INFRACIUNEA FLAGRANT 1.

Necesitatea procedurii speciale n cazul unor infractiuni flagrante Necesitatea unei proceduri speciale de urmarire si judecare a unei infractiuni flagrante se explica prin conditiile n care se savrsesc aceste infractiuni, ceea ce permite descoperirea rapida a faptei si faptuitorului, stabilirea vinovatiei acestuia pe baza de probe certe si tragerea la raspundere ntr-un timp mai scurt. Pe baza acestor elemente de fapt, se poate elimina aproape complet posibilitatea unor erorijudiciare, ceea ce permite o activitate procesuala penala rapida si simplificata1. n literatura de specialitate2, instituirea procedurii speciale pentru unele infractiuni flagrante raspunde, pe de o parte, unor interese de ordin procesual, deoarece sporesc valentele principiului operativitatii, iar pe d 828k108i e alta parte, grabeste restabilirea ordinii de drept ncalcate si contribuie la sporirea rolului educativ al procesului penal3. Scurtarea duratei activitatii judiciare nu trebuie sa aduca atingerea garantiilor care asigura drepturile procesuale ale partilor si nici bunei realizari a actului de justitie4. De aceea, pe toata durata desfasurarii procesului penal trebuie respectate principiile fundamentale ale acestuia5. 2. Notiunea de infractiune flagranta Etimologic, termenul de flagrant deriva din verbul latin flagro,-are (arde), sens n care notiunea de flagranta semnifica prinderea faptuitorului n focul actiunii sale sau imediat dupa savrsire6. Potrivit art. 465 alin. (1), infractiunea flagranta este infractiunea descoperita n momentul savrsirii sau imediat dupa savrsire7. 1 Gr.Theodoru, L.Moldovan, op. cit., p. 335. 2 I.Neagu, op. cit., 1988, p. 696.
N.Iliescu, Libertatea persoanei n lumina dispozitiilor din Codul de procedura penala, S.C.J. nr. 3/1971, p. 363.

4 S. Kahane, Urmarirea si judecare unor infractiuni flagrante, R.R.D. nr. 7/1974, p. 7-14. 5 Nicu Jidovu, Drept procesual penal, Editia 2, Ed. C.H. Beck, p. 578. 6 I. Neagu, op. cit., 1988, p. 696.
Furtul se considera flagrant n cazul n care persoana vatamata, constatnd lipsa banilor din buzunar la coborrea din mijlocul de transport, i-a urmarit imediat pe cei banuiti, care au recunoscut savrsirea sustragerii - Trib. Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 170/1993, Dreptul nr. 9/1994, p. 91.

Este de asemenea, considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savrsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii

oculari sau de strigatul publicului ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune [art. 465 alin. (2)]1. Starea de flagranta presupune, ntotdeauna, si prezenta faptuitorului, n lipsa acestuia neputndu-se constata existenta infractiunii flagrante2. A. Existenta unei proceduri speciale privind urmarirea si judecata n cazul infractiunilor flagrante a fost generata de situatia particulara a descoperirii infractiunii, si anume n momentul comiterii acesteia sau imediat dupa savrsire. Avnd n vedere aceste particularitati, probatiunea este mult mai usoara, datele cu privire la comiterea infractiunii fiind furnizate de persoanele care au asistat sau au luat cunostinta n mod direct de consecintele acesteia. Distinctia pe care legiuitorul o face cu privire la infractiunile flagrante o ntlnim nsa numai in Codul de procedura penala, fara a exista o asemenea distinctie si n domeniul dreptului substantial3. Drept consecinta, nu se constata deosebiri n ceea ce priveste sistemul sanctionator ntre infractiunile flagrante si infractiunile neflagrante. Simplificarea procedurii n cazul urmaririi si judecarii infractiunilor flagrante duce n mod firesc si la desfasurarea ntr-un mod rapid a procesului penal, mai accelerat dect n cazul procedurii obisnuite, motiv pentru care este cunoscuta si sub numele de procedura urgenta4. Aceasta simplificare si comprimare a procedurii n cazul infractiunilor flagrante este justificata de conditiile comiterii si retinerii infractiunilor flagrante, mprejurari care nlatura aproape complet posibilitatea unei erori judiciare. Se apreciaza ca aceasta procedura este una sumara, considerndu-se nsa ca prin derogarile existente nu se aduce atingerea minimului de garantii necesare pentru justa solutionare a infractiunilor flagrante5. n acest context, se apreciaza ca reglementarea speciala privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante da satisfactie sporita principiului operativitatii, grabind totodata, prin derogarile existente, restabilirea ordinii de drept perturbata prin comiterea infractiunii6. Conceptual, notiunea de flagrant semnifica, din punct de vedere juridic, n sens larg, o infractiune descoperita n momentul comiterii, chiar provenienta notiunii sugernd acest sens: termenul de flagrant deriva din participiul flagrant-tis 1 Nicu Jidovu, Drept procesual penal, Editia 2, Ed. C.H.Beck, p. 579.

