Sunteți pe pagina 1din 3

CUVÂNT CĂTRE SEMINARIŞTI1

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh

Aşa cum aţi auzit de la părintele duhovnic, alaltăieri m-a rugat să ţin un cuvânt
scurt. Poate o să fie scurt, poate o să vi se pară mai lung. Sunt convins că al meu cuvânt o
să pălească înaintea cuvintelor acestor oameni minunaţi pe care îi aveţi aici: preoţi
duhovnici, profesori şi profesoare.
Cu toate acestea, cu îndrăzneală sfântă, aşi zice, o să vă spun câteva cuvinte.
Şi, gândindu-mă ieri la ce o să vă spun astăzi, mi-a trecut prin minte o imagine
plastică pe care o oferă cartea Păstorul lui Herma. Printre imaginile pe care le oferă
această carte de la începutul secolului III este şi aceea a construirii unui turn. Cineva, un
zidar priceput a început să construiască un turn de apărare. Ca de obicei, a săpat şanţuri
puternice, a băgat bolovani. Aşa a început, încetul cu încetul, cu o cărămidă, una peste
alta, să construiască acest turn.
Vă întrebaţi poate ce este cu această imagine. În mintea voastră poate veţi zice:
acesta ori e nebun, ori e dus cu pluta; noi suntem la o şcoală de teologie, nu la una de
zidari. Însă explicaţia, tâlcuirea acestei imagini, pe care o dă cartea este următoarea; aşa
cum spune Evanghelia, piatra din capul unghiului este Hristos. Iar pe Hristos se clădeşte
turnul de apărare, adică Biserica. Cărămizile sunteţi fiecare dintre voi. Fiecare în parte
sunteţi o bucată a acestui întreg, a cestui turn.
De ce m-am gândit la acest cuvânt? Pentru că în perioada când eram şi eu
seminarist mă gândeam deseori: Doamne, de ce totuşi ai vrut ca eu să ajung în acest loc
iar nu în altă parte. De ce m-ai trimis pe mine la această misiune, în acest ogor ca să
secer pe aceşti oameni ai Tăi înfometaţi, ca şi noi de altfel, care aşteaptă să se hrănească
nu doar cu pâine ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu, prin
cineva, un părinte de la această şcoală, îmi zice: citeşte cartea profetului Ieremia. De ce a
profetului Ieremia? Pentru că acesta era foarte tânăr când a fost chemat de Domnul la
misiunea de profet. Şi acesta Ieremia, ca şi Iona proorocul, se eschivează înaintea lui
Dumnezeu. Iar Dumnezeu îi zice lui Ieremia: să nu-mi spui că eşti tânăr, căci a câţi te
voi trimite la toţi vei merge şi ceea ce Îţi voi spune Eu aceea le vei mărturisi.
Cu acest cuvânt mă îmbărbătam de fiecare dată când nu mă credeam în stare de
această misiune, şi chiar şi acum am câteodată aceste gânduri că nu pot fi misionar,
mărturisitor al lui Hristos. Şiiiiiiiiiiiii, iertaţi-mă că vă spun într-o şcoală de teologie
ortodoxă, dar noi suntem adevăraţii martori ai lui Iehova, ai lui Dumnezeu. Suntem
mărturisitori ai Evangheliei Lui, a vestii Lui celei bune.
Ieremia, ca şi Iona, s-a eschivat la început din această misiune, dar Dumnezeu,
prin cuvântul Lui puternic, ce intră până în despărţitura dintre duh şi trup, i-a convins la
mărturisire; i-a convins şi ne convinge şi pe noi. Sper că v-a convins şi pe voi că trebuie
să fim înger, şi arhanghel, şi proroc, şi apostol, şi mărturisitor şi credincios al lui Hristos.
Iar mai presus de toate ne convinge să fim casnici şi prieteni ai lui Dumnezeu.
