Tema 2: Dispozitii generale cu privire la dreptul constitutional 1. No?iuni generale cu privire la dreptul constitutional 2.

Parlamentul RM, rolul si atributiile lui 3. Guvernul RM, rolul si atributiile lui 4. Autoadministrarea locala a RM Sistemul dreptului este format din subsisteme, adica ramurile dreptului. Dreptul constitutional este ramura principala a dreptului care prin normele sale consacra si ocroteste cele mai importante valori economice sociale si politice. n procesul de aparitie si dezvoltare a dreptului dreptul constitutional spre deosebire de alte ramuri de drept apare mult mai trziu, el apare si sub o alta denumire si anume drept de stat, sau dreptul statal. Dreptul constitutional ocupa locul primordial n ierarhia ramurilor proprii sistemului de drept, el are ca obiect de reglementare relatiile sociale care iau nastere n legatura cu instaurarea mentinerea si exercitarea puterii de stat. Normele dreptului constitutional sunt chemate sa asigure separarea puterilor n stat precum si relatiile sociale ce sunt generate n legatura cu definitivarea si exercitare drepturilor libertatilor si ndatoririlor omului. De asemenea dreptul constitutional consfin?e?te dimensiunile politice externe ale statului comportamentul statului n legatura cu alte state, statele comunitatii internationale. Izvoarele dreptului constitutional: izvorul dreptului constitutional poate fi definit ca fiind forma specifica de exprimare a normelor de drept constitutional, de remarcat este faptul ca nu toate izvoarele dreptului constituie izvoarele dreptului constitutional. este interpretat n RM ca izvor al dreptului 1.Obiceiul constitutional, ntr-un mod total exceptional (conform obiceiului stabilit de-a lungul anilor pna la alegerea presedintelui parlamentului prezideaza sedintele parlamentului cel mai nvrsta deputat). 2. Doctrina nu poate fi considerat direct izvor de drept, dat fiind faptul ca ea nu reglementeaza nemijlocit relatiile sociale. 3. Practica judiciara cu precedentul judiciar de asemenea nu sunt acceptate ca izvoare ale dreptului constitutional. 4.Actul normativ constituie primul si cel mai important izvor de drept constitutional, dar nu toate actele normative sunt izvoare ci doar acelea adoptate de parlament deci pot fi izvoare de drept constitutional, toate legile constitutionale unele legi organice si nicidecum cele ordinare. Din totalitatea legilor organice ce pot servin calitate de izvor de drept constitutional sunt doar celea ce reglementeaza sistemul electoral organizarea si desfasurarea referendumului organizarea si functionarea parlamentului guvernului curtii constitutionale. 5. Tratatul international el trebuie sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale si sa cuprinda nemijlocit reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional. Raportul juridic constitutional, poate fi definit ca fiind relatia sociala reglementata de norma de drept constitutionala ce apare n procesul instaurarii mentinerii si exercitarii puterii de stat. n cadrul unui raport juridic constitutional unul din subiectele lui este ntotdeauna fie detinatorul puterii de stat fie statul fie o autoritate publica. Subiectele raportului de drept constitutional sunt urmatoarele: 1. Poporul - (exista divergente in privinta acestui subiect) daca constitutia spune ca poporul este unicul generator al puterii. 2.Statul - att direct ct si prin organele sale. 3.Autoritatile publice.

4.Partidele, si alte organizatii social politice. 5.Cetatenii, ei pot aparea ca persoane fizice n cazul cnd le sunt lezate drepturile fundamentale. 6. Strainii si apatrizii, n raporturile ce apar n legatura cu acordarea ceta?eniei RM. Constitutia este legea suprema a unui stat Adoptarea constitutiei ntr-un stat sau altul, devine un eveniment de importanta majora pentru societate respectiva. O constitutie marcheaza anumite victorii si mpliniri ntr-o societate, constitutia este acea lege care avnd forta juridica superioara celorlalte legi reglementeaza structurile economice si formele proprietatii organizate de stat statutul juridic al cetateanului consfinteste perspectiva politicii interne si externe a statului continutul normativ al constitutiei din 1994 este structurat din punct de vedere juridic n 151 de articole grupate n 7 titluri unele avnd capitole si sectiuni. Ceta?enia RM Populatia ca atribut al statului si gaseste reflectarea n stiinta dreptului constitutional sub aspectul ceta?eniei, astfel dreptul la ceta?enie este nscris n declaratia universala a drepturilor omului, astfel art. 15 al acestui document, declaratia universala a drepturilor omului consfinteste. 1. Orice persoana are dreptul la o ceta?enie2. Nimeni nu poate fi lipsit n mod ar bitrar de ceta?enie, si nici de dreptul de asi schimba cetatenia. Articolul 1 al legii cu privire la cetatenia RM, proclama urmatoarele: cetatenia RM determina relatiile politice si juridice permanente dintre o persoana fizica si statul RM care si gasesc expresia n drepturile si obligatiile lor reciproce, legea de asemenea stabileste caror persoane li se atribuie apartenenta la cetatenia RM. 1.Persoanele care pna la 28 iunie 1940 au locuit pe teritoriul Basarabiei, nordul Bucovinei, tinutul Herta si urmasii lor daca la data adoptarii legii (1991) domiciliat pe teritoriul RM. 2.Persoanele care sau nascut pe teritoriul RM, sau macar unul din parinti, bunei sau nascut pe acest teritoriu si daca nu sunt cetateni al altui stat. 3. Persoanele casatorite pna la 23 iunie 1990 (cnd a fost problema cu suveranitatea) cu cetatenii RM sau cu urmasii a acestor persoane si persoanele care sau rentors in tara la apelul presedintelui RM, sau al guvernului RM. 4.Alte persoane care pna la adoptarea declaratiei de suveranitate au avut loc de trai permanent, loc de munca sau o alta sursa legala de existenta. 5.Persoanele care au dobndit cetatenia RM n conformitate cu legea. Stiinta dreptului constitutional cunoaste doua sisteme de dobndire a cetateniei: 1.Principiul Jus sanguinis (dreptul sngelui). 2.Principiul Jus loci (dreptul locului). Conform articolului 9 al legii privind cetatenia RM , cetatenia poate fi dobndita prin urmatoarele. 1.Nastere. 2.nfiere - (conditii obligatorie ca nfiatul sa nu aiba 16 ani). 3.Repatrierea - persoane care au fost expulzate sau care au parasit teritoriul RM ncepnd cu 1990 precum si copii si nepotii acestora. 4.La cerere - se refera la cetatenii straini sau apatrizi care au mplinit vrsta de 16 ani (domiciliat permanent ultimii 10 ani sau este casatorit cu un cetatean al RM de cel putin 3 ani sa cunoasca obligatoriu limba de stat).

5. Reintegrarea n cetatenia RM se autorizeaza n mod individual de presedintele RM. Legea de asemenea prevede si temeiurile de pierdere a cetateniei RM: 1.Renuntarea la cetatenia RM. 2.Retragerea cetateniei RM, sanctiuni: - a dobndit cetatenia RM n mod fraudulos. - a savr?it o infractiune grava mpotriva statului. - s-a nrolat n fortele armate ale unui stat strain. - s-a angajat ntr-o functie publica a unui alt stat. - a savr?it crima mpotriva umanitatii sau acte de ginocid Retragerea cetateniei RM nu produce nici un efect, asupra cetateniei sotului sau copiilor acestor persoane. Cererea privind cetatenia RM se adreseaza presedintelui RM prin intermediul M.A.I al RM la domiciliul petitionarului se acorda cetatenie n baza unui decret al pre?edintelui care intra n vigoare la data publicarii in monitorul oficial, juramntul se depune la data primirii actelor ce confirma cetatenia RM. Drepturile, libertatile si ndatoririle fundamentale ale cetatenilor Constitutia enumera drepturile si libertatile omului care n ansamblul lor formeaza un tot unitar, desi ele si-au gasit reflectarea ntr-un singur capitol continutul lor ne permite sa distingem urmatoarele categorii. 1.O prima categorie o formeaza inviolabilitatile, adica acelea drepturi si libertati care din continutul lor asigura viata siguranta fizica si psihica posibilitatea de miscare libera (dreptul la viata, libertate individuala, dreptul la aparare, dreptul la ocrotirea vitii intime,dreptul la inviolabilitatea domiciliului). 2.Este formata din drepturi si libertati social economice si culturale: ex. dreptul la nvatatura, la ocrotirea sanatatii, dreptul la munca si altele. 3.Drepturile exclusiv politice: ex. dreptul la vot, dreptul de a fi votat, dreptul la administrare si altele. 4.Drepturile si libertatile social politice: ex. libertatea opiniei, libertatea constiintei, dreptul la informatie, secretul corespondentei. 5. Drepturile garantii sunt acelea care prin continutul lor joaca un rol de garantie contemporana constitutionala:ex. dreptul la peti?ionare. 2. Parlamentul RM Constitutia RM n titlul III numit Autoritatile publice, reglementeaza puterile publice, competenta lor si raportul dintre ele, El este structurat n deplina conformitate cu principiul separarii celor 3 puteri: legislativa, executiva, judecatoreasca. Principiul separarii puterilor n stat nu ne permite sa vorbim de un organ suprem al puterii de stat, un asemenea organ nu exista si nici nu poate sa existe, n aceasta ordine de idei poate fi vorba de organele supreme ale fiecarei din aceste puteri: Parlamentul, Presedintele RM si Guvernul, Curtea Suprema de Justitie.Parlamentul constituie o institutie p ublica a carui rol este de a reprezenta populatia unui stat si n aceasta calitate de a exercita prerogativele prevazute de Constitutie. Parlamentul RM are un dublu rol: 1.De a fi organul reprezentativ suprem al populatiei. 2.De a fi unica autoritate legislativa a statului. Parlamentele existente astazi n sistemele constitutionale ale lumii sunt formate dintr-o singura camera (unicamerale) fie din doua camere bicamerale. Parlamentul RM este compus din 101 deputati si este Parlament unicameral. Organizarea interna a Parlamentului include:

1. Biroul permanent este organul de lucru al Parlamentului, el se compune din deputati care reprezinta proportional fractiunile parlamentare, din el fac parte: presedintele Parlamentului si cei doi vicepresedinti, Biroul permanent solutioneaza de obicei probleme de ordin organizatoric. Presedintele Parlamentului se alege pe durata mandatului Parlamentului prin vot secret cu majoritatea voturilor deputatilor alesi. El poate fi revocat n orice moment prin vot secret de catre parlament cu cel putin doua treimi din voturile tuturor deputatilor. 2. Fractiuni parlamentare sunt alcatuite din cel putin 5 deputati n baza de liste ale partidelor organizatiilor social politice si blocurilor electorale. Fractiunile parlamentare se constituie n termen de pna la zece zile dupa constituirea legala a Parlamentului (deputatii independenti sau cei care nu ntrunesc cvorumul se pot asocia sau alipi la alte fractiuni parlamentare). 3. Comisii parlamentare sunt ca si biroul permanent, sunt organe interne ale IPrlamentului, crearea acestor comisii este determinata de faptul ca multe probleme necesita o studiere minutioasa. n Parlamentul RM activeaza n prezent zece comisii parlamentare constituite pe domenii specializate (ca ex. comisia judiciara, comisia pentru industrie economie si privatizare, comisia pentru buget si finante si altele). mputernicirile Parlamentului sunt stabilite de Constitutia RM si ca urmare Parlamentul poate solutiona orice problema n masura n care ea nu contravine constitutiei. Functia legislativa constitute mputernicirea primordiala a Parlamentului. Parlamentul RM este ales pe un mandat de 4 ani care poate fi prelungit prin lege organica doar n doua cazuri prevazute de constitutie . Parlamentul RM este conceput ca un organ de lucru permanent, forma principala de activitate a Parlamentului este sesiunea, sesiunile pot fi att ordinare sau extraordinare sau speciale, sedintele Parlamentului sunt publice, nsa Parlamentul poate hotarca unele sedinte sa fie nchise, aceasta nsa nu afecteaza la caracterul transparent al activitatii parlamentare. 3. Guvernul RM Guvernul este denumit diferit n constitutiile lumii, cabinet, guvern, consiliul de ministri. Guvernul are 2 componente: 1. Seful guvernului (acolo unde exista). 2. Ministrii. Sunt sisteme constituite n care nu exista un sef al guvernului, n care seful de stat ca sef al puterii executive acumuleaza si functia de sef de Guvern. n RM exista o destinatie ntre seful statului si seful de guvern. Sistemul executiv n RM are un caracter bicefal (dualist). Ca urmare att Presedintele RM ct si Guvernului i revine anumite atributii ale puterii executive stric determinate de Constitutie, astfel conform Constitutiei Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. n exercitarea atributiilor Guvernul se conduce de programul sau de activitate acceptat de Parlament. n conformitate cu Constitutia RM, Guvernul ei este compus din primministru, prim v ice prim-ministru, vice prim-ministru si ministrii. Procedura de constituire si investire a Guvernului ncepe prin desemnare de catre Presedintele RM a unui candidat pentru functia de prim-ministru, candidatul pentru functia de prim-ministru va cere n termen de 15 zile de la desemnare votul de ncredere al Parlamentului asupra programului de activitate si a ntregii liste a Guvernului. Parlamentul acorda ncredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor, ntruct Parlamentul se alege pe un mandat de 4 ani, rezulta ca si Guvernul se constituie pe acelasi termen,

Guvernul si exercita atributiile n ziua depunerii juramntului de catre membrii lui n fata Presedintelui RM. Ministerele si celelalte autoritati centrale ale administratiei publice constituie o categorie distincta de organe n cadrul sistemului autoritatilor administratiei publice ele sunt mputernicite sa organizeze executarea si sa execute la concret legile. Fiind organe de specialitate ele efectueaza cunoasterea anumitor ramuri pe ntreg teritoriul statului. Ministerele sunt organe de conducere unipersonale, n fruntea lor sta ministru care administreaza ramura respectiva si este responsabil pentru ndeplinirea sarcinilor puse n seama ministerului. Pe lnga Guvern se formeaza serviciile la propunerea prim-ministrului ele sunt conduse de directori generali numiti n functie de catre Guvern. Guvernul adopta hotarri si emite dispozitii ce au caracter obligatoriu (se semneaza de prim-ministru). Ele sepublica n Monito rul oficial cu exceptia dispozitiilor de uz intern si acelor care contin secret de stat. TEMA 3. Dispozitii generale cu privire la dreptul administrativ I. Notiuni introductive cu privire la dreptul administrativ. II. Raspunderea administrativa.I. Cuvntul administratie si are originea n limba lat ina: (ad-catre si minister-supus mai mic) astfel administratia nseamna serviciul celui supus sau activitatea subordonata executata la comanda. Dreptul administrativ este numit cel mai des dreptul de guvernare, obiectul de reglementare a dreptului administrativ l constituie relatiile sociale care se formeaza n sfera guvernarii si reprezinta unul din tipurile activitatii de stat. Izvoarele dreptului administrativ sunt urmatoarele: 1.Constitutia RM. 2. Legile adoptate de parlament care reglementeaza rela?iile sociale n domeniul administratiei de stat. 3.Decretele presedintelui RM. 4.Hotarrile si dispozitiile guvernului RM. 5. Deciziile si dispozitiile organelor administratiei publice locale. n dreptul administrativ se pot eviden?ia 2 categorii de raporturi: 1.Raporturile de subordonare care apar ntre o autoritate a administratiei publice si alt subiect de drept. 2.Raporturi de colaborare: aici subiectele sunt de principiu de egalitate chiar daca unu este autoritatea administratiei publice. Normele de drept administrativ Dupa caracterul dispozitiei normelor de drept administrativ sunt structurate in 3 categorii: 1. Onerative (obligatorii) ele ordona celor carora sunt adresate sa savr?easca anumite actiuni (normele dreptului administrativ care obliga cetatenii sa-si faca viza de resedinta la locul de trai). 2. Prohibitive (care interzic ceva) stabilesc o interdic?ie asupra unor actiuni (normele ce privesc traversarea strazii n locuri neprevazute pentru aceasta). 3. Permisive sunt normele care dau posibilitatea subiectelor carora sunt adresate sa savrseasca anumite actiuni care sunt prevazute de aceasta norma. Sanctiunea Sunt normele de drept administrativ care prevad urmarile juridice care survin n caz de nerespectare a normei. n stiinta dreptului administrativ sun identificate urmatoarele tipuri de sanctiuni administrative: 1. Sanctiuni administrative disciplinare (ca ex. destituirea din

functie). 2. Sanctiunea administrative conventionale (avertismentul sau amenda).3. Sanctiuni care prevad actiuni de executare silita (imobilizarea sau retinerea unei persoane de catre colaboratorii politiei). n cadrul statului administrarea publica este realizata prin intermediul mai multor organe ale administratiei publice diverse dupa structura mod de instituire si competenta. 1) Dupa activitatea administrativ teritoriala si n dependenta de dimensiunile de activitate, organele administrative publice se mpart n: a) Centrale (presedintele, guvernul, ministerele, serviciile). b)Locale (activitatea carora se realizeaza n cadrul unitatii administrativ teritoriale). 2) n dependenta de modul de instituire diferen?iem: a) Organe formate de organele reprezentative ale statului (guvernul ministerul). b) Organele formate de nsasi organele administrative de stat (directiile sectiile din cadrul ministerului). c) Organele executive acestea sunt organele constituite prin vot universal direct secret si liber exprimat (primariile). 3) n functie de caracterul competentei. a) Organele de competenta generala (presedintele si guvernul). b) Organele de competenta speciala (ministerele si serviciile de ramura). II. Raspunderea administrativa: Raspunderea administrativa este o forma a raspunderii juridice conform careia pentru savrsirii unei contraventii administrative se aplica sanctiuni de reprimare a contravenientului. Particularitatile specifice raspunderii administrative: 1. Survine numai pentru o contraventie administrativa comisa de o persoana fizica responsabila care a atins o anumita vrsta (16 ani). 2. Acest tip de raspundere este prevazut de normele dreptului administrativ si se contine n izvoarele ramerei de drept administrativ. 3. Exista o singura grupa de organe speciale mputernicite sa examineze cazurile cu privire la contraventiile administrative. 4. Pentru savrsirea contraventiilor administrative sunt prevazute sanctiuni administrative concrete. 5. Procedura de aplicare a sanctiunilor administrative este simpla si operativa. La raspunderea administrativa pot fi trase la raspundere persoanele care pna n momentul comiterii contraventiei auatins vrsta de 16 ani. Fat a de persoanele cu vrsta ntre 16-18 ani se aplica masurile prevazute de regulamentul comisiilor pentru minori. Contraventia administrativa se considera actiunea sau inactiunea ilegala culpabila (cu vina) si atenteaza la ordinea de stat sau privata la drepturile si libertatile cetatenilor la modul stabilit de administrare pentru care legislatia prevede raspunderea administrativa. Codul RM cu privire la contraventia administrative prevede aplicarea urmatoarelor sanctiuni: 1. Avertismentul (are caracter educativ). 2. Amenda (cea mai raspndita sanctiune contraven?ionala). 3. Ridicarea contra echivalent a obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectul nemijlocit al contraventiei administrative. 4. Privarea de dreptul special acordat cetateanului (dreptul de

a conduce mijloc de transport, dreptul la vnatoare). 5. Munca corectionala care n prezent nu se aplica. 6. Arestul administrativ este cea mai severa sanctiune si nu se aplica fata de femeile gravide, fata de femeile care au copii pna la 12 ani, colaboratorii de politie, militarii, persoanele care nu au atins vrsta de 18 ani si invalizii de prima si a doua grupa. Obiectele contraventiei administrative sunt determinate de codul RM cu privire la contraventiile administrative care grupeaza dupa obiectul de gen contraventiile administrative. 1. n domeniul protectiei muncii si ocrotirii sanatatii. 2. Contraventii ce atenteaza la proprietatea de stat si cea privata. 3. Contraventii din domeniul ocrotirii mediului nconjurator si monumentelor de istorie si cultura(bisericile, manastirile). 4. Contraventiile din domeniul industriei folosirii energiei electrice si termice. 5. Contraventiile din domeniul agriculturii. 6. Contraventiile din domeniul transportului si al telecomunicatiilor. 7. Contraventiile din domeniul gospodarii comunale. La aplicarea sanctiunilor administrative se tine cont de caracterul contraventiei comise de persoana ce a savr?it de gradul de vinovatie a lui de starea materiala de circumstan?ele care atenueaza sau agraveaza raspunderea. Sanctiunea administrativa poate fi aplicata nu mai trziu de 2 luni de la comiterea contraventiei. Conform legislatiei n vigoare cazurile cu privire la contraven?iilor administrative sunt examinate de: 1. Judecatori.2. Organe interne. 3. Organele serviciilor fostelor departamente, inspectoratelor de stat si alte organe sau persoane cu functii de raspundere mputernicite n acest scop. Tema 4. DREPTUL MUNCII 1. Notiunea dreptului muncii. 2. Contractul de munca. 3. Timpul de munca si timpul de odihna. 4. Disciplina muncii. 5. Protectia muncii. 1. Notiunea dreptului muncii Dreptul muncii constituie o ramura a sistemului de drept din Republica Moldova, care cuprinde regulile juridice ce reglementeaza relatiile sociale de munca, individuale si colective dintre patroni si salariati. Obiect al dreptului muncii sunt raporturile juridice de munca care iau nastere, de regula, n urma ncheierii unui contract individual de munca. Sfera de reglementare a dreptului muncii cuprinde de asemenea si alte raporturi juridice conexe, deoarece acestea sunt indisolubil legate de cele de munca. n cadrul lor pot fi numite: 1.Raporturile juridice de plasare n cmpul muncii. 2.Raporturile juridice de pregatire profesionala. 3. Raporturile juridice de supraveghere si control asupra respectarii legislatiei muncii. 4.Raporturile juridice de jurisdictie a muncii. Izvoarele dreptului muncii sunt totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile sociale de munca, adica cele care stabilesc drepturile si obligatiile partilor ntrun raport juridic de munca. n calitate de izvoare pot fi numite: Constitutia Republicii Moldova, Codul Muncii (C.M.),

