Recenzent: Burdui Marianna Lucrare recenzata: Mitul Statului de E.

Cassirer, editura Institutul European , 2001, numarul de itinerar: 1690942 , cota publica 32/c-29 Ernst Cassirer (18741945) s-a nascut la Breslau, in Germania (atazi Wroclaw, Polonia), intr-o familie de evrei instariti. A inceput prin a studia dreptul la Universitatea din Berlin (1892), dar s-a reorientat catre literatura si filozofie, urmand si cursuri de istorie, filologie si stiinte la universitatile din Leipzig, Heidelberg si Munchen. Din 1896 a fost unul din studentii lui Herman Cohen la Universitatea din Marburg, la scoala neokantiana al carei exponent de seama a devenit mai tarziu. In 1899 a obtinut doctoratul, iar in 1906 un post de Privatdozent la Berlin. Reputatia lui a crescut constant: in 1914 a primit Medalia Kuno Fischer a Academiei din Heidelberg pentru lucrarea Das Erkenntnisproblem. Dupa razboi a ocupat un post de profesor titular la proaspat infiintata Universitate din Hamburg. Anii de profesorat la Hamburg au marcat trecerea lui Cassirer de la marile teorii ale filozofiei (concretizate in monumentala Das Erkenntnisproblem in der Philosophie und Wissenschaft der neueren Zeit, 3 vol., 19061920 si Substanzbegriff und Funktionsbegriff, 1910) la limba, mituri, arta si cultura. Opera lui principala in aceasta directie, Philosophie der symbolischen Formen, a fost publicata in trei volume: Die Sprache (Zur Phanomenologie der sprachlichen Form) in 1923, Das mythische Denken in 1925 siPhanomenologie der Erkenntnis in 1929. In Filozofia formelor simbolice Cassirer a aplicat principiile gandirii kantiene in directia elaborarii unei teorii a culturii prin care afirma ca limba, miturile, religia, arta, stiinta sunt forme simbolice, de unde si conceptul de om ca animal simbolic. In ciuda climatului politic nefavorabil, Cassirer a fost ales rector al Universitatii din Hamburg in 1929 primul evreu promovat in aceasta functie intr-o universitate germana. Dupa venirea nazistilor la putere, a plecat in Anglia, unde a predat doi ani la Oxford, apoi a acceptat un post la Universitatea din Goteborg (Suedia). In 1935 a primit cetatenia suedeza. Ocuparea Frantei l-a obligat sa se stabileasca in SUA, unde a petrecut un an la Yale ca visiting professor, apoi a tinut cursuri la Columbia University si la University of California din Los Angeles. S-a stins din viata in aprilie 1945.

Mitul statului este una din principalele sale lucrari, scrisa pentru a descifra sensul a ceea ce se intimpla astazi, analizeaza formele simbolice majore: limbajul, mitul, arta, religia, istoria si stiinta. Demersul sau se refera la aparitia unei noi puteri : aceea a gindirii mitice. Spre sfirsitul vietii el revine asupra acestei problematici intr-o lucrare de istorie a conceptiilor politice despre Stat, studiate din perspectiva gradului in care se apropie sau se indeparteaza de specificul gindirii mitice. Pentru a intelege mai bine acest fenomen Cassirer isi concepe lucrarea in trei timpi : descifrarea naturii mitului, lupta impotriva mitului secolului XX si intelegerea si dezvaluirea resorturilor si functiilor social-politice ale mitului modern. Este structurata in 3 parti cu XVIII capitole si 364 foi. Partea I Ce este mitul ? contine 4 capitole: Structura gindirii mitice ; Mit si limbaj ; Mitul si psihologia emotiilor ; Functia mitului in viata sociala a omului. Partea II Lupta impotriva mitului in istoria teoriei politice are capitolele : Logos si Mythos in filosofia greaca timpurie ; Republica lui Platon; Fundalul religios si metafizic al teoriei medievale a statului; Teoria statului legii in filosofia medievala; Natura si gratia in filosofia medievala; Machiavelli si noua stiinta a politicii; Triumful machiavelismului si consecintele lui ; Implicatii ale noii teorii a statului ; Renasterea stoicismului si teoriile dreptului natural; Filosofia Iluminismului si criticii sai romantici. Partea III sub denumirea Mitul in secolul XX are capitolele : Pregatirea ; Carlyle ; De la cultu eroilor la cultul rasei; Hegel; Tehnica miturilor politice moderne. Capitolul I STRUCTURA GINDIRII MITICE Pe parcursul evolutiei, formele gindirii politice au suferit o schimbare radicala: in unele sisteme politice, gindirea mitica este preponderenta in raport cu cea rationala. Inainte de a vedea cum functioneaza mitul, trebuie sa intelegem ce semnificatie are. Multi antropologi au afirmat ca mitul este un fenomen foarte simplu care nu necesita o explicatie psihologica sau filosofica, nu este altceva decit aceea sancta simplicitas a rasei umane. Astfel antropologii incearca sa analizeze lumea primitiva, diviziunea acestora pentru a putea da o explicatie miturilor. Rezultatul acestor prime incercari de

