Romania-intre orient si occident

Ne aflam in mijlocul a doua civilizatii si culturi diferite. Din pacate, Romania face parte din orient prin mentalitate, comportament si obiceiuri, iar ceea ce nu era necesar sa preluam din occident a fost moda, hainele, aspectul fizic. Azi tocmai am aflat o statistica putin infricosatoare in ceea ce priveste tara noastra. 1 din 2 barbati isi bate nevasta. Deci raportul sta cam asa: 1 da, 1 nu, 1 da si tot asa pe cand in Franta statistica este 1 din 15 barbati isi bate sotia. Mare diferenta! Printr-o oportunitate de vis am avut ocazia, timp de o luna sa descopar Europa. Prima surpriza a fost in Ungaria oamenii vorbeau foarte usor, aproape in soapta, aveau un simt al intelegerii si al vorbirii deosebit. Desi romanii zic ca ungurii sunt cu mult sub noi ca valoare, sa ne gandim ce intalnim in fiecare autobuz, pe fiecare strada, in fiecare bloc: inteligentii cu telefoanele la maxim ascultand manele. Nu am sa ma leg de genul muzical, insa daca tot vrei sa asculti de ce trebuie sa deranjezi toata lumea. A doua surpriza a fost Austria nu cred ca as avea cuvinte sa descriu aceasta tara. Viena era un adevarat paradis de frumusete, disciplina, eleganta, stil Desi cand am ajuns acolo nu ma simteam in lumea mea, era o lume straina, totul era asa de aglomerat, era atata invalmaseala incat ma simteam pierduta pe oriunde ma uitam. Seria surprizelor placute si a lucrurilor care m-au impresionat nicidecum nu se termina aici. Urmeaza Franta, unde am petrecut 7 zile. Nu pot spune decat ca m-a impresionat prin frumusetea si grandoarea tarii. In rest, domina indiferenta. Cred totusi, ca romanii stau cel mai bine la capitolul suflet-bun. Acolo fiecare era preocupat de problema lui, chiar si in familia la care am stat era de acord cu orice decizie a copiilor. Cand le-am explicat situatia din Romania, cum ca aici parintii sunt mult mai preocupati, mai atenti, mai ingrijorati, ei au raspuns simplu: imi cresc copilul pana la 18 ani, dupa care orice decizie ii apartine. Fata la care am stat avea 19 ani, iar prietenul ei dormea in fiecare seara la ea, insa parintii vedeau acest lucru ca pe ceva firesc, normal, lipsit de mare importanta. La capitolul economie, Franta este organizata foarte bine, in orice scoala elevii avand cam 9 ore de economie pe saptamana, am asistat la o ora de economie, in care un fragment a fost explicat toata ora. S-au dat toate variantele posibile pentru rezolvarea si intelegerea fragmentului. Asta da ora! In Romania de multe ori se fac si cate 3 lectii pe ora, avand o programa incarcata, si ore putine. Cum s-ar putea dezvolta cultura in asa fel? Calatoria a continuat prin Andora o tara micuta, draguta, oameni civilizati, foarte multe parfumerii, lume eleganta. Am ajuns in Spania cred ca aici putem depasi civilizatia. Cel putin am fost cazati la un hotel din regiunea Capella asa cred ca se numea, era super frumos, marea era acolo langa, insa era plin de drogati, tigani, oriunde te uitai cineva tipa la tine, se lua de tine, mereu pe unde ocoleai te speriai. Am vrut sa mergem noaptea pe plaja, insa cand am ieist din hotel, baietii de cartier isi asteptau victimele, totul era mizerabil pot spune. Asta se intampla in aceasta reugine, pe cand in Barcelona era totul construit cu atat bun-gust incat oamenii care pur si simplu treceau pe strada parca prindeau valoare in acest oras. Italia este o tara draguta, haine, masini, moda, totul diplomat, insa de ce incercam sa luam numai aceste valori, cand diferim prin ceea ce facem. Cel mai mult mi-au placut in Italia restaurantele, cafenelele, nu am vazut niciunde vreo carciuma gen Romania. Cu adevarat impresionanta si de vis a fost Coasta de Azur a Frantei: Nisa,

Monaco.. pe o parte marea si palmierii, pe cealalta parte cladirile de o luxuritate impresionanta, in Monaco pista de Formula 1, si marele hotel si casino, unde cred ca doar in filme credeam ca pot exista. Am uitat sa mentionez Germania, care m-a dezamagit numai prin lipa locurilor de parcare:-L Poate ca nu trebuia sa insir atatea tari, orase, obiceiuri, etc pentru a evidentia evenimentele si faptele care lipsesc din Romania. Am ajuns ca cumparam din piata numai produse straine: In Craiova erau cele mai mari sere din Europa, de ce am ajuns sa cumparam legume de la turci, arabi etc? Unde sunt strugurii cu care pe vremuri Romania era fruntasa in Europa? Am ajuns sa cumparam chiar si patrunjel de la straini. De ce sistemul refuza sa introduca legi si lucruri din occident, atata timp cat stim cu totii ca acolo este mai bine? Cu toate astea sunt intr-o deruta totala. Ma gandesc cat de straina m-am simtit in occident, ma gandesc ca oamenii de acolo nu mai sunt ei, mereu sunt invadati de restul. Cum poti sa te regasesti intr-o tara a tuturor? Poate este bine ca ne pastram obiceiurile si traditiile, insa trebuie sa invatam sa eliminam ce nu ne trebuie, si sa adaugam necesarul. De ce la cantinele din Romania exista un singur fel de mancare, iar la cele occidentale avem 5 preparate din carne, 5 tipuri de garnitura, 5 tipuri de desert, 5 feluri de branza, 10 feluri de fructe, 10 feluri de bauturi non-alcoolice; Faza cea mai amuzanta de cand au fost francezii in Romania este ca la cantina li s-au oferit sarmalute: mancare traditionala: din care varza era neagra si carnea dinauntru cruda. Oare ce parere si-au facut despre conditiile din scolile romane? Si ne intrebam de ce nu platesc copii din camin mesele la cantina? Este trist sa vedem cum o tara valoroasa apune, cum niste minti stralucite pleaca in occident pentru ca sunt mai bine platite, cum in locul nostru vin altii mai rai, cum se devalorizeaza orice principiu. Insa este totusi bun nivelul la care suntem, atata timp cat 1 milion/5 milioane din muncitorii din Romania, au salariul peste 2000 de euro.Cred ca ar trebui sa fie un lucru imbucurator. Iar la capitolul sanatate fizica si psihica am ajuns sa le fim superiori americanilorceea ce este inca un plus pentru Romania. Sper ca pe viitor sa incercam sa schimbam rolurile, sa aplicam tehnica baby steps in ceea ce priveste aproapierea de occident, si departarea de obiceiurile si mentalitatile proaste si tiganesti.

