Elemente de teoria generala a dreptului (TGD) Obiect si rol Dreptul face parte din stiintele sociale dar ocupa

un loc distinct dat prin natura obiectului de studiu si prin relativa autonomie metodologica. Dreptul studiaza, in general, juridicul: toate formele sale de manifestare, dar, in principal, ca latura inalienabila a existentei umane. Studiaza legile existentei statului si dreptului precum si institutiile politice, juridice, modul in care ele influenteaza societatea. Principalul rol il constituie tentativa de discplinare a relatiilor sociale in vederea promovarii valorilor. Filosoful geman Scherin arata ca dreptul este pentru libertatea omului ca mecanica pentru miscare. Titu Maiorescu arata ca stiinta juridica este una de cel mai inalt interes atat pentru individ cat si pentru societate in general. Ramurile dreptului: -comerical -administrativ -financiar, etc; Stiinte juridice ajutatoare: - criminologi si medicina legala Teoria generala a dreptului care studiaza principalele concepte si principii ale dreptului La romani, dreptul era considerat stiinta binelui si a echitatii. Cicero arata ca dreptul este o lege adevarata, dreapta ratiunii conform cu natura, raspandita tot, constanta, eterna. In conceptia comunista, dreptul face parte din suprastructura care cuprinde totalitatea ideilor si conceptiilor economice, politice, juridice, morale, si institutiile corespunzatoare lor. Conceptia americana sustine ca dreptul este unul din cele mai profunde elemente ale civilizatiei umane deoarece ofera protectie impotriva tiraniei si anarhiei, fiind un instrument principal pentru conservarea linistii si ordinii. Normele de drept Spre deosebire de regulile formulate de religie si morala, normele juridice sunt obligatorii. Aplicarea lor este garantata prin folosirea de catre societate a fortei de coercitie. Definitii: 1) Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala de institutiile de autoritate publica si a carei aplicare poate fi asigurata prin forta de coercitie. Ea exprima vointa si interesele natiunii. Rezulta ca norma juridica prezinta trei caracteristici

1) generalitate se referea mereu la o conduita tipica. Niciodata este o situatie concret individuala 2) impersonalitate se adreseaza tuturor subiectiilor de drept 3) obligativitate este considerata un ordin Aplicarea normelor juridice are loc in spatiu si timp. In spatiu se aplica principiul teritorialitatii. Legea nationala se aplica numai pe teritoriul national. Exista doua esecuri: 1) cu caracter restrictiv: imunitate diplomatica; fapta savarsita de o persoana straina pe o nava straina dar pe teritoriul Romanieie se judeca conform legii pavilionului navei. 2) Cu caracter extensiv: aplicarea legii romanesti pe teritoriul strain dar numai in materie penala. 3) Aplicarea in timp: de la intrarea in vigoare a legii fara limita de timp. Se aplica principiul neretroactivitatii legii. Legea se aplica numai pentru viitor. Izvoarele dreptului: -Obiceiul (cutuma): este o regula traditionala pentru folosire indelungata si generala; -Actul normativ: lege juridica emisa de parlament constitutionala si legile de modificare a ei; - legi organice care au ca obiect relatii sociale de o deosebita insemnatate: apararea, proprietatea, educatia, etc - ordine care reglementeaza celelalte relatii sociale. Ordonanta guvernamentala pe baza unei delegatii legislative limitata in timp si numai in domeniul legilor ordinare. Ulterior se supun aprobarii parlamentului. Acte administrative cu caracter normativ dar numai in vederea organizarii executarii legii. Jurisprudenta(precedentul judiciar).

- Separarea puterilor in stat Intrun stat democratic, puterea apartine poporului. Pe planul activitatii statale are loc o separare a puterilor pentru echilibrarea lor si impiedicarea abuzului de putere. Aristotel aminteste de cele trei parti ale guvernamantului: Montesquieu: legislativa parlament, executiva- guvern, judecatoreasca. Fiecare putere se exercita independent dar nu are o independenta absoluta. Dreptului ii revine rolul de a reglementa cadrul legal de functionare a fiecarei puteri inclusiv cooperarea. Principiile fundamentale ale dreptului: Au rol valorizator si constructiv pe sistemul de drept. Ele sunt prezente in toate normele de drept:

1) asigurarea bazelor legale de functionare a statului. Reprezinta premiza existentei statului dedrept. Prevede cucerirea pe care legala a puterii si exercitarea ei in conditiile respectarii legii. Presupune totodata si existenta unei garantii constitutionale eficiente. 2) Egalitate si libertate. Statul trebuie sa garanteze juridic si efectiv libertatea si egalitatea cetatenilor. In Declaratia Universala a Drepturilor Omului se arata ca fiecare individ are dreptul la viata, la libertate si siguranta personala. Se considera ca nu poate exista egalitate decat intre oameni liberi si decat intre oameni a caror egalitate a fost consfiintita prin lege. Montesquieu sintetizeaza acest principiu aratand ca fiecare individ are dreptul de a face tot ceea ce ii ingaduie legile. 3) Principiul responsabilitatii care insoteste libertatea. Consta in actul de angajare a individului in procesul integrarii sociale dar si asumarea raspunderii fata de actiunea intreprinsa. 4) Principiul echitatii si justitiei. Echitatea este primita ca nepartinitoare. Ea este sintetizata si ca ordine si echilibru. Curs 2 Functiile dreptului 1) Functia de institutionalizare prin care constitutia si legile organice asigura cadrul legal de functionare a sistemului de organizare al societatii. 2) Functia de aparare, conservare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii prin stabilirea principiilor de baza ale convietuirii sociale 3) Functia de conducere a societatii. Actul normativ juridic este un act de conducere sociala, fiind forma universala de exprimare a dezideratelor sociale majore 4) Functia normativa, dreptul fiind factorul de programare a libertatii de actiune a oamenilor. In sistemul de drept exista doua ramuri principale: 1) Dreptul public care reflecta interesele generale 2) Dreptul privat care reflecta interesele personale Ambele se refera atat la dreptul intern cat si international. Dreptul public intern cuprinde dreptul constitutional, administrativ, penal, financiar si dreptul muncii. Dreptul privat intern cuprinde dreptul civil si comercial. Realizarea in practica a dreptului are loc sub doua mari forme: 1) Respectarea si exercitarea dispozitiilor legale de catre cetateni 2) Aplicarea normelor juridice de catre organele de stat Raspunderea juridica Responsabilitatea ia diferite forme: morala, religioasa, politica, culturala, juridica. Daca restrangem dreptul la dreptul penal si avem in vedere rolul sau intrun cadru protector represiv, se considera ca dreptului in general ii este caracteristica raspunderea

numai dupa savarsirea faptei. In general, raspunderea juridica apare atunci cand se incalca normele juridice afectand ordinea de drept , tulburand desfasurarea normala a relatiilor sociale si prin aceasta afectand drepturi si interese legitime ale cetatenilor. Se considera ca fiecarei ramuri de drept ii corespunde o forma a raspunderii juridice: raspunderea politica se refera la raspunderea constitutionala a parlamentarilor; raspunderea civila poate fi contractuala sau delictuala; raspunderea disciplinara se refera la functionarii publici. Pentru declansarea raspunderii juridice, trebuiesc intrunite cumulativ trei conditii: 1) Conduita ilicita; cea care nesocoteste legile. Un caz aparte il constituie abstentiunea: cand o persoana este obligata sa savarseasca o anumita actiune. Ex: conducatorii auto care provoaca accidente; medicii (sunt obligati sa acorde primul ajutor unei victime indiferent de situatie). 2) Vinovatia: atitudinea psihica a individului fata de fapta sa si consecintele ei. Se implica libertatea vointei individului, caracterul deliberat al actiunilor sale si asumarea riscului pentru comportamentul avut. Legea precizeaza ca se exclude raspunderea juridica cand se savarseste un act ilicit dar fara vinovatie. Ex: alienati mintali, legitima aparare. Vinovatia are doua forme: a) intentia care poate fi directa (act deliberat) si indirecta cand se actioneaza privind cu indiferenta consecintele b) culpa: nu se prevad consecintele desi trebuiau prevazute sau, prevazandule, spera sa nu se produca. Ex: imprudenta si neglijenta 3) Existenta unei legaturi cauzale intre fapta si consecintele ei.

Raspunderea in dreptul penal. Are ca scop asigurarea apararii sociale: protejarea societatii fata de faptele celor ce pericliteaza grav interesele cetatenilor. Se manifesta si in lumea afacerilor printrun comportament neonest intentionat putand deveni o fapta ilicita cu un inalt grad de periculozitate, respectiv infractiune. Raspunderea penala este cea mai grava forma a raspunderii juridice si consta in obligatia persoanei care a incalcat cu vinovatie normele juridice sa suporte consecintele: a) executarea pedepsei. Pot apare, insa, cazuri exterioare care impiedica executarea pedepsei: moartea infractorului, abnistia, retragerea plangerii partii vatamate. Pedeapsa poate fi: - privativa de libertate - privativa de bunuri (amenda penala) - confiscarea bunurilor care au servit la infaptuirea infractiunii sau dobandite prin savarsire. - interzicerea temporara a unor drepturi (ca pedeapsa accesorie) - pentru minori, masuri educative

ca masuri de siguranta: obligativitatea unui tratament medical, interzicearea de a ocupa anumite functii sau de a exercita anumite profesii: medici sau profesori. interzicerea de resedinta