analiza sint complet diferite de ale noastre, dar procesul este asemanator deoarece el e exprima aceeasi dorinta umana de a intelege realitatea, de a trai intr-un univers ordonat. Capitolul II MIT SI LIMBAJ Descoperirea limbii si literaturii sanscrite a constituit un eveniment important pentru dezvoltarea, evolutia tuturor stiintelor culturale, dar si pentru constiinta fiecaru om. Limbajul si mitul au radacini comune, dar ca structura nu sunt identice. Astfel mitul nu este altceva decit un aspect al limbajului, el se trage din defectele limbajului si nu din calitatile lui. Desi limbajul este logic si rational el este si o sursa de iluzii si erori. Max Muller considera mitul ca o mare iluzie si ca acesta va ramine intotdeauna un caz patologic. Cu toate acestea mitul este una dintre cele mai vechi si mai mari forte ale civilizatiei umane si nu poate fi separat de limba. Daca teoriile lui Muller si a lui Spencer sint corecte atunci inseamna ca toata cultura umana este produsul unei simple iluzii. Capitolul III MITUL SI PSIHOLOGIA EMOTIILOR Cercetarile antropologice au demonstrat ca pentru a intelege pe deplin mitul este necesar sa-l investigam si din alt punc de vedere. Astfel trebuie sa incepem cu studiul riturilor. Aplicind aceasta metoda, salbaticul nu mai este vazut ca un filosof primitiv ci viata lui este una a emotiilor si nu a gindurilor. Inca din cele mai vechi timpuri, filosofii si antropologii au incercat sa defineasca o teorie generala a emotiilor. Conform teoriilor lui Descartes si Spinoza, emotiile umane provin din idei obscure si inadecvate. Ribot a incercat sa lege toate starile de spirit de conditiile biologice si sa le considere expresia vietii vegetative.W.James si C.Lange au afirmat ca pentru a determina natura emotiilor trebuie sa descriem simptomele fizice. Freud a avut o metoda cu totul originala deoarece era convins ca cel mai sigur mod de a intelege semnificatia mitului este acela de a-i descrie, ordona si clasifica obiectele. Cercetatorii mitologiei comparate vorbeau despre soare, luna, stele ,vint ca si cum ar fi unicele obiecte al imaginatiei mitice, Freud insa a schimbat scena povestilor mitice, el povesteste mai degraba eterna poveste a vietii sexuale a omului specificind ca inca din

timpuri preistorice omul a avut dorinta de a-si omori tatal si de a se casatori cu propria mama. In cocncluzie putem spune ca complexul tatalui si omplexul Oedip au fost adevarate formule magice pentru lumea mitica. Capitolul IV FUNCTIA MITULUI IN VIATA SOCIALA A OMULUI Filosoful spune ca mitul este o unitate a simtirii si ca porneste de la o constientizare a universalitatii si a identitatii fundamentale a vietii. O caracteristica importanta a mitului consta in faptul ca mitul nu i-a nastere doar din procese intelectuale ci izvoraste din straturile mai adinci ale emotiilor umane. Si nu este emotia pura ci expresia emotiei, emotia care este transformata in imagine. Se cunoaste ca orice fel de exprimare a unei emotii are un efect calmant, astfel lovind cu pumnul ne putem potoli minia. Mitul este incarcat cu cele mai puternice emotii si inspaimintatoare viziuni, insa prin intermediul lui omul incepe sa invete o arta exprimarii, adica arta sperantelor si temerilor. Si aceste fenomen determina apogeul atunci cind omul se confrunta cu cea mai grava problema, acea a mortii. Omul primitiv nu putea sa accepte ideea mortii. De aceea putem afirma in concluzie ca in gindirea mitica, misterul mortii este transformat intr-o imagine si pri aceasta transformare moartea inceteaza a mai fi un fenomen greu de suportat ci devine usor de inteles si de suportat. Capitolul V LOGOS SI MYTHOS IN FILOSOFIA GRACA TIMPURIE Grecii au fost pioneri ai gindirii rationale, ei au decsoperit o metoda prin care puteau privi lucrurile intr-o alta lumina. Inainte de a studia politica au studiat natura si acesta este domeniul in care facuse primele lor mari descoperiri. Sofistii caracterizati prin versatilitate se simteau capabili sa indeplineasca bine orice sarcina si abordau toate problemele cu un spirit nou. In viziunea lui Socrate, sofistii nu vedeau decit ramasitele risipite ale naturii umane, insa ignoranta socratica nu este o atitudine negativista. Deosebirea fundamentala dintre Socrate si sofisti se evidentiaza in atitudinea lor fata de gindirea mitica. Insa cit de diferita nu ar fi filosofia lor, ambii au luptat pentru o cauza comuna: criticarea si purificarea conceptiilor traditionale ale religiei populare elene. Sofistii au devenit maestrii unei noi arte a interpretarii alegorice. Socrate insa afirma ca pentru a invinge puterea mitului trebuie sa gasim noua putere benefica a