O aparitie editoriala notabila in cimpul studiilor culturale franceze cu privire la identitatea romanilor este volumul Monicai Spiridon Les dilemmes de lidentit aux confins de lEurope: le cas roumain (Dilemele identitatii la marginea Europei: cazul romanesc). Aparut in 2004 la Editura pariziana LHarmattan, studiul se adreseaza unui public aflat deopotriva dincolo si dincoace de frontierele romanitatii, interesat de mecanismele istorice, social-politice si culturale, prin intermediul carora un imaginar colectiv reuseste sa (re)configureze o tema indelung dezbatuta in ultimii ani: aceea a identitatilor nationale. Stimulat de avatarurile intrebarii lui Montesquieu (Cum poate fi cineva persan?) reformulata in chip strategic de catre Paul Valry (Cum poti fi ceea ce esti?) sau Emil Cioran (Cum poate fi cineva roman?) si problematiza(n)ta la Eugen Ionescu (Cum poate cineva sa asimileze si sa ramina el insusi in acelasi timp?) , demersul analitic al Monicai Spiridon are in vedere dinamica spatiului cultural-literar romanesc, marcat, cu precadere in decursul secolului al XX-lea, de co-prezenta a doua modele identitare: Occidentul si Orientul. Un occidentalism al carui discurs intruchipeaza rationalismul, increderea in progres, individualismul, istorismul, dinamismul, spiritul secular, cultul originalitatii si un orientalism perceput ca echivalent al spiritului contemplativ, pasiv, al anacroniei, al supralicitarii primitivismului si exoticului, al conservatorismului, stagnarii, fatalismului. - Relatia Occident-Orient: un sistem de referinta Supusa interpretarilor diferite, de ordin estetic sau ideologic, relatia Occident-Orient reprezinta unul dintre sistemele de referinta esentiale in studiile asupra identitatii culturale romanesti: Cultura romaneasca moderna a fost sensibila mai ales la potentialul proiectiv si la vocatia hermeneutica a
binomului Occident/Orient: o expresie ideala a logicii identitare de tip antinomic. Cei doi termeni ai alternativei au functionat ca adevarate recipiente paradigmatice, capabile sa contina si sa articuleze semnificatii dintre cele mai eterogene: scheme cognitive, modele normative de actiune sociala si politica, atitudini, imagini si reprezentari publice etc. La nivel ideologic, acest model bipolar a alimentat constant inertiile rebele ale perceptiei colective, a protejat comoditatile speculative si existentiale si a produs clisee din abundenta. La nivel estetic, proiectiile simbolice au incercat sa deconstruiasca logica antinomica dominanta, fie implicit prin substituirea cu modele alternative de sinteza , fie explicit prin mijloace polemice si parodice. - Efortul de a identifica un model fondator absolut Interesul constant acordat modelelor prestigioase din punctul de vedere al legitimitatii a condus la coabitarea, mai degraba tensionata, a celor doua modele in acest spatiu al liminalitatii si la declansarea unei crizei de identitate. Efortului de a identifica un model fondator absolut care sa garanteze o legitimare totala si o securitate identitara incontestabila