alte legi, regulamente generale si locale. Subiecti ai dreptului muncii se considera: persoanele fizice (cetatenii) si persoanele juridice (agentii economici, sindicatele, colectivele de munca).2. Contractul de munca (art. 45 CM.) Contractul de munca este o ntelegere ntre salariat si patron prin care salariatul se obliga sa presteze o munca dupa o anumita specialitate, calificare sau la un anumit post. ncheierea contractelor individuale de munca se face prin negocierile partilor (art. 56 C.M.). Contractele de munca se ncheie: 1. Pe o durata de timp nelimitata (art. 54 C.M.). 2. Pe o durata de timp determinata (dar nu mai mare de 5 ani). 3. Pe timpul ndeplinirii unei lucrari determinate. Legea prevede urmatoarele temeiuri de ncetare a contractului de munca (art. 81 C.M.): 1. Acordul partilor. 2. Expirarea termenului. 3. Chemarea salariatului la serviciul militar. 4. Transferul salariatului cu vointa lui. 5. Refuzul salariatului de a fi transferat. 6. Intrarea n vigoare a sentintei judecatoresti (privatiune de libertate). 7. Alte temeiuri prevazute de lege. Reforma asigurarilor sociale si a pensiilor. Sistemul de asigurare din Republica Moldova a cunoscut n evolutia sa trei etape semnificative: 1. Etapa nti, cea de pna la adoptarea, n ianuarie 1991, a legii nationale privind pensiile. Sistemul sovietic de pensii era bazat pe conceptul asigurare fara contributii". Resursele financiare necesare erau obtinute exclusiv din platile efectuate de ntreprinderi n buget. n cazul unui asemenea sistem se pierde una din principalele caracteristici, si anume legatura dintre responsabilitatea personala (exprimata prin contributii) si dreptul de a obtine beneficii si pensii. 2. Etapa a doua, cea de pna la reforma sistemului de pensii, care a fost initiata de la 1 ianuarie 1999. n aceasta perioada marimea pensiei depindea de salariul mediu lunar, vechimea n munca, precum si de unele conditii secundare. Marimea de baza a pensiei constituia 55% din salariul mediu lunar, plus cte 1% pentru depasirea a 25 de ani de munca pentru barbati si 20 de ani de munca pentru femei. Participantii la razboi, donatorii si alte categorii de persoaneaveau dreptul la compensatii suplimentare la pensia de vrsta. 3. Etapa a treia a fost marcata de intrarea n vigoare a Legii privind sistemul public de asigurari sociale din 1999. Conform acestei legi, numarul de beneficiari urma sa fie redus, pentru a directiona eforturile asupra celor mai nevoiasi pensionari. Astfel, legea prevedea ca pna n 2008 vrsta de pensionare sa creasca treptat pna la 65 de ani pentru barbati si 60 de ani pentru femei, dar n anul 2003 la nivelul organismelor de guvernamnt s-a luat decizia de a stopa cresterea baremului de pensionare la nivel de 62 de ani pentru barbati si 57 de ani pentru femei. n 2004 s-au luat masurile de stopare a cresterii stagiului de cotizare care urma sa fie de 35 de ani. Prin modificarile operate la 2.04.2004 n legea nr. 156-XIV, vechimea n munca necesara obtinerii dreptului la o pensie integrala constituie 30 de ani, att pentru barbati ct si pentru femei.

3. Timpul de munca si timpul de odihna Timpul de munca se considera timpul consacrat muncii. Durata de munca nu poate depasi 40 de ore pe saptamna (art. 95 C.M.). Pentru salariatii de 16-18 ani - 35 ore pe saptamna. Ziua de lucru nu poate depasi 8 ore (art. 96 C.M.). Timpul de odihna se considera timpul n cursul caruia cetatenii n calitate de salariati sunt liberi: 1. Pauzele de masa (art. 107 C.M.). 2. Zilele de repaus (2 zile pentru cei cu 5 zile lucratoare, 1 zi pentru cei cu 6 zile lucratoare, art. 109 C.M.). 3. Concediile - cel putin 28 de zile lucratoare (art. 113 C.M.). Zilele de sarbatoare n Republica Moldova prevazute de Codul muncii (art.111): 1. 1 ianuarie - Anul Nou. 2. 7 si 8 ianuarie - Nasterea lui Iisus Hristos (Craciunul). 3. 8 martie - Ziua Internationala a Femeii. 4. Prima si a doua zi de Paste, conform calendarului bisericesc. 5. Ziua de Luni la o saptamna dupa Paste (Pastele Blajinilor). 6. 1 mai - Ziua internationala a solidaritatii oamenilor muncii. 7. 9 mai - Ziua Victoriei si a comemorarii eroilor cazuti pentru independenta Patriei.8. 27 august - Ziua Republicii. 9. 31 august - Sarbatoarea Limba noastra". 10. Ziua Hramului Bisericii - din localitatea respectiva stabilita de primaria municipiului orasului, satului, comunei date. 4. Disciplina muncii Disciplina muncii constituie totalitatea normelor de conduita aplicate n sfera muncii, reglementate n mod legislativ, care determina volumul si continutul obligatiilor salariatilor. Aceasta ordine este benevol acceptata de catre toate persoanele care se ncadreaza ntr-o activitate de munca colectiva, indiferent de durata relatiilor juridice de munca, stabilita de parti (art. 201 C.M.). Potrivit legislatiei n vigoare, disciplina muncii se asigura prin crearea conditiilor organizatorice si economice necesare pentru munca normala si de nalta productivitate, pentru atitudinea constiincioasa fata de munca. Pentru ndeplinirea ndatoririlor de munca, ridicarea productivitatii muncii, mbunatatirea calitatii productiei, munca ndelungata si ireprosabila sunt prevazute urmatoarele ncurajari (art. 203 C.M.): 1. Multumiri. 2. Acordarea de premii. 3. Distingerea cu cadouri de pret. 4. Diplome de onoare. Iar pentru ncalcarea disciplinei de munca administratia aplica urmatoarele sanctiuni disciplinare (art. 206 C.M.): 1. Avertismentul. 2. Mustrarea. 3. Mustrarea aspra. 4. Concedierea. 5. Protectia muncii Protectia muncii constituie un sistem de masuri si mijloace social-economice, organizatorice, tehnice, curative, profilactice, care actioneaza n baza legislatiei si care asigura securitatea angajatului, pastrarea sanatatii si mentinerea

capacitatii lui de munca n procesul muncii. De dreptul la protectia muncii beneficiaza toate persoanele ncadrate n munca, indiferent de faptul daca sunt cetateni ai Moldovei, cetateni straini sau apatrizi.Baza normativa a protectiei muncii o con stituie Codul Muncii, Legea cu privire la protectia muncii, din 2 iulie 1992. Protectia muncii salariatilor se asigura prin crearea conditiilor materiale favorabile pentru munca, prin reglementarea stricta a drepturilor si obligatiilor partilor si prin respectarea neabatuta de catre acestea a regulilor stabilite. In conformitate cu legislatia muncii, angajatii sunt obligati: 1. Sa respecte instructiunile de protectie a muncii, regulile de executare a lucrarilor si de comportare n cladirile de productie si pe santierele de constructie, regulile de comportare cu masinile si mecanismele. 2. Sa foloseasca mijloacele de productie individuala. 3. Sa treaca examenul medical nainte de angajare la lucru si examenul medical periodic. Pentru ncalcarea legislatiei de protectie a muncii persoanele oficiale poarta raspundere disciplinara, materiala, administrativa sau penala (art 226 C.M.). Tema 5. DREPTUL FAMILIEI 1. Notiunea dreptului familiei. 2. ncheierea casatoriei. 3. Raporturile juridice ntre soti, parinti si copii. 4. ncetarea casatoriei. 5. Tutela si curatela. 1. Notiunea dreptului familiei Dreptul familiei este o ramura de drept a sistemului de drept din Republica Moldova, care reprezinta totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile familiale, adica relatiile personale si patrimoniale dintre oameni, ce izvorasc din casatorie, rudenie, nfiere, n scopul ocrotirii si ntaririi familiei (art. 3 C.F.). Obiectul de reglementare al normelor dreptului familiei l formeaza raporturile de familie. Unele dintre aceste raporturide familie poarta caracter personal si sunt lipsite de continut economic (de exemplu: relatiile dintre soti (raporturile de casatorie) ce apar ca rezultat al realizarii de catre ei a libertatii n viata familiala, relatiile dintre parinti si copii n procesul de educatie etc). Altele poarta caracter patrimonial cu caracter material (de exemplu: dintre soti, n legatura cu administrarea bunurilor materiale, dobndite de soti n timpul casatoriei, raporturile de datorie ale sotilor de a se ntretine reciproc). Principiile fundamentale ale dreptului familiei (art. 2 C.F.): 1. Principiul monogamiei. 2. Principiul ocrotirii casatoriei si familiei (art. 48 alin. 1 al Constitutiei; art. 7 alin. 1 din Codul familiei). 3. Principiul consimtamntului liber si benevol de ncheiere a casatoriei (art. 48 alin. 2 al Constitutiei; art. 1 din Codul familiei). 4. Principiul libertatii divortului sub controlul statului. 5. Principiul egalitatii femeii si barbatului n raporturile personale si patrimoniale izvorte din casatorie si rudenie (art. 48 alin. 2 al Constitutiei; art. 1, art. 3, art. 16 din Codul familiei).