2 V.Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, Torino, Unione, Tip. Edit Torinese, 1931, vol. V, p.
109.

3 I.Neagu, Tratat de procedura penala, Ed. Pro, Bucuresti, 1997, p. 696. 4 V.Dongoroz s.a., op. cit., p. 368-369. 5
Idem, p. 370.

6 I.Neagu, op. cit., p. 697. al verbului latin flagro-flagrare (a arde) si care, folosit n contextul juridic, sugerea-za o contextualitate temporala referitoare la momentul comiterii infractiunii si prinderea presupusului autor1. Lund n considerare ntelesul notiunii de flagranta si reglementarea infractiunii flagrante data de Codul de procedura penala, se poate aprecia ca notiunea de flagranta n domeniul juridic semnifica prinderea autorului n "focul" actiunii sale sau imediat dupa aceea2. Potrivit dispozitiilor art. 465 C. proc. pen., este flagranta infractiunea descoperita n momentul savrsirii sau imediat dupa savrsire. Este, de asemenea, considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savrsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune. n cazurile de mai sus, orice persoana are dreptul sa l prinda pe faptuitor si sa-l conduca naintea autoritatii. Plecnd de la aceasta reglementare cuprinsa n cele doua alineate ale art. 465 C. proc. pen., s-a considerat ca infractiunea flagranta poate fi retinuta sub doua forme, una tipica, propriu-zis, si o alta forma asimilata, cvasiflagranta3. B. Infractiunea flagranta tipica, propriu-zisa, mbraca forma prevazuta de art. 465 alin. (1) C. proc. pen.: este flagranta infractiunea descoperita n momentul savrsirii sau imediat dupa savrsire. Din redactarea textului reiese ca infractiunea flagranta tipica se prezinta n doua ipoteze: n ceea ce priveste prima ipotaza care atrage starea de flagranta, legiuitorul a fixat un cadru determinabil (descoperirea n momentul savrsirii), termenul de "savrsirii" avnd ntelesul dat de art. 144 C. pen.4 Pentru cea de-a doua ipoteza (infractiunea descoperita imediat dupa savrsire), legiuitorul nu prevede un criteriu fix, determinabil n timp.

Asa cum sugereaza si redactarea textului, "imediat dupa savrsire" nseamna ct mai aproape de momentul savrsirii, apropierea n timp de acest moment neputnd fi nsa stabilita n textul de lege ca o determinanta fixa, motiv pentru care este acceptat punctul de vedere potrivit caruia organul judiciar, n functie de datele concrete, este cel care trebuie sa aprecieze starea de flagranta. n cazul ambelor ipoteze, se presupune nsa ca pentru retinerea starii de flagranta nu este necesara numai descoperirea infractiunii, ci si prinderea autorului. Prin urmare, decoperirea infractiunii n momentul savrsirii sau imediat dupa savrsire, presupune si prinderea autorului n acel moment sau imediat dupa
1 A.Crisu, Drept procesual penal, Partea speciala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 239 2 I.Neagu, op. cit., p. 697. 3 V.Dongoroz s.s., op. cit., p. 362. 4 Articolul 158 din Noul Cod penal a preluat dispozitiile art. 144 din Codul penal actual. "Prin <<savrsirea unei infractiuni>> sau <<comiterea unei infractiuni>> se ntelege savrsire oricarei ditre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, investigator sau complice".