autocunoasterii. Mitul il invata multe pe om, dar nu poate da raspuns la intrebarea referitoare la bine si rau. In concluzie numai prin logosul socratic si numai prin metoda cercetarii de sine putem gasi o solutie pentru aceasta problema fundamentala. Capitolul VI REPUBLICA LUI PLATON Platon nu se simte acasa in statul sau lumesc nici macar dupa ce scrie Republica si dupa ce vine un reformator politic. El sesizeaza toate relele necesare si toate cursurile inerente acestei rinduieli omenesti, el nu admite extazul mistic prin care sufletul se poate uni cu Dumnezeu. Platon se deosebeste de ceilalti ginditori politici prin problema pe care o pune in discutie. Astfel el si-a inceput studiile prin analiza conceptului de dreptate. El spune ca unica si cea mai de seama menire a statului este sa fie un administrator bun. De asemenea el afirma ca dorinta de a avea mereu mai mult este distructiva atit pentru stat cit si pentru viata unui individ. Unul dintre obiectivele principale din Republica lui Platon este de a alunga forta neinfrinata a mitului din lumea umana si din cea a mitului. In conceptia lui politica este arta unificarii si organizarii activitatilor umane. Asadar putem concluziona ca tangenta dintre sufletul uman si cel al statului nu este o abstractiune ci este tendinta de a transforma haosul din viata politica si sociala intr-o ordine si armonie. Capitolul VII FUNDALUL RELIGIOS SI METAFIZIC AL TEORIEI MEDIEVALE A STATULUI In aceste capitol se vorbeste despre ginditotrii crestini din Evul Mediu care nu puteau accepta si intelege conceptia pe care o aveau grecii despre legea eterna. Conceptia Sf. Augustin care vizeaza ca Dumnezeu este singurul stapin, El este inceputul si sfarsitul, in el traim, a marcat intreaga lui filosofie. Pentru a intelege evolutia sistematica a gindirii religioase medievale trebuie sa avem in vedere dubla origine a acesteia: speculatiile grecesti si conceptiile profetice ebraice. Astfel in istoria filosofiei scolastice avem de-a face cu aceeasi lupta dintre credinta si ratiune sau dintre teologi sau dialecticieni. Capitolul VIII TEORIA STATULUI LEGII IN FILOSOFIA MEDIEVALA

