
R–CH2–OH R–CH–OH |
| R
R CH2–CH3
Exemple: |
CH3–CH2–CH2–OH CH3–CH–OH CH3–C–OH
| |
1-Propanol (Alcool propilic) CH3 CH3
2-Propanol (Alcool izopropilic) 2-Metil-2-butanol

 Dupã natura radicalului de care este legatã grupa hidroxil:

• alcooli saturaþi: • alcooli nesaturaþi: • alcooli aromatici:
CH3–CH2–OH CH2=CH–CH2–OH C6H5–CH2–OH
Etanol (Alcool etilic) 2-Propen-1-ol (Alcool alilic) Alcool benzilic

Ob s e r va ţ i e Metode de obţinere
Alte metode de obţinere  Hidroliza compuºilor halogenaþi alifatici:
• Obþinerea metanolului din gaz de NaOH
sintezã: R–CH2–X + HOH → R–CH2–OH + HX
compus halogenat alifatic alcool
 Adiþia apei la alchene, în prezenþa acidului sulfuric:
• Obþinerea etanolului prin H2SO4
fermentaþie alcoolicã: R–CH=CH2 + HOH → R–CH–CH3
|
C6H12O6 → 2CH3–CH2–OH + 2CO2 alchenã OH
Glucozã alcool
 Reducerea compuºilor carbonilici:

40
Proprietăţi fizice (Facultativ)
Stare de Culoare Puncte de fierbere
Densitate Solubilitate
agregare Miros Puncte de topire
Termenii Alcoolii normali Densitatea Asemãnãtor apei, care are Contrar hidrocarburilor
inferiori cu C1 pânã la alcoolilor este temperatura de fierbere foarte corespunzãtoare, alcoolii
sunt C11 atomi de mai micã ridicatã comparativ cu ale sunt solubili în apã datoritã
lichizi, decât a apei, hidrurilor celorlalte elemente legãturilor de hidrogen care
carbon în
cei dar vecine oxigenului în tabelul se stabilesc între
moleculã sunt
superiori superioarã periodic (NH3, H2S, HCl) ºi moleculele de alcooli ºi
incolori ºi au un
sunt hidrocarbu- alcoolii au puncte de fierbere ºi moleculele de apã.
miros
solizi. rilor cores- de topire anormal de ridicate Solubilitatea alcoolilor în
caracteristic.
punzãtoare. în comparaþie cu ale altor apã scade odatã cu mãrirea
Odatã cu radicalului hidrocarbonat ºi
compuºi cu mase moleculare
creºterea creºte odatã cu înmulþirea
comparabile. Aceasta se
numãrului de numãrului de grupe hidroxil.
datoreazã legãturilor de
grupe hidroxil din
hidrogen care se stabilesc între
moleculã dispare
moleculele de alcool (în stare
mirosul
lichidã sau solidã) ºi care
caracteristic
conduc la asocierea acestora,
alcoolilor
asemãnãtor moleculelor de apã.
monohidroxilici,
apare gustul Punctele de fierbere ale
dulce ºi scade alcoolilor cresc direct Legãturile de hidrogen între
toxicitatea. proporþional cu masa moleculele de alcool ºi
molecularã ºi cu numãrul de moleculele de apã explicã
grupe hidroxil din moleculã. solubilitatea alcoolilor în apã.

Proprietăţi chimice
Proprietãþile chimice ale alcoolilor se datoreazã polaritãþii grupei
funcþionale hidroxil, —OH, care conferã moleculei un caracter polar.
 *Caracterul acid al alcoolilor Atomul de oxigen polarizeazã atât
Faþã de mijloacele obiºnuite pentru determinarea aciditãþii (de legãtura C—O, cât ºi legãtura O—H.
exemplu, faþã de indicatorii de pH), alcoolii sunt neutri.
Cu unele metale, alcoolii se comportã ca acizi foarte slabi
(metalul înlocuieºte hidrogenul grupei hidroxil). hidrogen
Prin tratarea cu sodiu, alcoolii se transformã în sãruri de sodiu,
numite alcoxizi, cu degajare de hidrogen:
R–OH + Na → R–O—Na+ + 1/2H2↑
alcool alcoxid
apã
Alcoxizii metalelor alcaline sunt compuºi ionizaþi ºi în contact rece
sodiu

cu apa hidrolizeazã:
etanol
R–ONa + HOH →
← ROH + NaOH
alcoxid alcool
Acþiunea sodiului asupra etanolului
Excesul de apã deplaseazã echilibrul spre dreapta cu formarea CH3CH2OH + Na → CH3CH2ONa + 1/2H2↑
completã a alcoolului. Etanol Etoxid de sodiu

41
  Reacþia de dehidratare intramolecularã a alcoolilor este o
reacþie de eliminare a apei ºi are loc în prezenþa acizilor tari
(H2SO4, H3PO4), la cald, cu formarea alchenei:
t°C
R–CH–CH3 → R–CH=CH2 + H2O
| H 2SO4
OH
alcool alchenã
Prin dehidratarea etanolului se obþine etena:
Dehidratarea etanolului 180°C
CH3–CH2–OH → CH2=CH2 + H2O
H2SO4
Etanol Etenã

La dehidratarea alcoolilor superiori se pot produce izomerizãri

care duc la obþinerea de alchene diferite de cele prevãzute pe baza
formulei alcoolului:

Dehidratarea 2-butanolului
Când existã mai multe posibilitãþi de eliminare a apei dintr-un
alcool, se eliminã hidrogen preferenþial de la atomul de carbon
vecin grupei —OH cel mai sãrac în hidrogen (regula lui Zaiþev).
Astfel, la dehidratarea 2-butanolului se obþine majoritar 2-butena:

Dehidratarea unui alcool

în mediu de acid sulfuric

 Reacþii de oxidare. În prezenþa agenþilor oxidanþi, cum ar fi

dicromatul de potasiu în soluþie acidulatã cu acid sulfuric (care
dã o oxidare blândã a alcoolilor) sau permanganatul de potasiu în
Etanol + soluþie acidulatã cu acid sulfuric (care oxideazã energic alcoolii),
soluþie acidã
de dicromat alcoolii primari se transformã în compuºi carbonilici (aldehide),
de potasiu respectiv în acizi carboxilici.
reactiv Schiff înroºit
Oxidarea blândã a etanolului

Ob s e r va ţ i e
Reactivul Schiff, incolor, se
coloreazã în roz în prezenþa
aldehidelor.

42
 Ştiaţi că...
Reacþia de oxidare blândã a
etanolului a stat la baza testului de
alcoolemie pentru conducãtorii auto.
Acest test nu mai este de actualitate,
deoarece existã unele alimente
(fructe, bãuturi rãcoritoare) care nu
conþin alcool, dar conþin aldehide.

Experimentează! Reacþia de oxidare blândã a etanolului

Atenþie! Acidul sulfuric este coroziv!
Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
etanol Toarnã în eprubetã 2 mL de etanol, 4-5 mL
dicromat de potasiu soluþie de K2Cr2O7 acidulatã cu H2SO4.
soluþie acidã de
H2SO4 diluat Încãlzeºte eprubeta. dicromat
Ce constaþi? de
eprubetã potasiu
bec de gaz
Interpretarea experimentului etanol
Etanolul, în prezenþa soluþiei de K2Cr2O7 acidulatã cu H2SO4 la cald, suferã o
oxidare blândã, transformându-se în aldehidã aceticã, un compus având miros
caracteristic de mere verzi: Soluþia de K2Cr2O7 este portocalie.
3CH3CH2OH + K2Cr2O7 + 4H2SO4 → 3CH3CHO + K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 7H2O Soluþia de Cr2(SO4)3 este verde.
Etanol Aldehidã aceticã
Soluþia de K2Cr2O7 îºi schimbã culoarea din portocaliu (ionii Cr2O72— dau
culoarea portocalie) în verde (ionii Cr3+ dau culoarea verde).

Experimentează! Reacþia de oxidare energicã a etanolului

Atenþie! Manipuleazã cu grijã acidul!
Reactivi ºi ustensile Mod de lucru soluþie acidã de
permanganat
etanol Toarnã în eprubetã 2 mL etanol, 4-5 mL soluþie de potasiu
permanganat de de KMnO4 acidulatã cu acid sulfuric.
potasiu Încãlzeºte eprubeta.
H2SO4 diluat Apropie de gura eprubetei hârtia de turnesol etanol soluþie
hârtie de turnesol umezitã. incolorã
eprubetã, bec de gaz
Interpretarea experimentului Soluþia care conþine
Etanolul, în prezenþa soluþiei acidulate de KMnO4, la cald, se oxideazã energic, ioni de permanganat MnO4—
are culoarea violet.
transformându-se în acid acetic; intermediar, se formeazã aldehida aceticã.
Soluþia ce conþine ioni Mn2+
Ecuaþia reacþiei care a avut loc este:
este incolorã.
oxidare energicã
CH3CH2OH + 2[O] → CH3COOH + H2O
Etanol Acid acetic
Acidul acetic obþinut are un miros înþepãtor ºi coloreazã în roºu hârtia de
turnesol. Soluþia de permanganat de potasiu îºi schimbã culoarea din violet
(ionii MnO4— dau culoarea violet) în incolor (datoritã ionilor de Mn2+).

43
 Ob s e r va ţ i e
Reacþia de oxidare a alcoolilor se
foloseºte în scopuri analitice pentru
identificarea alcoolilor primari,
secundari ºi terþiari.
Facultativ
Prin oxidare blândã, respectiv energicã, alcoolii secundari dau
cetone, respectiv acizi carboxilici.

2-Butanol + 2-Butanolul prin oxidare cu K2Cr2O7 în mediu acid conduce la o

soluþie acidã
de dicromat
cetonã (butanonã) care se pune în evidenþã prin precipitatul galben
de potasiu obþinut cu D.N.P.H.:
D.N.P.H.
3CH3CH2CHCH3 + K2Cr2O7 + 4H2SO4 → 3CH3CH2CCH3 + K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 7H2O
Oxidarea blândã a 2-butanolului | ||
OH O
2-Butanol Butanona
Ob s e r va ţ i e Alcoolii terþiari nu se oxideazã blând (cu dicromat de potasiu în
Reactivul D.N.P.H. (2,4-dinitro- mediu acid).
fenilhidrazina), oranj, formeazã atât
Alcoolii terþiari se oxideazã greu ºi prin degradare (rupere a
cu aldehidele, cât ºi cu cetonele un
precipitat galben. legãturilor C—C) trec în acizi cu numãr mai mic de atomi de carbon
decât molecula iniþialã.
 Reacþia de eterificare.
În condiþii energice, alcoolii eliminã apã intermolecular (reacþie
de dehidratare intermolecularã) ºi formeazã eteri:
H SO
R–O–H + H–O–R →
2 4
R–O–R + H2O
130°C
alcool alcool eter
Exemplu: C2H5OH + C2H5OH → C2H5–O–C2H5 + H2O
Etanol Etanol Eter etilic

Eterii asimetrici se obþin din alcoxizi ºi compuºi halogenaþi:

CH3–CH2–O—Na+ + CH3–Cl → CH3–CH2–O–CH3 + NaCl
Etoxid de sodiu Clorometan Etilmetileter

44
 *Alchilarea alcoolilor cu oxid de etenã este o reacþie care constã Obser vaţie
în introducerea grupei etoxi, –CH2–CH2–O–, în molecula Prin etoxilarea alcoolilor graºi cu
unui alcool ºi de aceea se mai numeºte ºi reacþie de etoxilare. oxid de etenã se obþin detergenþi
neionici (agenþi activi de suprafaþã,
Prin etoxilarea alcoolilor se obþin hidroxieteri.
substanþe care modificã proprietãþile
superficiale ale lichidelor în care
sunt dizolvaþi).

Să ne amintim
 Reacþia de esterificare este reacþia dintre un acid ºi un alcool, în urma
cãreia rezultã ester ºi apã.
Cu acizii minerali, alcoolii conduc la formarea esterilor anorganici:

R–OH + HOSO3H → R–OSO3H + H2O

alcool sulfat acid de alchil

Exemple. Esterificarea etanolului cu acidul sulfuric:

C2H5–OH + HOSO3H → C2H5–OSO3H + H2O
Etanol Sulfat acid de etil
Esterificarea glicerolului cu acid azotic conduce la trinitratul
glicerolului, numit ºi nitroglicerinã, care este un exploziv puternic,
utilizat la fabricarea dinamitei.
CH2–OH H–O–NO2 CH2–O–NO2 Instalaþie pentru esterificarea ºi
| |
CH –OH + H–O–NO2 → CH–O–NO2 + 3H2O distilarea esterului obþinut.
| | În balon, se încãlzeºte un amestec
CH2–OH H–O–NO2 CH2–O–NO2 de acid carboxilic, alcool ºi câteva
Glicerol Acid azotic Trinitratul glicerolului (Nitroglicerina) picãturi de H2SO4 concentrat
(catalizator).
Trinitratul glicerolului este un compus foarte instabil, care la cea
Exemple:
mai micã intervenþie exterioarã se descompune, punând în libertate 1) Prepararea formiatului de metil:
mari cantitãþi de gaze: HCOOH + CH3OH ←→ HCOOCH3 + H2O
4C3H5(ONO2)3 → 12CO2 + 10H2O + 6N2 + O2 Cum esterul este compusul mai
volatil, el se vaporizeazã primul.
Cu acizii organici (acizi carboxilici), alcoolii conduc la formarea 2) Prepararea acetatului de etil:
esterilor organici: CH3COOH + C2H5OH ←→ CH3COOC2H5

R–COOH + HO–R’ →← R–COOR’ + H2O

+ H 2O
Temperaturile de fierbere ale
acid alcool ester apã
alcoolului ºi esterului sunt foarte
apropiate. Distilatul este un amestec
CH3COOH + HO–C2H5 →
← CH3–COOC2H5 + H2O de ester ºi alcool.
Acid acetic Etanol Acetat de etil Apã
 Oxidarea biochimicã a alcoolilor (fermentaþia aceticã). Oxidarea
etanolului, în prezenþa oxigenului din aer, catalizatã de alcool Obser vaţie
dehidrogenazã, o enzimã produsã de bacteria Mycoderma aceti, îl Prin aceastã reacþie biochimicã,
transformã în acid acetic: vinul (o soluþie apoasã de etanol)
CH3–CH2–OH + O2 → CH3–COOH + H2O este transformat în oþet (o soluþie
Etanol Acid acetic apoasã de acid acetic).

45
 Ş t i a ţ i că .. .
Etanolul se utilizeazã ca antidot în
cazul intoxicaþiei cu metanol,
deoarece etanolul încetineºte
metabolismul metanolului prin
acþiune competitivã, ambii alcooli
degradându-se pe alcooldehidro-
genaza hepaticã. Viteza de degradare
a etanolului este de trei ori mai mare
decât cea a metanolului.
Acþiunea fiziologicã a alcoolilor
 Metanolul este otrãvitor. Ingerat în cantitãþi mici provoacã orbirea, iar în
cantitãþi ceva mai mari (≈30 mL) provoacã moartea.
 Etanolul, consumat în cantitãþi mici, este stupefiant, iar în cantitãþi mai
mari este toxic, provocând euforie progresivã, dezinhibare, micºorare a
sensului judecãþii, urmatã de anestezie generalã, comã ºi moarte.
 Glicerolul nu este toxic pentru organism. Sub formã de soluþie apoasã se
foloseºte ca emolient al pielii ºi la tratamentul varicelor.

Aplicaţii 5. Determinã compuºii a ºi b din ecuaþiile

urmãtoarelor reacþii chimice:
1. Determinã formula brutã ºi formula molecu- a) a + CH3COOH →← CH3COOCH2CH2CH3 + H2O
larã a unei substanþe organice care conþine Acid acetic Acetat de n-propil
52,17% C, 13,04% H ºi restul oxigen, t°C, H SO
cunoscând cã 0,1 g substanþã adusã în stare b) b →
2 4
H3C—C=CH—CH2—CH2—CH3 + H2O
|
de vapori ocupã în condiþii normale un CH3
volum de 48,69 cm3. 2-Metil-2-hexenã

Ce formule structurale propui pentru KMnO4

c) a + 2[O] → CH3–CH2–COOH + H2O
substanþa datã? H2SO4
Acid propanoic

2. Scrie ecuaþiile reacþiilor de obþinere a K Cr O

etanolului folosind ca materie primã
metanul.
3. Din 60 m3 acetilenã, mãsuraþi la 91°C ºi
4 atm ºi folosind ca materii prime H2, H2O,
H3PO4/Al2O3, se obþine, printr-un ºir de
reacþii, alcoolul etilic.
a) Scrie ecuaþiile reacþiilor care au loc;
b) Calculeazã cantitatea de acid acetic
obþinutã prin oxidarea energicã a
alcoolului etilic (KMnO4/H2SO4);
c) Care este volumul de metan din care se
obþine prin descompunere acetilena, cu un
randament de 15%?
4. Scrie ecuaþiile reacþiilor de formare a
alcoxizilor pentru alcoolii de mai jos ºi
ecuaþiile reacþiilor de hidrolizã a alcoxizilor
obþinuþi:
a) metanol ºi sodiu
b) propanol ºi sodiu
c) izopropanol ºi sodiu
d) a + [O] →
2 2 7
CH3–CH2–CHO + H2O
H2SO4
Propanal
6. Ce cantitate de alcool etilic de concentraþie
92% poate fi obþinutã prin fermentaþia a
900 Kg de glucozã?
7. Calculeazã volumul de etenã (c.n.) obþinut
din 400 Kg de alcool etilic de concentraþie
92%, dacã randamentul reacþiei este de 75%.
8. Prin tratarea la cald cu acid sulfuric a
700 cm3 alcool etilic, cu densitatea
0,79g/cm3, se obþine etena. Care este
volumul de etenã obþinut, dacã randamentul
reacþiei este de 80%, la 2 atm ºi 27°C?
9. Un ester provenit de la un acid
monocarboxilic saturat ºi un monoalcool cu
acelaºi numãr de atomi de carbon, conþine
54,54% C; 9,09% H ºi are masa molecularã
egalã cu 88. Care este esterul? Scrie ecuaþia
reacþiei de esterificare.

46
10. Se amestecã 97,82 g soluþie de acid acetic de masã), constanta de echilibru a reacþiei de
92% cu 92 g soluþie de alcool metilic 88% esterificare este:
ºi se încãlzeºte la o anumitã temperaturã. A. 2 B. 2,25 C. 2,5
Cunoscând constanta de echilibru a reacþiei, D. 2,75 E. 4
kc = 4, calculeazã concentraþia la echilibru a UMF-CD (2004)
alcoolului metilic. Care este procentul 13. Un mol din compusul cu formula molecularã
masic al alcoolului metilic la echilibru? C4H6O2 poate reacþiona cu 3 moli de sodiu
Probleme pentru concurs sau cu un mol de clorurã diaminocupru (I).
Teste complement simplu Compusul este :
A. glicerolul B. 1,4-butendiolul
11. 22,2 g amestec echimolecular de alcooli
C. 1,2-butendiolul D. 1,4-butindiolul
primari izomeri monohidroxilici saturaþi
E. 1,2-butindiolul
aciclici se oxideazã cu 0,6 L K2Cr2O7/H+
UMF-CD
1/6 M. Ce masã de aldehide se obþine prin
oxidare, dacã randamentul reacþiei este de 14. Pentru obþinerea alcoolului metilic se
100 % ? foloseºte un amestec gazos de CO ºi H2 în
A. 10,8 g B. 21,6 g C. 16,2 g raport molar CO : H2 = 1:2 care ocupã
D. 15,8 g E. 22,2 g UMF-CD 67,2 m3 (c.n.). Amestecul gazos final
conþine alcool metilic (în stare gazoasã) în
12. Un alcool monohidroxilic saturat aciclic care
procent de 4,2 % (procent molar).
conþine 60 % carbon este esterificat cu acid
Randamentul de obþinere a alcoolului
acetic. ªtiind cã la începutul reacþiei raportul
metilic este:
molar acid acetic : alcool este de 1:1 ºi cã
A. 3,6 % B.5,7 % C.10,1 %
dupã separarea catalizatorului amestecul de
D.11,6 % E.12,8 %
echilibru conþine 20 % acid acetic (procente
UMF-CD (2004)

Test 3. Calculeazã cantitatea de alchenã care se

obþine prin tratarea alcoolului izopropilic,
1. Completeazã ecuaþiile la cald, cu acid sulfuric, ºtiind cã s-au
urmãtoarelor reacþii: (1p) folosit în reacþie 6 L alcool pur cu densitatea
a) ... + Na → CH3–CH2–ONa + 1/2H2↑ ρ = 0,9 g/cm3. (2p)
Etoxid de sodiu 4. O probã de 40 g de etanol reacþioneazã cu
b) ... + CH3COOH →← CH3COOCH2CH3 + H2O sodiu metalic ºi formeazã 8,96 L de
Acetat de etil hidrogen (c.n.). Determinã concentraþia
c) CH3–OH + HOSO3H → ... + ... procentualã a alcoolului. (2p)
Metanol 5. Calculeazã volumul soluþiei de K2Cr2O7 de
concentraþie 0,5M necesar pentru obþinerea
2. Calculeazã volumul de hidrogen care se
a 16,5 g aldehidã aceticã prin oxidarea
degajã prin acþiunea a 4,6 g sodiu metalic
blândã a alcoolului etilic, cunoscând cã
asupra etanolului. (2p)
randamentul reacþiei este de 75%. (2p)
Din oficiu 1p.

47
 *Fenoli
Definiţie
Fenolii sunt compuºi hidroxilici în care grupa funcþionalã hidroxil,
—OH, este legatã direct de un inel aromatic.
Formula generalã a fenolilor este: Ar–OH,
unde Ar este un radical aril.
Model structural compact

Denumire
al moleculei de fenol

Ş t i a ţ i că .. .  Conform IUPAC, fenolii se denumesc:

Uleiul de cimbru sau lãmâioasã
(Thymus vulgaris) conþine un fenol:
timolul (3-metil-6-izopropilfenolul).
Carvacolul (2-metil-5-
izopropilfenolul), izomer cu timolul,
se gãseºte în uleiul de chimion ºi de
cimbru de grãdinã (Satureja
hortensis).
a) prin adãugarea sufixului -ol la numele arenei corespunzã-
toare, cu precizarea poziþiei ºi a numãrului grupelor
funcþionale;
b) ca hidroxicompuºi, cu folosirea cuvântului hidroxi, urmat de
numele arenei ºi precizarea, când este cazul, a poziþiei ºi a
numãrului grupelor funcþionale.
 Pentru majoritatea fenolilor existã ºi denumiri comune,
neºtiinþifice, folosite des.

Clasificare
Fenolii pot fi clasificaþi dupã numãrul grupelor hidroxil, —OH, din
moleculã în:
 Fenoli monohidroxilici:

Benzenol 2-Metilfenol 3-Metilfenol 4-Metilfenol 1-Naftalenol 2-Naftalenol

Hidroxibenzen 2-Hidroxitoluen 3-Hidroxitoluen 4-Hidroxitoluen 1-Hidroxinaftalen 2-Hidroxinaftalen
Fenol orto-Crezol meta-Crezol para-Crezol α-Naftol β-Naftol

 Fenoli polihidroxilici:

1,2-Benzendiol 1,3-Benzendiol 1,4-Benzendiol 1,2,3-Benzentriol 1,3,5-Benzentriol 1,2,4-Benzentriol

1,2-Dihidroxibenzen 1,3-Dihidroxibenzen 1,4-Dihidroxibenzen 1,2,3-Trihidroxibenzen 1,3,5-Trihidroxibenzen 1,2,4-Trihidroxibenzen
Pirocatecol Rezorcinol Hidrochinonã Pirogalol Floroglucinol Hidroxihidrochinonã

48
Facultativ
Izomerie
Fenolii prezintã:
a) Izomerie de poziþie, cauzatã de locul pe care grupa —OH îl
ocupã pe nucleul benzenic;
b) Izomerie de funcþiune cu alcoolii aromatici ºi cu eterii micºti.
De exemplu, izomerii corespunzãtori formulei moleculare
C7H8O sunt:

2-Metilfenol 3-Metilfenol 4-Metilfenol Alcool benzilic Fenilmetileter

(o-Crezol) (m-Crezol) (p-Crezol) (Anisol)
Modele structurale ale moleculelor

Metode de obţinere izomerilor corespunzãtori formulei

C 7H 8O
1. Topirea alcalinã a sãrurilor de sodiu ale acizilor sulfonici obþinuþi
prin sulfonarea arenelor:
H SO NaOH NaOH
C 6H 6 2 4
C6H5–SO3H → C6H5–SO3—Na+ → C6H5–OH
—H2O —H2O Na2SO3
→
280°C
Benzen Acid benzensulfonic Benzensulfonat de sodiu Fenol
2. Oxidarea izopropilbenzenului obþinut prin alchilarea benzenului
cu propenã:

Obser vaţie
Fenolul este un compus solid,
cristalizat sub formã de ace,
incolor, cu miros pãtrunzãtor
(intens) ºi specific.
Izopropilbenzen Hidroperoxid Fenol Acetonã În contact cu aerul devine roºiatic
(Cumen) de cumen datoritã oxidãrii ºi absoarbe apa din
atmosferã (este higroscopic),
Proprietăţi fizice (Facultativ) transformându-se într-un lichid mai
dens decât apa (o soluþie de apã în
Stare de agregare Solubilitate fenol) care nu se amestecã cu o
Fenolii (cu excepþia Fenolii monohidroxilici sunt puþin solubili cantitate micã de apã, dar se dizolvã
m-crezolului) sunt compuºi în apã, uºor solubili în alcool ºi eter. într-o cantitate mai mare de apã.
solizi, frumos cristalizaþi, Fenolii polihidroxilici sunt solubili în apã Fenolul este solubil în orice
cu miros specific. ºi alcooli (datoritã grupelor hidroxil), dar proporþie în alcool, glicerol, eter ºi
sunt greu solubili în hidrocarburi. benzen.

49
 Proprietăţile chimice ale fenolilor
Fenolii au caracter mai polar decât alcoolii saturaþi corespunzãtori.
1) Reacþii ale fenolilor datorate legãturii O—H
 Aciditatea fenolilor. Fenolii au caracter acid mai pronunþat
decât alcoolii ºi decât apa, datoritã atracþiei pe care nucleul
aromatic o exercitã asupra electronilor neparticipanþi ai
atomului de oxigen din grupa hidroxil. Legãtura O—H devine
polarizatã ºi hidrogenul va fi cedat mai uºor sub formã de
proton, H+, ca în cazul acizilor.
 În soluþii apoase, fenolii pun în libertate ioni de hidrogen:
ArOH + H2O →
← ArO + H3O
— +
Re ţi ne !
• Fenolii sunt acizi mai slabi decât  Reacþia fenolilor cu metalele alcaline:
acidul carbonic (H2CO3), decât C6H5–OH + Na → C6H5–O—Na+ + 1/2H2
hidrogenul sulfurat (H2S) sau
Fenol Fenoxid de sodiu
decât acizii organici.
 Comportarea fenolilor faþã de alcalii. Spre deosebire de
• Fenolii au caracter acid mai
pronunþat decât apa ºi de aceea
alcooli, fenolii formeazã fenoxizi chiar cu soluþii de
fenoxizii sunt stabili în soluþie hidroxizi alcalini:
apoasã. C6H5–OH + NaOH → C6H5–O—Na+ + H2O
• Alcoolii au caracter acid mai Fenol Fenoxid de sodiu
scãzut decât al apei ºi de aceea Fenoxizii metalelor alcaline sunt sãruri ale unor acizi slabi
apa reacþioneazã cu alcoxizii ºi
pune în libertate alcoolul.
cu baze tari ºi, prin urmare, sunt ionizaþi în soluþie apoasã,
soluþiile lor au reacþie bazicã.
Ob s e r va ţ i e C6H5–O—Na+ + H2O + CO2 → C6H5–OH + NaHCO3
Acidul tare scoate acidul slab din sarea unui acid slab
H2CO3
sãrurile sale. acid slab
acid mai tare decât fenolul

Experimentează! Reacþia fenolului cu NaOH

Precipitarea cu CO2 a fenolului dintr-o soluþie de fenoxid
Atenþie! Fenolul este caustic, produce arsuri dureroase pe piele!