aceea1. Chiar notiunea de flagranta pe plan juridic, presupune o relatie directa ntre descoperirea infractiunii n conditiile aratate prin prinderea autorului, lipsa acestuia excluznd retinerea ca flagranta a infractiunii. C. Infractiunea cvasiflagranta (forma asimilata). Potrivit art.465 alin. (2) C. proc. pen., "Este, de asemenea, considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor imediat dupa savrsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public,ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune". Din redactarea textului reiese ca starea de cvasiflagranta se ntlneste n doua situatii: a) n cazul infractiunii al carei faptuitor este urmarit imediat dupa savrsire de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public. Se presupune deci ca, dupa savrsire, autorul a parasit locul faptei, iar din acel moment el este urmarit de persoana vatamata, martorii oculari sau strigatul public. n textul de lege se precizeaza ca faptuitorul este urmarit de partea vatamata, martorii oculari, ntruct acestea sunt categoriile de persoane care, n mod firesc, observa comiterea faptei, oferind totodta certitudinea identitatii faptuitorului. Prin "strigatul public" - asa cum s-a aratat si n literatura de specialitate1 -

trebuie nteles strigatul de alarmare, de ajutor al celor prezenti la comiterea infractiunii sau aflati n apropierea locului faptei. b) n cazul n care faptuitorul este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune. Si aceasta situatie de flagranta este conditionata de o apropiere n timp ntre momentul savrsirii faptei si cel al prinderii faptuitorului: folosirea n text a termenului de "surprindere" n contextul respectiv fiind sugestiva din acest punct de vedere. Textul de lege prevede pentru retinerea starii de flagranta ndeplinirea cumulativa si altor conditii: faptuitorul sa fie surprins cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune2 participant la infractiune. De precizat ca, spre deosebire de celelalte situatii care impun retinerea flagrantei, n situatia urmaririi faptuitorului imediat dupa savrsirea infractiunii se cere surprinderea cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura al presupune participant la infractiune. Notiunea de participant este definita n art. 37 din Noul Cod penal, articolul ce a preluat dispozitiile art. 23 din Codul penal actual, astfel: "Participantii sunt persoanele care contribuie la savrsirea unei fapte prevayute de legea penala n calitate de autori, instigatori sau complici". Obiectele cu care este surprins faptuitorul trebuie sa fie din categoria celor posibile a-l presupune participant la comiterea infractiunii respective, datorita caracteristicilor lor fata de rezultatul faptei respective. De exemplu, o arma n cazul
1 N.Volonciu, Tratat de procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Paideia, Bucuresti, 1994, p. 445. 2 I.Neagu, A.Crisu, A.Ciobanu, A.Zarafiru, Curs selectiv pentru licenta, Ed. All Beck, 2003, p. 210.

unui omor sau obiectul reclamat ca sustras de la partea vatamata.1 n conformitate cu dispozitiile art. 465 alin. (3), n cazul savrsirii unei infractiuni flagrante, orice persoana are dreptul sa l prinda pe faptuitor si sa l conduca n fata autoritatilor. Reglementarea este impusa de faptul ca de putine ori organele judiciare iau cunostinta direct de comiterea unei infractiuni flagrante, impunndu-se cu necesitate prinderea si identificarea faptuitorului, n conditiile aratate. Dupa cum s-a aratat n literatura de specialitate, prinderea faptuitorului de o persoana particulara care nu apartine unui organ judiciar, abilitat sa dispuna luarea unor masuri preventive, nu are caracterul unui act procesual2.Aceasta conditie este privita ca un act de sprijin obstesc dat organelor judiciare, izvort dintr-un sentiment de solidaritate umana si obligatii cetatenesti fata de comiterea unor acte cu caracter infractional. Autoritatea naintea careia este condus faptuitorul poate fi att un organ judiciar, ct si o alta autoritate de stat, care va sesiza, la rndul sau, organul judiciar.