ca replica la orice amenintare exterioara i-a raspuns prezenta unei oscilatii permanente intre doua logici demonstrative opuse: pe de o parte un conservatorism care a autohtonizat si a raspindit cauza balcanismului ori a orientalismului incluzind intre optiunile sale fundamentale ruralismul, apologia nemasurata a taranului, pasivitatea, mizeria economica, fetisismul folclorului si ortodoxismul militant, iar, pe de alta, un tip de discurs total opus, apartinind partizanilor sincronizarii occidentale. Aceasta opozitie intre Occident si Orient avea sa devina in spatiul cultural romanesc interbelic emblema unei lungi serii de optiuni intelectuale alternative, care se pot desprinde din doctrinele sau programele literare ale vremii, cu mentiunea ca unul dintre cei doi termeni ai opozitiei trece drept dominanta a culturii nationale, pe cind celalalt ramine secundar, periferic, chiar corupt, daca nu subversiv, pastrind un statut derivat, de replica prin raportare la celalalt: cosmopolitism vs autohtonism, citadinism vs ruralism, inovatie vs traditie, laicitate vs milenarism, spirit critic vs creativitate asa-zis organica etc. Astfel ca, sprijinindu-se pe afirmatiile lui Nae Ionescu cu privire la identitatea romanilor, Monica Spiridon identifica drept trasatura definitorie a culturii romanesti o dubla vocatie: tendinta retractila de a-si conserva identitatea in raport cu firul principal al istoriei si, in paralel, gustul pentru deschiderea catre modele dintre cele mai eterogene. Daca discursul antropologic stabileste cei doi poli ai paradigmei identitare, cel istoric deplaseaza discutia intr-un sistem de referinta mai degraba narativ. Deseori cautarea identitatii este dublata de nostalgia unei descendente ilustre si ia forma unei metanaratiuni despre nobletea originilor indepartate, Occidentul si Orientul, ca realitati cronotopice, fiind identificate cu locuri sau timpuri de mare prestigiu, cum ar fi Roma antica sau Bizantul imperial. Insa, dincolo de discursurile ideologice, dincolo de pledoariile si polemicile istoriei, pentru sau impotriva modelelor, a depeizarii sau a unui europenism asumat emfatic, toate aceste puncte nevralgice ale discutiilor purtate de-a lungul istoriei moderne, care au jucat un rol major in constructia identitatii culturale romanesti, au fost proiectate in creatiile literare. O literatura care, mizind pe rolul sau de interfata, s-a servit de capitalul axiologic cu care era investit binomul Occident-Orient despre a carui functionare Monica Spiridon vorbeste in termeni de topo extensivi sau, in traditie foucauldiana, de heterotopii si l-a transpus in universuri poetice, l-a convertit in teme, in scheme, in imagini, in stereotipii, in clisee. Daca am urmari traseul toposului extensiv Occident/Orient noteaza autoarea am vedea ca se pleaca de la ideologii politice, se ajunge la imaginarul colectiv si la productia literara propriu-zisa, locurile comune ale momentului sint strabatute pentru a reveni, in cele din urma, la practica politica. De-a lungul acestei spirale de tip hermeneutic, literatura isi pune in evidenta virtutile sale mediatoare. Astfel, literatura romana a asimilat reprezentarile geografice ale Occidentului si Orientului sub forma de proiectii spatiale care dau seama de identitatea culturala colectiva, scriitori precum Mihail Sadoveanu reusind chiar sa substituie in perceptia publica spatii reale ale geografiei nationale cu proiectiile unor spatii imaginare. La rindul ei, aceasta polaritate Occident/Orient explicitata pe larg din punct de vedere literaristoric in cuprinsul cartii a servit scriitorilor drept ghid de interpretare, de legitimare, dar si drept criteriu axiologic al sistemului identitatii culturale. - Reconstructia literara a stereotipurilor identitare Dintre figurile spatiale purtatoare de modele culturale eclectice in spatiul literar romanesc privilegiat ramine orasul, Bucurestiul cu precadere. Modul in care este perceput si reprezentat iar literatura interbelica este cea mai fecunda in acest sens constituie una dintre coordonatele esentiale ale dezbaterilor despre identitate. Astfel, acest Bucuresti fictiv se infatiseaza cititorului cosmopolit si occidental, frizind pe alocuri chiar pierderea identitatii. Daca avem in vedere operele scriitorilor asupra carora se opreste Monica Spiridon Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, G. Calinescu, Ion Marin Sadoveanu , optiunile identitare pro-occidentale sint exprimate la niveluri diferite ale practicii culturale: ca proiectii topografice, incercind sa sensibilizeze perceptia colectiva prin dimesiunea/ vocatia occidentala a identitatii romanesti, dar si ca angajare literara, aducind in centrul discutiilor despre roman modelul francez in special. Cind

insa Bucurestiul e reprezentat ca un oras balcanic, coborind din O mie si una de nopti, etalonul acestei alternative culturale ramine romanul lui Mateiu Caragiale Craii de CurteaVeche, desi unul dintre capitolele cartii trateaza alteritatea Balcanilor. Dosarul dezbaterilor asupra identitatii culturale romanesti continua cu suspendarea de dupa 1945, in numele unui internationalism proletar, cind raporturile intre literatura si ideologie se schimba radical, autoarea punindu-le in discutie intr-un capitol intitulat Cortina de hirtie. Cu toate acestea, cautarea identitatii nu se opreste aici. In literatura generatiei 60-70 ea este contaminata de frustrarile liminalitatii si de melancolia originilor ilustre care acum cad in tragic si derizoriu. Scriitorii optzecisti, care imping lucrurile mai departe, cultiva o literatura metaideologica, asumindu-si un tip de identitate proiectiva: Ei pun in discutie logica maniheista a culturii romane, care se identifica permanent prin raportare la o intreaga serie de alternative; in plus, ei denunta polaritatea Occident/Orient ca produs al imaginarului colectiv. O astfel de reconstructie literara a stereotipurilor identitare are ca instrument privilegiat intertextualitatea. Odata cu trecerea la postmodernism, identitatea inceteaza sa mai fie o stare de fapt, o fatalitate, un dat, ea se volatilizeaza, devine fluida, dinamica, scriitorii preferind cartografierea unor spatii deschise, strabatute de retele, reprezentate de trasee individuale, determinate de o experienta culturala particulara. Modelajul paradigmatic al identitatilor se repliaza definitiv asupra discursului care multiplica la nesfirsit fetele identitatii, fara insa ca aceasta confluenta sa mai constituie o deruta identitara