6. Principiul asigurarii educatiei sanatoase a copiilor. 7. Principiul grijii morale si sustinerii materiale a membrilor familiei, i care au nevoie de ajutor. I8. Principiul grijii de stat fata de mama si copil, ocrotirii intereselor j ]or prin toate mijloacele (art. 50 alin. 1, 2 ale Constitutiei). 8. Principiul nlaturarii bisericii de procesul de reglementare a relatiilor ; de casatorie si familie (art. 31 alin. 4 al Constitutiei). Izvoarele dreptului familiei: 1. Constitutia Republicii Moldova (29 iulie 1994). 2. Codul familiei. 3. Legea nr. 47,48/210 din 26.04.2001 (M.O. al Republicii Moldova). 4. Alte legi cu privire la familie. 2. ncheierea casatoriei Din punctul de vedere al normelor juridice, semnele caracteristice ale casatorie, care o fac legitima sunt: 1. Casatoria este o alianta dintre o femeie si un barbat, ncheiata cu scopul de a crea o familie.2. Casatoria este o alianta ntemeiata pe consimtamntul liber. 3. Casatoria este o alianta libera, bazata pe egalitate. 4. Casatoria este o alianta pe viata. 5. Casatoria este o alianta, care consta n respectarea anumitor legi stabilite de stat. Pentru a putea ncheia o casatorie, trebuie sa fie ndeplinite anumite conditii si sa lipseasca impedimentele. Dintre acestea fac parte: 1. Acordul reciproc al viitorilor soti. 2. Atingerea vrstei de casatorie: barbati - 18 ani, femei - 16 ani. 3. n momentul respectiv nici unul dintre doritorii de a se casatori sa nu fie casatorit cu o alta persoana. 4. Sa nu existe relatii de rudenie ntre persoanele care se casatoresc. 5. Persoanele ce se casatoresc sa nu fie bolnave - alienatie mintala sau debilitate mintala. Dreptul casatoriei si familiei al Republicii Moldova recunoaste casatoriile nregistrate n organele de stat. Cununia n biserica nu este interzisa, dar obligativitatea ei nu este prevazuta de lege (art. 15 C.F.). 3. Raporturile juridice ntre soti, parinti si copii Ca rezultat al casatoriei, ntre soti si sotie apar relatii juridice. Aceste relatii pot avea att un caracter personal, ct si un caracter patrimonial Raporturile juridice familiale personale (nepatrimoniale) sunt bazate pe principiu! egalitatii depline n drepturi. Drepturile personale (nepatrimoniale) ale sotilor sunt constituite din: 1. Dreptul sotilor, la dorinta acestora, de a-si alege numele la ncheierea casatoriei si la desfacerea ei (art. 17 C.F.). 2. Dreptul de a rezolva n comun probleme ale vietii de familie. 3. Dreptul sotilor de a-si alege liber ndeletnicirea, profesia si domiciliul (art. 16 C.F.). 4. Dreptul sotilor de a locui mpreuna. 5. Drepturile si ndatoririle conjugale (art. 18 C.F.). Drepturile patrimoniale dintre soti: Patrimoniale sunt recunoscute acele relatii juridice ce exista ntre soti si tin de proprietatea comuna ori de

ndatoririle sotilor de a se ntretine reciproc.Bunurile materiale ce se afla n poses ia sotilor se mpart n proprietate comuna devalmasa a sotilor si proprietatea personala a fiecaruia dintre soti. Personala este recunoscuta proprietatea care apartine unuia dintre soti si care, la rndul sau, dispune de aceasta proprietate independent de celalalt sot. Proprietatea personala se constituie din (art. 22 C.F.): 1. Bunurile ce apartineau fiecarui sot nainte de ncheierea casatoriei. 2. Bunurile dobndite de ei n timpul casatoriei prin donatie sau mostenire. 3. Lucrurile de folosinta individuala (ncaltamintea, mbracamintea s.a.) cu exceptia bijuteriilor si a altor obiecte de lux. Proprietatea comuna devalmasa a sotilor este alcatuita n primul rnd din bunurile dobndite de soti n timpul casatoriei si acumularile banesti provenite din salariu, onorarii, pensii s.a. (art. 20 C.F.). n proprietatea comuna, conform legii, se afla bijuteriile si alte obiecte de lux, chiar daca se gasesc n folosinta individuala, nsa sunt dobndite n timpul casatoriei din mijloacele comune ale sotilor (masini, tablouri, aur, argint, alte metale si pietre pretioase etc). Relatiile juridice ntre parinti si copii au ca temei provenienta copiilor de la acesti parinti, atestata n modul stabilit de lege (art. 46 C.F.). Relatiile juridice ntre parinti si copii sunt de doua feluri si cuprind urmatoarele drepturi si obligatii: a) personale; b) patrimoniale. Drepturile si obligatiile personale sunt lipsite de continut economic si servesc la ocrotirea intereselor personale nepatrimoniale ale parintilor si copiilor, tin de scopul educatiei sanatoase si armonioase a copiilor. Astfel, drepturile si obligatiile personale ale parintilor se constituie din: 1. Dreptul si obligatiile parintilor de a determina statutul juridic personal al copiilor, adica dreptul de a da copilului numele, prenumele. 2. Dreptul si obligatia de a reprezenta interesele copilului.3. Dreptul si obligatia de a determina domiciliul copiilor si de a cere ntoarcerea copiilor de la persoanele care i retin nelegitim. 4. Dreptul si obligatia de a educa copiii (art. 58-64 C.F.). Raporturile patrimoniale dintre copii si parinti au un continut economic (material) si servesc la asigurarea materiala a copiilor, de ntretinere a parintilor incapabili de munca, ai altor membri ai familiei care au nevoie de ajutor. Aceste raporturi constau din 2 grupe: 1. Drepturi si obligatii privind patrimoniul ce se afla la dispozitia familiei (locuinta, mobilierul, obiectele de uz casnic, obiectele de confort, acumularile banesti si alte obiecte de pret). 2. Raporturile patrimoniale - cele ce tin de ntretinerea cu pensie de ntretinere. In primul caz copiii au dreptul numai la folosinta si nu la dispozitie.

Cu alte cuvinte, dreptul familiei nu cunoaste principiul proprietatii comune a parintilor si a copiilor. Dreptul familiei obliga parintii sa-si ntretina copiii minori (pna la 18 ani) si copiii majori inapti de munca (care au nevoie de ajutor pe viata). Pensia alimentara pentru ntretinerea copiilor minori: - Pentru un singur copil - 1/4 din cstig; - Pentru doi copii - 1/3 din cstig; - Pentru trei si mai multi - 0,5 din cstig (art. 75 alin. 1 C.F.). Si copiii majori sunt obligati sa ntretina parintii sau sa plateasca pensie alimentara fixata lunar. Marimea ei este stabilita de judecata pentru fiecare copil major, chiar daca n judecata a fost dat numai un copil din familie art. 80 C.F.). 4. ncetarea casatoriei Dreptul familiei n Republica Moldova face diferenta ntre ncetarea casatoriei si desfacerea casatoriei. ncetarea casatoriei, conform art. 33 al Codului familiei are loc prin: A. Decesul unuia dintre soti. B. Declararea pe cale judecatoreasca a mortii unuia din soti. Desfacerea casatoriei are loc prin divort (art. 36 C.F.).Divortul este un act ju ridic ce serveste drept temei pentru ncetarea relatiilor juridice dintre soti, aparute n urma casatoriei. Divortul este supus controlului din partea statului. Legea prevede doua modalitati de desfacere a casatoriei: 1. La oficiul starii civile: A. Prin consimtamntul ambilor soti, care nu au copii si nu exista litigii ntre ei privind mpartirea bunurilor poate fi desfacuta B. La cererea unuia dintre soti, daca celalalt sot a fost declarat de lege ca este incapabil. C. La cererea unuia dintre soti, daca celalalt este declarat pierdut fara veste. D. Daca unul dintre soti este condamnat pentru savrsirea unei infractiuni cu privatiune de libertate pe un termen de cel putin 3 ani 2. Pe cale de judecata (art. 37 C.F.): A. Cnd sotii au copii minori. B. Unul dintre soti nu e de acord cu desfacerea casatoriei. C. Sotii n-au ajuns la ntelegere cu privire la mpartirea bunurilor sau la plata de ntretinere a unui sot incapabil de munca. Casatoria poate fi declarata nula prin hotarrea judecatoreasca n cazurile (art. 41 C.F.): 1. ncheierii casatoriei fara consimtamntul reciproc. 2. Cnd unul dintre soti sau ambii sunt deja casatoriti. 3. Cnd unul sau ambii n-au vrsta prevazuta de lege. 4. Cnd unul sau ambii sunt declarati incapabili din cauza debilitatii mintale. 5. Cnd casatoria este ncheiata ntre rude. 6. Cnd casatoria este ncheiata ntre nfietor si nfiat. 7. Cnd casatoria a fost fictiva. 5. Tutela si curatela. Adoptia (art. 142 C.F.) Tutela si curatela sunt instrumente juridice prin intermediul carora se atinge scopul de educare a copiilor care au ramas

fara ngrijire parinteasca. Tutela si curatela se instituie asupra copiilor care nu au mplinit 15 ani si care sunt lipsiti de ocrotirea parinteasca. Totodata, tutela se instituie si asupra persoanelor declarate de instanta de judecata incapabile, dincauza alienatiei sau a debilitatii mintal e. Curatela se instituie si asupra minorilor (15-18 ani), lipsiti de ocrotirea parinteasca si cu o capacitate de exercitiu restrnsa, dar si asupra persoanelor majore, daca ele sunt bolnave si incapabile. Nu pot fi numite tutori sau curatori (art. 143 C.F.): 1.Persoanele care n-au mplinit vrsta de 18 ani. 2. Persoanele care au fost declarate de instanta judiciara incapabile sau cu capacitate redusa. 3.Persoanele decazute din drepturile parintesti. 4. Persoanele nlaturate de la ndeplinirea functiilor de tutore sau curator. Tutorii si curatorii copiilor minori au dreptul si sunt obligati sa-i educe, sa aiba grija de dezvoltarea lor fizica si de instruirea lor, sa-i pregateasca pentru munca social-utila. Organele de tutela si curatela l elibereaza pe tutore si pe curator de la ndeplinirea functiilor lor, daca: 1.Copiii sunt napoiati spre educare parintilor. 2.Sunt nfiati. 3. Persoanele puse sub tutela sau curatela sunt internate n institutii de stat sau obstesti. Adoptia este un act juridic recunoscut, n al carui temei ntre cel ce adopta (si rudele lui) si cel adoptat (si urmasii lui) se stabilesc aceleasi drepturi si obligatii ca si ntre rudele de snge (art. 116 C.F.). Adoptia se ncuviinteaza de autoritatea judiciara, atunci cnd: - adoptia se face la cererea persoanei care adopta; - cerere de adoptie de la cel adoptat. La cerere se anexeaza actele prevazute de lege. Secretul adoptiei este ocrotit de lege. Persoanele care au divulgat secretul adoptiei, contrar vointei celui care a adoptat, pot fi trase la raspundere n modul stabilit de lege.Tema 6. DREPTUL CIVIL 1.Notiunea si raportul dreptului civil. 2.Actele juridice (tranzactiile). 3.Dreptul de proprietate. 4.Obligatiile civile. 5.Raspunderea civila. 1. Notiunea si raportul dreptului civil Dreptul civil este o ramura a dreptului care reglementeaza unele raporturi patrimoniale, n care partile sunt pe pozitie de egalitate juridica si unele raporturi personale nepatrimoniale, legate de individualitatea persoanei, precum si conditia juridica a persoanelor juridice si a altor subiecte colective de drept civil n calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile. Izvoarele dreptului civil sunt: - Constitutia. - Codul civil. - Legile ordinare adoptate de Parlament. - Decretele Presedintelui Republicii Moldova. - Hotarrile Guvernului. Raportul juridic civil este o relatie sociala patrimoniala ori nepatrimoniala reglementata de norma de drept civil. Aceste raporturi iau nastere numai atunci cnd sunt ntrunite cumulativ urmatoarele trei premise:

A. Existenta normei de drept civil care, reglementnd raportul social l transforma n raport juridic civil. B. Existenta unor participanti la aceste raporturi, respectiv a unor subiecte de drept, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice. C. Existenta unui fapt juridic care declanseaza nasterea, modifica ori desfiinteaza raportul de drept respectiv.Odata nascut, structural, orice raport juridic civil este compus din urmatoarele elemente: 1. Subiectele raportului juridic civil (persoana fizica ori persoana juridica). 2. Continutul raportului juridic civil. 3. Obiectul raportului juridic civil. Subiecte, adica parti ale raportului juridic civil, pot fi numai oamenii considerati ca indivizi sau care formeaza colectivitati constituite conform prevederilor legii. Capacitatea juridica civila, la rndul sau, este compusa din capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. Capacitatea de folosinta (art. 18 CC.) trebuie sa fie nteleasa ca aptitudinea unei persoane de a fi titulara de drepturi si obligatiuni sau prin alte cuvinte, capacitatea de folosinta este posibilitatea subiectului (a persoanei fizice sau juridice) de a avea drepturi si obligatiuni. Ea este conditionata de simpla existenta a persoanei. Capacitatea de exercitiu (art. 19 CC.) este aptitudinea persoanei ca, prin actiunile sale, sa-si dobndeasca drepturi si sa-si asume obligatiuni. Capacitatea de exercitiu este conditionata nu numai de existenta persoanei, ci si de posibilitatea acesteia de a aprecia n mod constient nsemnatatea si consecintele actelor sale. Capacitatea de exercitiu deplina apare la mplinirea vrstei de 18 ani. 1) Persoana fizica, ca subiect al raportului juridic civil, este omul privit n individualitatea sa, caruia legea i recunoaste calitatea de subiect de drepturi si obligatiuni n raporturile juridice civile (art. 17 CC). 2) Persoana juridica este un colectiv, o grupare de oameni cu o organizare de sine statatoare cu un patrimoniu distinct si un scop bine determinat (art. 55 CC), care are anumite obligatiuni, putnd astfel sa apara n justitie ca reclamant sau reclamat. Prin continutul raportului juridic civil se nteleg drepturile subiectului activ si obligatiile corelative ale subiectului pasiv, participanti la acel raport. Cu alte cuvinte, continutul raportului juridic civil l formeaza drepturile si obligatiile partilor, participante la raportul civil. Obiectul raportului juridic civil l formeaza acele actiuni sau abtineri de la savrsirea anumitor actiuni asupra carora sunt ndreptate drepturile subiective si obligatiile participantilor la raportul juridic civil concret. Drept obiect nacelasi timp apa r si bunurile (obiecte materiale) asupra carora sunt ndreptate actiunile subiectilor de drept. 2. Actele juridice (tranzactiile) (art. 195 CC.) Se numeste tranzactie acea actiune licita, savrsita de catre subiectele raportului juridic civil cu scopul de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic civil. Dupa numarul manifestarilor de vointa nscrise n ele, deosebim tranzactii unilaterale, bilaterale si multilaterale: 1. Tranzactiile unilaterale reprezinta manifestari de vointa ale unei

singure persoane, care ncheie o tranzactie (art. 196 CC). De exemplu: (testamentul, acceptarea sau renuntarea la o succesiune etc). 2. Tranzactiile bilaterale exprima manifestari de vointa ale doua persoane, ntre care se ncheie tranzactia. De exemplu: Contractele civile, indiferent de cum s-ar clasifica ele (contracte de vnzare-cumparare, mprumut, depozit, schimb etc). 3. Tranzactia multilaterala este aceea n care este exprimata vointa a trei sau a mai multor parti. De exemplu: contractul de activitate n comun. Mai distingem acte juridice cu titlul oneros si cu titlul gratuit (art. 197 CC): 1. Cu titlul oneros sunt acele acte juridice, n care fiecare parte procura celeilalte un folos patrimonial de asa natura, nct prestatia unei-dintre parti sa corespunda contractului de vnzare-cumparare. 2. n actele juridice cu titlul gratuit numai una dintre parti procura celeilalte un folos patrimonial, fara ca aceasta sa fie obligata a acorda un echivalent (de exemplu: donatia, testamentul). 3. Dreptul de proprietate Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv, ce da expresia apropierii unui lucru, drept care permite individului sau colectivitatilor sa posede, sa foloseasca si sa dispuna deacel lucru, n puter e proprie si n interesul sau propriu n cadrul si cu respectarea legislatiei existente Atributele (elementele) dreptului de proprietate sunt (art. 315 alin. 1 CC.)- posesia; - folosinta; - dispozitia. Prin posesiune se ntelege o stare de fapt care implica din partea titularului dreptului de proprietate exercitarea unei stapniri efective asupra bunului, din punct de vedere fizic si economic, sau, cu alte cuvinte, posedarea bunurilor, stapnirea efectiva a lor. Folosinta cuprinde dreptul de a utiliza economic bunul nsusi, precum si culegerea fructelor lui. Dispozitia indica posibilitatea de a determina soarta bunului, fie prin consumarea ori distrugerea lui, fie prin vnzare, schimb sau donatie. Sunt cunoscute doua tipuri de proprietate: 1. Proprietatea privata (Legea cu privire la proprietate nr. 489 XII din 22.01.1991 a instituit pentru prima data pe teritoriul Republicii Moldova proprietatea privata). 2. Proprietatea publica. 4. Obligatiile civile (art.512 CC.) Obligatia civila este un raport social care, reglementat fiind de normele juridice civile, se stabileste ntre doua sau mai multe persoane, n virtutea caruia, creditorul are dreptul sa pretinda debitorului sa savrseasca o actiune ori sa se abtina de la savrsirea unei actiuni, cernd de la debitor ca acesta sa pretinda, sa faca sau sa nu faca ceva ntru realizarea dreptului sau subiectiv. Cu alte cuvinte, am putea spune ca obligatia este un raport juridic n temeiul caruia o persoana numita debitor este datoare sa ndeplineasca n favoarea altei persoane numita creditor un anumit act juridic civil (de exemplu: sa transmita un bun,

sa execute o lucrare, sa plateasca o suma de bani), iar creditorul are dreptul sa ceara debitorului ndeplinirea obligatiilor corespunzatoare. Ca si celelalte raporturi juridice, raportul obligational are urmatoarele trei elemente structurale:1. Subiectele, care sunt persoane fizice s au juridice, ntre care se stabileste un raport obligational (creditor-debitor). 2. Continutul, adica drepturile si obligatiile corespunzatoare pe care le au unul fata de celalalt subiectii de drept. 3. Obiectul consta din actiunea si inactiunea cu privire la care s-a nascut dreptul creditorului si obligatia debitorului. Se cunosc urmatoarele mijloace de garantie a executarii obligatiilor (art. 634 CC): 1. Clauza penala. 2. Gajul. Amanetul. Ipoteca. 3. Fidejusiunea. 4. Arvuna. Clauza penala (amenda, penalitati de ntrziere) (art. 624 CC) constituie o suma de bani, determinata de lege sau de contract, pe care debitorul este obligat sa o plateasca creditorului pentru nendeplinirea sau ndeplinirea necorespunzatoare a obligatiei sale. Gajul (amanetul) (art. 154 CC) este o garantie reala ce consta n afectarea speciala a unui bun al debitorului pentru asigurarea executarii prestatiei din raportul obligational. n afara de gaj exista garantia reala si ipoteca. Ipoteca (art. 155 CC.) este contractul accesoriu, prin care debitorul sau o alta persoana poate vinde bunul imobil primit n garantie de la debitor, n cazul n care acesta nu-si plateste n termen datoria. Fidejusiunea (art. 1146 CC.) este o garantie personala, respectiv contractul accesoriu stipulat pe lnga obligatia principala, prin care o terta persoana (fidejusor) se obliga fata de creditor sa ndeplineasca prestatia, daca debitorul n-a executat-o n termenul prevazut. Arvuna (art. 631 CC). Obligatiile dintre cetateni pot fi garantate printr-o arvuna. Arvuna este o suma de bani, platita n contul platilor datorate potrivit contractului de unul din contractanti celuilalt, pentru a confirma ncheierea contractului si a-i garanta executarea. 5. Raspunderea civila Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta dintr-un raport de obligatii, n temeiul caruia o persoana este datoare sa repare prejudiciul cauzat alteipersoane prin fapta sa o ri n cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare. n dreptul civil exista doua forme de raspundere: 1. Delictuala (art. 1398); 2. Contractuala (art. 1399). 1. Raspunderea civila delictuala este obligatia unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altei persoane printro fapta ilicita, or i, dupa caz, prejudiciul pentru care este chemata prin lege sa raspunda. 2. Raspunderea civila contractuala este ndatorirea debitorului de a-si onora o obligatie aparuta dintr-un contract de a repara prejudiciul cauzat creditorului, care reiese din neexecutarea prestatiei datorate. Pentru a realiza prezenta raspunderii contractuale,

trebuie sa fie ntrunite urmatoarele patru conditii: 1. Fapta ilicita. Prin fapta ilicita se ntelege actiunea sau inactiunea care are ca rezultat ncalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane. 2. Prejudiciul. Prin prejudiciu se nteleg rezultatele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale ncalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane. 3. Raportul de cauzalitate. Pentru antrenarea raspunderii civile este necesar ca ntre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. Cu alte cuvinte, prejudiciul cauzat altuia trebuie sa fie o consecinta a faptei ilicite. 4. Culpa (vinovatia). Prin culpa (vinovatie) ntelegem atitudinea psihica a persoanei fata de fapta savrsita si consecintele ei. Conditia de baza n acest caz este existenta unui contract ncheiat, valabil, pentru ca astfel va surveni raspunderea civila delictuala. Tema 7. DREPTUL PROCESUAL CIVIL 1. Notiunea si izvoarele dreptului procesual civil. 2. Principiile dreptului procesual civil. 3. Competenta generala a instantelor judecatoresti si competenta jurisdictionala.4. Subiectele procesului civil. 5. Actiunea civila. 1. Notiunea si izvoarele dreptului procesual civil Locul central n multitudinea de organe ale ocrotirii drepturilor lezate sau contestate revine organelor judiciare. Judecatoria este considerata un organ constitutional si activeaza n baza normelor speciale de procedura. Procedura de justitie se mparte n: 1. Procedura de justitie penala. 2. Procedura de justitie civila. 1.- Procedura de justitie penala se aplica la examinarea dosarelor penale si prevede aplicarea pedepsei penale fata de persoanele vinovate de savrsirea unei infractiuni. Procedura de justitie civila stabileste modul de solutionare a pricinilor n legatura cu litigiile care izvorasc din raporturile juridice civile, de familie, de munca, funciare, etc. Aceste litigii, examinate si solutionate de instantele judiciare, alcatuiesc asanumitele dosare civile, familiale, de munca s.a. si constituie aproximativ 80% din totalitatea de principii judiciare. Regulile de examinare si solutionare a cauzelor (dosarelor) civile, de familie, de munca etc. formeaza procedura civila. Pentru procedura civila sunt caracteristici termeni juridici specifici, a caror nsusire este necesara pentru orice cetatean. De exemplu, n procesul de examinare a cauzelor civile n fata instantei judiciare se prezinta persoane cu diferite interese si scopuri diferite. Partea care se adreseaza n instanta judiciara pentru a-si apara drepturile sau interesele ocrotite de lege este numita reclamant. Adversarul ei, partea opusa, care este nvinuit n lezarea drepturilor reclamantului, este numit prt. Daca la examinarea si solutionarea cauzelor civile de partea reclamantului sau prtului par ticipa mai multe persoane cu aceleasi interese sau obligatiuni, ele se numesc corelanti si coprti. Ct priveste obiectul de litigiu, la el poate pretinde si o a treia persoana. Legea i permite si ei sa ia parte la proces si sa ocupe pozitia procesuala de terta persoana cu pretentii proprii privind obiectul de litigiu. La procesul de examinare si solutionare a principiilor civile pot participa de asemenea reprezentantii partilor si ai tertelor