Reglementari similare privind infractiunea flagranta se regasesc si n alte legislatii. Astfel, n art. 382 C. proc. pen. Italian se arata ca "este starea de flagrant situatia n care o persoana este prinsa n timpul comiterii infractiunii sau care, dupa ce a comis infractiunea, este urmarita de organele de urmarire penala, de persoana vatamata sau de alte persoane sau care este surprinsa cu lucrurile sau urmele care o fac sa fie considerata ca fiind cea care a comis infractiunea"3. Legislatia franceza n aceasta materie este asemanatoare, cuprinznd n materie de flagranta infractiunile descoperite n momentul savrsirii sau imediat dupa aceea dar si cazurile cnd ntr-un timp foarte apropiat actiunii, persoana banuita este urmarita de protestul public sau este gasita n posesia unor obiecte sau prezinta urme sau indicii care lasa sa se nteleaga ca a participat la infractiune4. Au existat nsa perioade n care pentru infractiunile flagrante era prevazut un alt regim sanctionator, mai sever. n Codul lui Hammurappi se precizeaza ca cel prins in flagrant se pedepseste cu moartea, o reglementare asemanatoare cuprinznd si Legea celor XII Table, conform careia, pentru furt flagrant, unei persoane libere i se aplica o bataie cu vergile si era transformat n sclav, iar sclavul primea o sanctiune corporala sau era aruncat de pe stnca Terpeana. Amenda era de patru ori valoarea bunului furat. Se considera furt si atunci cnd se gasea bunul n casa hotului. De asemenea, n vechile reglementari din codul englez si cel francez putea fi ntlnita o agravare a pedepselor pentru infractiunile flagrante, existnd nsa instituite si proceduri speciale, de urgenta n urmarirea si judecarea cauzelor res1 A.Crisu, Drept procesual penal, Partea speciala, Ed. All Beck, 2005, p. 242. 2 V.Dongoroz s.a., op. cit., p. 373. 3 M.Pisani, A.Molari, V.Perchinunno, P.Corso, Manuale di Procedura penale, Monduzzi editore, 1994, p. 263. 4 Gaston Stefani, Georges Levasseur, Bernard Bouloc, Procedure penale, 16 edition, Dalloz, Paris, p. 319.

pective. Initial, procedura flagranta a fost introdusa n legislatia franceza prin Legea din 20 mai 1963, cunoscuta sub numele de Legea micului parchet, care cuprinde reglementari speciale pentru situatiile cnd infractiunea a fost comisa n flagrant iar sanctiunea prevazuta de lege pentru acea infractiune era nchisoarea.Potrivit art. 1 al acestei legi, orice inculpat prins asupra faptei n materie de delict este condus ndata la procuror, care-i ia interogatoriu si poate sa-l duca imediat la instanta iar n lipsa audienta poate sa l citeze la judecata pentru a doua zi.

Institutia micului parchet este de origine engleza, fiind introdusa in anul 1750 cu scopul de a scoate infractiunile cu un grad scazut de pericol social din competenta juratilor, carora le era aplicabila o procedura lenta fara operativitate marita. Aceasta procedura simplificata, sumara, s-a extins repede, tinznd chiar sa puna n dificultate institutia juratilor. Si n legislatia noastra a existat o asemenea reglementare prin Legea din 13 aprilie 1913 denumita, de asemenea, Legea micului parchet, care a fost privita initial cu respingere pe motiv ca justitia n genere comite erori "chiar atunci cnd este lasata sa lucreze pe ndelete", cu att mai mult existnd acest risc ntr-o procedura rapida1. 3. Cazurile de aplicare a procedurii speciale de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante Asa cum reiese si din denumirea Capitolului I al Titlului IV din Codul de procedura penala, reglementarea speciala priveste urmarirea si judecarea numai a unor infractiuni flagrante. De altfel, si din cuprinsul art. 466 C. proc. pen. reiese ca numai anumitor infractiuni flagrante, asa cum sunt definite n art. 465 C. proc. pen. li se aplica procedura speciala n faza urmaririi si judecarii, cazurile de aplicare fiind prezentate n cuprinsul acestui capitol. Pentru a fi aplicata procedura speciala privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante trebuie ndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) infractiunea sa fie flagranta b) infractiunea sa fie pedepsita prin lege cu nchisoarea mai mare de un an si cel mult 12 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni2 c) sa fie savrsite n municipii sau orase, n mijloace de transport, blciuri, trguri, porturi, aeroporturi sau gari, chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus, precum si n orice loc aglomerat. Prima conditie, starea de flagranta, se considera a fi ndeplinita n cazul n care organul judiciar constata incidenta dispozitiilor art. 465 C. proc. pen. Cea de a doua conditie se refera la pedeapsa pe care legea o prevede pentru
1 I.Tanoviceanu, Curs de procedura penala romna, Atelierele grafice SOCEC, Bucuresti, 1913, p. 226. 2 Infractiunea flagranta de tlharie nu poate fi urmarita si judecata potrivit procedurii speciale prevazute de art. 465 si urm., ntruct pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 5 ani si nu constituie o forma agravata a unei infractiuni, a carei forma simpla sa fie sanctionata cu nchisoare pna la 5 ani-Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala, dec. nr. 491/1990, Culegere I, p. 155.