Infractiuni in lumea afacerilor 1) infractiuni contra patrimoniului: - delapidarea - gestiune frauduloasa - furtul: simplu (cand se insuseste un bun din posesia proprietarului) si calificat (savarsit de mai multe persoane cu ajutorul armelor sau substantelor toxice) - abuz de incredere: se insuseste un bun de la o persoana, se dispune de el pe nedrept sau de refuzul de a-l restitui. - Inselaciunea: inducerea in eroare prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase pentru a obtine un folos material necuvenit. - Tulburarea de posesie: cand se ocupa integral sau in parte, fara drept, un imobil din posesia proprietarului sau desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotare. - Tainuirea: primirea, dobandirea sau transformarea unui bun ori inlesnirea valorificarii lui cunoscand ca bunul provine dintro infractiune. 2) infractiuni in dauna interesului public. Se refera la exercitarea corecta a competentelor si atributiilor functionarilor publici: - abuz in serviciu contra intereselor pesonale. Atunci cand, cu stiinta, un functionar public nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos intereselor personale. - abuz in serviciu contra intereselor publice, care tulbura activitatea unei institutii. - neglijenta in serviciu, care, cand apare culpa, determina pagube institutiilor sau persoanelor - luarea de mita cand se pretinde sau primeste bani sau alte foloase pentru a indeplini sau a neindeplini sau a intarzia indepliniera unui act privitor la indatoririle fata de serviciu - darea de mita, promisiunea oferita sau darea de bani sau alte folosinte. - primirea de foloase necuvenite; primirea de catre functionarul public: direct sau indirect, de bani sau alte foloase dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale - trafic de influenta: primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea promisiunii de daruri de la o persoana care are influenta sau lasa sa se inteleaga ca are influenta asupra unui functionar public pentru a determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Legea precizeaza ca darea si luarea de mita + trafic de

influenta se aplica si salariatilor din firmele private pentru ca fac parte din coruptie. falsul incalca principiul asigurarii adevarului al autentificarii: poate fi in monede si hartii de valoare, material (falsificarea prin contrafacere), intelectual (se falsifica un inscris oficial cu prilejul emiterii de catre un functionar public a unui act care atesta fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului. Ex: diplome false, fals in declaratii si fals privind identitatea, uzul de fals (folosirea unui inscris cunoscand ca este fals), exercitarea fara drept a unei profesiuni pentru care legea cere autorizare sau exercitarea in alte conditii decat cele legale.

Drept Curs 3
Infractiuni economice: -deturnare de fonduri, cand se schimba destinatia fondurilor banesti, fara respectarea prevederilor legale, daca aceasta a cauzat o perturbare sau a adus pagube institutiilor publice. -bancruta frauduloasa - reprezinta falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidentei contabile sau ascunderea unei parti din activitate, prezentarea de datorii inexistente sau aparitia in bilantul contabil a unor sume nedatorate. -evaziunea fiscala reprezinta refuzul de a prezenta organelor de control documente justificative pentru stabilirea obligatiilor fata de stat sau sustragerea de la plata impozitelor si taxelor sau nedeclararea veniturilor impozabile sau organizarea si conducerea unei contabilitati duble. -spalarea banilor ca o componenta a crimei organizate reprezinta schimbul sau transferul de valori cunoscand ca provin din savarsirea unor infractiuni (trafic de droguri, nerespectarea regimului armelor si munitiilor, falsificarea de bani, proxenetis mul, lipsirea de libertate, inselaciunea in domeniile bancar si de asigurari, bancruta frauduloasa, comertul cu organe umane, infractiuni savarsite prin intermediul internetului, nerespectarea dispozitiilor privind jocurile de noroc ), in scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a valorilor. Infractiuni in domeniul creatiei: -divulgarea datelor cuprinse in cererile de brevet pana la publicarea lor. -insusirea fara drept a calitatii de autor, a desenelor si modelelor industrial, inclusive reproducerea fara drept a acestora. -insusirea fara drept a calitatii de autor a unei opere. -aducerea la cunostiinta publicului a unei opere sub alt nume decat cel decis de autor. -reproducerea integrala sau partiala a unei opera fara consimtamantul autorulu i.

Raspunderea juridica in cadrul legislatiei muncii:

Poate fi disciplinara si materiala. Cea disciplinara apare atunci cand un salariat incalca cu vinovatie obligatiile de serviciu aducand o perturbare ordinii interioare a firmei. Sanctiunile: mustrare scrisa, avertisment scris, retragerea temporara a unor gradatii de salarizare, desfacerea disciplinara a contractului de munca. Raspunderea materiala este personala dar poate fi conjuncta (mai multi faptuitori) sau solidara (pentru gestionari). Se emite o decizie de imputare urmata de un angajament de plata. Si patronatul raspunde material pentru accidente de munca si imbolnaviri profesionale. Raspunderea juridical in domeniul administratiei publice: Daca in urma controlului administrative litigiile nu se solutioneaza poate interveni la cerere controlul judecatoresc daca legalitatea nu a putut fi restabilita pe cale administrative. Cazuri: -Contentiosul administrativ, care dispune de instante proprii si sectii separate pe langa tribunal. Sesizarea o face partea vatamata pentru un drept al sau dupa ce au fost epuizate toate caile de atac administrative. Nu pot fi atacate pe aceasta cale raporturile dintre presedentie, Guvern si Parlament referitoare la siguranta emotional. Instanta poate dispune anularea totala sau partiala a actului juridic, obligand organelle administratiei publice sa emita actul juridic refuzat initial si dezdaunarea partii vatamate. Calitatea de parat o poate avea numai organul administratiei publice si functionarul public care a emis actul. -Executarea silita apare frecvent in domeniile: economic, prin blocarea de bunuri sau sechestru asigurator, financiar, prin sistarea finantarii regiilor autonome, in domeniul ocrotirii sanatatii, prin retragerea autorizatiei sanitare, carantina si confiscarea bunurilor daunatoare sanatatii, in domeniul executarii contractelor, prin intreruperea furnizarii utilitatilor. Sanctiunea administrativa se numeste contraventie si reprezinta o fapta ilicita savarsita cu vinovatie dar cu un pericol social mai mic decat infractiunile. Principalele sanctiuni contraventionale sunt: -avertisment administrativ, amenda contraventionala, confiscarea bunurilor ce au servit la savarsirea contraventiei, inchisoarea contraventionala aplicata numai de organele judecat oresti, majorari de impozite si taxe, retinerea de bunuri si vanzarea lor prin licitatie.