In capitolul dat se evidentiaza ideea ca exista un aspect important pe care teoria medievala a legii naturale l-a mostenit de la Platon si Aristotel. Astfel Platon definise dreptatea ca pe o egalitate geometrica in sens ca fiecare individ isi are sarcinile lui in cadrul comunitatii,dar drepturile si indatoririle diferea de la om la om. Aristotel afirma ca oamenii sint inegali si in privinta caracterului si inzestrarii naturale. Principala cerinta etica a stoicilor era aceea de a trai in acord cu natura. Asadar se poate trage concluzia ca o putere politica nu poate avea autoritate absoluta caci depinde intotdeauna de legile dreptatii. Iar aceste legi sint irevocabile si inviolabile deoarece reprezinta vointa supremului legiuitor. Capitolul IX NATURA SI GRATIA IN FILOSOFIA MEDIEVALA Teoria medievala a statului este un sistem bazat pe 2 postulate: continutul revelatiei crestine si conceptia stoica privind egalitatea naturala dintre oameni. T.dAquino era de parerea ca intre ratiune si revelatie nu poate exista nici o nepotrivire, nu numai ca sint incompatibile, dar se si completeaza reciproc deoarece acestea sint doua fete ale aceluiasi adevar. Mai inainte intre aceste doua tarimuri era o mare prapastie. Unul este universul fiintei, celalalt al devenirii, unul ne arata adevarul celalalt doar niste umbre. Aceasta distinctie intre cele doua tipuri de cunoastere isi tragea radacinile metafizice din separarea trupului de suflet. Insa filosofiei ii revine cea mai importanta sarcina de a rupe acest lant. Capitolul X MACHIAVELLI SI NOUA STIINTA A POLITICII Dupa o perioda de dezaprobare, respingerea si atacurile aspre s-au transformat intrun fel de veneratie. Machiavelli sfatuitorul tiranilor s-a transformat intr-un erou si aproape un sfint.Teoria lui Machiavelli a fost mereu in centrul atentiei. Spinoza a fost cel care a contribuit cel mai mult pentru a schimba opinia generala despre Machiavelli. Machiavelli a fost un om onest si integru, un prieten devotat al tarii sale. El dovedeste prin fiecare rind al cartii sale ca nu a tradat cauza umanitatii. Machiavelli nu a scris pentru Italia ci pentru toata lumea.Avea prea multa incredere in propriile judecati si ii placea sa generalizeze. In concluzie daca aceasta interpretare este corecta, atunci l-am

putea considera si in continuare un mare propagandist al intereselor politice si nationale specifice. Capitolul XI TRIUMFUL MACHIAVELISMULUI SI CONSECINTELE LUI Toti autorii considera faptul ca Machiavelli este un copil al epocii sale, un spirit tipic al Renasterii. Statul laic modern este contextul politic in care Machiavelli a craet Principele. Lumea politica isi schimbase deja centrul de greutate. El a fost primul filosof care a inteles ce reprezenta aceasta noua structura. El a devenit fondatorul unui nou tip de stiinta a staticii si dinamicii politice. Conceptiile de religie si politica erau de neinteles pentru Machiavelli, insa el nu avrut niciodata sa separe religia de politica. El este un oponent al Bisericii, dar nu este nici un dusman al ei.Religia nu sta la baza vietii sociale a omului, dar este o arma de temut in luptele politice. Astfel putem deduce ca religia este buna atunci cind instituie o buna rinduiala, iar aceasta din urma presupune bunastare si succes in orice interprindere. Capitolul XII IMPLICATII ALE NOII TEORII A STATULUI Machiavelli ne deschide portile lumii moderne. Scopul sau ca statul sa-si obtina autonomia deplina a fost atins. Stilul sau nu mai este analitic ci retoric. Machiavelli era mult mai periculos din punct de vedere al gindirii nu al caracterului. Omul Machiavelli detesta compromisurile. Vorbeste cu dispret despregentiloumini spunind ca aceste persoane sint extrem de daunatoare in orice republica sau tara. Machiavelli nu judeca faptele oamenilor de dincolo de bine si de rau, nu dispretuia moralitatea,dar avea putin respect pentru oameni. Machiavelli nu a vrut sa fundamenteze numai o noua stiinta ci si o noua arta a politicii. El a fost primul autor modern care a vorbit despre arta statului.Desi experienta lui este precara, Machiavelli este primul care ne vorbeste despre arta militarismului. Astfel el a descoperit un nou tip de strategie bazata pe arme mentale si nu fizice. Concluzionind putem afirma ca Machiavelli a fost creatia unei minti limpezi, intrucit nici un alt autor nu a expus pina la el acest tip de strategie. Capitolul XIII RENASTEREA STOICISMULUI SI TEORIILE DREPTULUI NATURAL