Reactivi ºi ustensile Mod de lucru

fenol Pune în eprubetã 1g fenol ºi toarnã soluþia de
soluþie de NaOH (1 g NaOH.
NaOH în 5 mL apã) Agitã conþinutul eprubetei.
eprubetã, pai Suflã cu un pai în soluþia din eprubetã.
Interpretarea experimentului
Fenolul reacþioneazã cu hidroxidul de sodiu ºi formeazã fenoxid de sodiu:
C6H5–OH + NaOH → C6H5–O—Na+ + H2O
Suflând cu un pai în soluþia de fenoxid de sodiu obþinutã, barbotãm CO2 ºi se
observã apariþia unei tulbureli ºi formarea unui strat uleios cu mirosul
caracteristic fenolului. Ecuaþia reacþiei care are loc este:
C6H5–O—Na+ + H2O + CO2 → C6H5–OH + NaHCO3

50
 Fenolii sunt acizi mai slabi decât acizii organici ºi de aceea fenolul
(acid mai slab) este scos din sãrurile lui de cãtre acizii carboxilici:
C6H5–O—Na+ + CH3COOH → C6H5–OH + CH3COO—Na+
Acid acetic Fenol Acetat de sodiu

R—OH H—OH Ar—OH R—COOH H—Cl

Creºte caracterul acid
→

Facultativ Ştiaţi că...

 Eterii sunt compuºi lichizi,
 Reacþia de eterificare a fenolilor nu se face direct, ca în cazul volatili, cu miros plãcut,
alcoolilor, ci prin reacþia fenoxizilor alcalini cu compuºi halogenaþi: caracteristic, folosiþi ca solvenþi,
C6H5—O—Na+ + CH3CH2Cl → C6H5—O—CH2CH3 + NaCl deoarece au proprietatea de a
Fenoxid de sodiu Clorurã de etil Etil-fenil-eter dizolva mulþi compuºi organici.
 Reacþia de esterificare a fenolilor se realizeazã tot indirect, prin  Esterii sunt compuºi lichizi sau
solizi, cu miros plãcut de flori
încãlzirea fenoxizilor cu anhidridele sau clorurile acizilor carboxilici:
sau fructe, motiv pentru care
C6H5—O—Na+ + CH3—CO—Cl → C6H5—O—CO—CH3 + NaCl sunt folosiþi în parfumerie.
Fenoxid de sodiu Clorurã de acetil Acetat de fenil

2) Reacþii ale nucleului aromatic

Datoritã grupei hidroxil, care este un substituent de ordinul I, Obser vaţie
reacþiile de substituþie aromaticã vor fi orientate în poziþiile orto ºi Reacþiile de halogenare, nitrare ºi
para ale nucleului benzenic. sulfonare ale fenolilor se produc în
condiþii mai blânde decât în cazul
 Reacþia de nitrare a fenolilor conduce la mononitrofenoli
hidrocarburilor aromatice.
sau polinitrofenoli, în funcþie de concentraþia acidului azotic
ºi de temperaturã.
 Nitrarea fenolului cu acid azotic diluat (20%) ºi la tempe-
raturã joasã (20°C) conduce la un amestec de o- ºi
p-nitrofenol:

 Nitrarea fenolului cu amestec sulfonitric conduce la

2,4-dinitrofenol (cu randamente mici) ºi în continuare la
2,4,6-trinitrofenol (acid picric):

Acidul picric este o substanþã

cristalinã, galbenã, parþial solubilã în
apã, folositã în analiza calitativã a
multor compuºi organici.

51
 Experimentează! Nitrarea fenolului
Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
fenol Pune în eprubetã 1g fenol ºi câteva picãturi de
apã apã, pânã se formeazã un lichid uleios omogen.
Adaugã încet, în picãturi, agitând ºi rãcind
HNO3 diluat
eprubeta, soluþie de acid azotic diluat.
eprubete Ce constaþi?
pahar Varsã produsul obþinut într-un pahar cu apã. Cu
pipetã ajutorul pipetei, trece apoi uleiul care se separã
într-o eprubetã cu apã pentru a doua spãlare.
Ce miros are conþinutul eprubetei?
Interpretarea experimentului
Fenolul reacþioneazã violent cu acidul azotic diluat ºi formeazã nitrofenoli (orto
ºi para-nitrofenolul). Mirosul de migdale amare se datoreazã o-nitrofenolului.

 Bromurarea fenolului este o reacþie cantitativã ºi serveºte la

dozarea fenolului.

Modelul structural al
2,4,6-tribromofenolului 2,4,6-Tribromofenol

Experimentează! Bromurarea fenolului

Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
fenol soluþie Pune în eprubetã câþiva mililitri soluþie de fenol.
apã de brom Adaugã în picãturi apã de brom.
eprubetã Ce constaþi?

Interpretarea experimentului
2,4,6-Tribromofenolul este un Prin tratarea fenolului cu apa de brom se formeazã un precipitat alb de
precipitat alb. 2,4,6-tribromofenol.

Utilizările fenolilor
Fibre sintetice
obþinute plecând de la fenol
 Fenolul se foloseºte în cantitãþi mari la obþinerea fenoplastelor,
a unor coloranþi, medicamente, fibre sintetice, erbicide etc.
 Crezolii se folosesc ca antiseptici sub formã de emulsie cu o
soluþie de sãpun în apã.
 Naftolii se folosesc ca intermediari în sinteza coloranþilor.
 Hidrochinona se foloseºte ca antioxidant, revelator fotografic,
antiseptic ºi conservant.
 Pirogalolul se foloseºte în analiza gazelor, pentru dozarea O2.

52
Acţiunea fiziologică a fenolilor
 Fenolul este toxic, în contact direct cu pielea producând
arsuri; în stare de vapori, iritã ochii, nasul ºi pielea.
 Crezolii au acþiune bactericidã mai puternicã decât fenolul, de
aceea se folosesc drept antiseptici.
 Acþiunea bactericidã creºte la alchilfenoli odatã cu creºterea
lungimii catenei, atingând un maxim pentru C5, dupã care
scade odatã cu creºterea numãrului de atomi din catenã.

Aplicaţii 7. Calculeazã masa de soluþie de HNO3 de

1. Aranjeazã urmãtorii compuºi în ordinea
crescatoare a caracterului acid: CH3COOH;
HNO3; ; CH3CH2OH; H2O.
2. Scrie ecuaþiile urmãtoarelor reacþii:
a) α-Naftol + Na → ...
b) o-Crezol + NaOH → ...
c) m-Crezolat de sodiu + CH3COOH →...
d) α-Naftoxid de sodiu + CH3CH2COOH →...
3. Determinã formula molecularã a unui
compus aromatic ce conþine 77,77% C ºi
7,40% H ºi are masa molecularã egalã cu
108. Care sunt izomerii corespunzãtori
acestei formule moleculare? Precizeazã care
dintre aceºtia sunt fenoli.
4. Calculeazã masa de soluþie de NaOH 35%
necesarã reacþiei cu 23,5 g de fenol.
5. 4,7g fenol reacþioneazã cu 10g soluþie de
NaOH de concentraþie 30%. Ce volum de
soluþie de HCl de concentraþie 0,4M trebuie
adãugat pentru ca soluþia rezultatã sã fie
neutrã?
6. Ce cantitate de p-nitrofenol se obþine în urma
reacþiei de nitrare a 0,2 moli fenol cu o soluþie
de acid azotic de concentraþie 35%, cunoscând
cã randamentul reacþiei este de 40%?
concentraþie 30% folositã la nitrarea
fenolului, cunoscând cã în urma reacþiei se
obþin 2,5g amestec de o-nitrofenol ºi
p-nitrofenol.
8. Determinã masa soluþiei de hidroxid de
sodiu de concentraþie 35% care reacþioneazã
cu 2,35g fenol.
9. Un amestec echimolecular alcãtuit din
o-crezol, m-crezol, p-crezol ºi alcool
benzilic reacþioneazã cu 4,6g sodiu. Câþi
moli din fiecare component se aflã în
amestecul iniþial?
10. Determinã masa de NaOH care
reacþioneazã cu 2,52g amestec
echimolecular de fenol ºi metanol.
Probleme pentru concurs
11. Sunt corecte toate afirmaþiile referitoare la
fenoxidul de sodiu:
a. se poate obþine din reacþia fenolului cu Na
sau NaOH;
b. reacþioneazã cu clorura de acetil;
c. reacþioneazã cu acidul acetic;
d. reacþioneazã cu alcoolul metilic;
e. reacþioneazã cu acidul carbonic;
f. reacþioneazã cu apa;
g. reacþioneazã cu clorura de metil.
A. a, b, d, f, g B. a, b, c, e, g
C. b, c, d, e, g D. a, c, d, g
E. a, b, c, d, g
UMF-CD (2004)

53
12. Prin hidrogenarea unei substanþe A care Teste complement grupat
conþine C, H ºi O ºi are raportul masic 13. Reacþioneazã cu fenolul în prezenþa
H : O = 3 : 8, se obþine o substanþã B în catalizatorilor sau a mediului de reacþie
care raportul masic H : O : C = 3 : 4 : 18. necesar, atât la nucleu cât ºi la atomul de
Formula molecularã a substanþei A, ºtiind oxigen (cu pãstrarea nucleului aromatic):
cã hidrogenarea s-a realizat în raport molar 1. bromul 2. bromura de etil
A : H2 = 1 : 3, este: 3. acidul azotic 4. clorura de benzoil
A. C2H4O B. C12H12O2 C. C6H6O
UMF-CD
D. CnHnOn/6 E. C4H4O2

Test
1. Înscrie, în spaþiul liber din stânga numerelor de ordine ale reacþiilor din coloana din stânga,
litera corespunzãtoare produºilor din coloana din dreapta.
(1p)
...1. Fenol + NaOH → a. o-Crezolat de sodiu + 1/2 H2
...2. o-Crezol + Na → b. Fenoxid de sodiu + H2O
...3. m-Crezol + NaOH → c. Acid picric + 3H2O
...4. Fenol + 3HONO2 → d. m-Crezolat de sodiu + H2O
...5. α-Naftoxid de sodiu + CH3COOH → e. α-Naftol + CH3COONa
2. Aranjaþi în ordinea creºterii caracterului acid urmãtorii compuºi: C6H5OH; H2O; C6H5CH2OH;
CH3COOH; H2SO4.
(1p)
3. Alege, dintre afirmaþiile de mai jos, pe cea adevãratã: (1p)
A. Fenoxidul de sodiu se obþine prin reacþia dintre fenol ºi carbonat de sodiu.
B. Caracterul acid al fenolului se manifestã prin reacþia acestuia cu sodiul ºi cu hidroxidul de
sodiu.
C. Fenolii au caracter acid mai scãzut decât al alcoolilor ºi decât al apei.
D. Fenolul are caracter acid mai pronunþat decât al acidului acetic.
4. Calculeazã volumul de hidrogen (c.n.) care se degajã prin acþiunea a 9,2g de sodiu metalic
asupra fenolului. (2p)
5. Un amestec format din cantitãþi egale de fenol ºi alcool benzilic, reacþioneazã cu sodiul metalic
ºi formeazã 0,656L de hidrogen gazos, la 3atm ºi 27°C. Determinã masa de fenol din amestec.
(2p)
6. Determinã formula molecularã a compusului A, care conþine 76,59%C ºi 6,38%H ºi un singur
atom de oxigen în molecula sa. Calculeazã cantitatea de acid picric care se obþine din 1410kg
de compus A, dacã randamentul reacþiei este de 70%. (2p)
Din oficiu 1p.

54
*Amine
Aminele sunt foarte rãspândite (se gãsesc în plante, dar ºi în
animale), fiind printre primii compuºi organici izolaþi în stare purã.
Cunoscute cândva sub denumirea de „alcalii vegetale” deoarece
soluþia lor apoasã este bazicã, aminele care se gãsesc în naturã sunt
denumite în prezent alcaloizi.
Utilizãrile medicale ale alcaloizilor din familia morfinei sunt
cunoscute încã din secolul al XVII-lea, atunci când extrase
Morfina a fost primul alcaloid pur izolat
nerafinate din mac (opium) au fost folosite pentru alinarea durerii. din mac (Papaver somniferum).
Opiumul extras din maci este un
Definiţie. Clasificare amestec de amine complexe.

Aminele sunt compuºi organici care conþin în molecula lor una sau Ştiaţi că...
mai multe grupe amino, —NH2, grefate pe un rest alifatic sau În deºeurile de peºte se gãseºte
aromatic. dimetilamina (CH3)2NH ºi
 Aminele pot fi considerate ca derivaþi ai amoniacului (H—NH2) trimetilamina(CH3)3N.
obþinuþi prin înlocuirea parþialã sau totalã a atomilor de hidrogen Aproape toate celulele mamiferelor
cu radicali organici (alchil sau aril). conþin poliamine (cu doi pânã la
patru atomi de azot separaþi prin
Aminele primare, RNH2, se obþin prin înlocuirea unui singur grupe metilen): putresceinã,
atom de hidrogen, cele secundare, R2NH, prin înlocuirea a doi spermidinã, sperminã etc.
atomi de hidrogen, iar cele terþiare, R3N, prin înlocuirea a trei
atomi de hidrogen din molecula amoniacului.
Grupa funcþionalã Tipul aminei Formula generalã Exemple
CH3–CH2–NH2
–NH2 Aminã primarã R–NH2
Etilamina

\ NH CH3–NH–CH2–CH3
Aminã secundarã R’–NH–R’’
/ Etilmetilamina
H3C–H2C
| R’–N–R’’ |
–N Aminã terþiarã | CH3–CH2–CH2–N–CH3
| R’’’
Etilmetilpropilamina

În molecula aminelor, asemãnãtor amoniacului, atomul de azot

formeazã trei legãturi cu atomii de hidrogen, orientate dupã trei
vârfuri ale unui tetraedru regulat ºi are o pereche de electroni
Obser vaţie
neparticipanþi care ocupã cel de-al patrulea vârf al tetraedrului.
Radicalii organici din structura
aminelor secundare sau terþiare pot
fi identici sau diferiþi.
O aminã este primarã, secundarã
sau terþiarã în funcþie de numãrul
radicalilor organici din structura ei:
unul, doi sau trei.

55
  Dupã natura radicalilor organici legaþi de atomul de azot, se disting:
 amine alifatice (alchil-amine): CH3–CH2–NH2
Etilamina
 amine aromatice (aril-amine): C6H5–NH2
Fenilamina (Anilina)
 amine mixte (aril-alifatice): C6H5–CH2–NH2
Benzilamina
 Dupã numãrul grupelor funcþionale din moleculã, aminele,
Model structural deschis îndeosebi cele primare, pot fi: mono, di, tri sau poliamine.
al moleculei de etilaminã Exemple:

Activitate independentă
Se dau compuºii cu urmãtoarele structuri:
a) CH3—CH2—CH2—NH2 b) CH3–CH–CH3 Rãspuns:
|
NH2 Cei doi compuºi au aceeaºi formulã molecularã
Ce relaþie existã între aceºtia? (C3H9N), dar structuri care diferã prin poziþia grupei
Din ce categorie de amine face parte fiecare, potrivit NH2, deci sunt izomeri de poziþie. Compuºii a ºi b sunt
celor trei criterii de clasificare? monoamine primare alifatice.

Denumire
Tabel cu modalităţile de denumire a aminelor primare
Regula de denumire Exemple
C6H5–NH2 Fenilamina
CH3–CH2–CH2–CH2–NH2 n-Butilamina

radicalul hidrocarbonat + termenul aminã CH3–CH2–CH–NH2 sec-Butilamina

|
(legat la atomul de azot) CH3
CH3–CH–CH2–NH2 Izobutilamina
|
CH3
CH3–CH2–CH2–CH2–NH2 1-Aminobutan
CH3–CH2–CH–NH2 2-Aminobutan
|
cifra care indicã poziþia grupei amino + CH3
+ cuvântul amino +
CH3–CH2–CH2–CH–CH2–NH2 1-Amino-2-metilpentan
+ denumirea hidrocarburii de bazã |
CH3
CH3–CH=CH–CH2–CH2–NH2 1-Amino-3-pentenã

56
Tabel cu modalităţi de denumire a aminelor secundare sau terţiare
Regula de denumire Exemple
Prefixul di sau tri + C6H5–NH–C6H5 Difenilamina
(dacã amina are radicali identici) CH3–N–CH3 Trimetilamina
+ denumirea radicalilor + cuvântul aminã |
CH3
(în ordinea alfabeticã)
Aminele secundare sau terþiare asimetrice mai pot fi CH3–NH–CH2–CH3 Etilmetilamina (N-Metil-etilamina)
denumite ºi ca amine substituite la azot: se alege ca CH3–N–CH2–CH3
denumire de bazã cea mai lungã grupã organicã, iar |
celelalte grupe sunt considerate ca substituenþi la azot CH2–CH2–CH2–CH3
(N) la denumirea de bazã (N desemneazã legarea la Butil-etil-metilamina (N-Etil-N-metilbutilamina)
atomul de azot). În ultimul exemplu, butilamina este denumirea de bazã, etil ºi
Ordinea de prioritate în alegerea grupei organice ca metil substituenþi la azot.
denumire de bazã este: radicalul aromatic polinuclear,
radicalul aromatic mononuclear, radicalul saturat cu
catena cea mai lungã.

Denumiri uzuale ale unor amine:

Facultativ
Anilina o-Toluidina m-Toluidina

Izomerie
Aminele pot prezenta: izomerie de poziþie; izomerie de catenã;
izomerie de funcþiune cu aminele care au aceeaºi formulã
molecularã, dar numãr diferit de radicali.

Metode de obţinere Obser vaţie

• Reacþia de reducere a
 Reducerea nitroderivaþilor este reacþia în care, cu ajutorul nitroderivaþilor este o dovadã a
hidrogenului, se desfac dubletele de electroni π din legãturile faptului cã atomul de azot este
multiple eterogene de tipul –N=O. legat direct de atomul de carbon.
Reacþia de reducere a nitroderivaþilor în mediu acid conduce la • Reducerea nitroderivaþilor este o
metodã generalã de obþinere a
amine primare, indiferent de natura nitroderivatului sau de numãrul
aminelor primare ºi se poate
grupelor nitro: realiza ºi cu hidrogen molecular,
Fe + HCl catalitic (Ni).
R–NO2 + 6[H] → R–NH2 + 2H2O
nitroderivat aminã primarã

Hidrogenul necesar acestui proces (hidrogen nãscând) se obþine

prin reacþia dintre un acid mineral ºi un metal, de exemplu acid
clorhidric ºi fier sau acid clorhidric ºi zinc:
Fe + 2HCl → FeCl2 + 2[H]
Exemplu:
C6H5–NO2 + 6[H] → C6H5–NH2 + 2H2O Nitrobenzenul e un lichid galben, uleios,
Nitrobenzen Anilinã cu densitate mai mare decât a apei.

57
 Facultativ
Alte metode de obþinere a aminelor:
 Alchilarea amoniacului cu compuºi halogenaþi:
R–X + H–NH2 → R–NH2 + HX

 Reducerea nitrililor:
R–C≡N + 2H2 → R–CH2–NH2

Proprietăţi fizice (Facultativ)

Stare de Puncte de fierbere
Miros Solubilitate
agregare Puncte de topire
Primii termeni Termenii Aminele primare ºi cele secundare au Solubilitatea în apã a aminelor
din clasa inferiori au puncte de fierbere mai ridicate decât ale alifatice scade odatã cu
aminelor sunt miros alcanilor corespunzãtori, deoarece creºterea masei lor moleculare,
gazoºi, asemãnãtor cu acestea sunt puternic polare; totuºi, dar creºte solubilitatea în
termenii al amoniacului, punctele lor de fierbere sunt mai coborâte solvenþi organici. Aceasta se
mijlocii sunt cei mijlocii au decât ale alcoolilor cu mase moleculare explicã prin formarea punþilor de
lichizi, miros de peºte, similare, deoarece, deºi se asociazã hidrogen între molecula aminelor
iar cei iar aminele asemãnãtor acestora, prin punþi de ºi moleculele de apã; grupele
superiori sunt solide sunt în hidrogen, acestea sunt mai puþine ºi mai alchil voluminoase legate la
solizi. multe cazuri puþin puternice decât cele ale alcoolilor. atomul de azot nu permit
inodore. Deoarece moleculele aminelor terþiare nu solubilizarea aminei.
se asociazã prin legãturi de hidrogen, au Aminele alifatice inferioare sunt
puncte de fierbere mai coborâte decât miscibile cu apa în orice proporþie.
ale aminelor primare sau secundare. Aminele aromatice sunt puþin
solubile în apã.

Ob s e r va ţ i e
Conform teoriei protolitice, bazele
sunt substanþe capabile sã accepte
unul sau mai mulþi protoni.
Reprezentarea schematicã a
comportãrii aminelor faþã de apã
NH3 + HOH →
← NH4OH
Proprietăţi chimice
Perechea de electroni neparticipanþi ai azotului joacã un rol
important în aproape toate reacþiile aminelor.
 Bazicitatea aminelor se datoreazã tendinþei dubletului de elec-
troni neparticipanþi ai atomului de azot de a fixa un proton, H+.
Comportarea aminelor faþã de donorii de protoni (apã, acizi) este
asemãnãtoare cu cea a amoniacului.
 În soluþie apoasã, aminele formeazã, asemãnãtor amoniacului,
hidroxizi complet ionizaþi:
R–NH2 + HOH →
← R–NH3 ] + HO
+ —

Amoniac Apã Hidroxid aminã primarã

de amoniu
 Cu acizi minerali, aminele formeazã, asemãnãtor amonia-
cului, sãruri de forma R–NH3]+Cl— sau Ar–NH3]+Cl—
solubile în apã:
NH3 + HCl → NH4+Cl—
Amoniac Acid Clorurã R–NH2 + HCl → R–NH3 ]+Cl—
clorhidric de amoniu aminã primarã clorhidratul aminei

58
 De exemplu:
CH3–NH2 + HCl → CH3–NH3]+Cl—
Metilamina
Experimental, s-a constatat cã aminele alifatice sunt baze mai
Reprezentarea schematicã
tari decât amoniacul, iar cele aromatice sunt baze mai slabe a comportãrii aminelor faþã de acizi
decât amoniacul.
ArNH2 < NH3 < RNH2 Ştiaţi că...
aminã aromaticã aminã alifaticã Proprietatea acizilor minerali de a
forma sãruri solubile (în apã) cu
Ca rezultat al interferenþei unor efecte, bazicitatea aminelor aminele stã la baza obþinerii
medicamentelor care conþin sãruri
creºte în ordinea:
ale aminelor cu molecule mari (ca
ArNHAr < ArNH2 < NH3 < RNH2 < R3N < R2NH novocaina•HCl, cocaina•HCl etc.)
solubile în fluidele apoase ale
În cadrul aminelor alifatice, aminele secundare sunt întotdeauna corpului (ca plasma sanguinã, urina,
mai bazice decât cele primare. fluidul cerebrospinal).

Activitate independentă
Aranjazã urmãtoarele amine în ordinea crescãtoare a
bazicitãþii, comparativ cu amoniacul: Rãspuns:

C6H5—NH2, CH3NH2, (C2H5)2NH, (CH3)3N C6H5—NH2 < NH3 < CH3NH2 < (CH3)3N < (C2H5)2NH

 Reacþia de alchilare este o reacþie de substituþie prin care unul

sau mai mulþi atomi de hidrogen din molecula unui compus
organic sunt înlocuiþi cu unul sau mai mulþi radicali alchil, R.
Reacþia de alchilare a aminelor se datoreazã, de asemenea,
dubletului de electroni neparticipanþi de la atomul de azot ºi
reacþia poate continua atât timp cât acesta existã.
Alchilarea aminelor este reacþia acestora cu compuºi halogenaþi
alifatici sau cu alcooli în prezenþã de acid sulfuric ºi conduce la un
amestec de amine: primarã netransformatã, secundarã, terþiarã ºi
sarea cuaternarã de amoniu.
Prin alchilare se introduce un radical în molecula unei amine.
Astfel: aminele primare trec în amine secundare; aminele
secundare trec în amine terþiare; aminele terþiare trec în sãruri
Acþiunea iodoetanului asupra
cuaternare de amoniu ionizate.
trietilaminei conduce la formarea unui
 Alchilarea aminelor cu compuºi halogenaþi alifatici are precipitat alb de iodurã de
importanþã preparativã redusã (randament scãzut): tetraetilamoniu.
•• NaOH
RNH2 + R–X → R2NH2+X— → R2NH + HX Exemple:
aminã primarã aminã secundarã C6H5NH2 + CH3Cl → C6H5NHCH3
—HCl
•• NaOH Anilinã Clorurã Metilanilinã
R2NH + R–X → R3NH+X— → R3N + HX
de metil
aminã secundarã aminã terþiarã
•• C6H5NHCH3 + CH3Cl → C6H5N(CH3)2
R3N + R–X → R4N+X— —HCl
Metilanilinã Dimetilanilinã
aminã terþiarã sare cuaternarã de amoniu

59
 Metilanilina ºi dimetilanilina (produºi ai alchilãrii anilinei cu
clorura de metil) sunt intermediari valoroºi în sinteza unor coloranþi.
 Alchilarea aminelor cu alcooli în prezenþã de acid sulfuric se
practicã în industrie din motive economice. Agentul de
alchilare este esterul anorganic respectiv, adicã sulfatul (acid
sau neutru) de alchil.
Exemplu: în industrie, metilarea anilinei se face cu amestec de
metanol ºi acid sulfuric prin încãlzirea anilinei în
autoclave; intermediar, se formeazã sulfatul acid de
metil; acidul se regenereazã necontenit.
2CH3OH + 2HOSO3H →
← 2CH3OSO3H + 2H2O
Metanol Sulfat acid de metil
C6H5NH2 + 2CH3OSO3H → C6H5N(CH3)2 + 2H2SO4
Anilinã Dimetilanilinã
Model structural compact al
moleculei de anilinã
 Alchilarea anilinei ºi a amoniacului cu oxid de etenã are loc
cu formarea unei noi legãturi N—C:
Oxidul de etenã, cel mai simplu eter ciclic, poate adiþiona cu
uºurinþã apã, alcool, amoniac sau amine.
C6H5–NH2 + H2C–CH2 → C6H5–NH–CH2–CH2–OH
α β
\O/
Anilina N-(beta-hidroxietil)-anilina

C6H5–NH2 + 2H2C–CH2 → C6H5–N(CH2–CH2–OH)2

\O/
Anilina N,N-di(beta-hidroxietil)-anilina

Model structural al moleculei de Prin etoxilarea aminelor cu oxid de etenã se obþin agenþi activi
N-(beta-hidroxietil)-anilinã de suprafaþã (substanþe care modificã proprietãþile superficiale ale
lichidelor în care sunt dizolvaþi).
Prin etoxilarea amoniacului se formeazã mono-, di- sau
trietanolamina.
NH3 + 3H2C–CH2 → N(CH2–CH2–OH)3
\O/
Trietanolamina

Facultativ
Ob s e r va ţ i e
Reacþia de acilare se foloseºte la
 Reacþia de acilare a aminelor este reacþia acestora cu acizi
separarea aminelor terþiare de cele organici sau cu unii derivaþi funcþionali ai acestora ca eteri,
primare sau secundare, întrucât cloruri de acil sau anhidride ºi constã în înlocuirea hidrogenului
aminele terþiare nu se pot acila (nu legat de atomul de azot (la aminele primare ºi secundare) cu
au la atomul de azot un atom de radicali acil, R—CO—. Se obþin amine acilate.
hidrogen înlocuibil).