Din drept penal nu dam partial

Drept comercial
Denumirea provine din limba latina de la commercium care inseamna cu marfa, deci comertul reprezinta operatiuni cu marfuri. Dreptul comercial studiaza ansamblul normelor juridice privind comertul. In sens economic comertul reprezinta activitatile care au ca scop schimbul sau circulatia marfurilor de la producator la consumator. Aceste

activitati sunt exercitate de comercianti. In sens juridic, comertul include in plus si activitatile de producere a marfurilor. Rezulta ca dreptul comercial studiaza ansamblul normelor juridice referitoare atat la producerea cat si la circulatia marfurilor. In definirea obiectului dreptului comercial s-au conturat doua sisteme: -primul, subiectiv, dupa care obiectul dreptului comercial il constituie normele juridice la care sunt supusi comerciantii. -al doilea, obiectiv, dupa care obiectul dreptului comercial il constituie normele juridice aplicabile comertului adica actelor si faptelor de comert. In Romania, inca din secolul 19 s-a adoptat sistemul obiectiv avand ca izvor de inspiratie Codul Comercial Italian. Comerciantul este subiect al raportului juridic comercial, putand fi persoana fizica sau juridica. Calitatea de comerciant se determina in functie de doua criterii: 1. Comerciant poate fi orice persoana care are o pregatire comerciala, apartine unei corporatii comerciale si are o firma inregistrata in registrul comertului. (Germania) 2. Comerciant poate fi orice persoana fizica sau juridica care savarseste fapte de comert in mod obisnuit, in nume propriu, este independent in actiuni si raspunde pentru savarsirea faptelor sale de comert. (Romania) Exista restrictii in dobandirea calitatii de comerciant: 1. Incompatibilitate cu anumite profesii politice, militare, juridice. 2. Decaderea din aceasta calitate pentru delapidare, gestiune frauduloasa, inselaciune si fals. 3. Necesitatea obtinerii in prealabil a unei autorizatii de la autoritatea publica locala (pentru comert stradal) Actele si faptele de comert se mai numesc operatiuni cu caracter de comercialitate. Reprezinta toate operatiunile in legatura cu circulatia marfur ilor si a banilor, activitatilor de producere a marfurilor si serviciilor, inclusive actele unilateral din comert. Se caracterizeaza prin doua trasaturi: -constituie o intermediere intr-o operatie de schimb. -genereaza obligatii comerciale. Codul Comercila Roman foloseste doua criteria pentru a determina caracterul de comercialitate a faptelor juridice: natura actului si cine savarseste actul. Agentii economici Intr-o economie de piata, principalii agenti economici sunt:

1. menajele (gospodariile populatiei) 2. firmele 3. statul 4. exteriorul(alte tari sau firme din alte tari) Intre acesti agenti economici au loc transferuri de valori materiale si banesti numite fluxuri economice. Ansamblul acestora la nivelul economiei nationale formeaza circuitul economic. 1. Menajele dispun de cel putin un factor de productie (munca), pe care il valorifica prin oferirea serviciilor agentilor economici in schimbul unui venit. Genereaza: fluxul de factor de productie, fluxul de venituri, fluxul de bunuri si servicii, fluxul de cheltuieli, fluxul de economii. 2. Firmele cumpara de pe piata factori de productie pe care ii combina si ii utilizeaza producand bunuri si servicii destinate vanzarii pe piata cu scopul obtinerii profitului. Genereaza: fluxul de factor de productie, fluxul de cheltuieli, fluxul de bunuri si servicii, fluxul de venituri, fluxul de investitii. 3. Statul genereaza prin activitatea sa doua mari fluxuri economice: fluxul de venituri prin preluarea de la agentii economici a unei parti din veniturile acestora sub forma de taxe si impozite, fluxul de cheltuieli, statul finantand activitati: sanatate, educatie, infrastructura, administratie, transport 4. Fluxul de bunuri si servicii, fluxul de factor de productie, fluxul de investitii, fluxul de capital, fluxul de forte de munca. In Romania, principalii agenti economici sunt: 1. Regiile autonome (RA) 2. Cooperativele 3. Societatile comerciale (SC), care sunt de trei feluri: 1.1. Societati de persoanee: societati in nume colectiv, societati in comandita simpla 1.2. Societati de capitaluri: societati in comandita pe actiuni, societati pe actiuni (SA) 1.3. Societati cu raspundere limitata (SRL) Curs 4 Regiile autonome (RA) Sunt intreprinderi proprietate publica care se organizeaza si functioneaza in ramuri strategice ale economiei:
Transport feroviar Industria extractiva