Rationalismul politic al sec.XVII-lea a constat intr-o renastere a ideilor stoice. Acest proces a inceput in Italia,dar in scurt timp a cuprins toata cultura europeana. Istoria marii miscari intelectuale care culminase in Statele Unite cu Carta drepturilor, iar in Franta cu Declaratia drepturilor omului si cetateanului fusese studiate pe deplin. Se pare ca avem acces la toate evenimentele acestei miscari, dar aceasta nu inseamna ca le cunoastem. Trebuie sa incercam sa le intelegem si sa cercetam motivele ce au stat la baza lor. Problema principiilor ordinii sociale este si problema care ne preocupa si pe noi. Teoria lui Hobbes da afirmatia ca legatura dintre conducator si supusi odata stabilita este indestructibila.Cei mai influenti scriitori au respins concluzia lui Hobbes. Ei concluzionind afirma ca urmare ca daca omul ar renunta la propria personalitate, el ar inceta sa mai fie o fiinta morala. Capitolul XIV FILOSOFIA ILUMINISMULUI SI CRITICII SAI ROMANTICI

Epoca Iluminismului a fost una dintre cele mai fertile perioade in ce priveste gindirea politica, filosofia politica a avut un rol important in aceasta perioada. Filosofii sec.al XVIII nu au studiat niciodata istoria pentru a-si satisface curiozitatile ei vedeau in aceasta o calauza, o busola care i-ar fi putut conduce catreun viitor mai bun pentru societaea umana. Pentru filosofii iluministi, mitul era un lucru barbar, dar incepe sa fie de-a dreptul venerat. Arta, istoria si poezia isi are originea in mit. Cu toate acestea conceptia estetica nu putea rezolva problemele vietii politice. Astfel fondatorii si pionerii romantismului au inceput sa se indoiasca de propriul lor ideal de poetizare a vietii politice. De aici deducem ca in acest domeniu este nevoie de o atitudine mai realista fapt pentru care multi poeti romantici erau gata sa-si sacrifice vechile idealuri in folosul cauzei nationale. Capitolul XV PREGATIREA: CARLYLE

Thomas Carlyl a inceput sa-si sustina prelegerile pe 22 mai 1840 despre cultul si eroismul eroilor in istorie. El a incercat sa acopere intreaga sfera a istoriei incepind de la etapele rudimentare ale civilizatiei umane pina la istoria si civilizatia contemporana. Stilul sau este cel al unui profet care ne indruma spre cer si al un ui vrajitor care ne duce spre infern. Eroul sau nu este legat de o anumita sfera de activitate. Carlyl nu a

incercat niciodata sa ofere mai mult decit o Filosof a vietii. Ca si Descartes sustine ca filosofia nu porneste de la certitudine ci de la indoiala.Carlyl a incercat sa reabiliteze diversele forme de politeism. Ceea ce deosebea teoria lui Carlyl de alte tipuri de cult al eroilor aparute mai tirziu este faptul ca el admira cel mai mult la eroii sai nu numai sinceritatea sentimentelor, dar si claritatea gindirii. El este omul care traieste printre lucruri reale si nu prin aparente. Avea o conceptie diferita despre credinta si necredinta. Interesul sau este mai degraba de natura biografica decit de natura sociala, este preocupat de oameni ca indivizi si nu de formele vietii sociale. Generalizind toata activitatea sa ajungem la concluzia ca principiul filosofiei sale presupune ca omul se pleaca intotdeauna maretiei morale, si daca noi am ignora acest principiu atunci i-am deforma intreaga conceptie despre istorie, cultura, viata politica si sociala. Capitolul XVI DE LA CULTUL EROILOR LA CULTUL RASEI

Ca urmare strinse intre cultul eroilor si cel al raselor, miturile politice au ajuns astazi sa-si capate forma si forta. Teoria lui Gobineau sustine ca istoria se naste numai din contactul raselor albe, el recunoaste ca nu exista nici o dovada a unui contact intre rasa alba si triburile aborigene din America. Diferenta dintre cultul eroilor si cel al rasei reese din aceasta teorie a lui Gobineau. El nu putea admite faptul ca negrii sau membrii rasei galbene fac parte din aceeasi familie umana ca si rasa alba, la acesti oameni spune el, nu gasim decit barbarism si egoism. Mostenirea pe care ne-a lasat-o rasa neagra este faptul ca imaginatia este o forta coplesitoare si exuberanta, omul nobil insa trebuie sa fie precaut fata de aceasta mostenire periculoasa. Daca Carlyle incearca sa lege si sa uneasca cultul eroilor si cultul rasei, Gobineau incearca sa le faramiteze si sa le separe. Colaborarea dintre diferitele rase inseamna amestecarea singelui ceea ce duce la decadere si degenerare. Astfel din concluziile lui Gobineau vedem imaginea ultimilor oameni care vor trai pe pamint si lipsa deosebirei intre rase. Capitolul XVII HEGEL

