Sunteți pe pagina 1din 1

Atat de fraged...

de Mihai Eminescu

Att de fraged, te-asameni Cu floarea alb de cire, i ca un nger dintre oameni n calea vieii mele iei.

Deodat trece-o cugetare, Un vl pe ochii ti fierbini: E-ntunecoasa renunare, E umbra dulcilor dorini.

Abia atingi covorul moale, Mtasa sun sub picior, i de la cretet pn-n poale Pluteti ca visul de uor.

Te duci, -am neles prea bine S nu m in de pasul tu, Pierdut vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! C te-am zrit e a mea vin i vecinic n-o s mi-o mai iert, Spi-voi visul de lumin Tinzndu-mi dreapta n deert. -o s-mi rsai ca o icoan A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtnd coroan Unde te duci? Cnd o s vi?

Din ncreirea lungii rochii Rsai ca marmura n loc S-atrn sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi i noroc.

O, vis ferice de iubire, Mireas blnd din poveti, Nu mai zmbi! A ta zmbire Mi-arat ct de dulce eti,

Ct poi cu-a farmecului noapte S-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde oapte, Cu-mbriri de brae reci.