persoane, procurorul, organele administratiei publice, martorii, traducatorii si alti participanti la proces.Astfel, putem conchide ca Procedura civila este ordinea de activitate a instantelor judiciare n scopul examinarii si solutionarii pricinilor civile si executarii hotarrilor judiciare, n scopul controlului din partea instantelor judiciare ierarhic superioare a legalitatii si temeiului hotarrilor judiciare de prima instanta. Dreptul procesual civil este un sistem de norme juridice, a caror totalitate formeaza o ramura de drept de sine statatoare ce reglementeaza ordinea de efectuare a justitiei n pricinile civile. Sarcinile dreptului procesual civil sunt examinarea si solutionarea calitativa, echitabila si rapida a pricinilor civile pentru apararea drepturilor social-economice, politice si personale ale cetatenilor, precum si a drepturilor ntreprinderilor, institutiilor, organizatilor, a ordinii statale si constitutionale a Republicii Moldova. Primul loc printre izvoarele dreptului procesual civil l ocupa legea, iar - n ierarhia legilor - Constitutia Republicii Moldova. Constitutia este legea fundamentala si asigura temeiurile de organizare si activitate a organelor judecatoresti. n titlul III Capitolul IX din Constitutie sunt stabilite principiile fundamentale pe a caror baza se desfasoara activitatea procesuala a instantelor judecatoresti, principii ce configureaza continutul principalelor institutii ale dreptului procesual civil. Ca izvor de drept procesual civil pot servi si legile ordinare. Legile ordinare sunt cele care contin dispozitii cu caracter procesual, reprezentnd un important izvor de drept procesual civil. Norme de procedura civila ntlnim si n legile de drept material: - n Codul civil; - n Codul familiei; - n Codul muncii. Ca izvor de drept procesual civil servesc tratatele si conventiile internationale, ratificate dupa caz, de Parlamentul Republicii Moldova. Izvoare ale dreptului procesual civil sunt si: - Hotarrile Guvernului Republicii Moldova; - Hotarrile organelor administratiei publice locale. 2. Principiile dreptului procesual civilPrincipiul de drept este o idee, este o regula esentiala care determina structura interna a procesului civil pe temeiul caruia se stabilesc raporturile procesuale dintre partile n litigiu, precum si cele dintre acestea si instanta de judecata. Esenta principiilor dreptului procesual civil consta n faptul ca ele reprezinta niste idealuri, spre care trebuie sa tinda justitia civila. Principiile dreptului procesual civil se manifesta prin ideile juridice de baza care determina formele si metodele de reglementare juridica a raporturilor privind examinarea si solutionarea litigiilor civile. n dependenta de aceste normative, n care sunt formulate principiile procesuale civile, se determina si sistema !or. Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil sunt: 1. nfaptuirea justitiei numai n instanta de judecata

(art. 19 C.P.C.). In pricinile civile justitia se nfaptuieste conform reglementarilor legislatiei procedurale civile numai de catre instantele judecatoresti. 2. Independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii (art. 20 C.P.C.). La nfaptuirea justitiei n pricini civile judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Orice imixtiune n activitatea de judecata este inadmisibila si n acest caz se atrage raspunderea prevazuta de lege. 3. Judecarea impersonala si colegiala a pricinilor (art. 21 C.P.C.). Pricinile civile se judeca n prima instanta de catre un singur judecator sau n mod colegial, iar n instantele de apel si de recurs, pricinile civile se judeca de un complet de judecatori. 4. Egalitatea n fata legii si a justitiei (art. 22 C.P.C.). Justitia n pricinile civile se nfaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor, independent de cetatenie, rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere, origine sociala etc. 5. Caracterul public a! dezbaterilor judiciare (art. 23 C.P.C.). In toate instantele sedintele de judecata sunt publice. Pot avea loc sisedinte nchise, dar n scopul protejarii informatiei ce constituie un secret de stat, o taina comerciala etc. 6. Limba de procedura si dreptul la interpret (art. 24 C.P.C.). Judecarea pricinilor civile n instantele judecatoresti se desfasoara n limba de stat. Persoanele interesate care nu poseda limba de stat sunt n drept sa ia cunostinta cu actele, cu lucrarile dosarului si sa vorbeasca n judecata prin interpret. 7. Principiul nemijlocirii si oralitatii n dezbaterile judiciare (art. 25 C.P.C.). Instanta trebuie sa cerceteze direct si nemijlocit probele, sa asculte explicatiile partilor si evenimentelor, depozitiile martorilor, concluziile expertului, consultatiile si explicatiile specialistului, sa ia cunostinta de nscrisuri, sa cerceteze probele materiale, sa audieze nregistrarile audio si sa vizioneze nregistrarile video, sa emita hotarrea numai n temeiul circumstantelor cercetate si verificate n sedinta de judecata. 8 Contradictorialitatea si egalitatea partilor n drepturile procedurale (art. 26 C.P.C.). Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel nct partile si ceilalti participanti la proces sa aiba posibilitatea de a-si formula argumenta si dovedi pozitia n proces, de a alege modalitatile si mijloacele sustinerii ei de sine statator si independent de instanta, de alte organe si persoane, de a-si expune opinia asupra oricarei probleme de fapt si de drept care are legatura cu pricina data judecatii si de a-si expune punctul de vedere asupra initiativelor instantei. 9. Disponibilitatea n drepturi a participantilor la proces (art. 27 C.P.C).

Disponibilitatea n drepturi se afirma n posibilitatea participantilor la proces, n primul rnd a partilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecatii, precum si de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea si mijloacele procedurale de aparare. 3. Competenta generala a instantelor judecatoresti si competenta jurisdictionalaSolutionarea majoritatii litigiilor cu caracter civil revine instantelor judecatoresti. nsa interesele statale si obstesti, unele drepturi subiective si interese ale cetatenilor si organizatiilor reclama ca anumite conflicte de interese din circuitul civil sa fie rezolvate si de alte organe ale statului sau de alte organe obstesti, carora prin norme speciale li se recunoaste o competenta n examinarea si solutionarea unor litigii. Codul civil al Republicii Moldova stabileste ca apararea dreptului civil se nfaptuieste de instanta judecatoreasca, de organe de arbitraj sau arbitrii alesi, de alte organizatii obstesti, sau pe cale administrativa. Exista reguli de competenta generala si reguli de competenta ale instantelor judecatoresti. n cadrul normelor ce reglementeaza competenta instantelor judecatoresti se disting norme de competenta materiala si norme de competenta teritoriala. n dreptul procesual civil, competenta instantelor judecatoresti este aptitudinea recunoscuta de lege instantelor de a examina si a solutiona o anumita pricina civila. Sunt de competenta instantelor de judecata: 1. Pricinile n litigiile care izvorasc din raporturile juridice civile, de familie, de munca, funciare, etc. 2. Unele pricini care izvorasc din raporturile juridice administrative, plngerile privind lezarea drepturilor electorale, privind incompetenta unor persoane n functii de raspundere. 3. Pricini cu procedura speciala, privind constatarea unor fapte care au valoare juridica. 4. Subiectii procesului civil Procedura civila este o activitate ce se desfasoara n timp ntre subiectii [aporturilor procesuale civile. Activitatea subiectilor procesului civil consta dintr-o serie de actiuni si raporturi juridice procesuale care se stabilesc ntre ei. Acesti subiecti pot fi multi la numar si legea procesuala civila i deosebeste dupa scopul si pozitia lor procesuala, dupa influenta lor la desfasurarea procesului, atributii la proces. Astfel, n procesele verbale judiciare, n hotarrile judecatoresti figureaza: 1.Instantele judiciare. 2.Grefierul. 3.Executorul judecatoresc. 4.Partile.5.Tertele persoane. 6.Reprezentantii partilor si ai tertelor persoane. 7.Procurorul. Daca legea prevede, mai pot participa: 8. Organele administratiei de stat. 9. Reprezentantii organizatiilor obstesti si ai colectivelor de munca. 10. Expertii etc. Toti subiectii procesului civil pot fi divizati n trei grupe mari: I. Prima grupa o alcatuiesc subiectii ce au

menirea de a efectua justitia n cauzele civile. Acestea sunt organele de stat carora li se atribuie toate verigile instantelor de judecata, organelor de executare silita a deciziilor si hotarrilor judecatoresti. Din aceasta grupa face parte si grefierul. Instanta de judecata este organul de stat mputernicit sa rezolve litigiul dintre parti sau instanta judiciara ierarhic superioara care are mputerniciri de a verifica legalitatea hotarrilor deliberate de prima instanta. Organul de executare, adica executorii judecatoresti sunt persoane cu mputerniciri oficiale, care au un rol important n baza de executare silita a hotarrilor judecatoresti. Grefierii! (secretarul) sedintei judiciare este persoana oficiala care ntocmeste procesul-verbal pentru fiecare sedinta de judecata sau efectueaza actul de procedura n afara sedintei. II. A doua grupa, participantii la proces, sunt persoanele ce au fata de proces un interes juridic. Prin activitatea lor ei influenteaza asupra desfasurarii, precum si soarta procesului. Legea acorda acestora drepturi procesuale si le impune obligatii procesuale specifice. Participantii Ia proces sunt: 1. Partile. 2. Tertele persoane. 3. Reprezentantii partilor si ai tertelor persoane. 4. Procurorul. 5. Organele administratiei de stat. 6. Sindicatele. 7. ntreprinderile. 8. Institutiile. 9. Organizatiile de stat si obstesti. 10. Unitatile materiale etc.Principalii subiecti n procesul civil sunt partile: A. Reclamantul. B. Reclamatul (prtul). III. A treia grupa de subiecti ai procesului civil o constituie persoanele care, fiind simpli participanti la procesul civil, manifesta un interes juridic personal sau de stat fata de obiectul litigiului, nu influenteaza hotartor desfasurarea procesului, ei si aduc contributia la justa solutionare a pricinii. Din numarul acestor persoane fac parte: A. Martorii. B. Expertii. C. Traducatorii. D. Translatorii. Martorii sunt persoane care furnizeaza instantei judiciare datele de fapt necesare pentru examinarea si solutionarea pricinii. Expertii sunt persoanele care ajuta instanta judiciara prin cunostintele lor de specialitate la solutionarea cauzei. 5. Actiunea civila Conform Codului de procedura civila art. 166, oricine pretinde un drept mpotriva unei alte persoane ori are un interes pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept, trebuie sa depuna n instanta competenta o cerere de chemare n judecata. n cererea de chemare n judecata, se indica urmatoarele (art. 166 C.P.C.): 1. Instanta careia i este adresata.