Metafizica lui Hegel a avut o influenta puternica asupra vietii politice. El era un conservator care apara forta traditiei, incearca sa cuprinda istoria in intregul ei,

incercind sa scata in evidenta spiritul universal al lumii. In centrul doctrinei lui Hegel se afla religia si istoria, nuclee in jurul careia sa axat gindirea lui filosofica.Principala tema a filosofiei sale este tocmai sinteza dintre aceste 2 elemente. El afirma ca adevarata viata a Divinului incepe in istorie. Statul pentru el este miezul vietii istorice. Pe el nu-l preocupa frumusetea statului ci adevarul sau care consta in putere. Tragedia lui Hegel consta in ceea ca a descatusat inconstient fortele cele mai irationale care au interevnit in viata sociala si politica a omului. Astfel privind peste teoria lui Hegel,conceptiile si ideile sale ne dam seama ca el este cel mai paradoxal fenomen al culturii moderne, cu toate acestea insa teoria a sa s-a bucurat de apreciere si a fost considerata rodul unei gindiri constructive. Capitolul XVIII TEHNICA MITURILOR POLITICE MODERNE

Daca talmacim miturile politice contemporane, observam ca ele nu contin nici o trasatura absolut noua. Organizarea mitica a societatii ajunge sa fie inlocuita de una de tip rational. Mitul a fost din totdeauna considerat un rezultat al unei activitati inconstiente si un produs al imaginatiei. Noile mituri politice sint facute insa dupa un plan; ele nu rasar la intimplare, ele se pot fabrica prin aceeasi metoda ca si oricare alta arma moderna. Acesta este un lucru nou, de o importanta cruciala care a schimbat aspectul vietii noastre sociale. Acum viata omului este inundata de un val de ritualuri noi. Miturile noastre politice moderne au distrus toate idealurile inainte ca ele sa dea raode. Inflorirea miturilor politice ai sec.XX determina politica de a fi departe o stiinta pozitiva si cu atit mai putin o stiinta exacta. Filosofia nu are puterea de a distruge miturile politice, de aceea noi trebuie sa studiem cu atentie structura si tehnica miturilor politice ca sa stim cum sa-i tinem piept. Concluzie: E. Cassirer in lucrarea Mitul statului nu limiteaza analiza mitului la dimensiunea de forma simbolica a gindirii, autorul vorbeste despre aparitia unei noi puteri: aceea a gindirii mitice" si apreciaza ca exista o dominatie manifesta a acestei gindiri asupra gindirii rationale in unele dintre sistemele noastre politice contemporane" . Daca gindirea rationala a progresat in ceea ce priveste rezolvarea problemelor stiintelor

naturii sau in tehnica, in viata sociala gindirea rationala prezinta toate aspectele unei infringeri totale si irevocabile". Cassirer considera ca, in acest domeniu, omul modern pare a fi uitat tot ce a invatat pe parcursul dezvoltarii vietii sale intelectuale, pare a fi regresat spre stadiile cele mai primitive ale culturii umane". Miturile politice au rolul de a conferi indivizilor un sentiment de coeziune sociala, de apartenenta la colectivitate si nu in ultimul rind de identificare cu liderii politici si ideile acestora. Prin ele, lumea capata un sens, este ordonata si facuta inteleasa. Miturile, in contextul acestei lucrari, miturile politice - construiesc, pornind de la resursele semnificative ale imaginarului, versiuni, complexe dar nu complete in plan semantic, asupra evenimentelor si oamenilor politici. Lumea politica este redusa la elemente simplu de inteles, usor de incadrat intr-o schema preexistenta de gindire. Miturile politice prin intermediul structurilor simbolice in care sunt incapsulate valorile fundamentale ale grupului social si prin care sunt justificate normele si imperativele de ordin social, legitimeaza Puterea, ii construiesc o imagine usor de inteles, de recunoscut si de acceptat atit de cei care reprezinta cit si de cei reprezentati. In fapt, in orice structura politica -arhaica sau moderna deopotriva - exista anumite elemente fixe: ordine sau haos; schimbare sau stagnare. Toate aceste ecuatii sociale nu se rezolva numai, sau nu se rezolva niciodata numai , prin intermediul fortei brute - politie, armata, securitate ci prin instrumente mitologizante de coeziune sociala. Mai mult chiar, pentru a fi eficienta chiar si forta coercitiva bruta trebuie mitologizata.