Industria energetica Posta si telecomunicatii Armament Alte domenii stabilite de guvern

Ele sunt persoane juridice care functioneaza pe baza de gestiune economica si au autonomie financiara. Constituirea: cele de interes national pe baza de hotarare de guvern; cele de interes local pe baza hotararilor administratiei locale. Prin actul de infiintare se stabilea:
obiectul de activitate patrimoniul denumirea sediul principal

In cadrul lor pot exista uzine, ateliere, servicii. Conducerea este asigurata de comitetul executiv, pe baza unui regulament de functionare aprobat de organul care a infiintat regia. Exercita toate atributele proprietatii:
posesiunea dispozitia utilizarea uzufructul

Scopul activitatii il constituie obtinerea profitului. In cazuri exceptionale, cheltuielile pot depasi veniturile numai cu aprobarea ministerului de finante la propunerea ministerului de resort. In acest caz se stabileste cuantumul pierderi si sursei de acoperire a acestora. La regiile autonome, din veniturile obtinute dupa acoperirea cheltuielilor, se constituie urmatoarele fonduri:
de rezerva de dezvoltare (investitii) actiuni social-culturale si perfectionarea fortei de munca de premiere plata impozitelor si taxelor

Partea care ramane dupa constituirea acestor fonduri reprezinta profitul net, din care o parte serveste la formarea fondului de participare a salariatilor la profit, iar cealalta parte revine bugetului. Investitiile regiilor autonome se finanteaza din fonduri proprii, de la buget si credite. Fiecare regie autonoma elaboreaza anual bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil si contul de profit si pierderi. Conducerea RA poate fi directa (pentru directorul general numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort) si conducerea indirecta (printrun manager particular). Cooperativele Sunt proprietate cooperatista. Ele pot fi:
de productie (produc bunuri si servicii)

de consum (ofera obtinerea unui anumit bun in cele mai favorabile conditii)

In agricultura, cooperativele de productie se numesc asociatii cooperatiste. Cooperativele de consum ofera in cele mai favorabile conditii seminte, ingrasaminte, inchirieri de masini agricole sau asigura desfacerea produselor. Statul poate influenta pozitiv activitatea cooperativelor prin acordarea de credite cu dobanzi preferentiale, aprovizionarea prioritara cu material, acordarea de terenuri din fondul funciar de stat sau vanzarea sau inchirierea de imobile din fondul locativ de stat. Activitatea tuturor cooperativelor se desfasoara pe baza statutelor proprii. Constituirea societatilor comerciale (SC) Constituirea societatilor de persoane:
societati in nume colectiv societati in comantiva simpla

Actul de constituire este contractul de societate. Legea nu specifica un numar minim sau maxim de asociati ce le pot constitui, dar se considera ca nu se pot constitui cu un singur asociat. Contractul de societate cuprinde: date de identificare a asociatilor, forma, denumirea, sediul principal, obiectul de activitate si capitalul social subscris si varsat. Se depune la judecatoria teritoriala si, dupa verificare, judecatorul dispune inmatricularea societatii in registrul comertului la sectiunea financiara, publicandu-se in Monitorul Oficial. In acest fel, se dobandeste personalitatea juridica. Pentru societatile de persoane, nu se emite hotarare judecatoreasca ci doar o incheiere prin care judecatorul arata ca au fost indeplinite conditiile legale de constituire. Raspunderea asociatilor este personala si se realizeaza prin patrimoniul societatii. In subsidiar exista o raspundere a asociatilor nelimitata si solidara. Nelimitata -> asociatul raspunde si cu toate bunurile sale prezente si viitoare Solidara -> un creditor poate urmari pe oricare dintre asociati pana la stingerea creatiilor. Pentru societatiile in comandita simpla, legea prevede existenta a doua categorii de asociatii:
comanditatii (participa cu munca si raspund solidar si nelimitat) comanditarii (participa cu bani si raspund in limita acordului fiecaruia)