Andrei Pleu, un om cruia in, n ciuda polemicii recente, pline de accente ascuite din parte-i, s-i mrturisesc consideraia mea, mi reproa, de curnd, la ntorsura unei fraze, c prefer Occidentul. Ca i cum ar fi ceva de ruine. Nu prea neleg. E adevrat c doar doctrina nazist este total compromis acolo, iar cea comunist, dei moart, beneficiaz de un fel de clemen istoric. Am s scriu alt dat despre cauzele, explicabile dac nu scuzabile, ale fenomenului. Dar noi nu preferm Occidentul pentru asta! l preferm pentru c avem antecedente care pledeaz n favoarea Europei: ori de cte ori ara noastr a fcut un pas nainte, a fost sub impulsul Occidentului (singura excepie a fost Regulamentul Organic, impus de rui, ns care a dus, pe ci ocolite, la occidentalizarea rilor Romneti). Occidentalizante au fost revoluia din 1848, Mica Unire, domnia lui Carol I, Marea Unire, tot atia pai spre modernizarea rii, spre definirea personalitii ei, spre realizarea acelei success story care a fost Romnia, de la modestele entiti medievale dinainte de Basarabi pn la catastrofalele evenimente din 1938-1940, continuate dup 1944. Oamenii care au gndit Romnia, de la Maiorescu la Eugen Lovinescu, au artat calea i au ndemnat la occidentalizare. E drept, au existat i curente doctrinare contrarii, de la Smntorism la Statul rnesc, susinute de personaliti att de diverse ca Rdulescu-Motru, Nae Ionescu, dar i de C. Stere. Este izbitor c propunerile conservatoare nu au depit niciodat nivelul utopiei. Statul romnesc, destinul romnesc au privit spre Vest. Dup 1947, ne-am desprit pentru patru decenii de Vest; de data asta nu numai n intenii, ci de-a binelea. S-a rupt un proces n plin evoluie. Rezultatul este cunoscut. mi cer scuze pentru aceast privire prea rapid asupra trecutului. Interesul meu este captat de prezent, de viitorul care se ese nentrerupt sub ochii notri. Aderarea noastr la Europa a fost singurul liant al bietei noastre clase politice n anii 90 (dup ce a fost nfrnt rezistena neocomunist la europenizare) i pn la aderarea din 2007. Pn n momentul aderrii. Dup, muli au reacionat aa: acum i-am pclit, putem s ne facem de cap. Cinismul a resporit de atunci ncolo: cnd este vorba de justiie, de lupta mpotriva corupiei, acionm sub imperiul ameninrii, nu spontan. Mai arestm cte un mafiot. Agenia Naional de Integritate a fost total boicotat, cci lucra direct mpotriva oligarhiei. Europa este pentru noi o sperietoare, dar nu total disuasiv. Paradox: suntem o parte a sperietorii i, n acelai timp, ne este puin fric de ea. E adevrat, Europa nu este ceea ce speram s fie. Mai nti, nu este un organism caritabil. Nu d. Ea stimuleaz creterea, dar procesele trebuie iniiate aici. Ea nu numai c nu d nimic pe gratis, dar, n virtutea prii leului, ea poate i nchide ochii la ruinarea unor industrii locale. Dar s nu uitm: numai dac se gsesc aici cei corupi, care accept s vnd pe un leu fabrici lsate n

ruin, ncasnd n treact comisioanele. Europa poate fi imoral, dar numai n msura n care i gsete (i i gsete, aici) cozile de topor. Europa apare roas de remucri trzii, sceptic fa de propriile ei tradiii, suportnd stoic invazia proletariatelor externe (Toynbee). Noi ateptam de la Europa s ne insufle curaj; n loc de asta, simim cum adie dinspre ea vntul deprimrii. Pe de alt parte, Europa nu st cu minile ncruciate. Lupt, ncearc s se reindustrializeze, rmne, chiar atacat din toate prile, subminat de costurile sociale prea mari, o societate a iniiativelor. Ct despre cultur... Cultural vorbind, Europa are grij de patrimoniul ei, este o grdin i un parc istoric totodat. Invit, pe cine nu tie sau nu a vzut, s compare ce se face pentru pstrarea patrimoniului n Germania, n Frana sau n Spania i ce se face la noi. Aa, plin de autonvinovire cum este, Europa i respect trecutul de o mie de ori mai mult dect noi, se pare, nevinovai ca nite copii, cu un trecut 100% curat, victime pure. Nu de dat avem noi lecii, ci de primit n aceast materie. Si mai este aspectul negativ al problemei. Dac nu alturi de Europa, atunci cu cine? S fie spaiul postsovietic chiar aa de tentant? S fie Orientul Mijlociu mediul nostru natural? Sau dezvoltarea relaiior cu Asia Central chiar o prioritate? (Chinezii care vin s se instaleze la noi o fac fr s ne cear prerea.) Occidentul pe care, adevrat, eu l prefer este o i o necesitate i o fatalitate, cea mai bun soluie, cea mai organic, cea mai n sensul istoriei noastre. Iar o Romnie nchis n sine (aa cum o preconiza Nae Ionescu) este, cu siguran, imposibil sau mai bine zis o prostie. Trim cu Europa. Vom muri cu Europa, dac nu se va putea altfel. Trebuie s fim partenerii ei loiali, nu mecherii care ncercm s-o tragem n piept. Prefer Europa. Dac vom respecta Europa, vom ajunge, n cele din urm, i s ne respectm pe noi. //

Dac n Occident tangoul se bucur de mai puin succes, n Romnia va rmne la mod pn la nceputul celui de Al Doilea Rzboi Mondial. Perioada interbelic n Occident cuprinde musical-uri, music-hall-ul, primii interprei europeni de swing jazz (ntre care, chitaristul Django Reinhardt). Viziunile mai conservatoare vor determina nflorirea noului lied englez, a ansonetei i a valsului la acordeon (musette), ambele franuzeti, a canonetei italiene ele depesc hotarele rii lor i rmn imortalizate prin nregistrri sonore i filme (celebrul Sous les toits de Paris, 1930, n regia lui Ren Clair).