60
Prin hidroliza aminelor acilate (fierbere cu acizi sau baze în
soluþie apoasã) se regenereazã amina:

Reacþia de acilare a aminelor se foloseºte în sinteza organicã Obser vaţie

pentru a proteja grupa amino într-o reacþie în care aceasta poate Nu se nitreazã direct anilina,
fi afectatã (de exemplu: nitrarea, halogenarea, oxidarea etc.); deoarece HNO3 concentrat poate
oxida grupa amino sau poate sã o
dupã protejarea grupei amino prin acilare, aceasta poate fi transforme în sare de amoniu
regeneratã prin hidrolizã. (nitrat); ionul amoniu orienteazã
De exemplu, pentru a obþine orto- sau para-nitroanilinã din anilinã, substituþia în poziþia meta, deci prin
în prealabil se acileazã anilina, apoi se nitreazã, iar în nitrarea directã a anilinei nu se
obþine nici orto- ºi nici
final nitro-acilanilinele se hidrolizeazã. para-nitroanilinã.

Obser vaţie
Orto-nitroacetanilida ºi
para-nitroacetanilida au solubilitãþi
diferite ºi pot fi uºor separate, dupã
care fiecare în parte se hidrolizeazã.

61
  Sulfonarea anilinei cu acid sulfuric concentrat este o reacþie de
substituþie la nucleul aromatic.
Grupa amino, fiind substituent de ordinul I, va orienta urmãtorul
substituent în poziþiile orto ºi para ale nucleului benzenic.
Prin încãlzirea anilinei la 180°C cu H2SO4 concentrat timp de
câteva ore, se obþine numai acid p-aminobenzensulfonic (acid
sulfanilic), care termodinamic este cel mai stabil.

Anilinã Acid sulfanilic

Ob s e r va ţ i e
• Reacþia de diazotare a aminelor se Acidul sulfanilic este folosit în industria coloranþilor.
realizeazã la temperaturi scãzute
(0 — 5°C), deoarece HNO2 este  Reacþia de diazotare este reacþia aminelor cu acidul azotos.
stabil numai la aceste temperaturi Reacþia de diazotare a aminelor aromatice, realizatã cu acid
ºi se preparã chiar în mediul de azotos (rezultat din azotit de sodiu ºi acid clorhidric) în mediu
reacþie prin reacþia azotitului de puternic acid, este o reacþie de substituþie la grupa amino, care duce
sodiu cu un acid mineral tare (HCl la formarea de sãruri de diazoniu. Prin încãlzirea soluþiilor apoase
sau H2SO4):
ale acestora, se obþin fenol ºi azot molecular.
NaNO2 + HCl → HNO2 + NaCl
• Diazotarea aminelor primare
aromatice se foloseºte la obþinerea
fenolilor.
• Fenolii dau reacþii de cuplare în
poziþia para faþã de grupa —OH, iar Exemple:
dacã aceastã poziþie este ocupatã,
reacþia de cuplare are loc în poziþia
orto faþã de grupa —OH.
Clorurã de benzendiazoniu

Re ţi ne !
Condiþii pentru reacþia de cuplare a
sãrurilor de diazoniu: mediu bazic
pentru fenoli ºi mediu acid pentru Sãrurile de diazoniu dau reacþii de substituþie pe nucleele benzenice
amine. activate ale fenolilor ºi aminelor aromatice, numite reacþii de cuplare.

62
 Compuºii rezultaþi prin cuplare absorb în vizibil, sunt coloraþi,
datoritã grupei azo, —N=N (cromofore). Pentru a deveni coloranþi
este necesarã prezenþa în moleculã a unor grupe polare, —SO3H,
—COOH, —OH care sã asigure solubilitatea în apã ºi fixarea pe fibre.
Culoarea lor depinde de natura, numãrul ºi poziþia substituenþilor în
moleculã ºi variazã de la galben ºi roºu pânã la albastru ºi negru.
Reacþia de cuplare stã la baza fabricãrii coloranþilor azoici.
Coloranþii azoici pot avea una sau mai multe grupe azo în
moleculã.
În afara proprietãþilor ºi utilizãrilor tinctoriale, coloranþii azoici
se folosesc ca indicatori de pH, medicamente, în tehnologia laserilor
Coloranþi sintetici
sau a cristalelor lichide.
Experimentează! Diazotarea anilinei
ºi cuplarea sãrii de diazoniu cu anilina
Atenþie! Acidul clorhidric concentrat atacã pielea ºi hainele!
Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
anilinã Introdu succesiv în paharul Berzelius: 25 mL
HCl concentrat (37%) apã, 7 mL HCl concentrat (37%) ºi 3 mL anilinã.
apã Agitã pânã la dizolvarea completã a
clorhidratului de anilinã format.
azotit de sodiu
Rãceºte amestecul într-un vas mai mare cu
gheaþã
gheaþã, la o temperaturã între 0°C ºi 5°C.
eprubete
Dizolvã într-o eprubetã 2 g NaNO2 în 5 mL apã
pahar Berzelius ºi rãceºte. Clorurã de p-Aminoazobenzen
(100 mL) Adaugã soluþia de azotit de sodiu în picãturi în
benzendiazoniu
baghetã soluþia sãrii de anilinã ºi agitã continuu,
vas mare cu gheaþã menþinând temperatura de 5°C.
Repetã experimentul la temperatura de 15-20°C
sau la altã concentraþie a acidului.

Interpretarea experimentului
Se obþine o soluþie limpede, incolorã (sau roz din cauza impuritãþilor din
anilinã) de clorurã de benzendiazoniu.
Ecuaþiile chimice ale reacþiilor care au loc sunt:
C6H5–NH2 + HCl → C6H5–NH3]+Cl—
NaNO2 + HCl → HNO2 + NaCl
C6H5–NH3]+Cl— + HNO2 → C6H5–N≡N]+Cl— + 2H2O
Repetând experimentul la temperatura de 15-20°C sau la altã concentraþie a
acidului, se obþine (în loc de soluþia limpede a sãrii de diazoniu) un precipitat
galben-portocaliu de p-aminoazobenzen, care este produsul cuplãrii unei pãrþi
de anilinã cu sarea de diazoniu formatã din restul de anilinã:

63
 Metiloranjul (heliantina) este un colorant azoic folosit ca
indicator în protometrie ºi se obþine prin cuplarea acidului
diazobenzensulfonic cu N,N-dimetilanilina.
Metiloranj În mediu neutru sau bazic (sare de sodiu) în care are o structurã
azoidã este galben, iar în mediu acid, în care are o structurã
chinoidã, este roºu:

galben roºu

Schimbarea de culoare a metiloranjului în funcþie de mediu se

datoreazã modificãrii de structurã.
Experimentează! Sinteza metiloranjului
Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
acid sulfanilic Diazotarea acidului sulfanilic:
soluþie NaOH (10%) Pune în paharul Erlenmeyer 2 g de acid
soluþie NaOH (20%) sulfanilic, 5 mL soluþie de NaOH (10%).
azotit de sodiu Adaugã 1 g NaNO2 dizolvat în 10 mL apã.
apã Toarnã soluþia obþinutã într-un pahar Berzelius
soluþie HCl (10%) ce conþine 5 mL soluþie HCl (10%) ºi gheaþã
pisatã.
gheaþã pisatã
Se obþine o suspensie de cristale de sare de
Metiloranjul este roºu în mediu acid N,N-dimetilanilinã
ºi galben în mediu neutru sau bazic. diazoniu.
pahar Berzelius
Reacþia de cuplare cu N,N-dimetilanilina:
pahar Erlenmeyer
Preparã o soluþie de 2 mL N,N-dimetilanilinã în
cilindri gradaþi 15 mL de HCl diluat ºi adaugã aceastã soluþie
balanþã peste suspensia obþinutã anterior, agitând
eprubete continuu.
Amestecul obþinut are culoarea roºu.
Adaugã 10 mL soluþie NaOH (20%). Amestecul
îºi schimbã culoarea în galben.
Interpretarea experimentului
În prezenþa NaOH, acidul sulfanilic formeazã sarea de sodiu:

Diazotarea sãrii de sodiu a acidului sulfanilic are loc conform ecuaþiei reacþiei:

N,N-dimetilanilina reprezintã componenta de cuplare:

64
 Sulfasalazina în care componenta diazotatã este un derivat de
p-aminosulfanilamidã, iar componenta de cuplare este acidul salicilic,
se foloseºte ca medicament în bolile inflamatorii intestinale.

Unii coloranþi azoici au aplicaþii biologice, în investigaþii histolo-

gice, citogenetice, microbiologice, virusologice ºi parazitologice Beladona conþine atropinã, care
pentru vizualizarea în microscopie opticã a celulelor, þesuturilor sau înglobeazã grupa amino substituitã,
folositã la examenul fundului ochiului.
microorganismelor. Sunt interesanþi coloranþii care se fixeazã
selectiv în anumite zone ale preparatelor microscopice.

Facultativ
Utilizările aminelor
 Metiamina, CH3NH2, se foloseºte în sinteza organicã (de
exemplu, la obþinerea adrenalinei).
 Dimetilamina, (CH3)2NH, este utilizatã la obþinerea accelera-
torilor de vulcanizare ºi a unor medicamente.
 Dietilamina, (C2H5)2NH, se foloseºte la sinteza unor medica-
mente (ca novocaina ºi medicamentele antimalarice).
 Anilina, C6H5NH2, se foloseºte la sinteza coloranþilor, maselor
plastice, acceleratorilor de vulcanizare ºi a unor medicamente.
 o- ºi p-Toluidinele, CH3—C6H4—NH2, α ºi β-naftilaminele,
C10H7—NH2, o-fenilendiamina, H2N—C6H4—NH2, sunt folosite
în sinteza coloranþilor.

Acţiunea fiziologică a aminelor

 Alcaloizii de tipul morfinei (un analgezic foarte puternic)
constituie o clasã de produºi farmaceutici foarte utili, dar care pot
cauza mari probleme sociale din cauza proprietãþii de a crea
dependenþã.
 Amfetamina (benzedrina) ºi metamfetamina (metedrina) sunt
amine obþinute sintetic, stimulatoare ale sistemului nervos
central. Acestea reduc oboseala ºi foamea prin creºterea nivelului
de glucozã din sânge, motiv pentru care se folosesc la combaterea
cazurilor uºoare de depresie ºi reducerea hiperactivitãþii la copii.
 Toluendiaminele ºi alte amine aromatice sunt toxice. Tolu-
endiamina este cancerigenã.

65
Aplicaţii 8. Determinã prin calcul masa de benzen de
puritate 80% necesarã obþinerii unei cantitãþi
1. Care dintre formulele urmãtoare corespund de 9,3g anilinã, cunoscând cã randamentul
aminelor? reacþiei este de 50%.
a) (C2H5)2NH; b) (CH3)3N; 9. Scrie produºii urmãtoarelor reacþii:
c) (C2H5)4 N]+Cl— ; d) C6H5–N=N–C6H5. a) CH3CH2NH2 + HBr →
2. Denumeºte urmãtoarele amine: b) (CH3)3N + HCl →
c) C6H5—NH2 + HBr →
a) CH3(CH2)2NHCH3 b) H3C–N–CH3
| d) CH3CH2CH2—NH2 + CH3I →
CH2–CH3 e) CH3CH2NH2 + HOH →
CH3 f) (CH3)3N + CH3I → ……
H 3C \ |
c) CH–NH–CH3 d) H3C–C–NH2 10. Determinã formula molecularã ºi structuralã
H 3C / |
CH3 ºi denumirea aminei secundare care conþine
53,33% C; 31,11% N ºi 15,56% H ºi are
Din ce categorie de amine face parte fiecare
masa molecularã egalã cu 45.
dintre acestea, þinând cont de gradul de substi-
tuire al atomului de azot cu radicali organici? 11. Scrie aminele izomere care au formula
procentualã 65,75% C; 15,07% H;
3. Scrie structurile urmãtoarelor amine:
19,18% N ºi masa molecularã egalã cu 73.
a) n-Butilaminã b) Trietilaminã
c) Difenilaminã d) Etil-fenilmetilaminã
12. Se dau transformãrile chimice:
luminã
4. Aranjaþi în ordinea creºterii bazicitãþii a + Cl2 → b + HCl
urmãtoarele amine: b + NH3 → c + HCl
a) C6H5–CH2–NH–C2H5 b + c → C2H5—NH—C2H5 + HCl
b) C6H5–NH–C6H5 În cursul procesului tehnologic, s-au separat
c) C2H5–NH–C2H5 645 kg substanþã b. Se cere:
a) scrie ecuaþiile reacþiilor chimice ºi
d) C2H5–NH2
identificã substanþele a, b ºi c;
5. Scrie produºii care se obþin prin reducerea b) calculeazã volumul de clor necesar primei
urmãtorilor compuºi: reacþii;
a) nitroetan; b) 2-nitrobutan; c) determinã cantitatea de substanþã c formatã.
c) difenilnitrometan; d) p-nitrotoluen. 13. Prin alchilarea amoniacului cu clorurã de
6. Determinã cantitatea de propilaminã care etil se obþin 38,2g amestec de etilaminã,
poate fi preparatã prin reducerea a 2,225 g dietilaminã ºi trietilaminã în raportul molar
de 1-nitropropan, dacã randamentul reacþiei 3:2:1. Care este masa de clorurã de etil
este de 90%. necesarã obþinerii amestecului de amine?
7. 60 mL de acid clorhidric cu concentraþia 14. Calculeazã masa de acid sulfanilic obþinutã
0,5 M reacþioneazã cu anilina obþinutã prin din 234g benzen. Scrie ecuaþia reacþiei de
reducerea a 10 g de nitrobenzen. Care este diazotare a acidului sulfanilic ºi de cuplare a
puritatea nitrobenzenului? sãrii lui de diazoniu cu N,N-dimetilanilina.

66
Probleme pentru concurs E. prin reducere formeazã amine care au
15. Ce masã de clorurã de acetil va monoacila aceeaºi bazicitate
un amestec echimolecular de amine cu UMF-CD (2004)
Teste complement grupat
formula C3H9N dacã masa atomilor de
carbon nular este de 12 g (se acileazã doar 17. Cupleazã cu sãruri de diazoniu în mediu
aminele primare ºi secundare) ? bazic:
A. 39,175 g B. 58,875 g 1. α-naftolul
C. 78,50 g D. 98,25 g 2. anisolul
E. 114 g 3. acidul salicilic
UMF-CD (2004) 4. m-toluidina
UMF-CD
16. Este incorectã afirmaþia despre
N-acetilanilinã ºi N-metilbenzamidã: 18. Nu pot fi obþinute prin reacþia de alchilare
A. sunt compuºi diferiþi a amoniacului:
B. sunt izomeri 1. alilamina
C. prin hidrolizã formeazã acizi carboxilici 2. ciclohexilamina
diferiþi 3. trietanolamina
D. au reactivitate diferitã în reacþiile de 4. fenilamina UMF-CD
substituþie la nucleu

Test 5. Care sunt sãrurile cuaternare de amoniu care

se formeazã în urma interacþiei compuºilor:
1. Scrie structurile aminelor primare, secundare a) dimetilaminã ºi iodurã de etil;
ºi terþiare cu formula molecularã C4H11N. b) n-propilaminã ºi bromurã de metil. (1p)
(1p)
6. Se dau transformãrile chimice: (2p)
2. Completeazã ecuaþiile urmãtoarelor reacþii:
(1p)
A + Cl2 → B + HCl

a) CH3—CH2—NH2 + HCl → ...

B + NH3 → C + HCl

b) C6H5—N—CH3 + C2H5—Cl → ...

B + C → D + HCl

Identificã substanþele A, B, C, D ºi scrie

B + D → (CH3)3N + HCl
|

ecuaþiile reacþiilor chimice.

CH3

3. Scrie formula structuralã ºi formula mole-

cularã a urmãtoarelor amine: (1p) 7. Se dã urmãtoarea schemã: (2p)
+Cl2 +NH3
a) Diizopropil-n-propilamina;
—HCl —HCl
b) Dimetil-n-propilamina;
A → B → C

c) Etilamina. Se folosesc 504 L substanþã (A), mãsuraþi la

4. Se considerã schema: (1p)
a) Identificã substanþa A, ºtiind cã reactanþii
H2C=CH2 → A → H3C—CH2—NH2
folosiþi sunt: acidul clorhidric ºi amoniacul;
b) Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice.
0°C ºi 2 atm, care conþine 75% C ºi 25% H ºi
are masa molecularã M = 16.
a) Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice ºi identificã
substanþele A, B, C, cunoscând cã (B) este
un compus monosubstituit;
b) Calculeazã volumul de clor necesar.

67
 Compuşi carbonilici
(aldehide şi cetone)
Definiţie
Grupa carbonil este alcãtuitã dintr-un
atom de carbon legat printr-o legãturã Compuºii carbonilici sunt substanþe organice care conþin în
covalentã dublã de un atom de
molecula lor grupa funcþionalã carbonil, –C=O , în care un atom de
oxigen; ansamblul este plan. |
carbon este legat printr-o legãturã covalentã dublã de un atom de
oxigen.
Grupa carbonil poate fi legatã de H sau de R, unde: H = atom de
hidrogen; R = radical hidrocarbonat.
 Aldehidele au formula generalã R–C=O ,
cu excepþia primului termen al |
H
seriei, aldehida formicã.
 Cetonele au formula generalã R–C=O
Structura geometricã comparatã a (R ºi R’ sunt radicali organici |
grupelor funcþionale hidroxil ºi carbonil R´
identici sau diferiþi).

Denumire
 Nomenclatura sistematicã (IUPAC) pentru aldehide se obþine prin
adãugarea sufixului al la numele hidrocarburii de la care derivã.
O denumire uzualã a aldehidelor ia în considerare acidul pe care
acestea îl formeazã la oxidare (vezi denumirea din parantezã).
H—C=O Metanal (Aldehidã formicã sau Formaldehida)
|
H
CH3—C=O Etanal (Aldehidã aceticã sau Acetaldehida)
|
H

CH3—CH2—C=O Propanal (Aldehidã propionicã sau Propionaldehida)

|
H

CH3—CH2—CH2—C=O Butanal (Aldehidã butiricã sau Butiraldehidã)

|
H
Facultativ Cel mai lung lanþ care se alege ca bazã pentru
denumirea aldehidei trebuie sã conþinã grupa —CHO, iar carbonul
grupei —CHO este întotdeauna numerotat cu 1.
Modele structurale Observaþie Cel mai lung lanþ în
(compacte ºi deschise) 2-etil-4-metilpentanal este un hexan,
ale moleculelor de metanal, dar acest lanþ nu include grupa —CHO.
etanal ºi propanal

2-Etil-4-metilpentanal

68
 Pentru aldehidele în care grupa —CHO este legatã de un inel
(ciclu), se foloseºte sufixul —carbaldehidã.
Facultativ
Pentru a denumi compuºii cu mai
multe grupe funcþionale:
• se alege catena cea mai lungã care
conþine grupa prioritarã
Ciclohexancarbaldehidã 2-Naftalencarbaldehidã
menþionatã prin sufix;
• se denumesc celelalte grupe prin
Tabel cu denumirile uzuale şi ştiinţifice prefixe.

ale câtorva aldehide

Formula Denumirea uzualã Denumirea IUPAC
HCHO Aldehida formicã Metanal Acid 4-Hidroxipentanoic
CH3CHO Aldehida aceticã Etanal (acid γ-hidroxivaleric)
Prioritatea descrescãtoare a
CH3CH2CHO Aldehida propionicã Propanal principalelor grupe funcþionale
CH3CH2CH2CHO Aldehida butiricã Butanal Grupa Sufix Prefix
-COOH -oic carboxi
CH3CH2CH2CH2CHO Aldehida valericã Pentanal acid
-COOR -oat
H2C=CHCHO Aldehida acrilicã 2-Propenal ester
-CONH2 amidã amido
amidã
Aldehida benzoicã) Benzencarbaldehidã -C≡N nitril ciano
nitril
-CHO al formil
 Nomenclatura sistematicã (IUPAC) pentru cetone se obþine prin aldehidã

adãugarea sufixului onã la numele hidrocarburii de la care derivã. -CO-

cetonã
onã oxo

Cel mai lung lanþ care se alege ca bazã pentru denumirea cetonei -OH -ol hidroxi
trebuie sã conþinã grupa carbonil –C=O , iar numerotarea începe
alcool
| -NH2 aminã amino
de la capãtul mai apropiat de aminã

grupa carbonil. -CH=CH-

alchenã
enã alchenil

O -C≡C- inã alchinil

||
H3C–C–CH2–CH3 -CH2- an alchil

Facultativ
Propanonã 2-Butanonã
(Dimetilcetonã sau Acetonã) (Etilmetilcetonã)
Alte exemple:
 O denumire mai veche pentru cetone constã în enumerarea
radicalilor (în ordinea alfabeticã) urmatã de termenul cetonã (vezi
parantezele de mai sus).
 Unele cetone au ºi denumiri uzuale: 4-Hexen-2-onã

3-Hexanonã
Acetonã Acetofenonã Benzofenonã (Etilpropilcetona)

69
Activitate independentă (Facultativ) Rãspuns
Scrie denumirea pentru urmãtorii compuºi a. 3-Metilbutanal
carbonilici: CH3
4 3| 2 1
CH3 CH3–CH–CH2–CHO
| CHO
a. CH3–CH–CH2–CHO b. Izopropilmetilcetona (3-metil-2-butanona)
O
O O 2||
||
4 3 1
CH3–CH–C–CH3
b. CH3–CH–C–CH3 |
| CH3
CH3
O c. Etilfenilcetona (1-fenil-1-propanonã)
O
|| O
c. CH3–CH2–C–C6H5 3 2 1||
CH3–CH2–C–C6H5
O
|| d. Metilvinilcetona (3-buten-2-onã)
d. H2C=CH–C–CH3 O
4 3 2 || 1
H2C=CH–C–CH3
O

Clasificare
1. dupã natura radicalilor organici legaþi de grupa carbonil,
compuºii carbonilici pot fi:
 alifatici: • saturaþi: CH3–CH2–C–CH3
||
O
Modele structurale ale moleculei de Etilmetilcetona
etilmetilcetonã
• nesaturaþi: H2C=CH–CHO
Aldehida acrilicã (Acroleina)
Ş t i a ţ i că .. .  aromatici:
• Benzaldehida se gãseºte în C6H5–C=O C6H5–CH=CH–C=O C6H5–C–C6H5
| | ||
migdalele amare. H H O
• Aldehida cinamicã este compo- Aldehida benzoicã 3-Fenil-2-propen-1-al Difenilcetona
nentul principal al uleiului de (Benzaldehida) (Aldehida cinamicã) (Benzofenona)
scorþiºoarã. Datoritã proprietãþilor
antifungice, antimicrobiene ºi a  micºti: CH3–C–C6H5
|| Fenilmetilcetona (Acetofenona)
mirosului aromat se foloseºte în O
2. Dupã numãrul grupelor funcþionale se cunosc:
tehnica farmaceuticã.

 compuºi monocarbonilici, care conþin o singurã grupã

carbonil: CH3—C=O
|
H
Aldehida aceticã (Acetaldehida)
 compuºi di- sau policarbonilici, care conþin douã sau mai
Ş t i a ţ i că .. . multe grupe carbonil:
Prezenþa a douã grupe carbonil O O O O O O
|| || || || || ||
vecine determinã apariþia culorii H–C–C–H H3C–C–C–CH3 C6H5–C–C–C6H5
galbene.
Glioxalul Diacetilul Benzilul

70
Facultativ
Izomerie
Aldehidele ºi cetonele sunt izomeri de funcþiune cu alcoolii
nesaturaþi ce conþin o legãturã covalentã dublã în structura lor.

Metode de obţinere
Să ne amintim!
Aldehidele ºi cetonele se obþin prin:
 Oxidarea energicã a alchenelor:

 Oxidarea blândã a alcoolilor:

Pãstãile de vanilie conþin vanilinã

(un compus ce conþine grupa
carbonil). Vanilina poate fi sintetizatã
pentru a rãspunde nevoilor industriei
alimentare.

 Adiþia apei la alchine (reacþia Kucerov):

H SO tautomerie
R–C≡CH + HOH →
2 4
[ R–C=CH ] → R–C–CH3
HgSO4 | | ||
OH H O
←
alchinã alcool nestabil cetonã

Proprietăţi fizice
 Starea de agregare
Compuºii carbonilici sunt lichizi sau solizi (în funcþie de masa
lor molecularã), cu excepþia primului termen, care este un gaz
(aldehida formicã).
 Miros
Aldehida formicã are un miros puternic, înþepãtor ºi sufocant.
Termenii lichizi au miros specific, uneori plãcut.
Aldehida aceticã are un miros caracteristic, de mere verzi, totuºi
neplãcut în concentraþie mare.
Merele conþin acetaldehidã.
Benzaldehida are miros de migdale amare.