2. Numele sau denumirea reclamantului. 3. Numele sau denumirea prtului. 4. Esenta ncalcarii sau a pericolului de ncalcare a drepturilor. 5. Circumstantele de fapt si de drept pe care reclamantul si ntemeiaza pretentiile. 6. Pretentiile reclamantului catre prt. 7. Valoarea actiunii, daca aceasta poate fi evaluata. 8. Date despre respectarea procedurii de solutionare prealabila a litigiului. 9. Documentele anexate la cerere.La cererea de chemare n judecata se anexeaza (ar t. 167): 1. Copiile de pe cererea de chemare n judecata. 2. Dovada de plata a taxei de stat. 3. Documentele care certifica circumstantele pe care reclamantul si ntemeiaza pretentiile. 4. Documentele care confirma respectarea procedurii de solutionare prealabila a litigiului, daca respectarea acestei proceduri este prevazuta de lege sau de contractul partilor. 5. Procedura sau un alt document ce legalizeaza mputernicirile reprezentantului. Judecatorul poate refuza sa primeasca cererea n judecata n urmatoarele cazuri (art. 169 C.P.C.) 1. Daca cererea nu urmeaza a fi judecata n instanta judecatoreasca n procedura civila. 2. Cnd cererea este depusa la un organ, organizatie sau persoana n apararea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale unei persoane fara ca prezentul cod sau o alta lege sa le delege dreptul adresarii n judecata n acest scop. 3. Daca exista o hotarre irevocabila, obligatorie pentru parti, a judecatii arbitrale cu privire la litigiile dintre aceleasi parti, asupra aceluiasi obiect. 4. Daca actiunea este intentata mpotriva unui agent economic lichidat deja. Tema 8. Dreptul vamal 1. Notiunea, obiectul si metoda de reglementare a dreptului vamal. 2. Legislatia vamala 3. Tariful vamal4. Drepturile de import si drepturile de export 5. Activitatea vamala 6. Trecerea peste frontiera vamala a marfurilor de catre persoanele fizice 7. Regimurile vamale 1. Notiunea, obiectul si metoda de reglementare a dreptului vamal. Dreptul vamal este ramura dreptului formata din norme ce reglementeaza relatiile sociale aparute n procesul trecerii marfurilor si mijloacelor de transp ort peste frontiera vamala. Obiectul de reglementare al dreptrului vamal l formeaza relatiile sociale aparute n procesul trecerii marfurilor si mijloacelor de transport peste frontiera vamala . A devenit aproape unanim acceptata parerea ca dreptul vamal are doua metod e de reglementare, n termenii folositi de unii cercetatori numite metoda imperativa si metoda dispozitiva, de altii, care arata acelasi lucru metoda de drept administrativ si metoda de drept civil. S-ar parea ca n acest caz avem de a face cu un mprumut realizat ntre doua ramuri ale dreptului sau de o creatie artificiala, d ar nu este tocmai asa: - atunci cnd se vorbeste de metoda imperativa sau de metoda dreptului

administrativ se are n vedere metoda subordonarii, ceea ce nu este tocmai exact, pentru ca n cazul dreptului vamal mai mult sunt prezente relatiile de verificare a legalitatii trecerii marfurilor si mijloacelor de transport peste frontiera vama la, dect relatiile de subordonare ntre organele vamale si agentii economici sau persoanele fizice; - nici utilizarea terminilor de metoda dispozitiva sau metoda de drept civil nu este corecta, pentru ca chiar daca n anumite situatii particularilor le este oferita o anumita libertate, aceasta nu este echivalenta cu libertatea subiectelor de drep t civil. 2. Legislatia vamalaPrin sintagma legislatie vamala ntelegem totalitatea actelor no rmative ale caror continut intereseaza pe cei ce au intentia de a trece marfuri si mijloace de tra nsport peste frontiera vamala. Articolul 6 alin.1 Cod Vamal stabileste ca legislatia vamala este constitui ta din Codul Vamal, din Legea cu privire la tariful vamal, din alte acte normative si acorduri internationale n domeniul vamal, la care Republica Moldova este parte. n temeiul acestor prevederi, sunt de facut o serie de precizari: n primul rnd vom mentiona ca legile si celelalte acte normative adoptate si n curs de adoptare sunt subordonate principiului suprematiei Constitutiei Republic ii Moldova. n al doilea rnd, vom atrage atentia asupra faptului ca chiar daca articolul 6 al Codului Vamal pune accentul pe prevederile continute n nsasi Codul Vamal si Legea cu privire la tariful vamal, nu o face pentru ca vrea sa sublinieze valoar ea juridica superioara a acestora n raport cu restul actelor normative ce reglementeaza raporturile de drept vamal, ci pentru ca vrea sa arate importanta lor deosebita pentru acest domeniu. Ori, este incontestabila afirmatia ca orice ramu ra a dreptului se consolideaza odata cu concentrarea normelor ntr-un cod de legi. n al treilea rnd este de relevat ca acordurile internationale la care Republi ca Moldova este parte au prioritate fata de alte acte normative (art.7 Cod Vamal). Conform alin.1 p.1 art.2 al legii, tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul de marfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum si cuantumul taxei vamale la aceste marfuri. 3. Tariful vamal. Tariful vamal de import al Republicii Moldova se bazeaza pe Nomenclatorul marfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotarrea Guvernului nr. 1525 di n 29.12.2007 care este ajustat la Sistemul armonizat de codificare si descriere a marfurilor (HS 2007), aprobat de Organizatia Mondiala a Vamilor. Uneori n catalog sunt cuprinse n mod expres si marfurile scutite de impunere vamala laimpo rtul lor pe teritoriul vamal al tarii respective. Tarifele vamale se pot clasifi ca (14) n: - Tarif vamal cu o coloana, care cuprinde o singura lista de taxe vamale care se aplica importurilor provenind din toate tarile. Acesta este foarte putin raspndit (Mexic, Bolivia, Panama etc.). - Tarif vamal cu mai multe coloane, care prevede mai multe categorii de taxe, care

se aplica diferit fata de tara de unde provine marfa. Tipul de tarif compus (cu mai multe coloane) contine mai multe coloane: coloana taxelor generale, - se aplica tarilor carora nu li se acorda clauza natiunii celei mai favorizate; coloana taxelor conventionale, - se aplica produselor din tarile carora li se acorda cauza natiunii celei mai favorizate. coloana taxelor preferentiale se aplica tarilor n curs de dezvoltare ce se bucura de un regim comercial mai favorabil dect cel aplicat tarilor care beneficiaza de clauza natiunii calei mai favorizate. Conform Legii cu privire la tariful vamal prin facilitati tarifare se subnteleg facilitatile acordate de catre tara, n conditii de reciprocitate sau unilateral, pentru marfurile trecute peste frontiera vamala a acestei tari sub forma de stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferential de marfuri, de reducere a taxei vamale, de scutire de taxa, de restituire a taxei platite anterior. 4.Drepturile de import si drepturile de export Drepturi de import; drepturi de export - taxa vamala, taxa pentru procedurile vamale, taxa pe valoarea adaugata, accizele si orice alte sume care se cuvin sta tului la importul de marfuri, ncasate de organul vamal n conformitate cu legislatia in vigoare. n cazul trecerii marfurilor peste frontiera vamala si n alte cazuri prevazute de legislatie, se percep urmatoarele drepturi de import si, respectiv, drepturi de export: taxa vamala - conform Tarifului vamal de import taxa pe valoarea adaugata - conform Codului fiscal titlu III accizele- conform Codului fiscal titlu IV taxa pentru proceduri vamale- conform Legii cu privire la tariful vamal alte sume prevazute de legislatie. Drepturile de import si drepturile de export snt platite nemijlocit de catre declarant, brocher vamal sau de o alta persoana prevazuta de legislatie. n Republica Moldova se aplica urmatoarele tipuri de taxe vamale: - ad valorem, calculata n procente fata de valoarea n vama a marfii; - specifica, calculata n baza tarifului stabilit la o unitate de marfa. - combinata (mixta), care mbina tipurile de taxe vamale,ad valorem si specifica. n scopul protejarii petii interne se poate aplica si o taxa exceptionala, care po ate fi: a) speciala, b) antidumping, c) compensatorie. 5. Activitatea vamala. Scurt istoric. Istoria sistemului vamal al Republicii Moldova -si are nceputurile imediat dupa proclamarea independentei si suveranitatii tarii noastre la 4 septembrie 1991, odata cu intrarea n vigoare a Decretului Presedintelui nr.189 din 03.09.91 Cu privire la subordonarea institutiilor vamale situate pe teritoriu l Republicii Moldova". Actul normativ dispunea trecerea tuturor structurilor vamal e din teritoriu sub gestiunea Guvernului Republicii Moldova, compuse la acel moment din vama Ungheni, vama Leuseni si vama interna Chisinau. Sistemul vamal s-a format n regim de urgenta, n scurt timp fiind amenajate posturi de control vamal, angajat efectivul de inspectori vamali, care aveau o nchipuire vaga despre specificul acestei activitati, dar pe parcursul anilor aunsu sit alfabetul specialitatii si au devenit punctul de sprijin al verticalitatii organelor de control vamal. n anul 1992 birourile vamale Ungheni si Leuseni au fost reorganizate si create patru birouri vamale noi la frontiera cu Romnia: Sculeni, Costesti, Cahul si Giurgiulesti. Tot n acest an au fost puse bazele