Spui Romnia, spui Dracula. Nu asta cred i autorii noii cri ?Dracula e mort. Cum au supravieuit romnii regimului comunist, cum i-au pus capt i cum din 1989 Romnia a devenit noua Italie?, Sheilah Kast i Jim Rosapepe. Rosapepe, fost ambasador american n Romania i soia sa, Kast, de profesie jurnalist, au comentat pentru Mercury News recenta nflorire a Romniei i realitile i plcerile de care turitii au parte n ara de la nord de Dunre. Romnia, noua Italie. Ce nelegei prin asta? Rosapepe: Romnia e o ar care se ntrece pe sine la nivel cultural i n ceea ce privete creativitatea i gradului de atracie fa de americanii care vin s o viziteze. Un alt lucru ar fi asemnrile culturale. Cnd am fost n Romnia, colegul meu, ambasadorul italian, spunea c romii i amintesc de oamenii din ara lui natal prin faptul c sunt spontani i disciplinai.Ca ambasador italian n Romnia, s-a vzut prins ntre dou popoare spontane. Kast: Romna e o limb idilic, apropiat de latina vorbit de soldaii romni care s-au aflat acolo acum dou milenii. Romnii se cred latini, o insul a latinitii ntr-o mare de slavi. Ca turist, de ce ar trebui s merg n Romnia? Kast: E un loc incredibil de ospitalier. Romnii susin americanii i tind s le spun, zmbind, c i-au ateptat 60 de ani, pentru c au crezut c, dup ce s-au instalat comunitii, americanii vor veni s i salveze. Dei nu am intervenit pe cale armat, americanii au fost vzui mereu ca un bloc de for care s se opun Uniunii Sovietice pe parcursul Rzboiului Rece. Un motiv mai practic ar fi acela c 25% dintre romni vorbesc engleza. i dac tii un pic de francez, spaniol i italin, te poi nelege uor cu localnicii. Deci, Romnia e un loc interesant i exotic ca acesta. Dac treci de mediul rural, descoperi un loc desprins, parc, din alt secol. Nu e deloc nfricotor pentru c poi comunica. Care e locul vostru preferat din Romnia? Kast: Unul dintre locurile preferate este regiunea din nord, denumit Maramure. Acolo este oraul natal al lui Elie Wiesel, Cimitirul Vesel cu versuri hazlii gravate n pietrele funerare ce

caracterizeaz viaa celui decedat.

Rosapepe: Locul meu preferat este Ploiesti, un fel de Houston al Romniei. naintea celui de-Al Doilea Rzboi Mondial, Romnia era cel mai mare productor de petrol din Europa, deci Romnia este un centru petrolifer. Statul a fost, de asemenea, i un important front n Al Doilea Rzboi Mondial, despre care muli veterani americani tiu datorit raidurilor aeriene de la Ploieti. Trupele americane s-au strduit s nu lase armata lui Hitler s pun stpnire pe acele teritorii pline de petrol. n raidurile de la Ploieti, muli piloi americani au fost dobori de gloane. i pentru c romnii i-au susinut mereu pe americani, au avut mare grij de rnii. n muzeul local se gsesc scrisori ale piloilor americani care descriu grija pe care au avut o romnii fa de ei. Cum e starea economiei? Kast: E nc o ar srac. Asta e o veste bun pentru turitii care se pot folosi din belug de valut. Care ar fi cele mai greite concepii despre Romnia? Rosapepe: Greit e s crezi ca Romnia este definit de perioada comunist i s nu nelegi c are o istorie bogat de secole care nu are nicio legtur cu comunismul. Kast: De aceea folosim metafora contelui Drcla, pentru c e probabil primul lucru la care americanii se gndesc cnd aud de Romnia. Cnd a scris ?Dracula?, Bram Stoker a aflat de Vlad epe i s-a gndit s creeze un personaj fictiv. Cte filme cu Dracula s-au fcut apoi, prezentnd ntunecata i nfricotoarea Transilvanie? Adevrul e c Transilvania e superb, cu muni mrei, sate minunate i orae mari care au fost centre culturale cu mult inainte ca Cristofor Columb s viseze s navigheze spre vest.

Dac am doar un weekend prelungit la dispoziie, ce ar trebui sa vizitez neaprat? Rosapep: Ar trebui s ncepi cu Bucureti, numit n trecut Parisul din Est, mare centru cultural al Romniei. Un traseu pe care l recomand interesailor ar continua cu Sinaia, staiunea din muni unde se afl castelul Pele, n trecut reedin regal, apoi Braov, n sudul Transilvaniei, ora istoric german cu o biseric german n centru. De la Braov, la distan de o or-dou de mers cu maina poi vizita Sighioara, cel mai vechi ora german istoric, fortreaa unde s-a nscut Dracula.

Kast: Acolo s-a nscut Vlad epe, dar oraul merit vizitat n orice caz. E superb i e considerat cel mai bine pstrat ora medieval din Europa.

Rosapep: i aproape se afl Castelul Bran, despre care oamenii cred c e castelul lui Dracula. Apoi poi nainta spre nord s vizitezi mnstirile din Maramure sau te poi ntoarce la Bucureti i de acolo s pleci spre mare unde mai poi sta o zi.