71

Grupa carbonil este o grupã polarã.
Dubletul de electroni π al dublei
legãturi este atras spre atomul cu
electronegativitate mai mare
(atomul de oxigen).
Conservarea unor animale în formol,
o soluþie apoasã de metanal
Ob s e r va ţ i e
În seria aldehidelor, reactivitatea
scade în ordinea:
HCHO > CH3CHO > C6H5CHO
— iar în seria cetonelor:
CH3COCH3 > C6H5COCH3 > C6H5COC6H5
aldehidã
cetonã
72
 Punctele de fierbere ºi de topire ale compuºilor carbonilici sunt:
• mai ridicate decât ale hidrocarburilor parafinice cu mase
moleculare apropiate, datoritã polaritãþii grupei carbonil.
• mai coborâte decât ale alcoolilor sau acizilor corespunzãtori,
deoarece moleculele compuºilor carbonilici nu sunt asociate
prin legãturi de hidrogen.
Între moleculele compuºilor carbonilici se stabilesc interacþii
dipol-dipol care sunt mai slabe decât legãturile de hidrogen dintre
moleculele alcoolilor.
 Solubilitatea
Termenii inferiori sunt solubili în apã (formaldehida,
acetaldehida, acetona sunt miscibile cu apa în orice proporþie).
Solubilitatea acestora în apã se datoreazã formãrii legãturilor de
hidrogen cu moleculele de apã.
Termenii superiori sunt mai puþin solubili în apã (benzaldehida,
cca. 3%), dar sunt solubili în solvenþi organici.
Termenii lichizi au importante proprietãþi de solvenþi.
Proprietăţi chimice
Compuºii carbonilici sunt compuºi foarte reactivi, datoritã grupei
carbonil pe care o conþin. Reactivitatea grupei carbonil este mai
mare în aldehide decât în cetone ºi atunci când aceastã grupã este
legatã de un radical alifatic, decât de unul aromatic.
Compuºii carbonilici dau reacþii comune aldehidelor ºi cetonelor
(reacþiile de adiþie ºi reacþiile de condensare) ºi reacþii specifice
aldehidelor (reacþiile de oxidare).
 Reducerea compuºilor carbonilici este o reacþie de adiþie de
hidrogen, care transformã aldehidele în alcooli primari, iar
cetonele în alcooli secundari.
Reacþiile de adiþie ale aldehidelor
ºi cetonelor au loc la dubla legãturã .
alcool primar Etanal Etanol
alcool secundar Propanonã 2-Propanol
 Condensarea compuºilor carbonilici cu fenolii este caracte- fenol, aldehidã formicã, bazã
risticã aldehidelor alifatice inferioare. Importanþã practicã
deosebitã prezintã condensarea fenolului cu aldehida formicã.
Reacþia de condensare a aldehidei formice cu fenolul, efectuatã
în condiþii energice (încãlzire, catalizator acid sau bazic) conduce la
produºi macromoleculari (rãºini sintetice) numiþi bachelite sau
fenoplaste.
În mediu bazic, la rece, reacþia de condensare a fenolului cu Bachelitã solidã
aldehida formicã duce la formarea de alcooli hidroxibenzilici.
Obþinerea bachelitei
Este o reacþie de adiþie a fenolului la dubla legãturã carbonilicã.

Fenol Aldehidã Alcool Alcool

formicã o-hidroxibenzilic p-hidroxibenzilic

La încãlzire se produce reacþia de policondensare a moleculelor

de alcooli hidroxibenzilici cu eliminare de apã ºi formarea unui
compus macromolecular cu structurã liniarã, numit resol sau Schema structurii
bachelitã A. unui fragment de bachelitã C
Prin încãlzire la 150°C, timp de câteva minute, resolul se
transformã în resitã sau bachelitã C (produsul final de condensare),
cu structurã tridimensionalã, folositã în electrotehnicã drept material
izolant.
În mediu acid, reacþia de condensare a fenolului cu aldehida 1 2
formicã duce la derivaþi hidroxilici ai difenilmetanului.
Este o reacþie de eliminare de apã care se produce intermolecular.

— H2O

Fenol Aldehidã formicã Fenol o,o’-Dihidroxidifenilmetan

3 Obþinerea
novolacului
— H 2O (polimer). Când
un amestec de
p,p’-Dihidroxidifenilmetan fenol ºi
formaldehidã în
Reacþia poate continua (policondensare) cu formarea unui acid acetic este
tratat cu HCl
produs macromolecular cu structurã filiformã, numit novolac.
concentrat,
Novolacul este solubil în alcool, iar soluþia sa în alcool este polimerul începe
folositã ca lac anticorosiv ºi electroizolant. sã creascã.

73
Facultativ  Condensarea compuºilor carbonilici între ei
Aldehidele ºi cetonele, în mediu acid sau bazic, se condenseazã
Condensarea compuºilor
între ele; la reacþia de condensare pot participa molecule de compuºi
carbonilici cu derivaþi ai
amoniacului decurge cu eliminarea carbonilici identici sau diferiþi.
unei molecule de apã între oxigenul Condensarea compuºilor carbonilici între ei poate avea loc în trei
grupei carbonil ºi hidrogenul moduri diferite:
compusului cu azot:  adiþia aldolicã (aldolizare)
 condensarea crotonicã (crotonizare)
 condensarea trimolecularã
Compusul carbonilic ce participã la condensare cu grupa
carbonil se numeºte componentã carbonilicã, iar cel care participã
cu grupa metilen vecinã grupei carbonil (poziþia α) se numeºte
componentã metilenicã.
Ş t i a ţ i că .. . 1. Adiþia aldolicã este o reacþie de adiþie a componentei
Unele dintre cele mai vechi studii metilenice la grupa carbonil; produsul acestei reacþii este o
ale reacþiei de aldolizare hidroxialdehidã (compus cu funcþiune mixtã de aldehidã ºi
(condensare aldolicã) au fost
alcool), numitã ºi aldol, sau o hidroxicetonã, numitã ºi cetol.
efectuate de Aleksandr Borodin
(1833-1887), fizician prin pregãtire,
chimist prin profesie ºi compozitor
al celor mai familiare lucrãri din
muzica rusã (de exemplu „Cneazul
componenta componenta aldol (cetol)
Igor“).
carbonilicã metilenicã
Exemple:
Ob s e r va ţ i e • Aldolizarea a douã molecule de acetaldehidã
Compuºii carbonilici care nu au
atomi de hidrogen la atomul de
carbon din poziþia α faþã de grupa
carbonil pot fi doar componente
carbonilice. componenta carbonilicã componeneta metilenicã aldol
De exemplu, aldehida benzoicã, (Acetaldehida) (β-Hidroxibutiraldehida)
C6H5CHO, nu poate da reacþii de • Aldolizarea a douã molecule de acetonã
adiþie aldolicã deoarece nu are
atomi de hidrogen la atomul de
carbon din poziþia α faþã de grupa
carbonil.

componenta carbonilicã componeneta metilenicã cetol

(Acetona) (4-Hidroxi-4-metil-2-pentanona)
• Aldolizarea a douã molecule de compuºi carbonilici diferiþi
Ob s e r va ţ i e (X ºi Y), duce la formarea unui amestec ce conþine patru
Când aldolizarea are loc între doi produºi de reacþie:
compuºi diferiþi, fiecare poate
reacþiona atât cu el însuºi, cât ºi cu X + X → X–X X + Y → X–Y
celãlalt. Y + Y → Y–Y Y+X → Y–X

74
2. Condensarea crotonicã decurge cu eliminarea unei molecule Ştiaţi că...
de apã între oxigenul componentei carbonilice ºi hidrogenul Numele reacþiei de condensare
crotonicã provine de la cea mai
componentei metilenice ºi conduce la o aldehidã sau o cetonã
simplã aldehidã obþinutã pe aceastã
nesaturatã. cale — aldehida crotonicã.

componenta componenta aldehida sau cetona

carbonilicã metilenicã nesaturatã
În aceastã reacþie se formeazã mai întâi un aldol, care apoi
eliminã o moleculã de apã:

componenta componenta aldol aldehida sau cetona

carbonilicã metilenicã nesaturatã
De exemplu, condensarea crotonicã a douã molecule de
acetaldehidã:

componenta componenta aldehida nesaturatã

carbonilicã metilenicã
(Acetaldehida) (Aldehida crotonicã sau 2-butenal)
Aldehida crotonicã, CH3–CH=CH–CHO, este un lichid incolor
care rezultã prin condensarea crotonicã a aldehidei acetice. cis- trans-

Aldehida crotonicã poate exista sub forma a doi izomeri Cei doi izomeri geometrici
ai aldehidei crotonice
geometrici, cis ºi trans.
3. Condensarea trimolecularã decurge cu eliminarea unei
molecule de apã între oxigenul componentei carbonilice ºi
hidrogenul celor douã componente metilenice.

componenta componentele
carbonilicã metilenice
De exemplu, condensarea benzaldehidei cu exces de acetonã:

Benzaldehida Acetona Benzilidendiacetona

75

Ob s e r va ţ i e
Aldehidele se oxideazã cu uºurinþã
în acizi carboxilici, dar cetonele
sunt rezistente la oxidare. Aceastã
reactivitate diferitã este o consecinþã
a diferenþei de structurã între cele
douã funcþiuni organice; aldehidele
au un atom de hidrogen care îºi
schimbã poziþia în timpul oxidãrii,
pe când cetonele nu îl au.
Ob s e r va ţ i e
Reacþia Tollens se foloseºte în
analiza funcþionalã, la recunoaºterea
aldehidelor.
Obþinerea reactivului Tollens
ºi apoi a oglinzii de argint
Aldehidã
(etanal) +
reactiv Fehling
precipitat roºu
de Cu2O
Reactivul Fehling este o soluþie
coloratã în albastru care conþine ioni
de Cu2+. Apariþia precipitatului roºu de
Cu2O în prezenþa reactivului Fehling
este caracteristicã unei aldehide.
Efectuând experimentul cu o cetonã,
precipitatul de Cu2O nu apare.
76
Facultativ
 Reacþii de oxidare
Prin oxidare, aldehidele se transformã în acizi carboxilici cu
acelaºi numãr de atomi de carbon. Oxidarea aldehidelor se poate
realiza fie cu agenþi oxidanþi ca permanganatul de potasiu,
dicromatul de potasiu, acidul azotic, sãrurile unor metale grele, fie
cu oxigenul molecular (autooxidare).
• Oxidarea cu agenþii oxidanþi de tipul soluþiei acide de
permanganat de potasiu sau de dicromat de potasiu are loc cu
oxigenul atomic eliberat de agentul oxidant.
atomul
de hidrogen
aldehidã acid cetonã
• Reacþia Tollens
Aldehidele reduc hidroxidul diaminoargentic (reactivul Tollens)
în mediu bazic la argint metalic — ce se depune sub forma unei
oglinzi strãlucitoare pe pereþii eprubetei — ºi se oxideazã în
acidul corespunzãtor.
Obþinerea reactivului Tollens:
2AgNO3 + 2NaOH → Ag2O + 2NaNO3 + H2O
Ag2O + 4NH3 + H2O → 2[Ag(NH3)2]OH
Oxidarea aldehidei formice (metanalului) cu reactivul Tollens:
H–CHO + 2[Ag(NH3)2]OH → H–COOH + 4NH3 + H2O + 2Ag↓
Metanal reactiv Tollens Acid formic
• Reacþia Fehling
Aldehidele, cu excepþia celor aromatice, reduc soluþia Fehling la
oxid cupros roºu ºi se oxideazã în acidul corespunzãtor:
CH3CHO + 2Cu2+ + 4HO— → CH3COOH + Cu2O↓ + 2H2O
Aldehida aceticã Acid acetic
 Reacþii de recunoaºtere a aldehidelor
Reacþia Schiff este caracteristicã numai aldehidelor. Cetonele
nu dau aceastã reacþie. Reactivul Schiff, incolor, se coloreazã în
roz în prezenþa aldehidelor. Reacþia Schiff reprezintã un test
simplu care permite decelarea prezenþei unei aldehide ºi a o
distinge de o cetonã fãrã a folosi reacþii de oxido-reducere.
Utilizările compuşilor carbonilici
 Aldehida formicã se foloseºte la obþinerea fenoplastelor, a
unor coloranþi, medicamente, în industria pielãriei, ca
dezinfectant etc.
 Aldehida aceticã se foloseºte la obþinerea alcoolului etilic ºi
a acidului acetic.
 Heptanalul ºi aldehidele cu catenã normalã cu C8—C10 care
se gãsesc în uleiurile eterice de lãmâie, trandafir ºi neroli se
obþin ºi pe cale de sintezã, fiind foarte utilizate în parfumerie.
 Benzaldehida, având miros de migdale amare, se foloseºte în
parfumerie; este de asemenea intermediar în sinteze organice
(de exemplu, a unor coloranþi).
 Acetona se foloseºte ca materie primã pentru obþinerea unor
produse farmaceutice, a cloroformului, a oxidului de mesitil
(dizolvant), a metaacrilatului de metil (monomerul sticlei
plexi), a uleiurilor de uns de calitate, ca dizolvant pentru
acetilenã, lacuri, vopsele etc.

Aplicaţii 2. Scrie formulele structurale ale urmãtorilor

compuºi carbonilici:
1. Scrie denumirile urmãtorilor compuºi
a. 3-Hexanonã
carbonilici:
b. Ciclohexanonã
a. CH3–CH2–C–CH3
|| c. 3-Metilbutanal
O
O O d. 2,2-Dimetilhexanal
b. CH3–CH2–CH2–CH2–CHO e. 2-Metil-3-pentanonã
O f. 3-Hexenal
c. CH3–C–CH2–CH=CH2
|| g. Izobutilmetilcetonã
O
d. CH3CH2CH2CH2CCH2CH2CH2CH3
3. Scrie structurile ºi denumirile compuºilor
|| carbonilici izomeri cu formula molecularã
O C5H10O. Precizeazã relaþia de izomerie în
CH3 O care se aflã aceºtia.
|
e. CH3–C–CHO
|
4. Precizeazã dacã molecula aldehidei
CH3 CHO glicerice,
CHO CH2–CH–CHO,
f. C6H5–CH=CH–CHO | |
OH OH
g. CH3–C=CH–C–CH3
| || este chiralã.
CH3 O O
5. Scrie ecuaþiile reacþiilor de adiþie aldolicã,
h. CH3–CH2–C–CH–CH2–CH3 condensare crotonicã ºi condensare
|| |
O CH3 trimolecularã ale acetonei.
O

77
6. Indicã formula ºi denumirea produºilor de A. 1 B. 2 C. 3
condensare crotonicã a urmãtorilor compuºi D. 4 E. 5
carbonilici: UMF-CD (2004)
a) benzaldehidã + etanal Teste complement grupat
b) benzaldehidã + propanal 9. Benzilfenilcetona se poate obþine din:
c) benzaldehidã + fenilacetaldehidã 1. benzen ºi clorura de benzil
d) 2-metilpropanal + acetonã 2. benzen ºi clorura de benzoil
7. Determinã aldehida saturatã care în urma 3. oxidarea difenilmetanolului cu K2Cr2O7/H+
reacþiei cu 11,2 L de hidrogen (condiþii 4. adiþia apei la difenilacetilenã
normale) conduce la 16 g de alcool. UMF-CD (2004)
Probleme pentru concurs 10. Acetona rezultã din:
Teste complement simplu 1. adiþia apei la propinã în prezenþã de
catalizatori
8. Care este numãrul de compuºi aciclici (fãrã 2. hidroliza bazicã a 2,2-dicloropropanului
stereoizomeri) cu formula molecularã
3. oxidarea alcoolului izopropilic cu
C9H14O care precipitã argint cu reactivul
K2Cr2O7/H2SO4
Tollens iar prin oxidare energicã formeazã
4. descompunerea hidroperoxidului de cumen
acetonã, acid oxopropanoic ºi acid
UMF-CD (2004)
propandioic în raport molar 1:1:1 ?

Test 4. Aranjeazã urmãtorii compuºi în ordinea

crescãtoare a punctelor de fierbere: butanal,
1. Scrie izomerii aciclici corespunzãtori butan ºi 1-butanol. (1p)
formulei moleculare C3H6O. Ce relaþie de
izomerie existã între aceºtia? (1p)
5. Care este alcoolul care se formeazã prin
reducerea a 5,8 g dintr-o cetonã cu 2,24 L
2. Alege rãspunsul corect: (1p) H2 (condiþii normale)? (2p)
a) Aldehidele ºi cetonele formeazã/nu formeazã 6. Prin aldolizarea a douã molecule de
legãturi de hidrogen cu moleculele de apã. aldehidã saturatã (a) se obþine compusul (b).
b) Propanalul are punctul de fierbere mai Cunoscând cã pentru reducerea a 23,2g de
mare/mai mic decât al propanolului. compus (b) sunt necesari 4,48 L H2 (în
c) Solubilitatea compuºilor carbonilici în apã condiþii normale de temperaturã ºi presiune),
scade/creºte odatã cu creºterea masei atunci aldehida (a) este: (3p)
moleculare. A. Aldehida formicã
d) Între moleculele compuºilor carbonilici se B. Aldehida aceticã
stabilesc legãturi dipol-dipol/de hidrogen. C. Propanalul
3. Scrie ecuaþiile reacþiilor de adiþie aldolicã ºi D. Butanalul
condensare crotonicã a propanonei. (1p) Din oficiu 1p.

78
Aminoacizi
Prin hidroliza acidã, bazicã sau enzimaticã a proteinelor se obþin
aminoacizii care au participat la structura moleculei proteice
respective. În produsele de hidrolizã a proteinelor au fost identificaþi
circa 20 de α-aminoacizi, prezenþi în mod constant.
Modelul moleculei de lizozim. Aceastã
Definiţie enzimã conþine 129 de aminoacizi.

Aminoacizii sunt compuºi organici care conþin în moleculã una sau

mai multe grupe amino (—NH2) ºi una sau mai multe grupe carboxil
(—COOH).
Formula generalã a aminoacizilor cu o singurã grupã amino ºi
o singurã grupã carboxil este:
CH3–CH–COOH
α
R–CH–COOH |
|
NH2 NH2
(α-aminoacid)
unde R este un radical alchil sau aril, pe care se poate gãsi o
grupã hidroxil, amino, sulfurã, carboxil.

Se cunosc aproximativ 150 de aminoacizi, unii dintre ei fiind

prezenþi ºi în organismul uman. Totuºi, numai un numãr de 20 de
aminoacizi iau parte la formarea tuturor structurilor proteice. Toþi
Formula ºi modelul structural deschis
cei 20 de aminoacizi au o serie de particularitãþi structurale comune
al moleculei de α-alaninã
ºi anume: (un aminoacid natural)
 grupa amino (—NH2) este în poziþia α, deci sunt α-aminoacizi;
sunt însã ºi excepþii, cum ar fi prolina ºi hidroxiprolina, care
au grupa amino inclusã într-un ciclu.
 cele douã grupe, carboxilicã ºi amino, prezente simultan ºi
învecinate spaþial, conferã aminoacizilor o serie de proprietãþi
care au fãcut posibilã formarea biomoleculelor cu semnificaþia Prolina
biologicã pe care o au proteinele.

Denumire
Denumirea aminoacizilor se obþine prin adãugarea prefixului amino
la numele acidului, cu precizarea poziþiei grupelor amino faþã de Hidroxiprolina
grupele carboxil prin cifre sau litere greceºti.
Numele aminoacizilor se formeazã dupã regula:

prefixul care aratå

numele hidrocarburii
poziÆia relativå sufixul
acid + a grupelor + amino + cu acelaçi numår de + oic
atomi de carbon
(α, β, γ, δ etc.)

79
 Principalii acizi organici de la care provin aminoacizii sunt cei
cu 2, 3, 4, 5, 6 atomi de carbon în moleculã ºi care se numesc, în
ordine, acetic, propionic, butiric, valeric, hexanoic.
Atomul de carbon al grupei carboxil se numeroteazã cu 1.
Începând de la primul atom de carbon de lângã cel al grupei carboxil
Model structural deschis al moleculei (—COOH) se face ºi o notare cu litere greceºti: atomii de carbon 2,
de glicinã
3, 4, 5 ºi 6 se vor nota cu α, β, γ, δ ºi ε, notaþie care ne ajutã sã
precizãm poziþia diverºilor radicali sau grupe de atomi.
CH2—COOH Pe lângã denumirea sistematicã, aminoacizii au ºi denumiri
uzuale preluate din domeniul biochimiei. Exemplele alãturate
|
NH2
Acid amino-etanoic ilustreazã modalitãþile prin care se denumesc aminoacizii.
(Acid aminoacetic, Glicocol sau Glicinã)

Activitate independentă Rãspuns

Scrie denumirea sistematicã a
valinei, aminoacid cu formula: Acid 2-amino-3-metilbutanoic
α
CH3—CH—COOH
|
NH2
Acid 2-amino-propanoic
(Acid α-aminopropionic,
α-Alaninã)

Clasificare
1. Dupã natura radicalului pe care sunt grefate cele douã grupe
β

funcþionale, aminoacizii pot fi:

CH—CH2—COOH
|

 alifatici: au în structura lor o catenã alifaticã;

NH2
Acid 3-amino-propanoic
(Acid β-aminopropionic, Acid α-aminopropionic CH3–CH–COOH
β-Alaninã) |
NH2

 aromatici: conþin un ciclu aromatic în structura lor;

COOH
Acid p-aminobenzoic H2N COOH
(Vitamina H)
NH2
Acid o-aminobenzoic
(Acid antranilic)  heterociclici: conþin un heterociclu în structura lor (vezi
prolina ºi hidroxipolina, pagina anterioarã).
Ş t i a ţ i că .. . 2. Dupã poziþia relativã a celor douã tipuri de grupe funcþionale,
β-Alanina este utilizatã în tratarea distingem: α-aminoacizi, β-aminoacizi etc.
unei afecþiuni determinate de
menopauzã.
Aminoacizii naturali (care apar în naturã) sunt, de obicei,
alifatici de tip α ºi pot fi clasificaþi, dupã numãrul grupelor
funcþionale ºi eventuala prezenþã a altor grupe, în:
Re ţi ne !  Grupa aminoacizilor monoaminomonocarboxilici:
Notarea cu trei litere reprezintã
simbolul aminoacidului.
Aminoacizii esenþiali pentru hrana
Acid aminoacetic Acid α-aminopropionic Acid α-aminoizovaleric
umanã sunt notaþi color cu verde.
(Glicocol sau Glicinã )(Gli) (α-Alaninã) (Ala) (Valinã) (Val)

80
  Grupa aminoacizilor monoaminodicarboxilici:

Acid aminosuccinic Acid α-aminoglutaric (Acid glutamic) (Glu)

(Acid aspartic sau Acid asparagic) (Asp)
 Grupa aminoacizilor diamino-monocarboxilici:

Acid α-ε-diaminohexanoic (Lisinã) (Lis)

 Grupa aminoacizilor hidroxilaþi:

Acid α-amino-β-hidroxipropionic (Serinã) (Ser)

 Grupa aminoacizilor tiolici: Model structural al serinei

Acid α-amino-β-tiopropionic (Cisteinã) (Cis)

Facultativ
Izomerie
În cazul celor 20 de α-aminoacizi naturali (gãsiþi în aproape toate
proteinele), se remarcã urmãtoarele tipuri de izomerie:
 izomerie de catenã
De exemplu, leucina ºi izoleucina sunt izomeri de catenã. Model structural al cisteinei

Acid α-aminoizohexanoic Acid β-metil-α-aminovaleric

(Leucina) (Leu) (Izoleucina) (Ile)

 izomerie de funcþiune determinatã de prezenþa unor grupe

funcþionale diferite.
De exemplu, acidul α-aminoizovaleric (valina) este izomer de
funcþiune cu 2-nitropentanul, ambii compuºi având
formula molecularã (C5H11O2N):
CH3—CH—CH—COOH H3C—CH2—CH2—CH—CH3
| | |
CH3 NH2 NO2
Acid α-aminoizovaleric 2-Nitropentan
Model structural al valinei
(Valina) (Val) (aminoacid) (nitroderivat)

81

enantiomer A Enantiomer B
Cu excepþia glicocolului, toþi
aminoacizii se prezintã sub forma a
doi enantiomeri, A ºi B.
Activitate independentă
a. Este α-alanina chiralã? Motiveazã rãspunsul.
b. Câþi enantiomeri prezintã α-alanina?
c. Scrie structurile enantiomerilor α-alaninei.
Cele douã configuraþii ale α-alaninei.
Formulele scrise nu sunt superpozabile.
Modele structurale ale celor doi
enantiomeri ai α-alaninei
Ob s e r va ţ i e
Aminoacizii nu pot fi distilaþi,
deoarece se descompun la
temperatura de topire.
Ob s e r va ţ i e
Existenþa amfionilor explicã
solubilitatea mare a aminoacizilor în
apã (solvent polar) ºi foarte micã în
solvenþi organici (nepolari), precum
ºi temperaturile de topire ridicate
ale acestora (nevolatilitatea lor).
82
 izomerie opticã, determinatã de prezenþa unor atomi de
carbon asimetric.
Cel mai simplu aminoacid, glicocolul, este achiral, deci este
optic inactiv.
Cu excepþia glicocolului, toþi aminoacizii naturali prezintã
activitate opticã datoritã prezenþei în molecula lor a atomului de
carbon asimetric din poziþia α.
Rãspuns
a. CH –*CH–COOH α-Alanina este o moleculã
3
| chiralã, deoarece conþine un
NH2 atom de carbon asimetric, C2,
care este centru chiral (notat cu asterisc).
b. 2n = 21 = 2 enantiomeri
COOH HOOC
| |
H–C–NH2 H2N–C–H
| |
CH3 CH3
oglindã
Proprietăţi fizice
 Starea de agregare, culoarea ºi gustul.
Aminoacizii sunt compuºi solizi cristalini ºi incolori. Unii dintre
ei au gust dulce.
 Punctele de topire au valori mult mai ridicate decât ale acizilor
corespunzãtori.
Denumirea compusului Glicocol Acid acetic
Temperatura de topire (T.t.) 232°C 16,6°C
 Solubilitatea. Aminoacizii sunt solubili în apã ºi puþin solubili
sau insolubili în solvenþi organici.
Proprietăţi chimice
Caracterul amfoter ºi identificarea aminoacizilor
Deoarece aminoacizii conþin în structura lor atât grupe acide
(—COOH), cât ºi grupe bazice (—NH2), aceºtia suportã o reacþie
internã acid-bazã ºi se prezintã sub forma unui ion dipolar (cu
ambele tipuri de sarcinã) numit amfion.
 În forma generalã, ionizarea unui aminoacid poate fi
reprezentatã astfel:
R O H R O
·· | || +
| | ||
–
H—N—CH—C—O—H →
← H— N—CH—C—O
Un amfion
| |
H H

Amfionul aminoacidului este un fel de sare internã ºi de aceea

aminoacizii au multe dintre proprietãþile fizice asemãnãtoare cu ale
sãrurilor.
În plus, aminoacizii au caracter amfoter, adicã pot reacþiona ca
baze faþã de acizi ºi ca acizi faþã de baze. În soluþie acidã (apoasã),
un amfion de aminoacid acceptã un proton ºi formeazã un cation, iar
în soluþie bazicã (apoasã) pierde un proton ºi formeazã un anion.
În soluþie acidã (pH < pHi): Reţine!
În mediu acid, aminoacidul se
transformã în cationi (+), care sub
H H O H H O
| | || | | ||
acþiunea curentului electric
+ – + +
→ H— N—C—C—OH + H2O
H— N—C—C—O + H3O ←

migreazã spre catod.

| | | |
H R H R cation (acid)

În soluþie bazicã (pH > pHi): Reţine!

H H O H O În mediu bazic, aminoacidul se
transformã în anioni (—), care sub
| | || | ||
acþiunea curentului electric
H—+N—C—C—O– + –OH ←
→ H—N—C—C—O– + H2O
| | | |
H R H R anion (bazic) migreazã spre anod.