infractiunea respectiva. Astfel, prin dispozitiile art. 466 C. proc. pen., legiuitorul a limitat aplicarea procedurii speciale numai la o anumita categorie de infractiuni, si anume la cele sanctionate de lege cu nchisoarea mai mare de un an si de cel mult 12 ani, precum si formele lor agravate.

Excluderea infractiunilor sanctionate cu o pedeapsa mai mica de un an are drept temei gradul scazut de pericol social ceea ce nu ar justifica aplicarea procedurii speciale. n ceea ce priveste infractiunile pentru care legea prevede o pedepsa cu nchisoarea mai mare de 12 ani, care au un grad ridicat de pericol social, cazuri n care, de regula, si probatiunea este mai complexa, s-a considerat ca solutionarea ntr-un timp mai scurt ar putea genera erori judiciare.1 n varianta initiala, modul de redactare a art. 466 C. proc. pen. A generat controverse n ceea ce priveste formularea "precum si formele agravate ale acestor infractiuni", sanctionate cu nchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani.2 Unele instante au considerat ca formula se refera la infractiunile pentru care se prevede o pedeapsa ntre limitele prevazute n text, si anume mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani, dar care se savrsesc n mprejurarile prevazute n art. 75 C. pen. si care constituie circumstante agravante legale sau judiciare. Alte instante au considerat ca formularea se refera la cazurile n care infractiunile sanctionate n forma simpla cu nchisoare cu limitele prevazute n text sunt savrsite n conditii ce duc la ncadrarea lor ntr-o infractiune calificata sau ntr-o forma agravata conform prevederilor Codului penal, Partea speciala sau ale altor legi speciale si care atrag pedepse ce pot depasi 5 ani nchisoare. n aceasta situatie, pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, Plenul fostului Tribunal Suprem, printr-o decizie de ndrumare a considerat ca legala cea de-a doua solutie3.Astfel, s-a decis ca procedura speciala de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante se aplica infractiunilor sanctionate de lege cu nchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani, chiar si n cazul n care aceste infractiuni sunt savrsite n conditii ce determina ncadrarea lor ntr-o infractiune calificata sau ntr-o forma agravata - conform prevederilor din Partea speciala a Codului penal sau a altor legi speciale - si care atrag, astfel, sanctiuni ce depasesc 5 ani nchisoare. Se motiveaza ca desi n lege nu se arata ca limitele indicate n dispozitiile art. 466 C.proc.pen., se refera la formele simple ale infractiunilor, totusi, din faptul ca n acelasi text se mentioneaza ca procedura speciala se aplica si formelor agravate ale acelorasi infractiuni rezulta, n mod evident, ca aceste limite se refera la formele simple. Infractiunile sanctionate de lege n forma simpla cu nchisoare n limitele aratate n art. 466 C. proc. pen. pot fi savrsite nsa n anumite conditii agravante,prevazute n mod expres n Partea speciala a Codului penal sau n alte sau n legi speciale, altele dect cele prevazute n art. 75 C. pen., capatnd astfel o forma agravata sau devenind infractiuni calificate. La aceste conditii agravante,
1 I.Neagu, A.Crisu, A.Ciobanu, A.Zarafiru, Curs selectiv pentru licenta, Ed.All Beck, 2003, p.212. 2 Anterior modificarii art. 466 prin Legea nr. 281/2003, procedura speciala era aplicabila infractiunilor flagrante pedepsite cu pedeapsa nchisorii mai mare de 3 luni si de cel mult 5 ani.