Pentru societatiile in nume colectiv, legea prevede: existenta unui numar restrans de asociati intre care exista incredere reciproca. Totodata, denumirea firmei trebuie sa cuprinda si numele unui asociat. Dreptul de reprezentare revine fiecarui asociat care este si administrator. Principiul luarii deciziilor este unanimitatea. Se interzice participarea asociatilor la firme concurente cu acelasi obiect de activitate. Legea precizeaza ca acordul unei persoane casatorite trebuie sa provina numai din bunuri personale. Constituirea societatiilor de capitaluri: societati in comandita pe actiuni si societati pe actiuni (S.A) Societatiile in comandita pe actiuni au avut o pondere nesemnificativa in economie deoarece, desi cuprindeau cele doua categorii de asociati, capitalul social se forma prin emisiune de actiuni. In cele mai multe cazuri, daca capitalul social era redus, se forma o

societate in comandita simpla. Daca era mare, se prefera constituirea unei societati pe actiuni. Au existat doua modalitati diferite de constituire a SAului:
reorganizarea unitatiilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale. Constituirea lor a avut loc pe baza unui act administrativ, iar patrimoniul apartinea statului. Prin actul de infiintare, se stabilea forma societatii, capitalul social subscris si modul de constituire si preluare a activului si pasivului. In cazul societatiilor pe actiuni, capitalul social s-a exprimat in actiuni cu valoare egala. In cazul SRP, s-a exprimat in parti sociale care puteau fi diferite valoric. In acest fel, SA au devenit proprietare ale unui patrimoniu ce le-a fost atribuit. Legea precizeaza ca aceste societati comerciale se puteau asocia cu alte societati pe actiuni sau persoane fizice sau juridice romane sau straine. Pe baza legii 31/90 privind societatiile comerciale, avand ca act de constituire contractul de societate.

Curs 5 Constituirea societatilor pe actiuni pe baza legii privind societatile comerciale are la baza 2 acte: contractul de societate si statutul. Ele cuprind elemente ce se completeaza reciproc si sunt concordante. Aceste evenimente sunt: date de identificare a actionarilor, denumirea, sediul principal, obiectul de activitate, capitalul social subscris si varsat care nu poate fi mai mic de 30% din cel subscris, valoarea bunurilor ce reprezinta aportul in natura cu modul de evaluare si numarul de actiuni acordate, numarul si valoarea nominal a actiunilor pe feluri (nominative si la purtator), modul de dizolvare si utilare. S-au folosit doua metode de constituire: succesiva si simultana. Cea succesiva are loc prin subscriptie public a pe baza unui prospect de emisiune. Este folosita pentru obtinerea unor capitaluri foarte mari. Actionarii care au avut initiativa se numesc fondatori. Ei elaboreaza prospectul de emisiune care inainte de publicare se depunde la judecatoria teritoriala pentru autorizare. Subscrierile de actiuni se fac pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune, vizat de judecator si care cuprinde: date de identificare a actionarilor, numarul actiunilor subscrise in litere, dat subscrierii in litere si o declaratie expresa ca actionarul este de acord cu o prospectul emisiunii. Dupa incheierea subscrierii fondatorii convoaca adunarea generala constitutiva , data publicandu-se in Monitorul Oficial. Societatea pe actiuni se considera constituita daca a fost subscris integral intregul capital si fiecare subscriitor a varsat minimum jumatate din valoarea actiunilor subscrise. Daca capitalul subscris este mai mare sau mai mic decat cel propus, Adunarea Genereala a Actionarilor poate hotari majorarea sau reducerea capitalului social. La aceasta AGA, fiecare actionar are dreptul la un singur vot indifer ent de numarul actiunilor detinute. Nu pot fi fondatori persoanele condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals si inselaciune. Se verifica astfel onorabilitatea fondatorilor. Deciziile se iau cu majoritate simpla. AGA aproba contractual de societate si statuturi numind administratorii si cenzorii. Constituirea simultana are la baza contractul de societate semnat de toti actionarii. Constituirea SRL Ele au existat si in perioada interbelica, iar in perioada comunista, prin legislatia din 1972 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor mixte din Romania s -a

prevazut formarea acestora fie ca societati pe actiuni fie SRL. SRL reprezin ta o fuziune intre societatile de persoane ( de la care preia modul de reglementare a raporturilor de incredere dintre asociati ) si societatile de capitaluri ( de la care preia raspunderea limitata la aportul fiecaruia ). Conditii generale de constituire: actele necesare sun contractual de societate si statutul, ambele vizate de Autoritatea Judecatoreasca Teritoriala. Cuprind date privind: -date de identificare a asociatilor -forma -denumire -sediul principal -obiectul de activitate -capitalul subscris si versat -aportul in natura cu modul de evaluare -durata functionarii societatii -modul de dizolvare si lichidare Judecatoria Teritoriala verifica utilitatea societatii, marimea capitalului social, onorabilitatea asociatiilor si existent sediului principal. SRL devine persoana juridica din ziua inmatricularii in registrul comertului. Conditii specifice de constituire: Atunci cand partile sociale apartin unui singur asociat pentru constituire este suficient doar statutul. Bunurile in natura sunt evaluate de in stanta judecatoreasca pe baza unei expertize de specialitate. Prestatiile in munca si profesia nu pot fi aport in natura. Instrainarea partilor sociale poate avea loc doar intre asociatii. Dobandirea personalitatii juridice Se realizeaza din ziua inmatricularii in registrul comertului si publicarea contractului de societate si statutului in Monitorul Oficial. Prin aceasta, toate societatile comerciale devin subiect de drept. Aceasta are consecinte atat de ordin personal cat si patrimonial. Primele se refera la: denumirea firmei trebuie sa coincide cu cea din actul de constituire, sediul principal apartine persoanei juridice si este diferit de cel al fondatorilor sau asociatilor, hotararile AGA sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la AGA sau au votat impotriva. Consecintele de ordin patrimonial se refera la posibilitatea intrarii in relatii contractuale, primirea si oferirea de donatii si raspunderea derituala pentru pagubele aduse tertzilor. Legea precizeaza ca toate SC sunt titulare ale drepturilor de proprietate asupra tuturor bunurilor mobile si immobile, contracte de inchiriere, creantze sau debite. Patrimonial firmei este constituit astfel dintr-o universalitate de bunuri numita fond de comert.
Curs 6 Functionarea societatiilor comericale (SC) 1. Norme de functionare aplicabile tuturor societatiilor comerciale: De ordin patrimonial: - constituirea capitalului social se realizeaza prin acordul fiecarui asociat. Intarzierea in depunerea sa poate constitui motiv de excludere din societate. - acordul poate fi numerar sau in bunuri. La societatiile de persoane, poate constitui aport si bunuri necorporale (prevederi de inventii, drepturi de creatie sau chiar