În toate soluþiile apoase ale aminoacizilor, coexistã în echilibru Obser vaţie

chimic trei forme: amfionul, anionul ºi cationul. Admitem cã forma Dacã în soluþia apoasã a unui
molecularã rãmâne întotdeauna minoritarã faþã de toate celelalte aminoacid se adaugã o cantitate
micã dintr-un acid sau dintr-o bazã,
forme prezente în soluþie.
aceasta va fi neutralizatã dupã
schema alãturatã, fãrã a modifica
R—CH—COOH → –
← R—CH—COO → ← R—CH—
apreciabil pH-ul soluþiei de
COO –

aminoacid. Aceastã proprietate stã

| | |
NH3+ NH3+
la baza folosirii aminoacizilor ca
NH2
cation amfion anion
↓↑ soluþii-tampon.
R—CH—COOH
|

Punctul izoelectric, pHi, este un pH intermediar la care Obser vaţie

moleculele aminoacidului nu migreazã în câmpul electric, deoarece Punctul izoelectric al unui
se gãsesc sub formã de amfioni. aminoacid depinde de structura sa.

pH mic punct izoelectric pH mare

(protonare) (amfion) (deprotonare)

83
 Ş t i a ţ i că .. .
Electroforeza este o tehnicã de
separare a speciilor încãrcate cu
sarcinã electricã prin plasarea
acestora într-un câmp electric.
Caracterul amfoter al aminoacizilor stã la baza tehnicii de
separare a acestora din amestecuri, tehnicã ce este cunoscutã sub
numele de electroforezã.
Aparatul este alcãtuit dintr-o lamã de sticlã pe care se pune o
bandã de hârtie de filtru de aceleaºi dimensiuni. La extremitãþile
lamei se gãsesc doi electrozi metalici, între care se poate aplica un
potenþial electric.

a) b)

Schema ilustreazã principiul

electroforezei.
a) Cei trei aminoacizi sunt pe linia de
plecare înaintea aplicãrii câmpului
electric.
b) În prezenþa câmpului electric,
aminoacizii migreazã într-un sens sau
altul, în funcþie de sarcina lor electricã.
NaOH
Glicocol
Cei trei aminoacizi, 1, 2 ºi 3 au valori diferite ale pH-ului
izoelectric, respectiv 3, 6 ºi 10. Se impregneazã hârtia cu o soluþie
tampon cu un pH particular (pH = 6 în exemplul nostru), se pune
amestecul celor trei aminoacizi pe mijlocul hârtiei de filtru ºi se
aplicã o diferenþã de potenþial între cei doi electrozi.
Aminoacidul 1, pentru care pH > pHi se aflã sub formã de
anioni: migrarea sa se realizeazã cãtre anod.
Aminoacidul 2, pentru care pH = pHi, este sub formã de
amfioni: nu se observã nici o migrare.
Aminoacidul 3, pentru care pH < pHi, se gãseºte sub formã de
cationi ºi migreazã cãtre catod.
Aceastã tehnicã permite separarea celor trei aminoacizi.
 Datoritã prezenþei grupei carboxil, aminoacizii pot forma sãruri
cu bazele.
R—CH—COO– + NaOH → R—CH—COONa + H2O
| |
+NH NH
amfion Hidroxid
3 2

H3N+—CH2—COO— H2N—CH2—COO— de aminoacid de sodiu sare de sodiu

HCl  Grupa aminicã poate forma sãruri cu acizii minerali

R—CH—COOH + HCl → R—CH—COOH
| |
Glicocol NH2 +NH Cl–
H3N+—CH2—COOH
aminoacid sare de amoniu
3
H3N+—CH2—COO—

Caracterul amfoter al glicocolului H3N+—CH2—COOH H3N+—CH2—COO— H2N—CH2—COO—

0 14 pH
specia majoritarã în specia majoritarã specia majoritarã
mediu foarte acid pentru pH intermediar în mediu bazic

84
 Activitate independentă sare de
Scrie ecuaþiile reacþiilor glicocolului cu acidul + HCl → amoniu

clorhidric ºi cu hidroxidul de sodiu.

Rãspuns
sare de sodiu

Experimentează! Identificarea aminoacizilor cu FeCl3 sau CuSO4

Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
aminoacid 1. Dizolvã într-o eprubetã 0,2 g probã ce
soluþie de glicocol 5% conþine aminoacid în 2 mL apã.
soluþie apoasã de Adaugã câteva picãturi de soluþie de FeCl3.
CuSO4 5% Ce constaþi?
soluþie apoasã de 2. Introdu în a doua eprubetã 2 mL soluþie
FeCl3 5% apoasã de glicocol.
Adaugã 3—4 picãturi de soluþie de CuSO4.
douã eprubete
Ce constaþi?
Interpretarea experimentului
1. Se produce o coloraþie galben-roºie sau chiar roºie, în funcþie de aminoacid.
2. Se produce o coloraþie albastrã intensã, datoritã formãrii unei combinaþii
complexe între aminoacid ºi ionul de Cu2+.

Facultativ
 Reacþia de acilare a aminoacizilor
Are loc la tratarea acestora cu cloruri sau anhidride ale acizilor.
R—CH—COOH + CH3—CO—Cl → R—CH—COOH + HCl
| |
NH2 NH—CO—CH3
aminoacid Clorurã de acetil aminoacid acilat

 Reacþia de condensare a aminoacizilor este o reacþie de

substituþie a hidrogenului din grupa amino, NH2.
Aminoacizii pot reacþiona intermolecular prin intermediul celor
douã grupe cu caracter chimic opus:
H 2 N—CH—COOH + H 2 N—CH—COOH → H 2 N—CH—CO—NH—CH—COOH
legãturã R
| | –H2O | |
peptidicã
R1 R2 R1 2

aminoacid aminoacid peptidã

Peptidele pot fi simple sau mixte, dupã cum la formarea lor CH3
participã un singur tip de aminoacid sau mai multe. |
H2N—CH2—CO—NH—CH— COOH
Din doi aminoacizi diferiþi se formeazã douã dipeptide izomere Glicil-alaninã
simple alãturi de douã dipeptide mixte.
De exemplu, dintr-o moleculã de glicinã ºi una de CH3
|
α-alaninã rezultã douã dipeptide simple (glicil-glicina ºi alanil- H2N—CH—CO—NH—CH2— COOH
alanina) ºi douã dipeptide mixte (glicil-alanina ºi alanil-glicina). Alanil-glicinã

85
 alanil-serina
Re ţi ne !
Legãtura care se formeazã în urma
reacþiei între grupa carboxil a unei
molecule de aminoacid ºi grupa
amino a altei molecule de aminoacid
se numeºte legãturã peptidicã:
O H
|| |
–C–N–
Ş t i a ţ i că .. .
β-Alanina (acid β-aminopropionic)
se formeazã în organism prin decar-
boxilarea enzimaticã a acidului
aspartic; intrã în structura multor
componente biologice ºi în structura
unor dipeptide localizate în muºchi,
ºi anume carnozina ºi anserina.
Acidul γ-aminobutiric (GABA) se
formeazã în organism prin decarbo-
xilarea acidului glutamic. GABA
joacã un rol important în trans-
miterea impulsurilor nervoase, fiind
un component tipic al þesutului cere-
bral al mamiferelor.
Sarcozina este derivatul N-metilic al
glicocolului ºi are o acþiune antitu-
moralã (prin blocarea biosintezei
bazelor purinice, unitãþi strcturale
ale acizilor nucleici). Se foloseºte în
combaterea unor grave maladii,
printre care ºi cancerul.
Betaina, derivatul trimetilat al glico-
colului, împiedicã depunerile excesive
de lipide în organe, mai ales în ficat.
Taurina este un acid aminosulfonic
ºi, alãturi de glicocol, esterificã
acizii biliari.
Ornitina ºi citrulina sunt doi
aminoacizi care participã la ciclul de
86
seril-alanina
Cele douã dipeptide mixte care rezultã prin condensarea α-alaninei cu serina
sunt: alanil-serina ºi seril-alanina
Din trei aminoacizi rezultã tripeptide, din patru aminoacizi,
tetrapeptide º.a.m.d.
Dupã numãrul de molecule de aminoacizi din peptide se disting:
• oligopeptidele (grec. oligos = câteva), cu 2 pânã la 9 molecule
de aminoacizi;
• polipeptidele, cu 10-50 de molecule de aminoacizi;
• proteinele, cu mai mult de 50 de molecule de aminoacizi.
Importanţa fiziologică. Utilizări
În timpul digestiei, proteinele sunt hidrolizate pânã la aminoacizi.
Aceºtia sunt folosiþi de organism pentru a forma proteinele proprii
necesare creºterii, refacerii þesuturilor ºi sintezei de enzime ºi hormoni.
Aminoacizii în exces, introduºi prin hranã sau proveniþi din
metabolismul normal al proteinelor, sunt dezaminaþi. Amoniacul
rezultat este eliminat sub formã de uree sau de acid uric, iar restul
organic este transformat în hidraþi de carbon sau în grãsimi, care
servesc la producerea energiei.
Organismul animal normal nu face rezerve de proteine, aºa cum
depoziteazã glicogen sau grãsimi.
Aminoacizii pot fi sintetizaþi de organismele animale ºi vegetale.
Organismele animale, totuºi, nu pot sintetiza toþi aminoacizii de care
au nevoie, astfel încât este absolut necesarã introducerea lor prin
alimentaþie.
Aceºti aminoacizi care nu pot fi sintetizaþi de cãtre organismele
animale se numesc aminoacizi esenþiali ºi sunt în numãr de opt:
valina, leucina, izoleucina, treonina, metionina, lizina, triptofanul ºi
fenilalanina. Lipsa acestor aminoacizi din alimentaþie determinã o
serie de tulburãri foarte grave.
Toþi cei 20 de aminoacizi trebuie sã se gãseascã în mod continuu
în organismele animale pentru sinteza proteinelor specifice.
Aplicaţii
1. Se dau modelele structurale din imaginea de
mai jos. Din cele patru structuri, numai
compusul (4) se gãseºte în naturã ºi este
esenþial pentru hrana oamenilor.
(1) (2) (3)
a. Scrie formulele compuºilor cãrora le aparþin.
b. Ce relaþie existã între aceºti compuºi?
2. Comenteazã modul în care se realizeazã
separarea unui amestec de aminoacizi
(lisinã, glicinã ºi acid aspartic) prin
electroforezã, la pH = 6, folosind imaginea
de mai jos.
Lisina are punctul izoelectric la pH = 9,7, glicina la pH = 6,
iar acidul aspartic la pH = 3.
3. Scrie ecuaþiile reacþiilor α-alaninei cu
urmãtorii reactanþi:
a. NaOH b. HCl
4. Scrie structurile ºi denumirile dipeptidelor
simple formate din glicinã ºi alaninã.
5. În urma hidrolizei unei proteine a fost
separat prin metoda cromatograficã un
aminoacid monoaminodicarboxilic cu
10,52% azot în moleculã.
Care este formula acestui aminoacid?
6. Care este aminoacidul care conþine 32% C;
6,66% H ºi 18,66% N în molecula sa ºi are
masa molecularã egalã cu 75?
7. Se trateazã cu o soluþie de NaOH de
concentraþie 2M un volum de 4 L soluþie
dintr-un aminoacid monocarboxilic pânã la
apariþia culorii albastre a indicatorului
turnesol introdus în soluþia aminoacidului.
Cunoscând cã s-au folosit 150 mL soluþie de
NaOH pentru titrare ºi cã aminoacidul
conþine 35,95% O, determinã structura
aminoacidului ºi calculeazã concentraþia
molarã a soluþiei de aminoacid.
Probleme pentru concurs
(4)
Teste complement simplu
8. Câte di- ºi tripeptide pot rezulta în total prin
hidroliza glicil-α-alanil-seril-valinei ºi valil-
seril-α-alanil-glicinei ?
A. 7 B. 8 C. 9
D. 10 E. 12
UMF-CD (2004)
9. Existã sub forma unui dication în mediu
puternic acid:
A. lisina B. acidul glutamic
C. fenilalanina D. valina
E. acidul aspartic
UMF-CD (2004)
10. Valina nu este izomerã cu:
A. acidul 2-amino-2-metilbutanoic
B. amida acidului 4-hidroxivalerianic
C. oxima 2-hidroxi-3-pentanonei
D. N-metil-N-etilglicina
E. acidul 2-amino-ciclobutancarboxilic
UMF-CD (2003)
11. Glicocolul este:
A. optic activ
B. insolubil în apã
C. soluþia sa apoasã are caracter bazic
D. soluþia sa apoasã are caracter acid
E. soluþia sa apoasã are caracter neutru
UMF-CD
87
12. Referitor la lisinã, care dintre urmãtoarele 15. Referitor la aminoacizii monoamino-
afirmaþii este adevaratã ? monocarboxilici sunt corecte afirmaþiile:
A. conþine o grupã amidã 1. în soluþie apoasã existã ca amfioni
B. conþine radicalul R polar 2. în soluþie acidã existã sub formã de cationi
C. radicalul R este ramificat 3. migreazã în soluþie alcalinã, sub acþiunea
D. conþine douã grupe amino curentului electric, spre anod
E. este insolubilã 4. migreazã în soluþie apoasã, sub acþiunea
UMF-CD curentului electric, spre catod
13. Masa de soluþie de NaNO2 20 % (în mediu UMF-CD
acid) necesarã pentru a dezamina 379,8 g 16. Care dipeptide nu pot apãrea la hidroliza
amestec echimolecular de tripeptide mixte glicil-α-alanil-valil-serinei:
care dau la hidrolizã lisinã ºi α-alaninã, este 1. glicil-serina
egalã cu: 2. α-alanil-serina
A. 966 g B. 1035 g C. 1250 g 3. glicil-valina
D. 1400 g E. 1628 g 4. α-alanil-valina
UMF-CD UMF-CD
Teste complement grupat
17. Pentru formula molecularã C7H7NO2
14. Pentru a forma un dipeptid izomer cu existã:
glutamilglicina, alanina trebuie sã se 1. 3 nitroderivaþi
condenseze cu: 2. 4 nitroderivaþi
1. Valina 3. 2 aminoacizi
2. glicil-glicina 4. 3 aminoacizi
3. serina
UMF-CD
4. acidul asparagic UMF-CD

Test Indicã legãturile peptidice.

Câte peptide diferite se pot obþine din cei
1. Analizeazã activitatea opticã pentru: (3p) patru aminoacizi?
a. α-alaninã
b. fenilalaninã 4. Completeazã ecuaþiile reacþiilor: (2p)
c. serinã
Scrie enantiomerii posibili. +HCl → ....

2. Scrie structurile formelor predominante ale

glicinei la pH = 3,0; pH = 6,0 ºi pH = 9,0, + NaOH → ... + ...
ºtiind cã are punctul izoelectric la pHi = 6,0. Valinã
(2p)
3. Scrie structura tetrapeptidei care conþine
aminoacizii: Ala, Ser, Cis ºi Val, în ordinea
precizatã. (2 p)

88
Proteine Ştiaţi că...
Prima menþionare a cuvântului
proteinã (gr. proteios) este atestatã
Definiţie printr-o scrisoare trimisã de cãtre
J.J. Berzelius unui prieten ºi
Proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor legaþi între ei colaborator la 10 iulie 1838.
printr-o legãturã peptidicã formatã din grupa carboxil a unui
aminoacid ºi grupa aminicã a altui aminoacid.
Deºi numãrul α-aminoacizilor naturali este limitat la cca. 20,
varietatea secvenþei lor (varietatea combinaþiilor lor) duce la un
numãr fantastic de mare, 1010—10200. Se apreciazã cã într-un
organism animal existã cca. 100.000 de proteine specifice.
Peptidele sunt proteine cu masã molecularã micã stabilitã
arbitrar la 10.000 pe când proteinele propriu-zise pot atinge zeci de
milioane.
Scheletul de bazã al polipeptidelor reprezentat în zig-zag
(datoritã unghiurilor de valenþã ale carbonului ºi azotului) se scrie Pãrul animalelor conþine cheratinã
(o proteinã)
cu grupa —NH2 în stânga ºi grupa carboxil liberã în dreapta:

În afara legãturilor C—N, peptidice, notate cu roºu, se formeazã

ºi legãturi disulfurice din grupele tiolice. De exemplu, aminoacidul
cisteinã dintr-un lanþ poli-peptidic se poate oxida la cistinã, iar
aceasta se poate reduce la cisteinã. Penele pãsãrilor conþin ºi ele cheratinã
(o proteinã)

Ştiaţi că...
Albuºul de ou ºi laptele sunt
În naturã α-aminoacizii se combinã pentru a da proteine folosite ca antidoturi în intoxicaþii
(biopolimeri) cu sute sau mii de resturi de aminoacizi. cu metale grele deoarece proteinele
Un exemplu de tripeptidã este glutationul care este prezent în constituente sunt denaturate, iar
grupele tiol (-SH) ale cisteinei
aproape toate þesuturile majoritãþii vieþuitoarelor. El este un tiol eliberate, se combinã cu ioni
universal care îndepãrteazã agenþii oxidanþi periculoºi, el oxidându- precum Hg2+, Pb2+ sau Cu2+.
se la disulfurã.

Glutationul

89
 Glutationul este o tripeptidã simplã (acid glutamic, cisteinã,
glicinã). Acidul glutamic este legat de urmãtorul aminoacid
(cisteina) prin grupa sa γ-COOH în loc de grupa α-COOH.
Ş t i a ţ i că .. . Analiza elementalã aratã cã în compoziþia proteinelor intrã patru
ARN- ºi ADN-polimerazele sunt elemente chimice de bazã: carbon 50-55 %, hidrogen 6-7 %, oxigen
metaloenzime cu zinc. 20-23 % ºi azot 12-19 % la care se adaugã adesea cantitãþi mici de
sulf 0-2 %, fosfor 0-1 % ºi uneori fier, cupru, zinc, cobalt, magneziu.
Datele analizei elementale ºi cunoaºterea masei moleculare nu
sunt suficiente pentru stabilirea structurii moleculare a
biomoleculelor foarte mari. De aceea, biopolimerii sunt hidrolizaþi
la aminoacizi, iar amestecul acestora este separat ºi analizat
cromatografic. Se poate afla procentul din fiecare aminoacid, dar nu
ºi secvenþa aminoacizilor. Pentru aceasta se aplicã metode de
degradare controlatã, iar rezultatele se verificã prin sintezã.
Dupã compoziþia lor proteinele se împart în:
 proteine simple care dau prin hidrolizã numai aminoacizi (de
exemplu albumina din serul sanguin);
 proteine conjugate care conþin ºi o parte neproteicã numitã
prosteticã, care poate fi un zaharid (glicoproteinã), o grãsime
(lipoproteinã), un acid nucleic (nucleoproteinã), un compus
cu fosfor (fosfoproteinã) sau metal (metaloproteinã).
Modelul ARN-polimerazei

Structura moleculară
Leu Trp Asp Ser His Lis Gli Leu Pro
Proteinele rezultate prin condensarea α-aminoacizilor se disting prin
Structura primarã
proprietãþile grupelor latelare R1, R2, R3 etc. care constituie o primã
sursã de diversitate în compoziþia proteinelor. Alte douã surse sunt:
modificãrile chimice pe care le pot suferi grupele laterale ºi
posibilitatea de asociere cu alþi compuºi organici neproteinici.
În arhitectura chimicã a moleculelor de proteine se disting patru
Structura secundarã nivele de complexitate:
 Structura primarã se referã la numãrul, felul ºi secvenþa resturilor
de aminoacizi din moleculã; ea redã totalul legãturilor covalente
din moleculã ºi de aceea este numitã ºi structurã covalentã.
 Structura secundarã este datã de forma lanþurilor polipeptidice
Structura terþiarã care pot fi mai mult sau mai puþin pliate (structuri β) sau spiralate
(structuri α), în funcþie de interacþiile grupelor C=O ºi ale NH (ale
legãturilor de hidrogen intramoleculare).
 Structura terþiarã depinde de modul de pliere, împachetare a
lanþului polipeptidic, datorat interacþiilor dintre radicalii R de la
Cα.

Structura cuaternarã

90
 Structura cuaternarã se întâlneºte numai la proteinele cu mai
multe lanþuri polipeptidice (numite oligomere) care formeazã
împreunã subunitãþi complexe.

Proprietăţi
Proprietatile proteinelor sunt determinate de structura lor molecularã.
Dupã solubilitatea în apã proteinele se împart în: Structura cuaternarã
 proteine solubile în apã cu structurã globularã, cum sunt a hemoglobinei umane (Hb)

albuminele din ouã, cazeina din lapte, insulina — hormon

produs de pancreas;
 proteine insolubile în apã cu structurã fibroasã, cum sunt
colagenul din piele, cheratina din pãr, pene, unghii, coarne,
copite ºi fibroina din mãtasea naturalã.

Hidroliza enzimatică a proteinelor

Hidroliza constã în eliberarea monomerilor din biopolimeri cu Ştiaţi că...
ajutorul moleculelor de apã. Este o reacþie de substituþie. Elastina este o proteinã fibroasã cu
În principiu acest proces este spontan ºi degajã energie. Practic rol structural, care intrã în
energia eliberatã astfel în organism, prin scindarea macromolecu- compoziþia tendoanelor, a vaselor
sanguine, a pielii dar ºi a altor
lelor, este aproape întotdeauna sub formã de cãldurã ºi deci nu poate organe, precum intestinul.
fi reinvestitã în alte procese.
Aceastã degradare are loc în general în afara celulei (de exemplu
la vertebrate, în intestin) ºi numai monomerii sunt absorbiþi în
celulã. În acest caz nu existã niciun mecanism pentru captarea
energiei sub formã biologic utilã.
Hidroliza totalã a polipeptidelor se poate realiza cu ajutorul
acidului clorhidric catalizator, folosind soluþie 6 M de HCl timp de
24 ore. În aceste condiþii legãturile amidice din moleculele proteinelor
se scindeazã cu formarea de aminoacizi.
Din soluþia de aminoacizi se pot separa ºi identifica
cromatografic aminoacizii.
Totodatã se determinã raportul cantitativ dintre tipurile de
aminoacizi. Nu se poate afla secvenþa aminoacizilor în macromole-
culã. Pentru aceasta se aplicã hidroliza parþialã folosind enzime
Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
1 eprubetã Peste 2-3 mL de soluþie a unei proteine, într-o
Bec de gaz eprubetã, se adaugã 5 mL de soluþie apoasã de
NaOH 30 %. Prin fierberea amestecului
Albuº de ou
2-3 minute se degajã amoniac recunoscut prin
Soluþie de hidroxid mirosul sãu specific. Dacã proteina conþine sulf,
de sodiu 30 % la adãugarea unui mL de acetat de plumb 10 %,
Soluþie acetat de soluþia se coloreazã în negru datoritã formãrii
plumb 10 % sulfurii de plumb.

91
 A B
Structura primarã a insulinei bovine
(aminoacizii sunt reprezentaþi prin
cercuri în care se trece abrevierea
corespunzãtoare fiecãruia;
de exemplu Cis = cisteinã)
Ş t i a ţ i că .. .
Eritropoietina este un hormon
polipeptidic (o glicoproteinã) care
stimuleazã mãduva osoasã în
producerea de hematii. Utilizarea
acesteia de cãtre sportivi este
interzisã prin legile antidoping.
92
specifice care hidrolizeazã numai anumite legãturi peptidice dintre
cei 20 de aminoacizi.
Experimentează! Hidroliza proteinelor
Tripsina, o enzimã digestivã prezentã în intestine, catalizeazã
numai hidroliza unor legãturi peptidice interesând grupa carboxil a
lizinei. Se obþine un numãr limitat de fragmente care, separate, sunt
apoi hidrolizate total ºi analizate cromatografic.
Procesul opus hidrolizei este condensarea, o reacþie de
eliminare intermolecularã a apei. Prin condensare, monomerii se
unesc pentru a forma biomacromolecule. Douã molecule pierd
atomii constitutivi ai unei molecule de apã ºi se leagã printr-o
legãturã covalentã.
De exemplu, α-aminoacizii se unesc pentru a forma polipeptide
ºi respectiv nucleotidele pentru a forma acizi nucleici. Formarea de
biomacromolecule complexe plecând de la monomeri necesitã un
aport de energie.
*Hormonii
Hormonii sunt compuºi secretaþi de glandele endocrine, care
deversaþi în sânge exercitã o acþiune specificã asupra funcþionãrii
unuia sau mai multor organe ori asupra unui proces biochimic.
Mulþi hormoni sunt peptide cu moleculã micã, polipeptide sau
molecule proteice mari. De exemplu, hormonul hipotalamic, TRH,
este o tripeptidã.
Insulina, un hormon secretat de pancreas, regleazã metabolismul
glucozei. Insuficienþa ei provoacã diabetul. Este o polipeptidã cu 51
de resturi de aminoacizi grupaþi în douã catene (notate A ºi B) legate
între ele prin douã punþi disulfurã (atomii de sulf fiind proveniþi de
la aminoacidul cisteinã).
Insulina animalã are o structurã foarte apropiatã de cea umanã.
Existã mici diferenþe în ce priveºte secvenþa unor aminoacizi.
Cea mai apropiatã de insulina umanã este insulina de la porc,
care diferã doar printr-un aminoacid.
Pe lângã hormonii polipeptidici, în organism se gãsesc ºi
hormoni din alte clase de compuºi.
*Enzime
Enzimele sunt în majoritatea lor proteine globulare din organisme,
care catalizeazã specific o reacþie chimicã. Ele au însuºiri superioare
catalizatorilor din lumea nevie:
 mãresc viteza reacþiilor pe care le catalizeazã cu câteva ordine de
mãrime în plus;
 reacþiile biocatalizate au loc în condiþii blânde (sub 50°C, presiune
atmosfericã, pH ≈ 7) comparativ cu cele catalizate care au loc la
temperaturi ridicate, presiuni mari ºi valori extreme de pH;
 au specificitate ridicatã, din care cauzã nu se formeazã produºi
secundari.
Prin specificitatea de reacþie se înþelege catalizarea de cãtre o enzimã
a unui singur tip de reacþie din cele ºase tipuri fundamentale care se
petrec în lumea vie: oxido-reducerea, hidroliza, formarea sau scindarea
de legãturi covalente, izomerizare, formare de legãturi covalente
utilizând energia eliberatã prin scindarea unor legãturi macroergice.
Corespunzãtor celor ºase tipuri fundamentale de reacþii, în
clasificarea enzimelor se disting ºase clase:
 Oxidoreductaze care catalizeazã reacþii de oxido-reducere;
 Hidrolaze ce catalizeazã scindãri de legãturi covalente (ca Angiotensina este o enzimã care
cele esterice) cu participarea apei; intervine în reglarea tensiunii arteriale.
 Transferaze care catalizeazã transferuri de grupe ce conþin
atomi de carbon, azot sau fosfor;
 Liaze, ce catalizeazã ruperi de legãturi C-C, C-S ºi C-N;
 Izomeraze care catalizeazã toate tipurile de izomerizãri;
 Ligaze, enzime ce catalizeazã formarea de legãturi între carbon
ºi oxigen, sulf sau azot cuplate cu hidroliza legãturilor
macroergice.
Enzimele sunt denumite dupã recomandãrile comisiei de
enzimologie a Uniunii Internaþionale de Biochimie ºi Biologie
Molecularã, folosind sufixul —aza.
De exemplu, glucozidaza, zaharaza, ureaza, lactat-dehidrogenaza
Modelul structural compact al
etc. Unele enzime au denumiri specifice ca tripsina ºi pepsina. moleculei de lizozim. Aceastã enzimã
Puþine enzime au structurã strict proteicã cum sunt hidrolazele ca conþine 129 de aminoacizi.
ribonucleaza, chimotripsina ºi lizozimul. Acþiunea lor cataliticã se
realizeazã de cãtre grupele funcþionale ale resturilor de aminoacizi.
De exemplu, lizozimul, enzimã din mucusul nazal ºi din lacrimi
catalizeazã scindarea hidroliticã a compuºilor heterozidici care
alcãtuiesc pereþii multor celule bacteriene, ducând la moartea acestora.
Majoritatea enzimelor sunt alcãtuite din apoenzimã, componenta
proteicã ºi cofactor, componenta neproteicã.
Termenul de cofactor este folosit pentru toþi compuºii neproteici
din structura heteroenzimelor iar pentru compuºii neproteici
organici care se leagã prin forþe slabe (legãturi de hidrogen, ionice,
hidrofobe etc.) se foloseºte termenul de coenzimã.