Familia crestina in perioada conteporana

Multiplele definiii care se dau familiei ncearc s evidenieze o serie de aspecte att de ordin structural ct i funcional: familia este un grup social, o form de comunitate ale crei relaii ntre membrii si (relaii de esen natural-biologic, spiritual-afectiv i moral-juridic) permit continuitatea speciei umane i evoluia societii. Alturi de aceste valene ale familiei, din perspectiv cretin, am putea aduga i aceea de pstrtoare, transmitoare i mbogitoare a valorilor tradiionale ale comunitii.

Familia i are originea n cstorie fiind alctuit din so, soie i copiii nscui din unirea lor sau adoptai, crora i se pot aduga i alte rude, pe care i unesc drepturi i obligaii.

Familia costituie un grup nzestrat cu caracteristici proprii, cu anumite obiceiuri, care respect anumite tradiii, chiar incontient, care aplic anumite reguli de educaie, ntrun cuvnt, care creeaz o atmosfer. Continuitatea acestor tradiii, inserarea lor n contextul familial propriu i diseminarea lor n mediul social fac parte din misiunea de azi a familiei.

Familia este un element important, esenial, al vieii omeneti, i deci parte important a misiunii Bisericii Cretine, element care este promovat i astzi ca i n secolele anterioare. De aceea, este important ca noi cretinii, s ne angajm s redm efectiv n societate ceea ce considerm cu adevarat c este propriu familiei. Pe de o parte tim c familia este numit biserica domestic (ecclesia domestica), nc din perioada primar a Bisericii, ntruct ea are un rol activ i necesar n societatea uman. Pe de alt parte,

maternitatea i paternitatea sunt indisolubil legate de familie, ca expresie real i concret a iubirii inter-familiale care din prea-plinul ei d via, n cooperare cu Dumnezeu, noilor membri ai familiei ca persoane receptoare i transmitoare ai iubirii. Familia, i are aadar modelul n Sfnta Treime, n modelul iubirii intra-trinitare.

Actualmente suntem martorii post-moderni ai nruirii valorilor comunitare tradiionale; familia, o comunitate de baz a societii este i ea asaltat, la rndul ei, de noile tendine demolatoare ale subculturii contemporane. Din nefericire, se uit adesea c stabilitatea, protecia, mediul creativ, stimulativ i plin de afectivitate cerut de dezvoltarea armonioas a unui copil sunt asigurate n mod fundamental de ctre familia cretin, tradiional. Pentru familie copiii, urmarea fireasc a uniunii matrimoniale, sunt continuatorii existenei prinilor, existen care nu se rezum doar la continuitatea biologic ct, mai ales, la cea ontologic.

Familia este locul principal i de nenlocuit de transmitere a valorile umane, mai ales a celor religioase. Pe drept cuvnt se spune i un poet romn de al nostru l include ntruna din operele sale se spune aadar c primim credina odat cu laptele matern. Psihologii moderni care insist mult pe formarea uman ncepnd cu naterea (i chiar cu perioada intrauterin) n mediul familial, confirm ceea ce a fost prezent in viaa Bisericii noastre de a lungul secolelor, adic de a conduce copilul la botez i de a-i transmite, nc de mic, valorile credinei. Tradiia Bisericii nu poate dect s parcurg acest drum.

Nu este ntmpltor faptul c n limba latin iniierea (initio > nceput) este nrudit semantic cu calea, itinerariul (iter, itineris > itinerar); aceasta presupune i o nrudire de sens: calea, itinerariul (iter, itineris > itinerar) copilului n via are ansele maxime de reuit doar dac nceputul, iniierea (initio > nceput) este corespunztoare. Biserica ofer de secole atenie maxim att familiei ct i dezvoltrii ei ntr-un cadru moral i social echilibrat, sntos. i, n cele din urm dar nu la urm, chiar n primul rnd, binecuvntarea lui Dumnezeu i sprijinul sacramental i haric al Bisericii.

Din pcate, astzi constatm c familia pierde i din semnificaia ei educativ credina i alte valori umane -, intruct copiii i tinerii suport multe influene care vin din afara familiei, nu mai pot fi controlate de familie sau dispar din propria familie.

Azi ns, mai mult ca oricnd, comunitile tradiionale tind s se dizolve sau s se metamorfozeze n alte forme de convieuire, ns preul pltit const n denaturarea general a nsi conceptului de familie. Familiile monoparentale sunt din ce n ce mai numeroase, numeroi tineri prefer o convieuire neratificat de ctre stat sau nebinecuvntat de Biseric. Familiile tradiionale, constituite din prini (brbat i femeie) i copii (naturali i/sau adoptai) sunt socotite demodate i, uneori, presiunea societii tinde s marginalizeze amplasamentul societal al unor astfel de familii. Antropologia tradiional este re-scris pn la a ajunge la pierderea sensului primordial al

umanului.

n special viziunea sacramental a Bisericii asupra familiei vieii (viaa ca dar sacru al lui Dumnezeu), i asupra relaiilor inter-umane i inter-familiale aduce un spor semnificativ i consistent n percepia contemporan a familiei care sufer de numeroasele deficiene pe care le-am amintit. Riscul de a reduce familia i toate aspectele pe care ea le implic la o convenie pur uman, juridic sau social este aplanat de adoptarea, din partea societii a viziunii cretine pe care Biserica o propune omenirii de secole.

n momentul n care societatea civil, cea politic n special, ar voi s adauge pe lng elementul principal al familiei i alte forme de convieuire, este util i necesar s ne rezervm ceva timp pentru a reflecta asupra situaiei actuale, pentru a scoate in eviden natura specific de nenlocuit a familiei pentru ca societatea s fie intr-adevr uman, precum i pentru a cuta mijloacele de a o reda mai activ n aceast misiune a ei.

