Concluzie

Tensiunea dintre cautarile Iiecarei 'vocilirice originale si raportarea la

orientarile literare ale vremii are ca eIect multitudinea Iormulelor literare,
diversitatea tematica si stilistica. Oscilatia intre viziunea poeziei din secolul al
XIX-lea si noua estetica(a uratului), intre versul liber si prozodia clasica,
traditionalismul tematic in Iormule moderne, variatia registrelor stilistice in aceeasi
opera (religios, popular, argotic etc.), imbogatirea limbajului poetic cu noi domenii
lexicale (IilozoIic, teologic, etc.) sunt trasaturi ale liricii interbelice care coexista
Iie in epoca, Iie in opera aceluiasi poet.
AIirmatia criticului E.Lovinescu despre originalitate si talent este universal-
valabila si deIinitorie pentru zona artei. Ea isi gaseste o deplina ilustrare in creatia
marilor poeti intebelici,care au innoit lirica noastra la nivelul conceptiei, al
limbajului, al imaginarului, impunand conceptul modern de poezie.