93
 Un anumit cofactor se poate asocia cu mai multe apoenzime
heteroproteice ºi de aceea numãrul cofactorilor este mult mai mic
decât al enzimelor cu structurã heteroproteicã.
Specificitatea heteroenzimelor cu cofactori organici este
determinatã în totalitate de apoenzime, iar transformarea chimicã
propriu-zisã de coenzime.

Utilizarea complexelor multivitaminice

ºi a masei proteice sunt nelipsite din
dieta sportivilor de performanþã.
Ş t i a ţ i că .. .
• Avitaminozele sunt afecþiuni
determinate de carenþa în una sau
mai multe vitamine.
• Avitaminoza C este denumitã
scorbut, iar avitaminoza D —
rahitism.
Facultativ
Coenzime vitamine
Majoritatea vitaminelor sau a derivaþilor lor sunt constituenþi
coenzimatici care participã la reacþii metabolice.
De exemplu, vitaminele din complexul B sunt coenzime în
diverse reacþii enzimatice. Astfel, vitamina B6, piridoxina (piridoxol)
ºi vitamerele ei (compuºi înrudiþi structural, care îndeplinesc aceleaºi
funcþii) piridoxalul ºi piridoxamina transformate în esteri fosforici la
grupa alcool primar, piridoxalfosfatul ºi piridoxaminofosfatul, sunt
coenzime.

Piridoxina: Piridoxol Piridoxal Piridoxamina

Aplicaţii 3. glicoproteine, lipoproteine, nucleoproteine,

fosfoproteine ºi metaloproteine
1. În legãturã cu glutationul sunt adevãrate 4. posibil de hidrolizat numai la aminoacizi (ex.
afirmaþiile: albumina)
1. conþine o grupã carboxil UMF-CD
2. se poate oxida la o disulfurã
3. Structura primarã a proteinelor:
3. este format din acid aspartic, serinã ºi cisteinã
1. se referã la numãrul, felul ºi secvenþa
4. este un tripeptid foarte rãspândit în þesuturi
aminoacizilor în moleculã
UMF-CD
2. redã totalul legãturilor covalente din moleculã
2. Proteinele conjugate sunt: 3. este numitã ºi structurã covalentã
1. formate dintr-o parte proteicã ºi o parte prosteticã 4. depinde de modul de pliere, împachetare a
2. formate numai dintr-o parte prosteticã lanþului polipeptidic
UMF-CD

94
Zaharide
Zaharidele sunt compuºi naturali sau de sintezã alcãtuiþi din carbon, Ştiaţi că...
hidrogen ºi oxigen. Majoritatea zaharidelor au formula Cn(H2O)n. Nutriþioniºtii ºi dieteticienii împart
Mult timp au fost denumite „hidraþi de carbon” sau „carbohidraþi“, zaharidele în douã grupe: simple
pentru raportul H:O de 2:1, egal cu cel din apã. (monozaharide ºi dizaharide) ºi
Zaharidele constituie una dintre cele mai importante clase de complexe (oligozaharide ºi
polizaharide).
compuºi organici cu rol fiziologic. Ele se pot clasifica în funcþie de
comportarea la hidrolizã astfel: Energie solarã
 Monozaharide — care nu hidrolizeazã (n = 5—8); Glucozã + O2
 Oligozaharide — formate din 2—10 unitãþi de monozaharid ºi
care prin hidrolizã enzimaticã ori acidã conduc la monozaharide;
 Polizaharide — alcatuite dintr-un mare numãr de unitãþi de
monozaharid; ele conduc de asemenea prin hidrolizã la
oligozaharide ºi monozaharide.
Zaharidele sunt sintetizate în celula vegetalã, prin procesul
fotosintezei, din CO2 ºi H2O. Energia solarã este totodatã convertitã Arderi Fotosintezã
în energie chimicã (112 kcal/mol CO2).
CO2 + H2O
energie solarã
nCO2 + nH2O → CnH2nOn + nO2 Fotosinteza ºi respiraþia animalã
clorofilã

Monozaharide
Structura moleculară Reţine!
Monozaharidele sau monozele sunt compuºi organici cu Monozaharidele sunt polihidroxial-
dehide sau polihidroxicetone.
funcþiune mixtã care conþin o grupã carbonil (aldehidã sau
cetonã) ºi mai multe grupe hidroxil.
Monozaharidele se pot clasifica:
 dupã natura grupei carbonil, în: aldoze ºi cetoze;
 dupã numãrul atomilor de carbon din moleculã, în: trioze,
tetroze, pentoze, hexoze etc.

Modele structurale (deschis ºi

Glucozã (o aldohexozã) Fructozã (o cetohexozã) compact) ale moleculei de glucozã
(Formule plane de tip Fischer)

95

Ob s e r va ţ i e
Aldohexozele, precum glucoza,
nu dau reacþia Schiff, caracteristicã
aldehidelor.
Re ţi ne !
Forma ciclicã a monozaharidelor
este denumitã furanozicã ºi
respectiv piranozicã, dupã numele
heterociclurilor cu oxigen cu cinci
ºi respectiv ºase atomi de carbon,
furanul ºi piranul.
Piran Furan
Glucoza (formula Fischer)
Ş t i a ţ i că .. .
În anul 1926, chimistul englez W.N.
Haworth (Universitatea Birmingham)
a demonstrat forma ciclicã a glucozei.
În 1939, Haworth a primit Premiul
Nobel pentru cercetãrile sale în
chimia carbohidraþilor.
96
Formulele aciclice (Fischer) cu catenã liniarã, scrise anterior, nu
sunt decât una din modalitãþile prin care se reprezintã monozaharidele.
Grupa carbonil din molecula zaharidelor nu este prezentã
obiºnuit; ea interacþioneazã cu o grupã hidroxil din aceeaºi moleculã
ºi formeazã o structurã ciclicã. Ciclizarea este denumitã
semiacetilizare.
Din aceste ciclizãri rezultã ciclurile de cinci sau ºase atomi, din
care unul de oxigen, restul de carbon (heterociclu cu un oxigen).
Pentru glucozã, heterociclul este un hexagon regulat, plan, cu
substituenþii atomilor de carbon dispuºi de o parte ºi de alta a acestuia.
Pentru fructozã heterociclul este un pentagon. Ca urmare a
ciclizãrii, la atomul de carbon carbonilic apare o nouã grupã
hidroxil, cu proprietãþi diferite de ale celorlalte grupe hidroxil,
numitã hidroxil glicozidic. Formele ciclice se pot reprezenta prin
formulele de perspectivã ale zaharidelor (formulele Haworth).
În aceste reprezentãri, partea îngroºatã a ciclului apare cãtre
observator, ciclul fiind considerat perpendicular pe planul hârtiei.
Formula de
perspectivã Haworth
pentru α-glucozã
forma piranozicã
Formula de
perspectivã Haworth
pentru β-glucozã
forma piranozicã
Atomul de carbon care poartã hidroxilul glicozidic (atomul de
carbon al fostei grupe carbonil) poate avea configuraþii opuse;
aceasta determinã apariþia a douã forme anomere, notate de exemplu
la glucozã cu α ºi β.
În anomerul α-glucozã, hidroxilul glicozidic ºi cel de la atomul
de carbon C4 se gãsesc de aceeaºi parte a planului ciclului, iar în
anomerul β-glucozã, aceleaºi grupe se gãsesc de o parte ºi de alta a
planului ciclului.
În cazul fiecãrui monozaharid, în soluþie predominã una dintre
acestea. Glucoza în soluþie prezintã 5 forme: douã forme piranozice
(α respectiv β), douã forme furanozice (α respectiv β), predominant
fiind anomerul β ºi forma liniarã.
 În soluþii apoase, cele douã forme anomere ale glucozei se
gãsesc în echilibru ºi trec uºor una în cealaltã prin intermediul
formei aciclice (mutarotaþie). Ele au proprietãþi diferite ºi, prin
policondensare, conduc la douã polizaharide fundamental deosebite:
α-glucoza formeazã amidonul, iar β-glucoza formeazã celuloza.
În cazul fructozei ciclizarea se realizeazã între atomul de carbon
din poziþia 2 ºi grupa hidroxil din poziþia 5. Inelul rezultat este unul
de tip furanozic. Fructoza naturalã este anomerul β. Spre deosebire
de glucozã, grupa hidroxil glicozidicã se aflã în poziþia 2.

Formula de
perspectivã Haworth
pentru α-fructozã
forma furanozicã

Formula de
perspectivã Haworth Nectarul florilor ºi mierea de albine
pentru β-fructozã conþin glucozã ºi fructozã.
forma furanozicã
Fructoza (formula Fischer)

Pentru simplificarea reprezentãrilor formulelor structurale,

atomii de carbon din inele precum ºi cei de hidrogen legaþi direct de
aceºtia nu se reprezintã.
În reprezentarea formei liniare, grupele OH ale atomilor chirali
pot fi plasate la dreapta sau la stânga. Glucoza naturalã are grupele
OH din poziþiile 2, 4 ºi 5 spre dreapta, în timp ce grupa OH din
poziþia 3 este plasatã spre stânga.
În reprezentarea furanozicã sau piranozicã atomii sau grupele
plasate spre dreapta în reprezentarea liniarã, se trec în jos; grupele
plasate la stânga în forma liniarã se vor reprezenta în sus, în
reprezentarea ciclicã.

Izomerie
Facultativ
 Izomeria de funcþiune este determinatã de prezenþa unor grupe
funcþionale diferite în moleculã.
Aldozele sunt izomeri de funcþiune cu cetozele cu acelaºi numãr
de atomi de carbon.
Glucoza ºi fructoza sunt izomeri de funcþiune, deoarece ambele au
aceeaºi compoziþie, C6H12O6, dar diferã între ele prin natura grupei
carbonil: glucoza are grupa carbonil de tip aldehidic (este o aldohexozã),
iar fructoza are grupa carbonil de tip cetonic (este o cetozã). Glucoza Fructoza

97
 Ob s e r va ţ i e
Aldopentozele ºi cetohexozele pot
exista sub forma a 8 stereoizomeri
(4 perechi de antipozi optici),
aldohexozele sub forma a 16
stereoizomeri (8 perechi de antipozi
optici), iar cetopentozele, sub forma
a 4 stereoizomeri (douã perechi de
antipozi optici). Fiecare
stereoizomer poate exista în douã
forme (ciclice): α ºi β.
aldopentozã
Cei doi enantiomeri
ai aldehidei glicerice
L-Glucozã oglindã D-Glucozã
98
 Stereoizomeria, cauzatã de aranjamentul diferit al atomilor în
spaþiu.
Să ne amintim!
Numãrul maxim de stereoizomeri se calculeazã cu relaþia
N = 2n, unde n = numãrul atomilor de carbon asimetric.
Monozaharidele naturale au activitate opticã; aceasta permite
caracterizarea lor prin rotaþie specificã.
Aldopentozele ºi aldohexozele au trei, respectiv patru atomi de
carbon asimetric, iar cetopentozele ºi cetohexozele au cu câte un
atom de carbon asimetric mai puþin decât aldozele izomere.
aldohexozã cetopentozã cetohexozã
Atomii de carbon asimetric sunt marcaþi cu asterisc.
Prin convenþie, se folosesc prefixele D pentru (+) gliceraldehidã
ºi L pentru (—) gliceraldehidã.
(+) 2,3-Dihidroxipropanal (—) 2,3 —Dihidroxipropanal
D (+) Gliceraldehidã L (—) Gliceraldehidã
[α]D25= 8,7° [α]25
D = —8,7°
Monozaharidele cu configuraþia atomului de carbon asimetric cel
mai îndepãrtat de grupa carbonil identicã cu a D-aldehidei glicerice
fac parte din seria D, iar cele cu configuraþia corespunzãtoare
identicã a atomului de carbon asimetric al L-aldehidei glicerice fac
parte din seria L.
Altfel spus, monozaharidele din seria D au grupa alcool secundar
cea mai îndepãrtatã de grupa carbonil, orientatã spre dreapta;
monozaharidele din seria L au aceastã grupã orientatã spre stânga.
Rotirea planului luminii polarizate de cãtre pentoze ºi hexoze nu
este legatã de apartenenþa la seria D sau L; unele monozaharide (ca
fructoza) rotesc planul luminii polarizate spre stânga (sunt levogire),
deºi fac parte din seria D. De aceea, pe lângã notarea seriei optice
folosind convenþia de simbolizare D-L, se noteazã sensul rotaþiei
optice cu semnele plus sau minus între paranteze. Astfel, glucoza
este notatã D (+) glucozã, iar fructoza cu D (—) fructozã.

Facultativ Ştiaţi că...

Solubilitatea în apã a monozaha-
Proprietăţi fizice ridelor se datoreazã numeroaselor
grupe hidroxil din structura lor, care
 Monozaharidele sunt compuºi solizi, cristalizaþi, cu temperaturi
formeazã legãturi de hidrogen cu
de topire ridicate comparativ cu alcoolii cu acelaºi numãr de moleculele de apã.
atomi de carbon.
 Anomerii au temperaturi de topire diferite.
 Monozaharidele sunt uºor solubile în apã datoritã capacitãþii de
a forma legãturi de hidrogen prin grupele hidroxil. Sunt puþin
solubile în alcooli inferiori (etanol, metanol) ºi insolubile în
hidrocarburi.
 pH-ul soluþiilor monozaharidelor este neutru.
 Sunt incolore, nu prezintã miros (ori au un slab miros caracteristic)
ºi au gust dulce. Fructoza este cel mai dulce monozaharid, fiind
Solubilitatea glucozei în apã permite
consideratã etalon pentru gustul dulce. alimentarea bolnavilor prin perfuzii.

Ştiaţi că...
Proprietăţi chimice
Scala Brix elaboratã de un
Monozaharidele prezintã proprietãþi specifice compuºilor carbonilici inventator german, A. F. W. Brix în
ºi alcoolilor. secolul XIX, este un sistem destinat
mãsurãrii concentraþiei în glucide la
 *Reducerea monozaharidelor cu amalgam de sodiu, în mediu
sucuri de fructe ºi permite estimarea
acid, sau cu hidrogen molecular în prezenþa catalizatorilor de cantitãþii de alcool etilic obþinut prin
nichel este o reacþie de adiþie a hidrogenului la grupa carbonil ºi fermentaþie. Un grad Brix este
conduce la alcooli polihidroxilici. echivalent cu 1 gram de zahar per
100 grame suc de fructe.

Reţine!
În urma reacþiei de hidrogenare,
pentozele trec în pentitoli, hexozele
aldozã alditol în hexitoli.
Prin reducere, D-fructoza poate da acelaºi hexitol (D-sorbitolul)
ca ºi D-glucoza, deoarece diferã între ele numai prin substituenþii de Ştiaţi că...
la atomii de carbon 1 ºi 2. Alcoolii polihidroxilici rãspândiþi în
La reducerea cetozelor ia naºtere un atom de carbon asimetric lumea vegetalã sunt cristalini, solubili
(un nou centru chiral) ce duce la formarea a doi stereoizomeri. în apã, insolubili în eter.
Astfel, din fructozã rezultã prin reducere un amestec echimolecular Sunt substanþe nutritive cu gust
de doi alcooli polihidroxilici stereoizomeri: D-sorbitol ºi D-manitol. dulce, care se folosesc în industria
farmaceuticã.

99
 Ş t i a ţ i că .. .
• Manitolul, alcool polihidroxilic
obþinut prin reducerea fructozei
este folosit în terapie pentru
acþiunea sa diureticã dacã este
administrat intravenos, dar el
prezintã ºi acþiune laxativã dacã
este administrat oral.
• Sorbitolul, stereoizomer al
manitolului este utilizat ca
îndulcitor în alimentaþie ºi în
domeniul farmaceutic.
 Oxidarea monozaharidelor
Oxidarea în condiþii blânde a aldozelor poate fi fãcutã cu apã de
clor, apã de brom, acid azotic diluat sau cu sãruri complexe ale
Re ţi ne ! unor metale grele, de exemplu cu reactivul Tollens sau cu
Oxidându-se uºor, monozaharidele reactivul Fehling. Ca ºi aldehidele, aldozele se oxideazã uºor,
cu funcþiunea carbonil de tip
conducând la acizi polihidroxilici, numiþi acizi aldonici.
aldehidic sunt reducãtoare.
Ele reduc oxidul de argint în soluþie
amoniacalã la argint metalic, formând
oglinda de argint — reacþia Tollens —
ºi reduc sulfatul de cupru la oxid de
cupru (I) în soluþie Fehling. aldozã acid aldonic
Oxidãrile permit diferenþierea aldozelor de cetoze, de ex.
glucoza de fructozã.
Ş t i a ţ i că .. .
Gluconatul de calciu este folosit în
terapia combaterii carenþelor de
calciu.

Experimentează! Oxidarea glucozei cu reactivul Tollens

Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
soluþie de glucozã Preparã reactivul Tollens:
soluþie de AgNO3 — introdu în eprubetã câþiva mL soluþie incolorã
de AgNO3 ºi adaugã apoi picãturã cu
soluþie de NH3
picãturã o soluþie de NH3, pânã la apariþia
eprubete
unui precipitat brun de Ag2O;
pipetã
— dizolvã precipitatul format cu un exces de
baie de apã
NH3. Soluþia obþinutã este reactivul Tollens.
sursã de încãlzire
Introdu într-o eprubetã perfect curatã 2 mL
reactiv Tollens ºi 2 mL soluþie de glucozã.
Agitã eprubeta ºi încãlzeºte-o 2-3 minute în apã
caldã (60-80°C).

100
Interpretarea experimentului
Prin oxidarea glucozei cu reactiv Tollens, pe pereþii eprubetei apare o oglindã
strãlucitoare de argint metalic.
În cazul în care pereþii nu sunt curaþi, se depune un precipitat negru.

Experimentează! Oxidarea glucozei cu reactivul Fehling

Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
soluþie de CuSO4 Preparã reactivul Fehling:
tartrat dublu de sodiu — dizolvã 7 g de CuSO4 cristalizat în 100 mL
ºi potasiu apã (soluþia I).
(sarea Seignette) — dizolvã 35 g de tartrat dublu de sodiu ºi
hidroxid de sodiu potasiu (sare Seignette) ºi 26 g de NaOH în
soluþie de glucozã 100 mL de apã (soluþia II).
pipetã — amestecã volume egale din soluþiile I ºi II.
Soluþia albastrã obþinutã este reactivul
eprubete
Fehling.
bec de gaz
Introdu într-o eprubetã 2-3 mL reactiv Fehling.
Adaugã câteva picãturi de glucozã ºi încãlzeºte.

Interpretarea experimentului
Tratând glucoza cu reactivul Fehling, se obþine un precipitat roºu caracteristic
de Cu2O, iar glucoza se oxideazã la acidul gluconic.
Reacþiile care au loc pot fi redate prin urmãtoarele ecuaþii:

Glucozã Acid gluconic

Facultativ Ştiaţi că...

Zaharidele cu grupe hidroxil
 Alchilarea grupelor hidroxil se poate face diferenþiat:
semiacetalice eterificate se numesc
glicozide. În plante existã foarte
multe tipuri de glicozide unele
având utilizãri în domeniul
farmaceutic. Glicozidele pot
hidroliza eliberând zaharidele
corespunzãtoare. Radicalul care
eterificã grupa hidroxil se numeste
aglicon. Termenul de holozide este
în schimb atribuit moleculelor de
monozaharid sau polizaharid lipsite
de agliconi.

101
  Acilarea se realizeazã de asemenea la grupele hidroxil, folosind
anhidrida acidului acetic:

Re ţi ne !  Reacþiile de condensare a monozaharidelor cu fenilhidrazina,

Cu fenilhidrazina, monozaharidele hidroxilamina ºi acidul cianhidric sunt reacþii de eliminare
formeazã osazone, cu hidroxilamina intermolecularã.
formeazã oxime, iar cu acidul Cu fenilhidrazina, monozaharidele formeazã fenilhidrazone sau
cianhidric formeazã cianhidrine.
osazone, în funcþie de condiþiile în care se desfãºoarã reacþia.

aldozã osazonã anilinã

Aldozele ºi cetozele cu acelaºi numãr de atomi de carbon ºi

aceeaºi configuraþie dau aceeaºi osazonã, fapt ce a servit la
caracterizarea ºi identificarea zaharurilor.

Monozaharidã Monozaharidã Dizaharide

 Condensarea a douã monozaharide cu eliminare de apã
conduce la dizaharide.
Prin hidrolizã (la încãlzire cu acid clorhidric sau enzimatic)
Condensare Hidrolizã
dizaharidele conduc la monozaharidele constituente. Dupã modul în
care se leagã cele douã oze, care pot fi identice sau diferite, se
disting douã tipuri de dizaharide:
 reducãtoare, când legarea celor douã oze se face prin

Dizaharidã Apã
eliminarea unei molecule de apã între hidroxilul glicozidic al
uneia ºi unul din hidroxilii alcoolici ai celei de a doua oze,
2C6H12O6 → C12H22O11 + H2O
astfel încât rãmâne liberã o grupã hidroxil glicozidicã.

102
 Dizaharidele reducãtoare conþin o legãturã etericã monocarbonilicã
între douã molecule de monozaharide ºi o grupã hidroxil glicozidicã
liberã. Dintre dizaharidele reducãtoare, cele mai importante sunt:
maltoza, celobioza ºi lactoza.
 nereducãtoare, când legarea celor douã oze se face prin
eliminarea unei molecule de apã între ambele grupe hidroxil
glicozidice.
Dizaharidele nereducãtoare conþin o legãturã etericã dicarbonilicã
Zaharoza
între douã molecule de monozaharide ºi nici o grupã hidroxil
(α-glucozã + β-fructozã)
glicozidicã liberã. Cea mai importantã dizaharidã nereducãtoare este
zaharoza.

Maltoza Celobioza Lactoza

(α-glucozã + α-glucozã) (β-glucozã + β-glucozã) (β-galactozã + α-glucozã)

Izomerie
Dizaharidele prezintã stereoizomerie, cauzatã de aranjamentul Obser vaţie
diferit al atomilor în spaþiu. Dizaharidele reducãtoare prezintã
Deoarece dizaharidele reducãtoare prezintã o grupã hidroxil anomeri (α ºi β) ºi fenomenul de
glicozidicã liberã, pot exista în douã forme anomere α ºi β.
Dizaharidele prezintã activitate opticã: cele care rotesc planul
luminii polarizate spre dreapta sunt dextrogire (+), iar cele care îl Reţine!
rotesc spre stânga sunt levogire (—). Schimbarea sensului de rotaþie a
De exemplu, zaharoza este dextrogirã, iar amestecul planului luminii polarizate în urma
hidrolizei zaharozei este numitã
echimolecular de glucozã ºi fructozã rezultat prin hidrolizã este invertirea zahãrului.
levogir, deoarece fructoza este mai puternic levogirã decât este
glucoza dextrogirã.
Ştiaţi că...
Zaharozã + H2O → Glucozã + Fructozã
Zaharoza (numitã ºi sucrozã) sau
[α]20
D = 66,5° [α]20
D = 52,7° [α]D = —92,4°
20 zahãrul obiºnuit este cunoscutã din
Datoritã rotaþiilor specifice diferite ºi importanþei lor ca antichitate. Se gãseºte aproape în
toate plantele, iar în cantitãþi mai
provenind din zaharozã, D (+) glucoza ºi D (—) fructoza sunt
mari, în nectarul florilor. În cantitãþi
denumite respectiv dextrozã ºi levurozã. apreciabile (16-27%), zaharoza se
Din cauza structurii sale, zaharoza nu prezintã anomeri ºi gãseºte în trestia de zahãr ºi în sfecla
mutarotaþie. de zahãr, de unde se ºi extrage.

103

Ş t i a ţ i că .. .
Maltoza este de trei ori mai dulce
decât zaharoza (zahãrul obiºnuit).
Fructele dulci conþin zaharide.
Chitina este un polizaharid constituit
din aminozaharuri ºi acetozaharuri ºi
reprezintã componenta principalã din
scheletul insectelor ºi crustaceelor.
Chitina se foloseste ºi în domeniul
farmaceutic la prepararea unor
medicamente.
104
Facultativ
Proprietăţi fizice
Dizaharidele sunt substanþe solide, cristalizate, cu gust dulce,
solubile în apã.
Zaharoza se topeºte la 185°C. Încãlzitã peste aceastã
temperaturã, formeazã un lichid galben-brun din care, prin rãcire,
rezultã o masã solidã, amorfã, numitã caramel.
Proprietăţi chimice
Principala proprietate a dizaharidelor este hidroliza lor, când se
obþin monozaharidele constituente.
 Prin hidrolizã acidã sau enzimaticã, zaharoza formeazã un
amestec echimolecular alcãtuit din D-glucozã ºi D-fructozã,
numit zahãr invertit; din maltozã se obþin douã molecule de
D-glucozã, celobioza se transformã în urma hidrolizei în douã
molecule de D-glucozã, iar din lactozã se obþin molecule de
D-galactozã ºi de D-glucozã, în raport echimolecular.
H+ C H O + C H O
C12H22O11 + H2O →
6 12 6 6 12 6
Zaharozã Glucozã Fructozã
Polizaharide
Polizaharidele sunt macromolecule naturale sintetizate în celulele
animale sau vegetale unde îndeplinesc diferite funcþii (rol structural
sau funcþional). Ele sunt alcãtuite dintr-un mare numãr de unitãþi de
monozaharid legate prin intermediul unor grupe hidroxil în mod
similar dizaharidelor.
Prin condensarea a n molecule de monozaharid identice sau
diferite, rezultã un polizaharid cu formula generalã (C6H10O5)n ºi se
eliminã (n—1) molecule de apã.
Prin hidroliza acidã sau enzimaticã polizaharidele trec în
oligozaharide iar acestea în continuare pot fi scindate la
monozaharide.
Structura polizaharidelor depinde de mai mulþi factori dintre care
modul de legare a unitãþilor de monozaharid sau formarea de
legãturi de hidrogen intramoleculare.
Cele mai importante polizaharide sunt: celuloza, amidonul ºi
glicogenul.
Celuloza
Celuloza este o polizaharidã foarte rãspânditã în regnul vegetal;
ea este substanþa organicã ce se regãseºte în cantitãþile cele mai mari
pe suprafaþa Pãmântului. Celuloza este sintetizatã numai în celula
vegetalã în procesul fotosintezei ºi îndeplineºte apoi rol structural
împreunã cu alþi compuºi. Este componenta principalã a lemnului.
Împreunã cu lignina ºi alte substanþe necelulozice alcãtuieºte pereþii
celulelor vegetale ºi dã plantelor rezistenþã mecanicã.
Celuloza se obþine în principal din bumbac, lemn, stuf ºi paie. Capsulele de bumbac conþin celulozã.
Varietatea cea mai purã se obþine prin procesarea bumbacului
care conþine cca. 90 % celulozã. Lemnul arborilor conþine cca. 45 %
celulozã.
Structurã
Macromoleculele de celulozã sunt alcãtuite din molecule de
β-glucozã, unite între ele prin legãturi monocarbonilice, în poziþiile
1-4 (grupa hidroxil glicozidic de la C1 al unui rest glucozic cu grupa
hidroxil de la C4 al restului urmãtor).
Formula celulozei este (C6H10O5)n, în care gradul de
polimerizare n = 300—3300. Prin prelucrarea celulozei, gradul de
polimerizare scade.
Macromoleculele de celulozã conþin câte trei grupe hidroxil
pentru fiecare unitate C6H10O5. Formula celulozei poate fi scrisã:
—[C6H7O2(OH)3]n—
Fragment din lanþul
Proprietãþi macromoleculei de celulozã
 Celuloza este o substanþã solidã, amorfã, albã, fãrã gust, fãrã
miros, insolubilã în apã, solubilã în reactiv Schweizer
(hidroxid tetraaminocupric). La încãlzire se carbonizeazã fãrã
sã se topeascã sau se aprinde.
 Celuloza este higroscopicã, absoarbe apa din atmosferã, dar
numai în cantitate micã. Aceastã proprietate a ei face ca
þesãturile din fibre de celulozã sã fie mai plãcut de purtat
direct pe piele decât unele þesãturi din fibre sintetice, care nu
sunt higroscopice.
*Nitrarea celulozei
Prin tratarea celulozei cu acid azotic în prezenþa acidului
sulfuric (amestec nitrant) se obþine nitrat de celulozã, folosit la
fabricarea pulberii fãrã fum ºi a unor lacuri cu uscare rapidã ºi
luciu puternic. Este o reacþie de substituþie.
Grupele OH din celulozã sunt esterificate astfel:
\ H2SO4 \ Nitrarea celulozei
CH–OH + HONO2 → CH–O–NO2 + H2O
/ /

105
 Deoarece fiecare unitate structuralã conþine trei grupe hidroxil,
nitrarea se poate face parþial sau total. Astfel, gradul de nitrare al
celulozei redã statistic numãrul de grupe hidroxil esterificate. Acesta
poate avea o valoare întreagã sau fracþionarã deoarece la nitrare nu
poate fi controlat exact numãrul de grupe esterificate pentru fiecare
unitate structuralã.
Ecuaþia globalã a reacþiei este:
—[C6H7(OH)3]n— + 3nHONO2 → —[C6H7(ONO2)3]n— + 3nH2O
Celulozã Trinitrat de celulozã

*Acilarea celulozei cu anhidridã aceticã sau clorurã de acetil

este o reacþie de substituþie care conduce la acetaþi de celulozã.
Aceºtia servesc la obþinerea mãtãsii artificiale (mãtase acetat).