De aceea, considerm ca fiind binevenit o manifestare ca aceea la care participm noi astzi, 15 mai (Ziua internaional a familiei) pentru a ne permite rectigarea ncrederii nu numai n valorile de nenlocuit ale familiei, care este mediul de formare i de purificare a umanitii n care fiecare fiin uman dorete s ajung la punctul maxim, dar s ne nsuim i mijloacele care pstreaz sau redau familiei rolul su de element necesar n Tradiia credinei. Ne bucurm n mod special c i n judeul nostru familia, n forma ei consacrat de Dumnezeu i de nsi firea omeneasc, este srbtorit de ntreaga societate civil i politic; bucuria ne este amplificat i de invitaia ce ne onoreaz fcut Bisericii, de a reafirma aceast valoare peren ale umanitii: familia. Faptul c reprezentantul Bisericii este alturi de dumneavoastr n aceast zi, concretizeaz poziia de reper moral i tradiional pe care Biserica Ortodox n special, i cea cretin n general, o are n Romnia anului 2006.

Influenta asezarii geografice asupra istoriei Romanilor O a doua chestiune introductiva care trebuie stabilita este influenta mediului geografic asupra dezvoltarii poporului roman. Aceasta chestiune cuprinde doua parti: asezarea geografica a Romaniei pe harta Europei si in al doilea rand structura insasi a pamantului romanesc. In privinta asezarii geografice a poporului roman, putem spune ca este tocmai acolo unde se intalneste Orientul cu Occidentul Europei. Aceasta se vede mai ales din perspectiva culturii. Santem vecini cu popoare de cultura apuseana: Ungurii si Polonii si cu altele de cultura rasariteana: Bulgarii, Sarbii, mai inainte vreme Grecii si Turcii. Acest lucru a avut o foarte mare inraurire asupra civilizatiei romanesti, cat si asupra istoriei politice. Prima consecinta a acestei asezari sta in faptul ca, cultura romaneasca este o cultura amestecata din elementele din Orient si din Occident, lucru care se mai resimte in parte si azi in unele obiceiuri. Pana in perioada contemporana a fost precumpanitoare la noi civilizatia din Rasarit, bizantina si slava, dar si in vechea organizare a principatelor cat si in stilul de claditre a bisericilor si in scrierile cronicarilor, alaturi de modelele slave si bizantine se vad si influente din Apusul Europei. A doua consecinta a acestei asezari a fost rolul istoric de aparatori ai crestinatatii si ai civilizatiei jucat de romani impotriva turcilor. Asezat la granita intre apusul Europei si regiunile rasaritene cuprinse de turci si tatari, poporul roman a avut rolul unei santinele inainte postate in fata dusmanului. Noi am aparat la Dunare, fie prin reprezentantul Tarii Romanesti, Mircea cel Batran, fie prin al Ardealului, Ioan Corvin de Hunedoara, fie prin al Moldovei, Stefan cel Mare, civilizatia Europei de barbaria turceasca. Deasemeni pamantul locuit de romani se poate asemana cu o cetate. Ardealul cu

podisul inconjurat de munti, apoi sesurile de jur imprejur pana la santurile catatii, care sant formate de Dunare, Nistru si Tisa. Aceasta tara formeaza o unitate armoniasa, putem spune, asa dar, ca pamantul locuit de romani are o structura unitara, spre deosebire de Polonia si Rusia, care nu au avut granitile naturale si care au oscilat in cursul istoriei intre Marea Baltica si Marea Neagra. Unitatea pamantului locuit de romani a avut urmari nu numai pentru formarea unitatii lui politice, dar si in domeniul limbii. Limba romana este una din limbile cele mai unitare din Europa, care contine doar sub-dialecte cu deosebiri foarte mici intre moldoveni, munteni si ardeleni.

Asertivitatea nu este un comportament natural, cu care ne nastem. Oamenii se comporta si comunica in functie de cele doua reactii primare - de fuga sau lupta - in mod submisiv sau agresiv. "In mod natural, ne comportam si comunicam submisiv sau agresiv; asertivitatea este un comportament si un mod de comunicare educat - deci o abilitate care trebuie cunoscuta si apoi exersata". Daca am plasa pe o scala cele doua extreme - submisiv si agresiv - comportamentul asertiv nu se afla, asa cum ne-am astepta, la mijloc. "Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferentiaza de comportamentul agresiv prin faptul ca nu incalca drepturile si libertatile celuilalt. De asemenea, comportamentul asertiv analizeaza comportamentul celuilalt si nu persoana lui". De exemplu, un manager care intra in birou si le spune oamenilor sai: "Sunt nemultumit ca nu ati atins tintele pe care vi le-am stabilit. Ce s-a intamplat?", se comporta asertiv, iar un manager care spune: "Normal. Pleaca omul o zi si nu mai face nimeni nimic. Idiotilor!", are un comportament agresiv. Oamenii al caror comportament natural este submisiv sunt si cei care reusesc cel mai greu sa comunice asertiv, fiindca le este teama tot timpul si nu au curajul sa abordeze un mod de comunicare atat de indepartat (aproape de cealalta extrema a scalei) si de contrar comportamentului lor natural. Daca ei sunt genul de angajati care, atunci cand sunt incarcati cu sarcini suplimentare, spun de fiecare data: "Bine, o fac si pe asta" sau "Imi cer scuze ca nu am reusit sa finalizez tot", le va fi foarte greu sa-i spuna sefului: "Uite, raportul acesta trebuia facut de altcineva si mi l-ai dat mie. Eu mi-am indeplinit sarcinile pe care le am conform fisei postului. Este a cincea oara cand imi dai sa fac rapoarte pe care nu ar trebui sa le fac eu. Daca nu face parte din atributiile mele, de ce ma certi tot pe mine?". "Majoritatea oamenilor sunt agresivi sau submisivi; putini sunt asertivi", subliniaza Dorin Dancu, remarcand: "Din nefericire, observam uitandu-ne in jurul nostru - in Romania cel putin - ca foarte multi oameni nu reusesc sa comunice asertiv. Iar pana la asertivitate e cale lunga".