profesia). Daca acordul este numerar, si asociatul intarzie varsarea, el este obligat sa achite si dobanda legala din ziua in care urma sa faca varsarea. toate societatiile comerciale dobandesc drepturi de proprietate asupra patromoniului prin efectul legii. asociatii au dreptul la plata dividentelor din profit care se calculeaza si achita proportional cu cota de participare la capitalul social.

De ordin personal: administratorii sunt mandatarii societatii, iar creditorii ii pot actiona in justitie pentru prejudiciile create; administratorii raspund pentru realitatea varsamintelor, existenta dividentelor si indepliniera hotararilor adunarilor generale.

2. Norme particulare de functionare a societatiilor in nume colectiv. In cadrul lor domina spiritul de incredere intre asociati. Se interzice asociatiilor folosirea in scop personal a bunurilor societatii si participarea la societati concurente cu acelasi obiect de activitate. Exista posibilitatea ca in contractul de societate sa fie inscrisa o clauza care da posibilitatea asociatilor de a ridica de la caserie bani, inclusi pentru nevoi personale. Toti asociatii sunt obligati solidar si nelimitat pentru operatiunile indeplinite in numele societatii. Daca aportul unui asociat este constituit din creante, el este obligat sa urmareasca incasarea lor inclusiv prin executare silita. Retragerea din societate poate avea loc, dar asociatul care se retrage ramane obligat fata de terti pana cand hotararea de retragere este definitiva. 3. Norme particulare de functionare a societatiilor in comandita simpla. Pentru ca exista doua feluri de asociati (comanditati si comanditari), administrarea societatii revine comanditatilor. Dreptul de reprezentare apartine fiecarui administrator. Si comanditarii pot incheia unele operatiuni in numele societatii, dar numai pe baza de procura speciala inscrisa in registrul comertului. In caz contrar si ei raspund solidar si nelimitat. Totodata, comanditarii supravegheaza activitatea societatii si pot indeplini unele functii in administrarea interna a firmei. Toti comanditarii primesc anual copii dupa bilantul contabil si contul de profit si pierderi. 4. Norme particulare de functionare a societatiilor pe actiuni (SA) - anual, fiecare SA publica odata cu bilantul contabil si situatia actiunilor pe feluri (nominative, la purtator , privilegiate) cu mentiunea daca au fost achitate integral. - actiunile se pot cesiona (instraina), dar cesionarul este obligat ca in termen de 3 ani sa achite integral actiunile. In caz contrar, actiunile fie se anuleaza, fie se actioneaza in justitie. - organele de conducere ale SA sunt: adunarea generala (AGA), consiliul de administratie si cenzorii.

AGA -> organul suprem de conducere. Ea poate fi ordinara si extraordinara. Cea ordinara se intruneste anual si aproba rapoartele consiliului de administratie si cenzorilor, bilantul contabil, bugetul de venituri si chieltuieli. Cea extraordinara se intruneste ori de cate ori este nevoie, indeosebi pentru: prelungirea functionarii societatii peste termenul fixat, majorarea sau reducerea capitalului social, mutarea sediului principal si dizolvarea anticipata a societatii. Data AGA se anunta de administrator publicandu-se in Monitorul Oficial si presa centrala. Convocarea AGA se poate realiza si de actionarii care detin minim 1/5 din capitalul social. Consiliul de administratie -> organul executiv al SA. Un administrator, la instalare, depune o garantie materiala si un specimen de semnatura le registrul comertului. El nu poate functiona in mai mult de 3 societati pe actiuni. Raspunde pentru activitatea proprie dar si a subordonatilor conform functiei. Totodata, exista raspunderea solidara cu faptele predecesorului pe care le-a cunoscut si nu le-a denuntat. La SAurile unde exista mai multi administratori, se formeaza consiliul de administratie care se intruneste obligatoriu odata pe luna. Se poate alege si un comitet de directie care se intruneste saptamanal si participa si cenzorii si specialistii firmei. Cenzorii -> organe de control, garanteaza gestiunea firmei fiind alesi pe 3 ani cu posibilitatea realegerii. Unul din ei trebuie sa fie expert contabil. La instalare depune o garantie materiala echivalenta cu o treime din cea depusa de administrator. Atributiile: supravegheaza gestiunea firmei, verifica legalitatea intocmirii bilantului contabil si contului de profit si pierderi, efectueaza inspectii inopinate si elaboreaza rapoarte supuse aprobarii.