Ş t i a ţ i că .. .
Facultativ
Hidroliza enzimaticã a celulozei este
determinatã de enzime proprii
organismelor inferioare ca de  Hidroliza celulozei. Prin hidrolizã cu acid clorhidric foarte
exemplu moluºtele (melcii). În tractul
digestiv al animalelor ierbivore se
concentrat, celuloza se transformã în glucozã:
gãsesc bacterii care pot hidroliza (C6H10O5)n + nH2O → nC6H12O6
celuloza la β-glucozã, aceasta Celulozã Glucozã
constituind hrana animalelor.
Prin procesul de putrefacþie la nivelul
Dacã hidroliza este condusã în condiþii blânde, se obþine ca
solului, materia vegetalã moartã este produs principal o dizaharidã, celobioza.
descompusã de asemenea, enzimatic. Celuloza prezintã un slab caracter reducãtor.

 Alchilarea celulozei la grupele hidroxil conduce la produºi

macromoleculari deosebit de importanþi în industria
farmaceuticã ºi cosmeticã, cum ar fi de exemplu
metilceluloza (MC) ºi carboximetilceluloza (CMC).

 Reacþia celulozei cu NaOH conduce la obþinerea alcalicelulozei,

solubilã în apã.

Celuloza este utilizatã în principal la obþinerea hârtiei prin

Fabricarea hârtiei din celulozã
procesarea lemnului, a stufului sau paielor.

106
Amidonul
Amidonul este o polizaharidã naturalã care se gãseºte în fructe,
seminþe ºi tuberculi, reprezentând o sursã potenþialã de glucozã. El
se formeazã prin procesul de fotosintezã din dioxid de carbon ºi apã,
în frunze, de unde este transportat în rãdãcini (morcovi), în tuberculi
(cartofi), în tulpini (palmieri) sau în seminþe (cereale). Cantitatea de
amidon diferã de la o plantã la alta, în limite largi. Orezul, planta cea
mai bogatã în amidon, conþine 62 — 82%, grâul 57 — 75%, porumbul
65 — 72%, iar tuberculii de cartof 14 — 25% amidon.
Din cereale (grâu, porumb, orez) sau din cartofi, amidonul se
extrage cu ajutorul apei.
În compoziþia chimicã a amidonului intrã douã componente:
amiloza, ce reprezintã 10 — 20% ºi se gãseºte în interiorul granulelor,
ºi amilopectina, care totalizeazã 80—90% ºi se gãseºte în înveliºul
granulelor. Seminþele cerealelor conþin amidon.
Amiloza este o polizaharidã cu formula (C6H10O5)n, în care n
variazã de la 200 la 1200. Macromolecula amilozei are o structurã
filiformã helicoidalã ºi este alcãtuitã din resturi de glucozã. Amiloza
se poate separa de amilopectinã prin introducerea amidonului în apã
caldã, când se produce dizolvarea numai a amilozei, care apoi
precipitã ca o pulbere albã la rãcire. Cu iodul, amidonul dã o
coloraþie albastrã persistentã, din care cauzã iodul este folosit ca
indicator în chimia analiticã.
Amilopectina este tot o polizaharidã de tipul (C6H10O5)n, dar în
care n are valori foarte mari, 6000—36000. Macromoleculele amilopec-
tinei au o structurã ramificatã ºi sunt alcãtuite din resturi de glucozã.
Proprietãþi
Amidonul este o pulbere albã, amorfã, insolubilã în apã rece
(produsul comercial solubil este obþinut prin degradarea parþialã a
amidonului natural). În apã caldã (90°C), granulele de amidon se
umflã datoritã îmbibãrii ºi la un moment dat se sparg, formând o
soluþie lipicioasã ºi vâscoasã, care prin rãcire la o anumitã
temperaturã se transformã în gel, numit cocã, format din
amilopectina insolubilã în apã caldã.
 Hidroliza amidonului. Prin hidrolizã acidã sau enzimaticã, Reţine!
amidonul poate fi transformat total în glucozã; intermediar se Hidroliza amidonului în prezenþa
pot obþine diferiþi produºi numiþi dextrine, care sunt solubile enzimelor, denumitã zaharificare,
în apã ºi au proprietãþi adezive. are importanþã în digestie, deoarece
amidonul, prin zaharificare, poate
Ecuaþia reacþiei de hidrolizã a amidonului:
trece în sânge.
(C6H10O5)n + nH2O → nC6H12O6
Amidon Glucozã

107
 Facultativ
Glicogenul
Glicogenul, numit ºi amidon animal, este un polizaharid ce
îndeplineºte rol de substanþã de rezervã în organismul animal.
Structura sa este asemãnãtoare cu cea a amilopectinei, fiind format
din unitãþi de α-D(+)-glucopiranozã. Se gãseºte îndeosebi în ficat ºi
în muºchi. Este sintetizat în ficat din α-glucozã. Masa molecularã
variazã între 500.000 ºi 1.000.000. La tratare cu iod-iodurat se
formeazã o coloraþie brun-roºcatã.

Importanţa zaharidelor
pentru organism
 Glucoza ºi fructoza îndeplinesc un rol important în organismul
uman. Au un rol important în procesele biochimice, constituind
sursa de energie a organismului animal.
Glucoza este materia primã a oxidãrilor din organism, în urma
cãrora se elibereazã energia necesarã tuturor proceselor vitale
(fizice, intelectuale, nervoase, de sintezã ºi de degradare) care au
loc în organismul tuturor vieþuitoarelor.
Pe lângã rezerva de energie pe care o reprezintã (1 g glucide
asigurã 4 Kcal = 17 Kj), glucoza ºi fructoza participã la buna
funcþionare a metabolismului lipidic ºi protidic. Carenþa lor duce
la anomalii ale metabolismului lipidelor ºi proteinelor. În
organism α-glucoza este transformatã în ATP (adenozin-
trifosfat) cu rol în numeroase procese metabolice.
Ş t i a ţ i că .. . Concentraþia de α-glucozã din sânge este denumitã glicemie.
Glucoza este precursor al acidului Aceasta se înscrie între anumite valori la persoanele sãnãtoase
ascorbic (vitamina C) la unele (80-120 mg ‰). Diabeticii înregistreazã valori crescute ale
mamifere, de exemplu ºobolanul, glicemiei. Reglarea concentraþiei de glucozã din sânge este
dar nu ºi la om.
asiguratã de doi hormoni: insulina ºi glucagonul. Insulina
determinã scãderea glicemiei pe când glucagonul are efect opus.
Forma de depozit a glucozei în organismul animal este glicogenul.
 Zaharoza este o dizaharidã care se extrage în principal din sfecla
de zahãr ºi din trestia de zahãr. Ea este utilizatã frecvent în
alimentaþie, dar ºi în domeniul farmaceutic. Consumul exagerat
poate conduce la unele afecþiuni. Este înlocuitã adesea cu mierea
de albine care conþine α-glucozã ºi β-fructozã. La persoanele
diabetice zaharoza dar ºi orice alt glucid sunt eliminate din
Zahãrul se extrage din sucul trestiei
de zahãr sau din sfecla de zahãr alimentaþie ºi înlocuite cu alþi compuºi cu putere de îndulcire

108
 mare, cum ar fi zaharina. Puterea de îndulcire se apreciazã pe o
scalã în care etalon este consideratã de regulã fructoza — cel mai
dulce glucid.
 Lactoza este o dizaharidã care se gãseºte în lapte ºi are o
importanþã deosebitã în alimentaþia copiilor. Totuºi unii sugari ºi
copii mici nu pot metaboliza acest dizaharid ºi de aceea el trebuie
eliminat din alimentaþie, deoarece dezvoltã un sindrom numit
intoleranþã la lactozã.
 Dextranii sunt obþinuþi printr-o hidrolizã parþialã a amidonului ºi
se folosesc în terapie.
 Celuloza joacã un rol structural la plante ºi trofic la animale.
Animalele erbivore sunt singurele capabile, prin simbiozã cu Alimentaþia raþionalã include ºi fibre
unele microorganisme, de a transforma celuloza prin procesul celulozice.
digestiei. Celulaza degradeazã celuloza în celobiozã, iar aceasta
din urma este transformatã în β-glucozã sub acþiunea celobiazei.
La om celuloza joacã de asemenea un rol deosebit în procesul
digestiei, dar acesta nu are capacitatea de a o transforma. Aportul
de fibre celulozice este de origine exclusiv vegetalã ºi nu trebuie
sã lipseascã dintr-o alimentaþie raþionalã.

Aplicaţii 3. Scrie enantiomerii carbohidraþilor de la

exerciþiul nr. 2 ºi precizeazã seria (D sau L)
1. Clasificã urmãtoarele monozaharide: din care aceºtia fac parte.
4. Completeazã schema de mai jos:
A
H]
2[

Complex de Cu2+, HO—, H2O

B+C
Soluþie Fehling

Alozã Treozã Ribulozã

2. Care dintre urmãtoarele monozaharide D-galactozã

aparþin seriei D ºi care seriei L? 5. Câte grame de Cu2O precipitã din 27 g

soluþie de glucozã 20% în prezenþa
reactivului Fehling?
6. Calculeazã cantitatea de glucozã de puritate
85% necesarã pentru obþinerea a 10 L de
etanol cu concentraþia 40% ºi densitatea
0,94 g/cm3. Care este volumul de CO2 care
Fructozã Eritrozã Xilozã
se degajã (c.n.)?

109
7. O cantitate de 72 g de compus organic ce Probleme pentru concurs
conþine 40% C, 6,66% H ºi restul oxigen Teste complement simplu
este hidrogenatã cu 8,96 L de gaz.
13. Dacã monozaharidul manozã diferã de
Determinã formula acestei substanþe ºi aratã
glucozã numai prin configuraþia atomului
care dintre izomerii sãi reacþioneazã cu
de carbon din poziþia 2, atunci structura
reactivul Tollens.
β-manozei este:
8. Pentru nitrarea celulozei se foloseºte un
amestec nitrant format dintr-o soluþie de
acid azotic cu concentraþia de 80% ºi acid
sulfuric cu concentraþia de 98%, raportul
molar al celor doi acizi din amestecul nitrant A B C
fiind de 1:3.
Calculeazã cantitatea de amestec nitrant
necesarã pentru a transforma 648 kg de
celulozã în trinitrat de celulozã.
D E
Probleme pentru rubrica Facultativ
(UMF-CD, 2002)
9. Calculeazã cantitatea de glucozã care se
14. Referitor la oze este corectã afirmaþia:
obþine prin hidroliza a 76 g de zaharozã de
A. glucozei spre deosebire de fructozã, îi
puritate 90%.
corespund doi anomeri;
10. Se supune hidrolizei ºi apoi fermentaþiei o B. α-glucoza are un punct de topire diferit de
cantitate de 2850 kg de melasã care cel al β-glucozei;
conþine 20% zahãr. Determinã C. prin policondensare atât α- cât ºi
randamentul de separare a etanolului, β-glucoza dau amidon;
ºtiind cã din amestecul obþinut se separã D. atât α- cât ºi β-glucoza intrã în structura
92 kg de etanol. zaharozei.
11. Pentru a valorifica conþinutul de zahãr din (UMF-CD, 2002)
melasã, aceasta este supusã hidrolizei ºi 15. Câþi stereoizomei sunt posibili în cazul
apoi fermentaþiei alcoolice. aldopentozelor cu structurã semiacetalicã
Calculeazã volumul de alcool etilic cu cu un ciclu format din cinci atomi?
densitatea 0,9 g/cm3 care se poate obþine din A. 2
1 t de melasã cu un conþinut de 45% zahãr. B. 3
12. O cantitate de 2,85 t de melasã cu un C. 4
conþinut de 30% zahãr se supune D. 8
hidrolizei, urmatã de fermentaþie. E. 16 (UMF-CD, 2004)
Determinã randamentul de separare a Teste complement grupat
etanolului, ºtiind cã din amestecul obþinut
16. Afirmaþii corecte cu privire la oze sunt :
s-au separat 172,5 kg de alcool etilic.
1. prin adiþia apei la acroleinã (propenal) se
obþine o aldotriozã

110
2. α-glucoza are acelaºi punct de topire ca ºi 18. Care dintre urmãtoarele caracteristici ale
β-glucoza glucozei sunt în concordanþã cu formula
3. prin oxidarea fructozei cu apã de brom se aciclicã a sa ?
obþine un acid aldonic 1. formula molecularã C6H12O6;
4. prin reducerea frunctozei rezultã doi hexitoli 2. existenþa anomerilor;
stereoizomeri 3. existenþa unei singure grupe hidroxil
(UMF-CD) primare;
17. Roteºte planul luminii polarizate o soluþie 4. prezenþa unei grupe hidroxil cu reactivitate
care conþine: mãritã faþã de celelalte.
1. un amestec echimolecular de α-glucozã ºi (UMF-CD, 2002)
β-glucozã 19. Nu conþin carbon primar în heterociclu:
2. produsul de reducere cu hidrogen al glucozei 1. glucofuranoza
3. produsul de reducere cu hidrogen al fructozei 2. glucopiranoza
4. un amestec echimolecular de glucozã ºi 3. fructopiranoza
fructozã 4. fructofuranoza
(UMF-CD, 2003) (UMF-CD, 1998)

Test 3. Scrie enantiomerii monozaharidelor de la

exerciþiul nr. 2 ºi precizeazã seria (D sau L)
1. Clasificã urmãtoarele monozaharide: (0,25p) din care aceºtia fac parte. (0,5p)
4. O cantitate de 14,4 g dintr-o aldozã cu
formula CnH2nOn formeazã 11,44 g
precipitat de Cu2O în urma reacþiei cu
reactivul Fehling. Determinã formula
aldozei. (2p)

a) Tagatozã; b) Ribozã; c) Eritrulozã 5. Calculeazã cantitatea de acetat de celulozã

care se poate obþine din 2430 kg de celulozã
2. Care dintre urmãtoarele monozaharide ºi cantitatea de anhidridã aceticã consumatã
aparþin seriei D ºi care seriei L? (0,25p) dacã randamentul reacþiei este de 85%. (3p)
6. Din 600 kg de cartofi se obþine amidon cu
un randament de 80%. Acesta este supus
hidrolizei enzimatice ºi apoi fermentaþiei
alcoolice, obþinându-se etanol la un
randament de 80%. (3p)
a) Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice.
b) Calculeazã cantitatea de etanol care poate
a) Talozã; b) Treozã; c) Xilulozã
fi obþinutã dacã conþinutul în amidon al
cartofilor este de 25%.
Din oficiu 1 p

111
5 Noţiuni de biochimie
Ş t i a ţ i că .. .
Chilomicronii sunt particule sferice
de mici dimensiuni constituite la
exterior din lipoproteine plasmatice
ºi fosfolipide, ce asigurã transportul
trigliceridelor incluse în acestea, din
intestin (unde se formeazã) pânã la
þesuturi.
Model structural compact al unei
gliceride
Ob s e r va ţ i e
În sânge se gãsesc pe lângã
trigliceride ºi acizi graºi liberi,
colesterol, fosfolipide — toate acestea
constituind lipidele serice totale.
Hidroliza enzimatică
a grăsimilor
Triacilglicerolii constituenþii majoritari ai lipidelor (peste 95 %) au
ca rol principal stocarea energiei ºi eliberarea la nevoie a acizilor
graºi pentru procesele de oxidare din þesuturi. Trigliceridele din
þesutul adipos ºi din celelalte þesuturi reprezintã cel mai important
depozit de rezerve energetice ale organismului (cca. 135.000 Kcal
pentru un adult normal).
Digestia intestinalã a lipidelor alimentare este precedatã de
hidroliza triacilgliceridelor realizatã de lipazele din sucul pancreatic.
Hidroliza enzimaticã a grãsimilor este o reacþie de substituþie.
Lipaza (triglicerid-lipaza) are acþiune specificã la nivelul
legãturilor din poziþiile α ºi α’ ale trigliceridelor.
α
β
α’
triacilglicerol 2-monoacilglicerol
Acizii graºi liberi ºi 2-monoacilglicerolul sunt absorbiþi apoi
prin difuzie liberã, prin mucoasa intestinalã. Mucoasa intestinalã
asigurã resinteza triacilglicerolilor din acizi graºi ºi 2-monoacilgli-
cerol. Din celulele mucoasei intestinale triacilglicerolii sunt preluaþi
de limfã ºi trecuþi în sânge.

Aplicaţii A. 0,072 g B. 0,112 g

C. 0,142 g D. 0,284 g
1. Hidroliza unei gliceride consumã 0,027 g E. 0,512 g
UMF-CD (2004)
apã (randament 100 %). ªtiind cã prin
hidrolizã se obþine un amestec de acid 2. Pentru o trigliceridã numãrul de grupe
palmitic ºi stearic ºi cã masa de acid metilen este 46. Triglicerida este:
palmitic este de 0,256 g, masa de acid A. dioleopalmitina B. distearooleina
stearic din amestecul celor doi acizi este: C. distearopalmitina D. dioleostearina
E. trioleina
UMF-CD (2003)

112
Oxidările în organismul uman
Obiºnuit oxidarea este o creºtere a conþinutului de oxigen sau o
descreºtere a conþinutului de hidrogen al unui compus organic.
În reacþiile de oxidare un substituent mai puþin electronegativ
este înlocuit cu unul mai electronegativ. În general la reacþiile de
oxidare se elibereazã energie. La oxidare are loc o pierdere de
electroni în timp ce la reducere elementul sau compusul considerat
câºtigã electroni. Aceste fluxuri de electroni de la un compus la altul
au o importanþã fundamentalã în organismele vii.
Procesele vitale sunt consumatoare de energie, viaþa neputând
exista decât dacã organismele o pot procura. Ele trãiesc la
Globulele roºii din sânge conþin
temperaturi joase, de 0-40°C, la presiune atmosfericã ºi pH neutru.
hemoglobinã.
Molecula de dioxigen, O2, este necesarã reacþiilor de oxidare
producãtoare de energie. Ea este preluatã de la nivelul suprafeþelor
respiratorii (alveole pulmonare la mamifere, bronhii la peºti etc.) de
transportori proteici ca hemoglobina.
Hemoglobina, colorantul roºu al sângelui, este o cromoproteidã
constituitã dintr-o componentã proteicã, globina ºi o componentã
prosteticã coloratã, hemul, un nucleu porfirinic cu 11 duble legãturi
conjugate ºi douã izolate. În hem cei doi atomi de hidrogen de la
atomii de azot ai nucleeelor pirolice sunt înlocuiþi printr-un ion Fe2+
care este legat prin valenþe secundare ºi de ceilalþi atomi de azot.
Fierul complexat cu patru atomi de azot mai poate coordina ºi sub
planul porfirinic al hemului molecula oxigenului. Ştiaţi că...
Oxidul de carbon din fumul de
tutun genereazã hipoxie în toate
þesuturile prin competiþie cu
oxigenul. El reacþionezã cu
hemoglobina din sânge cu formarea
carboxihemoglobinei analoagã cu
oxihemoglobina dar mai stabilã:
Hb + CO → Hb(CO)
Când aerul conþine 0,07 % CO (în
volume), jumãtate din hemoglobina
din sânge este transformatã în timp
de o orã în carboxihemoglobinã,
aceasta nemaiputând îndeplini
funcþia normalã de transportor al
oxigenului de la plãmâni la
Hem
capilarele din þesuturi.
Hemoglobina (Hb) poate fixa maximum patru molecule de Dupã fumatul unei singure þigarete
oxigen dupã un ºir de reacþii reversibile. sunt necesare pânã la 12 ore pentru
ca nivelul CO sã revinã la valorile
de dinainte de fumarea þigaretei.

113
 Oxidoreductaze
La unele procese de oxido-reducere participã douã coenzime:
nicotinamido-adenin-dinucleotidul (NAD) ºi nicotinamidoadenin-
dinucleotidfosfatul (NADP).

Codehidraza (cu forma abreviatã NAD+) acceptã hidrogen

trecând în hidrocodehidrazã (cu forma abreviatã NADH).
Nicotinamidoadenin-dinucleotidfosfatul are un al treilea rest de
fosfat în moleculã legat de grupa OH din poziþia 2, faþã de NAD+.
De exemplu, oxidarea etanolului la aldehida aceticã, în ficat, este
catalizatã de enzima alcooldehidrogenaza. Aceastã oxidare necesitã
ºi participarea coenzimei nicotinamid-adenindinucleotid cu forma
oxidatã NAD+ ºi forma redusã NADH.

Ş t i a ţ i că .. . Sunt reprezentate numai pãrþile coenzimei care participã la

În România conducerea
autovehiculelor sub influenþa
alcoolului este interzisã. La o
alcoolemie sub 0,8 ‰ conducerea
unui autovehicul se considerã
contravenþie, iar peste aceastã
valoare se considerã infracþiune.
reacþie, cu nucleu piridinic ºi hidropiridinic restul moleculei fiind
notat cu R. Aproximativ 95 % din alcoolul ingerat este metabolizat
în ficat. Prima etapã, de oxidare a alcoolului la acetaldehidã este
rapidã. Urmãtoarea etapã o reprezintã oxidarea acetaldehidei la acid
acetic, iar în final acesta este transformat tot pe cale oxidativã la
dioxid de carbon ºi apã.

Aplicaţie sens invers. S-a determinat cã hemoglobina

conþine 0,3335 % procente de masã fier.
1. Hemoglobina transportã oxigenul de la ªtiind cã o moleculã de hemoglobinã
alveolele pulmonare cãtre þesuturi conþine patru atomi de fier, sã se determine
(oxigenare) ºi a dioxidului de carbon, în masa molecularã a hemoglobinei.

114
Acizi nucleici Ştiaţi că...
Denumirea de acid provine de la
existenþa în compoziþia nucleotidelor
Acizii nucleici sunt macromolecule naturale prezente în toate
a grupelor fosfat care au caracter
celulele, fiind responsabili de transmiterea ereditarã a caracterelor la hidrofil ºi fac ca substanþa sã aibã
descendenþi. Ei reprezintã materialul genetic al tuturor organismelor gust acru (caracter de acid).
vii. Existenþa lor a fost bãnuitã încã din antichitate, dar studii Denumirea de nucleic provine de la
controlate privind ereditatea au fost iniþiate mult mai târziu. localizarea în nucleele celulelor
unde au fost puºi în evidenþã prima
Structura acizilor nucleici a fost elucidatã în cea de-a doua
datã.
jumãtate a secolului XX prin contribuþiile a trei cercetãtori: James
Watson (SUA), Francis H.C. Crick (Marea Britanie) ºi M.H.
Frederick Wilkins (Australia). În anul 1962 sunt distinºi cu premiul
Nobel „pentru descoperirile privind structura molecularã a acizilor
nucleici ºi importanþa în transmiterea informaþiei în materia vie”.

James Watson Francis Harry Compton Crick Maurice Hugh Frederik Wilkins

Clasificarea acizilor nucleici. Structură

Se cunosc douã tipuri de acizi nucleici: acizii deoxiribonucleici (ADN)
respectiv acizii ribonucleici (ARN). Catenele acizilor nucleici sunt
formate dintr-un mare numãr de unitãþi numite nucleotide.
Unitatea structuralã a acizilor nucleici este nucleotida. Aceasta
este alcãtuitã dintr-o bazã azotatã purinicã sau pirimidinicã, un zaharid
ºi un grup fosfat.
Mai multe nucleotide formeazã o genã. Genele — fragmente de
acid nucleic, conþin informaþia necesarã sintezei unui lanþ
polipeptidic dintr-o proteinã sau enzimã.
Moleculele ADN-ului sunt bicatenare în sensul cã douã lanþuri
polinucleotidice sunt înfãºurate elicoidal ºi antiparalel, iar între
bazele azotate, orientate spre interior, se stabilesc legãturi de
hidrogen. În schimb, moleculele de ARN sunt în general
monocatenare ºi se cunosc mai multe subtipuri: ARN-m (mesager),
Fragment de ADN bicatenar;
ARN-s (de transfer sau solubil), ARN-r (ribozomal) etc., care se observã cã bazele azotate sunt
îndeplinesc diferite funcþii precum transcripþia ºi translaþia plasate la interior,
informaþiei genetice de la ADN la proteine structurale ºi enzime. iar grupele fosfat la exterior.