Articolul "Revolta fondului nostru nelatin", aparut in revista "Gandirea" in 1921, se incadreaza in viziunea traditionalista a acestei reviste, fiind scris de Lucian Blaga pentru a contracara exclusivismul latin in configurarea componentei spirituale a poporului roman: "Un prieten imi vorbea despre inraurirea slava asupra literaturii romane; inchinator indarjit la altarul latinitatii - clare si masurate - el nu ingaduia nici cea mai mica alterare sau spalacire a acestuia prin maximalismul slav." Se ajunge, in felul acesta, la un "exclusivism latin", prin care multi impartasesc convingerea ca exista spirite nationale si culturi superioare si inferioare, de pilda parerea lui Anatole France despre opera lui Dostoievski, aceea ca ar fi "o monstruoasa ciudatenie". Mostenirea acestei atitudini despre latinitate este expresia unor timpuri mai vechi, "cand a trebuit sa suferim rasul batjocoritor al vecinilor, care cu orice pret ne voiau subjugati." In momentul aparitiei studiului, aceasta atitudine nu este decat dovada unor vremuri zbuciumate ale istoriei, in care lumea se supune unor reguli ale dezvoltarii organice in spirit meliorist. Pentru a-si argumenta pozitia despre "insemnatul procent de sange slav si trac, ce clocoteste in fiinta noastra", Lucian Blaga supune analizei un experiment biologic semnificativ: "Cunoastem experimentul incrucisarii unei flori albe cu o floare rosie a aceiasi varietati. Biologii vorbesc despre asa numitele dominante." in domeniul culturii si al psihologiei etnice, dominanta se ! construieste in functie de cultura cu o putere spirituala mai mare: "intr-o indepartata analogie cu experimentul acesta biologic - atat de convingator in simplitatea sa - se poate spune ca in spiritul romanesc este dominanta latinitatea, linistita si prin excelenta culturala. Avem insa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital, care, oricat ne-am impotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului rasarind puternic in constiinte. Simetria si armonia latina ne e adeseori Vsfarticata de furtuna care fulgera monoton in adancimile oarecum metafizice ale sufletului jromanesc. E o revolta a fondului nostru nelatin." Din respect pentru cultul stramosilor, natiunea romana ar trebui sa acorde consideratia necesara tuturor componentelor spirituale etnice din care a rezultat sinteza actuala". "Nu e un lucru nou: suntem morminte vii ale stramosilor. intre ei sunt de aceia pe care ii ocrotim si-i imbratisam cu toata caldura, din motive istorice si politice; dar avem si stramosi pe care ii tratam ca pe niste copii vitregi ai nostri." Lucian Blaga dezavueaza cu argumente convingatoare o asemenea opinie: "Atitudine lipsita de intelepciune, deoarece cu cat ii tinem mai mult in fraul intunericului, cu atat rascoala va fi mai aspra, mai tumultuoasa - putand sa fie fatala privilegiatilor de astazi. Istoria noastra se proiecteaza mai mult in viitor decat in trecut. E bine sa ne dam seama de puterile potentiale care ne zac in suflete - vulcani in fundul marilor." Claritatea latina se poate imbogati si diversifica,

considera autorul complexei teorii a "spatiului mioritic", prin resuscitarea fondului traco-dac: "De ce sa ne marginim numai la un ideal cultural latin, care nu e croit in asemanare desavarsita cu firea noastra mult mai bogata. Sa ne siluim propria natura - un aluat in care se dospesc atatea virtualitati? Sa ne ucidem corsetandu-ne intr-o formula de claritate latina, cand cuprindem in plus atatea alte posibilitati de dezvoltare? intrebarea va nelinisti multe inimi. Din partea noastra, ne bucura cand auzim cate un chiot ridicat din acel subconstient barbar, care nu place deloc unora. Asa o intelegem noi - intr-adevar nu ne-ar strica putina barbarie." Aceste fond nelatin este un dat al poporului roman: "Cunoscutul ritm de liniste si furtuna, de masura si exuberanta, ce-1 gasim in viata altor popoare se lamureste mai mult prin logica inerenta istoriei, prin alternarea de teze si antiteze, cum le-a determinat un Hegel bunaoara. Acelasi ritm are la noi radacini cu mult mai adanci in insusiri temeinice de rasa. Deosebirea aceasta ne ingaduie frumoase perspective istorice. Cei ce apartin trecutului cu pozitivismul lor sec sau neastamparat vor mormai in barba lor apostolica: e un romantic. Ca sa nu le las nici o indoiala, marturisesc: un romantic? -intr-un singur inteles, da. Si anume intrucat am convingerea ca adevarul trebuie sa fie expresiv si ca miturile sunt prin urmare mai adevarate decat realitatea."

902,

1,.021,.02

34,897034,8

S`S^S_ S^S^YSZV _S_S

XSUSXSUS

UWUW \S^W^W\S^ W^WbS bS

Va\SVa\SU

` SUW_`SUW

\ \

V UW\a`

W\a`bWVW

bWZ