3 Tribunalul Suprem, Plen, dec. de ndrumare nr. 3/25.02.1971, n R.R.D. nr. 4/1971, p. 91-93.

care califica o infractiune prin mentionarea lor n acelasi text de baza, se refera art. 466 C. proc. pen. prin notiunea "formele agravate ale aceleiasi infractiuni". Notiunea nu se refera la circumstantele agravante prevazute de art. 75 C. pen. deoarece acestea sunt luate n considerare la individualizarea pedepsei, att n cazul n care s-a retinut forma simpla sau agravata a unei infractiuni, ct si cazul n care s-a retinut o infractiune calificata, ceea ce nseamna ca ele nu sunt de natura sa agraveze infractiunea, ci numai pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata. Astfel, s-a decis ca infractiunea de tlharie nu poate fi urmarita si judecata potrivit procedurii speciale prevazute de art. 465 si urm. C. proc. pen. deoarece nu sunt ndeplinite conditiile prevazute de art. 466: infractiunea de tlharie este pedepsita prin lege cu nchisoare mai mare de 5 ani, iar pe de alta parte, aceasta nu este o forma agravata a unei alte infractiuni, a carei forma simpla sa fie sanctionata cu inchisoarea pna la 5 ani1. De asemenea, faptul ca printre infractiunile flagrante concurente savrsite de inculpat este si una pentru care, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmarirea penala se efectueaza de procuror, nu nlatura aplicarea dispozitiilor speciale cu privire la urmarirea infractiunii flagrante, prevazute n art. 466 si urm. C. proc. pen.2. Aplicarea dispozitiilor speciale privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante a fost mult restrnsa n ultima perioada, fapt datorat modificarilor repetate aduse n materie penala (mai ales prin Legea nr. 140/1996 de modificare a Codului penal) prin care maximul special al pedepselor a fost marit, depasind, la majoritatea infractiunilor, pragul de 5 ani pentru forma simpla prevazuta de art. 466 C. proc. pen. Prin Legea nr. 281/2003, maximul special a fost marit la 12 ani, ceea ce face practic posibila aplicarea dispozitiilor privind aceasta procedura speciala. Cea de a treia conditie care trebuie ndeplinita pentru a se putea aplica aceasta procedura speciala priveste anumite locuri unde infractiunea urmeaza sa se comita. Astfel, aceste locuri pot fi: municipii sau orase, mijloace de transport n comun, blciuri, trguri, porturi, aeroporturi sau gari, precum si n orice loc aglomerat. n ceea ce priveste blciurile, trgurile, porturile, aeroporturile si garile, nu este necesar sa apartina municipiilor sau oraselor3. n cazul mijloacelor n de transport comun, se considera4 ndeplinita conditia si atunci cnd se afla n deplasare ntre doua localitati sau chiar ntro comuna ori sat si a fost constatata infractiune flagranta. Aplicarea explicata de procedurii flagrante cu aceasta conditionare poate fi

1 Tribunalul Suprem, sectia penala, sent. pen. nr. 2547/1971, n V.Papadopol,V.Dobrinoiu,M. Apetrei, Codul de procedura penal adnotat, vol. II, p. 590 Noul Cod penal reglementeaza infractiunea de tlharie n forma simpla, respectiv calificata, sanctiunea fiind nchisoarea stricta de la 3 la 12 ani, n cazul tlhariei n forma simpla (art. 252), respectiv nchisoare stricta de la 7 la 15 ani, n cazul tlhariei calificate (art. 253 alin (1)). n cazul n care tlharia savrsita n conditiile art. 253 alin. (1) a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detentiunea severa de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi (art. 253 alin. (2)). 2 Tribunalul Suprem, dec. nr. 1659/1970, n R.R.D. nr. 12/1971, p. 135. 3 N.Jidovu, Drept procesual penal, Editia II, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p. 580. 4 M.Apetrei, n Gh.Nistoreanu si colab., Drept procesual penal, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996, p. 308