115

Cromozomii umani X ºi Y mãriþi de
10.000 ori cu un microscop electronic
George Emil Palade
Laureat al premiului Nobel în anul
1974 pentru medicinã. A descoperit
ribozomii, formaþiuni subcelulare care
conþin ARN-r (ribozomal)
Replicarea ADN-ului
116
Cu alte cuvinte, pe baza informaþiei cuprinse în acizii nucleici
are loc sinteza tuturor proteinelor ºi enzimelor din organismele vii.
Materialul genetic al virusurilor poate fi de tip ADN sau ARN,
iar materialul genetic al bacteriilor ºi fungilor (ciuperci) este
reprezentat de cãtre ADN.
La organismele superioare (plante ºi animale) acizii nucleici sunt
organizaþi în cromozomi care au forme, numãr ºi dimensiuni
caracteristice fiecãrei specii. În nucleele celulelor cromozomii se
gãsesc sub formã de pereche, fiecare set provenind de la câte un
pãrinte.
Înmulþirea celulelor presupune diviziunea nucleilor deci ºi
replicarea ADN-ului. Acest proces este posibil doar dacã molecula
de ADN se despiralizeazã temporar. Informaþia geneticã
(succesiunea de nucleotide) este apoi copiatã rezultând o catenã
identicã.
Bazele azotate
Principalele baze azotate prezente în moleculele acizilor nucleici se
clasificã dupã tipul de heterociclu de la care derivã: baze azotate
pirimidinice (derivate de la nucleul pirimidinic) ºi baze azotate
purinice (derivate de la nucleul purinic).
Nucleul pirimidinic Nucleul purinic
Numerotarea atomilor inelelor heterociclice
se face începând cu un heteroatom (în acest caz, un atom de azot)
Dintre bazele pirimidinice mai importante sunt citozina (C) ºi
timina (T) prezente în moleculele de ADN; în ARN locul citozinei
este luat de cãtre uracil (U).
Citozina Timina Uracilul
Bazele azotate purinice prezente atât în moleculele de ADN cât
ºi în cele de ARN sunt adenina (A) ºi guanina (G).
 Adenina Guanina
(6-Aminopurina) (2-amino-6-oxipurina)

Zaharide
Moleculele acizilor deoxiribonucleici (ADN) conþin deoxiribozã, iar
cele ale acizilor ribonucleici (ARN) zaharidul ribozã; ambele sunt Modelul structural al adeninei
aldopentoze ºi se deosebesc prin substituenþii atomului de carbon
din poziþia 2’.

Riboza Deoxiriboza

În structura unei nucleotide grupul fosfat este legat în poziþia 3’

Modelul structural al guaninei
sau 5’ ºi face legãtura cu urmãtoarea nucleotidã a lanþului. La
poziþia 1’ a zaharidului este legatã baza azotatã purinicã (prin
intermediul atomului de azot din poziþia 9) sau pirimidinicã (prin
intermediul atomului de azot din poziþia 3).

Modelul ribozei, forma aciclicã

Pentru simplificarea scrierii structurilor, atomii de carbon din inele

ºi cei de hidrogen legaþi de aceºtia nu se reprezintã.

117
 În acizii deoxiribonucleici (ADN) legãturile de hidrogen dintre
bazele azotate ale celor douã catene se stabilesc astfel: întotdeauna
o bazã azotatã purinicã formeazã legãturi de hidrogen cu o bazã
azotatã pirimidinicã; între adeninã (A) ºi timinã (T) se stabilesc
legãturi de hidrogen duble, iar între guaninã (G) ºi citozinã (C)
legãturi de hidrogen triple.

Facultativ
Un pionier al cercetãrilor privind ereditatea, considerat pãrintele
geneticii este cãlugarul austriac Gregor Mendel. Acesta a dovedit cã
în celule existã factori genetici responsabili de exprimarea tuturor
caracterelor ºi deci de transmiterea lor la descendenþi. Tot el este cel
care a introdus noþiunea de genotip (materialul genetic) respectiv de
fenotip (expresia acestuia).
Mai târziu cercetãtorul american Thomas Hunt Morgan lãmureºte
o serie de reguli în transmiterea ereditarã a caracterelor la musculiþa
de oþet (Drosophila melanogaster), cunoscute sub numele de legile
Mascul ºi femelã lui Morgan. În anul 1933 este recompensat cu premiul Nobel pentru
de Drosophila melanogaster „descoperirile privind rolul pe care îl joacã în ereditate cromozomii”.

Gregor Mendel Thomas Hunt Morgan

(1822-1884) (1866-1945)

118
Aplicaţii
1. Scrie structura unei nucleotide conþinând
uracilul, riboza ºi un grup fosfat în poziþia 5’.
2. Explicã deosebirea dintre o nucleosidã ºi o
nucleotidã.
3. Defineºte noþiunea de genã.
4. Urmãtoarele afirmaþii sunt corecte în
legãtura cu bazele azotate purinice;
1. conþin douã inele heterociclice
2. adenina conþine o grupã amino
3. guanina nu conþine o grupã metil
4. conþin un inel heterociclic
5. În legãturã cu bazele azotate pirimidinice
sunt corecte afirmaþiile:
1. timina poate forma legãturi de hidrogen cu
adenina
2. uracilul se întâlneºte în structura acizilor
ribonucleici
3. citozina ºi uracilul nu conþin grupe metil
4. în timinã raportul atomic N: O este de 1:1
6. În structura unei nucleotide poate intra:
A. o bazã azotatã purinicã, un grup fosfat ºi
un zaharid
B. o bazã azotatã pirimidinicã ºi douã grupe
fosfat
C. o bazã azotatã pirimidinicã, un grup fosfat
ºi douã zaharide
D. o bazã azotatã purinicã, o bazã azotatã
pirimidinicã ºi un grup fosfat
E. o bazã azotatã purinicã ºi douã grupe
fosfat
7. Sunt false urmãtoarele afirmaþii:
1. legãturile de hidrogen se stabilesc între o
bazã pirimidinicã ºi o bazã purinicã
2. între adeninã ºi timinã existã 3 legãturi de
hidrogen
3. legãturile de hidrogen stabilite între
adeninã ºi timinã sunt duble
4. între citozinã ºi guaninã existã o legãturã
de hidrogen
8. Deosebirea dintre ribozã ºi deoxiribozã
constã în:
1. cele douã zaharuri se deosebesc prin masa
molecularã
2. deoxiriboza nu posedã o gupã OH în
poziþia 2'
3. riboza conþine în poziþia 2' o grupã OH
4. riboza este prezentã în molecula ARN, iar
deoxiriboza în molecula ADN
9. Sunt adevãrate afirmaþiile:
1. în acizii deoxiribonucleici existã atât baze
azotate purinice cât ãi baze azotate
pirimidinice
2. în acizii ribonucleici existã doar baze
azotate purinice
3. în acizii deoxiribonucleici cele douã catene
polinucleotidice sunt înfãºurate elicoidal þi
antiparalel
4. în acizii ribonucleici existã doar baze
azotate pirimidinice
10. Sunt adevãrate afirmaþiile:
1. transcripþia ºi translaþia informaþiei genetice
de la ADN la proteine structurale ºi enzime
este realizatã de cãtre acizii ribonucleici
2. acizii deoxiribonucleici conþin informaþia
necesarã sintezei de proteine structurale ºi
enzime
3. acizii ribonucleici sunt în general
monocatenari
4. acizii deoxiribonucleici sunt în general
monocatenari
119
6 Protecţia mediului
Medicamentele au schimbat esenþial
viaþa oamenilor.
Emiterea de poluanþi diminueazã
calitatea mediului.
120
Consecinţele proceselor şi
acţiunea produselor chimice
asupra mediului şi a omului
Protecţia mediului
Dezvoltarea chimiei teoretice ºi practice însoþitã de o dezvoltare fãrã
precedent a industriei chimice, a schimbat esenþial viaþa oamenilor.
Astfel:
 a fost asiguratã o hranã îndestulãtoare cu ajutorul îngrãºãmin-
telor de sintezã, a erbicidelor, pesticidelor ºi fungicidelor ca ºi
a vaccinurilor pentru animale.
 a crescut speranþa de viaþã ca urmare a descoperirii ºi fabri-
cãrii medicamentelor care sunt destinate a vindeca, a ameliora,
a preveni ºi diagnostica suferinþele organismului. Totodatã a
furnizat materiale noi pentru protezare, implanturi ºi materiale
dentare.
 a asigurat dezvoltarea electrotehnicii, tehnicii de calcul, a
comunicaþiilor cu materiale de sintezã specifice.
 a contribuit la creºterea calitãþii vieþii cu o varietate mare de
plastomeri, elastomeri, fibre, coloranþi etc.
 a asigurat echipamentele necesare pentru navele cosmice ºi
cosmonauþi.
E.B. Chain, laureat al premiului Nobel, scria: „în sânul
civilizaþiei moderne aº putea renunþa la radio, la televiziune, la
avioanele ultrarapide ºi chiar la lumina electricã, însã nu la
medicamente, care au permis sã se învingã epidemiile, aceste flagele
ale omenirii, diabetul ºi infecþiile microbiene ºi care au furnizat
igienei moderne bazele sale ºi mijloacele de acþiune”.
Dezvoltarea industriei chimice are însã un impact puternic
asupra calitãþii mediului înconjurator prin emiterea unor cantitãþi
mari de poluanþi toxici. Aceºtia au efecte adesea ireversibile sau
greu de eliminat ºi uneori efectele lor se resimt multã vreme dupã ce
au fost dispersaþi în mediu.
 O primã sursã de poluare sunt combustibilii fosili utilizaþi ºi în alte
industrii — cãrbunii ºi produsele petroliere. În general, combustibilii
conþin sulf care în urma combustiei trece în dioxid de sulf.
Hidrocarburile folosite drept combustibili sau carburanþi prin
ardere completã trec în dioxid de carbon ºi apã, dar prin ardere
incompletã trec în monoxid de carbon, carbon ºi hidrocarburi nearse.
Monoxidul de carbon este foarte toxic pentru organism. De aceea,
Gazele de eºapament sunt o sursã
în motoarele cu ardere internã se folosesc astãzi carburanþi fãrã plumb permanentã de poluare în marile oraºe.
ºi catalizatori în þevile de eºapament.
Sursele de poluare în industria chimicã sunt mult mai variate ºi
specifice unui anumit proces tehnologic. Cunoaºterea lor de cãtre
opinia publicã internaþionalã ca ºi a pericolelor lor pentru omenire, a
dus la crearea conceptului de dezvoltare durabilã care pe baza unei
cooperãri globale stabileºte noi metode mai eficiente de valorificare
a materiilor prime ca ºi reducerea semnificativã a deºeurilor.
În tehnologia clasicã, energofagã, rezultã o cantitate mare de Cartuº cu catalizator pentru reducerea
deºeuri. noxelor la automobile.

În tehnologiile ecologice, cu dezvoltare durabilã, energia este

eficient folositã, cantitatea de deºeuri redusã în urma reutilizãrii ºi
reciclãrii, cheltuielile necesare protecþiei mediului reduse ca urmare
a mãsurilor preventive mult mai eficiente economic.

Evaluarea gradului în care tehnologiile corespund principiilor

ecologice industriale se bazeazã pe un set de reguli cu ajutorul
cãrora se analizeazã comparativ tehnologiile similare pentru a
selecta pe cele cu impactul cel mai redus asupra mediului:

121

Un combinat chimic care respectã
normele privind poluarea
 Eliminarea sau înlocuirea produselor care rezultã în urma
unor procese poluante;
 Eliminarea sau reducerea gradului de utilizare a substanþelor
toxice;
 Scãderea consumului de energie;
 Obþinerea unor produse multifuncþionale;
 Reducerea cantitãþii de ambalaje sau folosirea de ambalaje
reciclabile;
 Recondiþionarea produselor sau reintroducerea în circuitul de
fabricaþie;
 Preþul de cost al produsului sã reflecte cheltuielile de protecþie
a mediului;
Condiþiile necesare pentru ca un proiect sã respecte principiile
dezvoltãrii durabile sunt greu de îndeplinit datoritã complexitãþii
procesului care presupune implicarea tuturor componenþilor societãþii.
Pânã acum s-au realizat progrese importante în diverse domenii
ale industriei chimice care duc la accelerarea procesului de
dezvoltare durabilã. Astfel, sau descoperit sisteme catalitice care
permit o mai bunã ecologizare a proceselor chimice.
S-au eliminat solvenþii organocloruraþi foarte dãunãtori ºi s-a
trecut la folosirea de fluide supercritice ca CO2. S-a trecut la
înlocuirea unor tehnologii clasice cu biotehnologii care folosesc
enzimele (drept biocatalizatori), cu consum minim de energie, care
se produc la temperatura ambiantã ºi nu produc poluanþi.
În industria petrolierã au apãrut biotehnologii care înlocuiesc unele
din tehnologiile existente, poluante, cum este desulfurarea (în þiþei
gãsindu-se compuºi cu sulf dãunãtori mediului ºi corozivi).
Folosirea pe scarã largã a energiei nucleare reduce emisia de
gaze produsã de combustibilii fosili (care produc efectul de serã) ºi
reduc considerabil cantitatea de deºeuri.

Protecţia propriei persoane

În activitatea din laboratoare sau din secþiile de producþie, la
manipularea de compuºi organici care pot fi toxici sau inflamabili se
pot produce accidente sau intoxicãri grave cu efect imediat sau
îndelungat. De aceea, se impune cunoaºterea ºi respectarea
normelor de protecþie a muncii.
La locul de muncã trebuie afiºate simbolurile de periculozitate
pentru substanþe, numerele de telefon utile de la serviciul de
ambulanþã ºi pompieri. Trebuie cunoscut locul unde se aflã ºi modul
de utilizare a extinctoarelor, a pãturii ignifuge ºi a trusei de prim
Extinctor ajutor.

122
 Este interzis fumatul în laboratoare din cauza riscului de
aprindere a compuºilor inflamabili, îndeosebi a solvenþilor. De
asemenea, este interzisã purtarea lentilelor de contact care pot fi
afectate de vaporii compuºilor corozivi. La manipularea substanþelor
toxice se impune purtarea mãnuºilor de protecþie. Purtarea unui
echipament de protecþie (halat de bumbac) este obligatorie.
Toate flacoanele cu reactivi cumpãraþi sau produºi în laborator
trebuie etichetaþi corespunzãtor.
Depozitarea ºi diminuarea deºeurilor trebuie fãcutã cu multã
prudenþã în funcþie de natura lor. Substanþele netoxice solubile în
apã pot fi evacuate prin instalaþia de canalizare. Celelalte deºeuri se
depoziteazã în recipiente metalice sau din materiale plastice în
vederea neutralizãrii lor.

Simboluri de clasificare a periculozităţii substanţelor

(foarte) toxic inflamabil exploziv oxidant

coroziv (foarte) iritant radioactiv poluant

Aplicaţie Surse de documentare: manual, literaturã de

specialitate, Internet.
Documenteazã-te ºi întocmeºte un proiect cu
tema „Evaluarea consecinþelor proceselor ºi
acþiunii produselor chimice asupra propriei
persoane ºi asupra mediului.“

123
Răspunsuri
Izomeria compuşilor organici
1. [α]20
D = +16,13°.

2. .

3-Metilhexanul este o moleculã chiralã, deoarece conþine

un atom de carbon asimetric, C3, care este centru chiral
(marcat cu asterisc).

3.

8. D.
Test
4. a) , chiral. 1. Conform manualului. 2. b.
3. a) F; b) F; c) A; d) A.
4. (1) ºi (2) sunt enantiomeri,
b) , chiral.
(3) ºi (4) sunt enantiomeri.
(1) sau (2) faþã de (3) sau (4) sunt diastereoizomeri.
4 enantiomeri
c) , chiral.

5. Structura a are un plan

de simetrie (planul dus
între atomii de carbon 2
ºi 3), deci este o
mezoformã (vezi formula
alãturatã). Randament. *Conversie
6. a) 1. 352,5 g; 2. 4 moli respectiv 112 g etenã ºi 284 g clor;
3. D;
TEST:
b)
1. 77,3 %; 2. Cu=30 %, Ct=54,375 %, η=55,17 %;
3. C1=59 %; C2=73,75 %
c)
Reacţii ale compuşilor organici
3. E
Compuºii a ºi c pot exista într-o mezoformã, deoarece au
un plan de simetrie. Clase de compuşi organici
7. 2,3-Diclorohexanul prezintã douã perechi de
Compuºi halogenaþi
enantiomeri. (1) ºi (2); (3) ºi (4) sunt enantiomeri. (1)
sau (2) faþã de (3) sau (4) sunt diastereoizomeri. 1. a: CH3(CH2)3OH; b: CH3CH2CH=CH2;

124
2. a) HOH; b) CH3CH2CH2CH(OH)CH2(OH) + 2HCl;
c)
d)
; 482,14 Kg CH3COOH
e)
3. 1613,79 moli C6H5CH2Cl; 1793,1 moli C6H5CHCl2
4. 4799,9999 Kg C6H6; 13107,692 Kg Cl2;
5. a) 1250 Kg polimer; b) 2640 Kg 1,2-Dicloroetan;
c) 448 m3 H2;
6. 4,9 L CH4 introdus; 1,68 L Cl2 consumat; 7. 100 %
8. a) 1,1-Dicloropentan; b) 3-Iodo-2-hexenã; c) 1-Bromo-
1,3-hexadienã; d) 1-Iodo-2-butinã;
9. a) CH3CH=CHC(C2H5)(Br)CH2CH2CH2CH3;
b) CH3C(CH3)(I)CH(CH3)CH2CH2CH2CH3;
c) CH2=CHCH2CH2CH(Cl)CH2CH3;
d) CH≡CCH(I)CH2CH2CH3;
10. a: CH3CH2CH2CH2Cl 1-Clorobutan (clorurã de n-butil);
b: CH3CH2CHClCH3 2-Clorobutan (clorurã de sec-butil);
c: CH3CH(CH3)CH2Cl 1-Cloro-2-metilpropan (clorurã de
izo-butil); d) (CH3)3CCl 2-Cloro-2-metilpropan (clorurã de
terþ-butil); a ºi b, c ºi d sunt izomeri de poziþie; a(b) ºi c(d)
sunt izomeri de catenã; 11. D.
TEST:
1. E; 2. a) C6H5CH2OH; b) CH3CH(OH)CH2(OH); HI;
c) CH3C(OH)2CH3; CH3COCH3;
d) CH2(OH)CH(OH)CH2(OH); HBr; e) CH3CH2C(OH)3;
CH3CH2COOH; 3. reacþii de substituþie; 4. a) conform
manualului; b) 352,5 Kg C5H10Cl2; 5. 482,14 Kg C2H3Cl;
192 m3 HCl introdus; reacþie de adiþie;
ALCOOLI
1. Formula brutã: (C2H6O)n; formula molecularã: C2H6O;
formule structurale: H3C-O-CH3 sau CH3-CH2-OH;
2.
3. a)
;
b) ;
; c) 2400 m3 CH4;
4. a) CH3OH+Na→CH3O¯Na+ + ½H2
CH3O¯Na++HOH→ CH3OH+Na+OH¯
b) CH3CH2CH2OH+Na→CH3CH2CH2O¯Na+ + ½H2
CH3CH2CH2O¯Na+ +HOH→CH3CH2CH2OH+NaOH
c) CH3CH(CH3)OH+Na→CH3CH(CH3)O¯Na++½H2
CH3CH(CH3)O¯Na++HOH→ CH3CH(CH3)OH+NaOH
5. a: CH3CH2CH2OH 1-Propanol;
b: CH3CH(CH3)CH(OH)CH2CH2CH3 2-Metil-3-hexanol;
6. 500 Kg etanol 92 %; 7. 134,4 m3 etenã
8. 118,36 L etenã; 9. CH3COOC2H5 Acetat de etil;
10. 1,14 moli CH3OH; 19,23 % CH3OH; 11. B; 12. E;
13. E; 14. D.
TEST
1. a) CH3CH2OH; b) CH3CH2OH; c) CH3OSO3H + H2O;
2. 2,24 L H2; 3. 3780 g C3H6;
4. 92 %; 5. 0,33 L sol. K2Cr2O7;
FENOLI
1.
3. C7H8O; fenoli: o-crezol, m-crezol, p-crezol; alcool
benzilic; fenilmetileter; 4. 28,57 g sol. NaOH; 5. 0,25 L
sol. HCl; 6. 5,56 g p-nitrofenol; 7. 3,7766 g sol. HNO3;
8. 2,8571 g sol. NaOH; 9. 0,05 moli o-crezol; 0,05 moli
m-crezol; 0,05 moli p-crezol; 0,05 moli alcool benzilic;
10. 0,8 g NaOH; 11. B; 12. C; 13. C
TEST:
1. b1; a2; d3; c4; e5; 2. C6H5-CH2OH; H2O; C6H5-OH;
CH3COOH; H2SO4; 3. B; 4. 4,48 L H2; 5. 8,0411 g fenol;
6. C6H6O; 2404,5 Kg acid picric.
125
AMINE
1. a) ºi b); 4. b<a<d<c; 5. a) CH3CH2NH2;
b) CH3CH2CH(NH2)CH3; c) (C6H5)2CHNH2; 6. 1,3275 g
CH3CH2CH2NH2; 7. 36,9 %; 8. 19,5 g C6H6 80 %; 9. a)
CH3CH2NH3]+Br¯; b) (CH3)3NH]+Cl¯; c) C6H5-NH3]+Br¯;
COMPUªI CARBONILICI
1. a) 2-Butanonã (Etilmetilcetona); b) Pentanal;
c) 4-Penten-2-onã; d) 5-Nonanonã;
e) 2,2-Dimetilpropanal; f) 3-Fenilpropenal;
g) 4-Metil-3-penten-2-onã; h) 4-Metil-3-hexanonã.

d) CH3CH2CH2NHCH3 + HI; e) CH3CH2NH3]+ + HO¯;

2. a) ; b) ;
10. C2H7N; CH3NHCH3 Dimetilaminã; 11. C4H11N; vezi
ex. 1 de la Test; 12. a) a: C2H6; b: C2H5Cl; c: C2H5-NH2;
b) 224 m3 Cl2; c) 450 Kg C2H5NH2; 13. 64,5 g C2H5Cl; c) ;
14. 519 g acid sulfanilic; 15. C; 16. E; 17. B; 18. D
TEST
1. Patru amine primare: CH3CH2CH2CH2NH2 Butilaminã; d) ;
CH3CH2CH(NH2)CH3 sec-Butilaminã; CH3C(CH3)2NH2
terþ-Butilaminã; CH3CH(CH3)CH2NH2 izo-Butilaminã; trei e) ;
amine secundare: CH3CH2CH2NHCH3 Metil-n-
propilaminã; (CH3)2CHNHCH3 Metil-izo-propilaminã; f) ;
CH3CH2NHCH2CH3 Dietilaminã; o aminã terþiarã:
CH3N(CH3)CH2CH3 N,N-Dimetiletilaminã; g) .
+
2. a) CH3CH2NH2Cl¯; b) [C6H5N(C2H5)(CH3)CH3 ]+Cl¯;
3. a) ((CH3)2CH)N(CH(CH3)2)CH2CH2CH3; C9H21N; 3.
b) CH3N(CH3)CH2CH2CH3; C5H13N; c) CH3CH2NH2;
C2H7N;
4. a) A: CH3CH2Cl Clorurã de etil;
b) H2C=CH2 + HCl → CH3CH2Cl
CH3CH2Cl + NH3 → CH3CH2NH2 + HCl
5. a) (CH3)2N(C2H5)2]+I¯; b) CH3CH2CH2N(CH3)3]+Br¯
6. A: CH4 Metan; B: CH3Cl Clorurã de metil; C: CH3NH2
Metilaminã; D: (CH3)2NH Dimetilaminã
CH4+Cl2→ CH3Cl + HCl
CH3Cl + NH3 → CH3NH2 + HCl
CH3Cl + CH3NH2 → (CH3)2NH + HCl
CH3Cl + (CH3)2NH → (CH3)3N + HCl
7. a) A: CH4 Metan; B: CH3Cl Clorurã de metil;
C: CH3NH2 Metilaminã;
CH4+Cl2 → CH3Cl + HCl
CH3Cl + NH3 → CH3NH2 + HCl; b) 1008 L Cl2.
Izomerie de catenã, de poziþie a grupei funcþionale, de
funcþiune.

126
4. Aldehida glicericã este chiralã. Cei doi enantiomeri sunt: Cei patru stereoizomeri ai acidului β-hidroxi-α-aminobutiric
(treoninã): (1) ºi (2); (3) ºi (4) sunt enantiomeri;
(1) sau (2) faþã de (3) sau (4) sunt diastereoizomeri
2. La pH = 6, glicina se gãseºte sub formã de amfioni ºi nu
migreazã sub acþiunea câmpului electric; lisina se gãseºte sub
formã de cationi ºi migreazã spre catod, iar acidul aspartic se
gãseºte sub formã de anioni ºi migreazã spre anod.
5.
3. a)

+ —
b) CH3CH(NH2)COOH + HCl → CH3CH(NH3Cl)COOH

+ H2O 4.

5. HOOC—CH2—CH(NH2)—COOH Acid aspartic.

6. a) ;
6. H2N—CH2—COOH Glicocol (Acid aminoacetic).
b) ; c) ; 7. CH3CH(NH2)COOH; CM = 0,075 mol/L.
8. D; 9. A; 10. E; 11. D; 12. D; 13. B; 14. D; 15. A;
16. A; 17. C.
d) 7. CH2O (Aldehida formicã). TEST

1. a); b); c); sunt optic active. a)

8. C; 9. D; 10. E;
TEST
1. CH3CH2CHO CH3COCH3
Propanal; Propanonã;
CH2=CH—CH2OH H3C—O—CH=CH2
Alcool alilic; Metilvinileter.
Izomerie de funcþiune.
2. a) formeazã; b) mai mic; c) scade; d) dipol-dipol; b) c)
3. Adiþia aldolicã:

2. La pH < pHi, glicina este protonatã, la pH = pHi,

glicina se prezintã sub formã de amfioni, iar la pH > pHi,
Condensarea crotonicã: glicina este deprotonatã.

4. butan < butanal < 1-butanol;

5. CH3CH(OH)CH3 2-Propanol; 6. C;
AMINOACIZI 3. n = 4 ! = 1×2×3×4 = 24 peptide diferite
4.

1.

127
PROTEINE
1. C (2,4); 2. B (1,3); 3. A (1,2,3);

ZAHARIDE
1. a) Aldohexozã; b) Aldotetrozã; c) Cetopentozã; 2. D; L; D;

4. C6H12O6; 5. 3901,5 Kg (CH3CO)2O; 3672 Kg acetat de

4.
celulozã; 6. 54,5184 Kg C2H5OH

Noţiuni de biochimie
Hidroliza enzimaticã a grãsimilor
C: Cu2O 1. C; 2. D

5. 4,32 g Cu2O; 6. 8654,73 g glucozã 85 %; 1830,95 L CO2 Oxidãrile în organismul uman

(c.n.); 7. C6H12O6 (glucozã); 1. 66980,5 g/mol
8. (C6H10O5)n + 3n HONO2 → [C6H7O2(ONO2)3]n + 3nH2O;
4545 Kg amestec; 9. 36 g glucozã; 10. η=60 %; Acizi nucleici
11. 134,5 L C2H5OH; 12. η=75 %; 13. D; 14. B; 15. E; 1. Nucleotida conþine în poziþia 5’ a ribozei grupul fosfat,
iar în poziþia 1’ uracilul.
16. D; 17. E; 18. B; 19. D

TEST
1. a) cetohexozã; b) aldopentozã; c) cetotetrozã;
2. D; D; L;

3.

2. Nucleosidele sunt alcãtuite dintr-o bazã azotatã purinicã

sau pirimidinicã ºi un zahar (ribozã sau deoxiribozã);
nucleotidele conþin în plus un grup fosfat în poziþia 3’ sau
5’.
3. Genele sunt fragmente de acid nucleic ºi conþin
informaþia necesarã sintezei unui lanþ polipeptidic dintr-o
proteinã sau enzimã. O genã este formatã din mai multe
nucleotide unite între ele prin intermediul grupelor fosfat.
4. A (1,2,3); 5. E; 6. A (1,2,3); 7. C (2,4); 8. E; 9. B (1,3);
10. A (1,2,3).

128