Sunteți pe pagina 1din 3

1 decembrie, ziua naional a Romniei

Anul 1918 reprezinta n istoria poporului romn anul triumfului idealului national, anul ncununarii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii umane si materiale pentru faurirea statului national unitar. Acest proces istoric, desfasurat pe ntreg spatiul de locuire romnesc, a nregistrat puternice seisme n 1784, 1821, 1848-1849, ca si evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei si Munteniei n 1859, proclamarea independentei absolute a tarii de sub dominatia otomana, consfintita pe cmpul de lupta de armata romna n razboiul din 1877-1878, precum si adunarile reprezentative, democratic alese ale romnilor din teritoriile aflate sub stapnirea straina de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia din 1918.Aceste memorabile momente din 1918 au facut ca jertfa ostasilor romni n primul razboi mondial sa nu fi fost zadarnica. Ceea ce la 1600 prin fapta Viteazului fusese doar o clipa de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasa realizare a acestui popor. n aceasta zi scria Nicolae Iorga a sosit un ceas pe care-l asteptam de veacuri, pentru care am trait ntreaga noastra viata nationala, pentru care am muncit si am scris, am luptat si am gndit. A sosit ceasul n care cerem si noi lumii dreptul de a trai pentru noi, dreptul de a nu da nimanui ca robi rodul ostenelilor noastre. Organizati n state separate din punct de vedere politic, amenintati mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, cu parti din teritoriul stramosesc Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea anexate de cele trei mari imperii, otoman, habsburgic (din 1867 austro-ungar) si rus, romnii si-au pastrat dintotdeauna constiinta ca apartin aceluiasi popor, ca au aceiasi geneza. Aceasta constiinta a unitatii de neam a romnilor a fost consolidata de permanentele si multiplele relatii politice, militare, economice si culturale ntre tarile romne de-a lungul ntregului ev de mijloc. Secolul al XIX-lea denumit si secolul nationalitatilor a adus n spatiul romnesc o noua realitate, cea a natiunii romne, n cadrul careia s-a cristalizat constiinta unitatii nationale, a constiintei destinului comun trecut, prezent si viitor. Experienta istorica a relevat cu tarie faptul ca unitatea politica era singura cale de rezistenta n fata presiunilor concentrice covrsitoare ale marilor puteri vecine, ca doar ea putea asigura supravietuirea fiintei etnice romanesti si evolutia nestingherita pe coordonatele progresului. Caracteristica ideologiei generatiei pasoptiste cea care a pus bazele statului romn modern si a practicii politice romnesti a constat n afirmarea permanenta a unei optiuni fundamentale: refacerea unitatii de stat pe pamntul vechii Dacii. n adncul inimii fiecarui romn scria Nicolae Balcescu era ntiparita credinta ca mntuirea de orice domnire straina nu se putea realiza dect prin unitatea nationala. Desavrsirea unitatii nationale a romnilor la sfrsitul primei conflagratii mondiale trebuie nteleasa ca o fireasca mplinire ca o necesitate istorica impusa de evolutia statului national si de necesitatea desavrsirii sale si nu ca urmare a efortului militar al Romniei.