faptul ca asemenea locuri aglomerate constituie un cadru favorizant care usureaza comiterea infractiunii, situatie demonstrata si statistic, caz n care reactia organului judiciar, precum si aplicarea unei sanctiuni, trebuie sa fie ct mai rapide. Din analiza textului reiese ca procedura speciala se aplica infractiunilor flagrante savrsite numai n municipii si orase fiind excluse deci comunele si satele, iar n cazul mijloacelor de transport n comun, blciuri, trguri, porturi, aeroporturi sau gari procedura speciala se aplica chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale indicate n art. 466 C. proc. pen., adica municipiilor sau oraselor1. Aplicarea procedurii speciale, tinnd cont de conditia privind locul savrsirii infractiunii, urmeaza a fi apreciata de organele judiciare n functie de datele concrete ale fiecarui caz. Astfel, furtul se considera flagrant n cazul n care persoana vatamata, careia i s-a sustras din buzunar o suma de bani, de exemplu, n timp ce se afla n tramvai, constatnd lipsa banilor, la coborrea din mijlocul de transport, i-a urmarit imediat pe cei banuiti de savrsirea faptei, care au recunoscut fata de ea savrsirea sustragerii.n consecinta, n mod legal judecata s-a desfasurat dupa procedura speciala prevazuta n art. 465 si urm. C. proc. pen.2. n practica, prin sentinta penala nr. 1164 din 5 septembrie 1995, Judecatoria Radauti a condamnat pe inculpata S.S. la 1 an si 6 luni nchisoare dispunndu-se suspendarea executarii pedepsei, pentru savrsirea infractiunii de furt calificat n dauna avutului particular prevazuta de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a si c C. pen., retinnd ca la 9 octombrie 1994, ajutata de L.A. si profitnd de aglomeratia existenta n piata agroalimentara din municipiul Radauti, a sustras din buzunarul partii vatamate suma de 36.000 lei. mpotriva acestei solutii a declarat apel Parchetul de pe lnga Judecatoria Radauti, iar Tribunalul Suceava, prin decizia penala nr. 475 din octombrie 1996 a admis apelul, a desfiintat partial sentinta instantei de fond, n sensul

ca a nlaturat dispozitiile privind aplicarea art. 81 C. pen. Inculpata a declarat recurs mpotriva acestei decizii, motivnd ca instanta de apel a facut o gresita individualizare a pedepsei sub aspectul modalitatii de executare, motiv de casare prevazut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. Investita cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, I-a respins ca nefondat, cu motivarea ca solutia pronuntata de instanta de apel este corecta, ca s-au avut n vedere gradul de pericol social al infractiunii, respectiv furtul din buzunare, persoana inculpatei care, desi prinsa n flagrant n-a recunoscut savrsirea infractiunii, faptul ca inculpata s-a pregatit n acest sens solicitnd sa fie ajutata de L.A. cu care a plecat la piata agroalimentara, cu scopul de a fura din buzunarele cetatenilor. Solutiile pronuntate de instanta de apel si instanta de recurs sunt legale si temeinice, acestea valorificnd criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 C. pen. potrivit carora la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate n partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savrsite, de persoana infractorului si de mprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Conform prevederilor art. 81 C. pen., instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o anumita durata, daca sunt ntrunite urmatoarele conditii: pedeapsa aplicata este nchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cnd condamnarea intra n vreunul din cazurile prevazute de art. 38; se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia. Instanta de fond nu a motivat temeiul de drept n baza caruia a dispus suspendarea executarii pedepsei, desi avea aceasta obligatie. Cum inculpata s-a pregatit anume pentru savrsirea acestei infractiuni, sia luat un ajutor n vederea savrsirii infractiunii, a fost prinsa n flagrant si pe toata durata procesului penal a avut un comportament necorespunzator prin nerecunoasterea savrsirii infractiunii, acesteia nu i s-au putut aplica prevederile art. 81 C. pen.1