activitatii a 22 puncte de control vamal la frontiera Republicii Moldova cu Ucraina, activitate legalizata prin semnarea la 20.03.93 a Acordului ntre Guvernu l Republicii Moldova si Cabinetul de Ministri al Ucrainei Cu privire la punctele de trecere a frontierei vamale". Prin Organizarea activitatii vamale ntelegem ansamblul activitatilor desfasurate n vederea asigurarii respectarii legislatiei si facilitarii trecerii marfurilor si mijloacelor de transport peste frontiera vamala. Serviciul Vamal, Birourile si Posturile vamale, care sunt create, reorganizate s i lichidate de Serviciul Vamal - formeaza mpreuna organele vamale ale Republicii Moldova, care pot fi definite ca fiind acele organe de stat a caror activitate e ste ndreptata spre supravegherea legislatiei cu prvire la trecerea marfurilor si mijloacelor de transport peste frontiera vamala si optimizarea activitatii propr ii. Colaboratorul vamal. Buna desfasurare a activitatii vamale depinde n foarte mare masura de persoanele ce vegheaza nemijlocit respectarea legii de catre cei ce trec marfuri si mijloace de transport peste frontiera vamala. Legea denumeste aceste persoane colaboratori vamali. Colaboratori vamali sunt acele persoane ce ndeplinesc nemijlocit atributiile organelor vamale. Sunt un sir de principii de activitate ale colaboratorilor vamali. Legalitatea libertatea accesului la functia de colaborator vamal. libertatea actiunii si a procesului de luare a deciziilor. Brokerul vamal. Brokerul vamal este persoana juridica, nregistrata n conformitate cu legislatia, care detine autorizatie pentru activitatea de broker vamal, eliberata de Serviciul Vamal, si care efectueaza n numele si pentru terte persoane declararea marfurilor, prezentarea lor pentru vamuire, achitareadreptur ilor de import-export, precum si alte operatiuni de mediere n domeniul vamal. Specialistul n domeniul vamuirii. Una din conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca o persoana pentru a obtine autorizatia de broker vamal, este detinerea n statele de functii cel putin a unui specialist n domeniul vamuirii. Specialistul n domeniul vamuirii este unica persoana mputernicita cu dreptul de a efectua vamuirea n numele brokerului vamal. Pentru a beneficia de acest drept, o persoana trebuie sa obtina atestatul de calificare, eliberat de catre Serviciul Vamal. Atestatul de calificare este documentul care da dreptul de a actiona n numele brokerului vamal, n vederea efectuarii operatiunilor de mediere n domeniul vamuirii. Transportatorul vamal. Pornind de la prevederile art. 169 Cod Vamal, transportatorul vamal este persoana juridica, nregistrata n conformitate cu legislatia care detine autorizatie pentru activitatea de transportator vamal, el iberata de Serviciul Vamal. Spre deosebire de brokerul vamal, care are dreptul de a desfasura o larga varietate de activitati n domeniul vamuirii, transportatorul va mal are dreptul de a desfasura doar activitate de transport. 6. Trecerea peste frontiera vamala a marfurilor de catre persoanele fizice n conformitate cu alin.1 art.1 Cod Vamal marfurile sunt orice bun mobil: obiecte si alte valori, inclusiv valori valutare, gaze naturale, energie electri ca, energie termica, alt fel de energie, precum si mijloace de transport. Conform alin.4 art.1 Cod Vamal, prin mijloace de transport se ntelege oric e mijloc de transport folosit pentru transportul international de pasageri si marf uri, inclusiv containere si alte instalatii de transport.

Persoanele fizice au dreptul de a declara verbal organului vamal urmatoarele bunuri: a) obiectele de uz personal ntroduce in tara, precum si marfurile indicate in anexa Legii nr. 1569-XV/2002;b) bunurile ntroduce n tara, altele dect cele menti onate la lit.a), a caror valoare n vama nu depaseste suma de 200 euro si care nu sunt destinate activitatii comerciale sau de productie; c) marfurile ce se scot din tara a caror valoare n vama nu depaseste suma de 1000 de euro si care nu sunt destinate activitatii comerciale sau de productie. d) bijuteriile din metale si pietre pretioase indiferent de sunt scoase de pe sa u introduse pe teritoriul Republicii Moldova, n cantitate de pna la 5 unitati (indiferent de valoarea lor) cu conditia ca bijuteriile mentionate nu snt omogene . Bunurile introduse si scoase de pe teritoiul Republicii Moldova prin intermediul trimiterilor postale internationale sau bagajului nensotit se declara n scris, n modul stabilit. Este considerat bagaj nensotit bunurile expediate de proprietar sau la indica tia lui, care snt deplasate peste frontiera vamala de catre transporatator si nu snt nsotite de catre transportator. Bunurile calificate drept obiecte de uz personal (haine, ncaltaminte, obiecte de parfumerie, cosmetica, igiena si medicamente, precum si produse alimentare) sunt cele procurate pentru folosirea persoanei care le deplaseaza peste frontiera vam ala sau pentru membrii familiei acestora. Membrii ai familiei sunt sotul (sotia), copiii (inclusivi cei adoptivi), pa rintii, persoanele asupra carora este instituita conform legii tutela sau curatela. Se interzice, n conformitate cu Hotarrea Guvernului 11485/2003 persoanelor fizice de a introduce pe teritoriul tarii urmatoarele bunuri: - produse alimentare destinate activitatii comerciale sau de productie; - medicamente destinate activitatii comerciale sau de productie; - materie prima destinata producerii medicamentelor; - bunurile prevazute de legislatia n vigoare pentru a fi introduse pe teritoriul Moldovei.Introducerea si scoaterea valutei. Introducerea n Republica Moldova a numerarului n moneda nationala, precum si numerarului si cecurilor de calatorie n valuta straina nu este limitata. Persoanele fizice au dreptul de a scoate numerar n moneda nationala, precum s i numerar si cecuri de calatorie n valuta straina n suma totala ce nu depaseste 10000 de euro (sau echivalentul lor) de persoana/ calatorie, fara a prezenta organelor vamale documentele confirmative. Persoanele fizice au dreptul de a scoate numerar n moneda nationala, precum si numerar si cecuri de calatorie n valuta straina n sumele de peste 10000 de euro (sau echivalentul lor), nsa care nu depasesc 50000 de euro (sau echivalentul lor) de persoana/ calatorie, cu conditia prezentarii organelor vamale a documentelor confirmative, pentru suma ce depaseste 10000 de euro (sau echivalentul lor), si anume: a) actele vamale ce confirma introducerea mijloacelor banesti n Republica Moldova; si/sau b) permisiunile pentru scoaterea mijloacelor banesti din Republica Moldova, eliberate de bancile licentiate, si/sau autorizatii pentru scoaterea mijloacelor banesti din Republica Moldova, eliberate de Banca Nationala a Moldovei. Sumele ce depasesc 50000 de euro (sau echivalentul lor) pot fi transferate din Republica Moldova n cadrul operatiunilor valutare curente si de capital, platilor si

transferurilor n/din strainatate ntre rezidenti si nerezidenti, conform prevederil or art.17, 18 si 23 ale Legii privind reglementarea valutara nr. 62-XVI din 21.03.2008. Introducerea si scoaterea valorilor culturale. Prin valori culturale se ntel eg obiectele care conform determinarii organului competent constituie valoare pentr u arta, literatura, stiinta, cultura si religie. Persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldo va valori culturale cu conditia prezentarii organului vamal a autorizatie eliberate deautoritatea competenta a statului de expediere, respectarii masurilor de poli tica economica, achitarii drepturilor de import si declararii n modul stabilit. Alte v alori din domeniul artei, literaturii, stiintei, culturii si religiei pot fi introduse pe teritoriul tarii tinndu-se cont de regulile generale stabilite pentru introducere a n tara a marfurilor de catre persoanele fizice. 7. Regimurile vamale Trecerea marfurilor si mijloacelor de transport peste frontiera vamala se efectueaza n dependenta de destinatia vamala n care snt plasate, conform procedurii stabilite de Capitolul II din Codul Vamal si Regulamentul de apli care a destinatiilor, aprobat prin Hotarrea Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005 Destinatie vamala - plasarea marfurilor sub un regim vamal, sau n ala destinatie vamala Regim vamal - totalitatea reglementarilor vamale care determina statutul marfurilor si al mijloacelor de transport n functie de scopul operatiunii comerciale si de destinatia marfurilor Import (punerea n circulatie libera) este regimul vamal n care marfurile introduse pe teritoriul vamal primesc statutul de marfuri puse n libera circulati e numai dupa ce snt platite drepturile de import si snt aplicate masurile de politic a economica Export - regimul vamal n care marfurile snt scoase de pe teritoriul vamal fara obligatia reintroducerii lor pe acest teritoriu Export temporar - scoaterea marfurilor autohtone n afara teritoriului vamal n situatia n care urmeaza a fi reintroduse n tara, fara sa fi suferit vreo modificare, cu exceptia uzurii lor normaleReexport - este destinatia vamala care consta n scoaterea marfurilor straine de pe teritoriul vamal fara perceperea drepturilor de export si fara aplicarea masuril or de politica economica Tranzit - este regimul vamal n care marfurile snt transportate pe teritoriul vamal sub supraveghere vamala de la un organ vamal la altul, fara perceperea drepturil or de import si de export si fara aplicarea masurilor de politica economica Admitere temporara - regimul care permite utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova, cu suspendare partiala sau totala de drepturi de import si fara aplicar ea masurilor de politica economica, a marfurilor straine destinate reexportului n aceeasi stare, cu exceptia uzurii lor normale Antrepozit vamal - este regimul vamal care permite depozitarea marfurilor strain e sau celor autohtone destinate exportului sub sub supravegherea vamala n locul aprobat de organul vamal.

Lista antrepozitelor vamale autorizate Perfectionare activa - utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova a marfurilor n una sau mai multe operatiuni de prelucrare Transformare sub control vamal - permite ca marfurile straine sa fie utilizate p e teritoriul Republicii Moldova n operatiuni ce le modifica natura sau starea, fara ncasarea drepturilor de import si fara aplicarea masurilor de politica economica si ca produsele rezultate din astfel de operatiuni sa fie puse n libera circulatie c u plata drepturilor de import aferente acestor marfuri Perfectionarea pasiva este un regim vamal n care marfurile aflate n libera circulatie snt scoase pentru prelucrare sau transformare n afara teritoriului Republicii Moldova, iar produsele compensatoare snt ntroduse cu exonerarea, totala sau partiala, de drepturile de import Zona libera - este o parte a terito riului vamal n care marfurile straine snt plasate si utilizate fara plata drepturilor de import si fara aplicarea masurilor de pol itica economica, iar marfurile autohtone snt introduse si utilizate cu respectarea conditiilor stabilite pentru regimul vamal de export. n Republica Moldova activeaza 6 zone economice libere: Expo-BusinessChisinau, Ung heni-Business, Tvardita, Parcul de productie Otaci-Business, Parcul de productie Valkanes, Parcul de productie Taraclia, precum si Aeroportul International Liber "Marculesti"si Portul International Liber "Giurgiulesti" Magazinul duty-free consta n comercializarea marfurilor sub supraveghere vamala, fara aplicarea masurilor de politica economica, n locuri special amenajat e, amplasate n aeroporturile internationale sau la bordul aeronavelor antrenate n curse internationale Abandon n favoarea statului - este destinatia vamala care consta n renuntarea la marfuri n folosul statului fara onorarea drepturilor de import sau de export si f ara aplicarea masurilor de politica economica. Distrugerea - este destinatia vamala care consta n distrugerea marfurilor straine sub supraveghere vamala, fara perceperea drepturilor de impor