Nu este o misiune uşoară. Nu este nici grea. Este una dea dreptul imposibilă, aşa
cum spune părintele Rafail, ca de altfel şi mântuirea. Dar cu puterea lui Dumnezeu putem
împlini misiunea.
Poate veţi zice: nu suntem în stare să fim mărturisitori ai lui Hristos. Vă spun:
greşiţi. De când aţi intrat, şi mai mult, de când v-aţi propus să veniţi la această şcoală
sunteţi deja mărturisitori. Chiar dacă nu vă daţi seama, prin comportamentul vostru, prin
îmbrăcămintea voastră, chiar prin expresia feţei voastre Îl mărturisiţi pe Hristos; ca să nu
mai spun de mărturisirea de care vorbeşte Hristos, de mărturisirea prin fapte: ca văzând
faptele voastre să preaslăvească pe Tatăl din ceruri.
Şi văd pe feţele voastre, cum n-am crezut că se vedea şi pe feţe noastre, acea
lumină radioasă a Duhului Sfânt. Veţi zice: nu e adevărat, noi nu suntem purtători de
Duh Sfânt. Tocmai când vă gândiţi la acestea, umilindu-vă şi smerindu-vă în acest fel,
atunci străluciţi mai tare. Atunci deveniţi mai puternici şi mai viteji mărturisitori ai lui
Hristos.
Mai adaug un lucru la cuvântul meu.
Atunci când aţi plecat de acasă şi aţi venit să locuiţi aici, sau măcar participaţi la
cursurile şi rugăciunea de aici aţi făcut deja un sacrificiu.
Îndrăznesc să spun: va înmuiat Dumnezeu inimile ca şi lui Ioana şi Ieremia, şi aţi
acceptat provocarea lui Dumnezeu de a fi mărturisitori ai Lui
Aţi urmat, poate inconştient, Sfinţilor Apostoli. Petru, la un moment dat îi spune
lui Hristos: Doamne, am lăsat toate pentru Tine. Am lăsat familie, casă, averi, relaţiile cu
ceilalţi din familie. Am lăsat toate pentru Tine şi pentru Evanghelie. Şi atâta mă bucură
cuvântul Domnului: adevărat va spun că oricine a lăsat casă, averi şi familie pentru
Împărăţia lui Dumnezeu le va avea înnoit în Împărăţia lui Dumnezeu. Va avea o altă
casa, o altă familie, o altă avere.
Aţi lăsat casa şi aţi venit în această clădire; aţi lăsat familia de acasă formată din3,
4, 5, ce ştiu eu câţi membrii are familia voastră şi aţi venit la această familie numeroasă
de 100 şi de persoane; aţi lăsat averea de acasă şi aţi venit aici să împărţiţi dempreună
totul, până la ultima coajă de pâine. Ştiu cum este în internat. Câteodată rămâneţi
calici,fără bani in buzunare şi postiţi fără să vreţi. Şi acesta este un sacrificiu, un post.
Chiar dacă, îndrăznesc să spun înaintea părintelui şi înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă
singurul lucru care v-a rămas este o bucată de slănină şi o coajă de pâine. Acesta este post
şi este sacrificiu pentru că este în jurul mesei, pentru că este împărţită la mai mulţi.
Aţi lăsat totul şi aţi venit aici ca să începeţi o mărturisire, să începeţi o nouă viaţă.
Încercaţi care sunteţi mai mici să iubiţi seminarul şi viaţa de seminarist, iar ceilalţi
care terminaţi, sau vă apropiaţi de finele şcolii sunt convins că aveţi sentimente frumoase
faţă de această şcoală, chiar dacă au mai fost şi neplăceri pe parcursul acestor ani.
Vă mulţumesc că m-aţi ascultat.
Amin!
1
Cuvânt ţinut în capela Seminarului teologic Ortodox Mitropolit Simeon Ştefan din Alba Iulia, 24 septembrie 2008