4.2 Interventia statului si tendinte de liberalizare n sectorul serviciilor. Justificarea economica a reglementarilor.

Reglementarile din sectorul serviciilor au fost justificate de diverse teorii economice, bazate n general pe perceptia unor deficiente ale mecanismelor pietei[4]. Una dintre aceste teorii este aceea a monopolului natural si a pietelor contestabile. Monopolul natural este considerat monopolul justificat economic. Aparitia monopolului natural este legat de faptul ca productia unui bun sau a unui serviciu se face cu randamente continuu crescatoare, pe masura ce cresc dimensiunile productiei. n acest caz, cele mai mari unitati au, un avantaj care le permite sa-si elimine concurentii si sa obtina pe termen mai lung sau mai putin lung un monopol care poate fi calificat ca natural. Aceasta unitate, n situatie de monopol natural va produce o cantitate de bunuri sau servicii la un cost mai mic dect ntreprinderile concurente. Este deci, mai eficient si justificat economic ca o singura ntreprindere sa opereze pe aceasta piata. ntreprinderea n situatie de monopol va fi tentata sa mareasca preturile pentru a obtine un profit mai mare. n aceasta situatie se impune un control administrativ al preturilor practicate, pentru a evita abuzurile. Aceasta abordare traditionala a monopolului natural cu referire la firmele care realizau un singur produs a fost extinsa la cazul oligopolurilor naturale (de exemplu: n transportul aerian si la acela al firmelor cu mai multe activitati). Fiind data cantitatea de diverse bunuri sau servicii pe care o produce, o ntreprindere este n situatie de monopol natural cnd costul sau de productie este inferior sumei costurilor mai muil6tor ntreprinderi ntre care s-ar repartiza activitatea respectiva, oricare ar fi repartitia. Aceasta expresie la multi - productii este esentiala pentru analiza activitatii de servicii, deoarece serviciul produs de o ntreprindere din sectorul tertiar este, cel mai adesea, compus dintr-un mare numar de servicii elementare distincte. Astfel notiunea de monopol natural vizeaza att conceptele de "economie de scara" ct si de "economie de anvergura". Exista economii de scara deoarece, multiplicnd cantitatile produse de o firma cu un coeficient A, costul sau de productie se multiplica cu un coeficient inferior lui A (datorita existentei costurilor fixe). Exista economii de anvergura, sau de sinergie, deoarece productia combinata a mai multor servicii are un cost mai mare dect producerea lor separat n firme distincte. Economiile de scara si economiile de anvergura justifica existenta monopolului natural. Teoria monopolului natural a fost mbogatita cu asocierea ei cu teoria pietelor contestabile. O piata este contestabila cnd o firma poate intra sau iesi liber de pe piata. Intrarea libera pe o piata nseamna, n primul rnd, ca nu exista bariere care ar putea-o mpiedica, n al doilea rnd, intrarea pe o piata presupune investitii. Ele pot fi relativ mici (ca n cazul deschiderii unui nou magazin), sau din contra foarte mari (de exemplu n transporturi, telecomunicatii, etc.). De asemenea, n cazul nchiderii unei ntreprinderi poate fi vorba de instalatii care pot fi usor redestinate altui scop, fie de echipamente att de specifice nct valoare lor pentru alte utilizari este practic nula. n situatiile n care costurile de intrare sau de iesire sunt foarte mari, vor fi, practic putini candidati dor nici de a intra pe piata respectiva, aparnd astfel monopolul natural si justificarea intentiei statului pentru a mpiedica practicarea de preturi abuzive. Teoria concurentei distructive reprezinta o alta ncercare de justificare a interventiei statului n sectorul serviciilor. Notiunea de concurenta distructiva se considera ca ar fi specifica, n principal, pentru doua configuratii de piata. Mai nti, concurenta poate fi distructiva n sectoarele unde costurile fixe sunt ridicate si care se gasesc ntr-o faza de recesiune. Intrarea de noi

firme accentueaza concurenta si poate determina ca societatile existente sa vnda la costul marginal pe termen scurt si sa piarda. De aici pot decurge falimente cu toate consecintele negative pe care le antreneaza n general. Al doilea caz corespunde sectoarelor unde intrarea este foarte usoara, sau numarul ntreprinderilor este ridicat si unde exista un risc de capacitate si de "razboaie" de preturi permanente. Profiturile ar putea atunci tinde catre zero, ceea ce ar antrena falimente n numar mare. Se vorbeste atunci de o contestabilitate excesiva. Acest argument a fost des invocat pentru a justifica reglementarile de acces pe piata a anumitor categorii de servicii (comert, asigurari, etc.). Reglementarile n sectorul serviciilor au fost justificate si prin necesitatea unor servicii publice pentru care tarifele sa fie mai mici dect cele care ar rezulta lund n considerare numai calcule de eficienta economica. Asemenea servicii pot fi prestate att de ntreprinzatori publici ct si privati. Necesitatea finantarii sau subventionarii prestatorilor unor astfel de servicii se explica prin efecte externe pozitive ale acestora (ex.: serviciile de nvatamnt, sanatate, cercetare, etc.) Poate apare necesara, de asemenea, administrarea directa de stat a sectorului respectiv. n cazul acestor servicii reglementarea economica a intrarii pe piata s-ar putea justifica prin aceea ca daca s-ar lasa intrarea libera sau n-ar putea fi mentinute structurile de preturi "social dezirabile" sau s-ar ncarca finantarea serviciilor publice. Justificarea reglementarilor n servicii administrative ca argumente si efecte externe negative. Acestea se manifesta prin pierderi ocazionate de activitatea unor ntreprinderi, al caror cost nu-l suporta ele nsele. Exemplul cel mai caracteristic n acest sens este poluarea. Teoria economica furnizeaza doua solutii principale la aceasta problema: dotarea fiscala a acestor activitati, cu eventuale indemnizatii a victimelor si elaborarea de norme tehnice obligatorii, viznd o reducere sau a elimina aceste efecte indezirabile.