Nu primul razboi mondial a creat Romnia Mare; el a fost doar ocazia. Romnia a intrat n razboi pentru eliberarea provinciilor asuprite si pentru ntregirea tarii, idealul Unirii afirmndu-se intens prin eforturi, jertfe si eroism pe cmpurile de lupta din Transilvania si Dobrogea, de pe Valea Jiului si de pe Arges, ca si pe cele de la Marasti, Marasesti, si Oituz. Nu o victorie militara a stat la temelia statului national romn, ci actul de vointa al natiunii romne. Sacrificiile ei n campania anilor 1916 si 1917 au fost rasplatite de izbnda idealului national, n conditiile prabusirii autocratiei tariste, urmata de instaurarea regimului comunist si a destramarii monarhiei austro-ungare, precum si al afirmarii dreptului popoarelor la autodeterminare pe baza principiului nationalitatilor. Cei dinti care au pus n aplicare dreptul la autodeterminare au fost romnii dintre Prut si Nistru. Primul pas a fost facut la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 cnd Sfatul Tarii a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie 1918 cnd s-a adoptat declaratia de independenta. ncununarea acestor actiuni sa mplinit la 27 martie/9 aprilie 1918, cnd Sfatul Tarii de la Chisinau, ales prin vot universal, direct, egal si secret a decis cu majoritate de voturi unirea cu Romnia a Republicii Democratice Moldovenesti (Basarabia) n hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldave. Armata romna care, la nceputul anului 1918, intrase n Basarabia nu a exercitat nici un fel de presiune asupra membrilor Sfatului Tarii si n-a instalat un regim de dictatura militara. Ea a fost chemata numai pentru restabilirea ordinii si a linistei, pentru protejarea regimului legal constituit al Republicii Moldovenesti, pentru paza depozitelor militare de alimente si armament romnesti create acolo n timpul refugiului n Moldova si a cailor de comunicatii. Prezenta militara romneasca a reusit sa mpiedice actiunile bolsevicilor, ce urmareau instaurarea puterii sovietice n Basarabia. Acelasi rol de protectie l-au ndeplinit si trupele romne intrate n Bucovina la cererea Consiliului National Romn, ca urmare a dezordinilor provocate de retragerea unitatilor militare austriece si a bandelor de ucraineni, mpiedicnd totodata intentiile Consiliului National Ucrainean de a alipi nordul Bucovinei la Ucraina. Interventia armatei romne sa facut dupa ce Constituanta adunare din 14/27 octombrie 1918 a decis unirea Bucovinei integrale cu celelalte tari romnesti ntr-un stat national independent, n deplina solidaritate cu romnii din Transilvania si Ungaria. La 1 Decembrie 1918, n inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adunarii Nationale pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romnia, aclamat de o impresionanta adunare populara, ncununa celelalte acte de unire de la Chisinau (27 martie/9 aprilie 1918) si Cernauti (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia si Bucovina reveneau n hotarele Romniei. Aceasta Romnie, n granitele sale firesti, s-a facut de la sine, peste ndoielile si erorile clasei politice, ajutata ce-i drept si de un nemarginit noroc datorat destramarii concomitente a celor doua imperii rus si austro-ungar ce nglobau ambele teritorii romnesti, dupa cum scria unul dintre artizanii Unirii ei, generalul Radu R. Rosetti. Adunarile reprezentative si organele lor Sfatul

Tarii, Consiliul National Romn din Bucovina, Consiliul National Romn Central prin hotarrile lor liber consimtite au exprimat nazuintele poporului romn nfaptuind unirea provinciilor romnesti cu patria mama ntr-un cadru democratic, prin acte de vointa liber exprimata, pe teritoriu romnesc, nainte ca pacea sa puna capat formal prin tratate internationale primului razboi mondial. nfaptuirea statului national a permis natiunii romne sa-si puna n valoare energiile, capacitatile sale creatoare n slujba progresului economic al dezvoltarii stiintei, nvatamntului si culturii. Evolund n cadrul regimului de democratie parlamentara, Romnia s-a nscris n anii interbelici pe traiectoria unei vieti moderne, aducndu-si pe plan international o contributie substantiala la opera de pace si securitate. Marea Unire din 1918 a fost i rmne pagina cea mai sublim a istoriei romneti. Mreia ei st n faptul c desvrirea unitii naionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istoric a ntregii naiuni romne, realizat ntr-un elan nit cu putere din strfundurile contiinei unitii neamului, un elan controlat de fruntaii politici, pentru a-l cluzi cu inteligen politic remarcabil spre elul dorit. [...] Marea Unire nu a fost rezultatul participrii Romniei la rzboi. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut n vedere revoluia din Rusia i destrmarea monarhiei austro-ungare. Raionamentul lor s-a nscris formulei tradiionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania i Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruin o excludea pe cealalt, astfel c nimeni nu vedea cum ar fi cu putin ca toate aceste provincii s intre aproape simultan n frontierele Vechiului Regat. [...] Nu o victorie militar a stat la temelia Romniei Mari, ci actul de voin al naiunii romne de a-i da armtura teritorial-instituional care este statul naional.[...] O necesitate istoric naiunea trebuie s triasc ntr-un stat naional s-a dovedit mai puternic dect orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompeten, i, punnd n micare naiunea, i-a dat acea for uria ca peste toate adversitile s dea via aspiraiei sale: statul naional.