5. Norme particulare de functionare a SRL Obligatiile SRL sunt garantate numai cu patrimoniul firmei. In cazul unor operatiuni riscante initiate de administrator. In caz de esec, creditorii primesc doar patrimoniul social. Nu pot emite obligatiuni. Hotararile se iau in unanimitate de administratori care raspund solidar si nelimitat. Cesiunea partilor sociale este permisa numai intre asociati.

Alte norme de functionare a societatiilor comerciale.

Emisiunea de obligatiuni. Emisiunea se realizeaza pentru cresterea capitalului social de catre stat (organe centrale si locale), banci si SA. Prin aceasta emisiune, nu sporeste numarul actionarilor, dar si posesorii de obligatiuni primesc o parte din profit. Emisiunea are loc prin subscriptie publica, pe baza unui prospect de emisiune, vizat de judecatoria teritoriala si care cuprinde: marimea capitalului social, situatia patrimoniala, suma obligatiunilor emise,

modul de rambursare. Toti titularii de obligatiuni trebuie sa achite integral contravaloarea acestora. Modificarea contractului de societate sau a statutului. Aceste modificari, fie reprezinta incetarea activitatii firmei, fie continuarea activitatii, dar schimband unele elemente constitutive. Astfel: referitoare la persoana asociatilor: exluderea sau retragerea din societate. referitoare la patrimoniul firmei: majorarea sau reducerea capitalului social. referitoare la existenta firmei: prelungirea functionarii societatii peste termenul fixat, fuziunea, lichidarea sau dizolvarea societatii. Modificarile se aproba de judecatoria teritoriala care a aprobat constituirea firmei. -

Retragerea din societate. La societatile in nume colectiv, poate conduce la dizolvarea firmei daca ramane un singur asociat. Asociatul care se retrage ramane obligat fata de tarti pana cand hotararea de retragere devine definitiva. La SRL exista posibilitatea numai daca este prevazuta in contractul de societate sau statut. La SA, actionarii se pot retrage daca nu sunt de acord cu hotararile AGA privind schimbarea obiectului de activitate, mutarea sediului principal sau schimbarea formei societatii. Se depun actiunile care sunt platite la valoarea reala.

Prelungirea functionarii societatii peste termenul fixat. Se hotaraste de AGA extraordinara si se urmeaza aceeasi procedura ca in cadrul constituirii societatii.

Majorarea sau reducerea capitalului social. Se aproba de AGA extraordinara si apare in doua cazuri: 1) sporirea aportului asociatilor 2) emisiunea de noi actiuni prin subscriptie publica. Reducerea capitalului social se hotaraste tot de AGA extraordinara si afecteaza atat pe creditori deoarece le micsoreaza increderea in firma, dar afecteaza si pe actionari pentru ca presupune reducerea activitatii si implicit a profitului. Se manifesta in doua cazuri:

1) plata unor pierderi suferite de firma spre a evita falimentul. 2) nedepunerea de catre actionari a intregului capital subscris

Curs 7 Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale Dizolvarea= modalitatea de incetare a activitatii. Procedura cuprinde 2 faze: -dizolvarea; -lichidarea; Lichidarea firmei si repartizarea patrimoniului este de competent lichidatorilor si nu a instantei judecatoresti. Instanta intervine doar daca unii actionari fac opozitie fata de bilantul de lichidare intocmit de lichidatori. Cazuri de dizolvare: -trecere timpului stabilit pentru durata societatii; -imposibilitatea realizarii obiectivelor pentru care a fost formata societatea; -reducerea capitalului social la jumatate in cadrul S.A. si sub minimul necesar la celelalte S.C. -excluderea sau retragerea din societate; Dizolvarea are drept consecinte juridice continuarea activitatii dar cu alte atributii exercitate de administrator sau lichidator. Are loc transformarea patrimoniului in numerar, plata datoriilor si impartirea partilor ramase. Lichidarea constituie un complex de operatiuni financiare, economice, administrative si juridice in scopul realizarii activului firmei (vinderea bunurilor), achitarii pasivului (a datoriilor) si distribuirea partii ramase. Toate aceste operatiuni se fac in interesul actionarilor si creditorilor. Se incheie un bilant de lichidare, se sigileaza bunurile, se inventariaza si apoi se vand incepand cu bunurile perisabile. Din banii obtinuti se achita datoriile iar partea ramasa se imparte intre actionari proportional cu contributia la capitalul social. Fuziunea societatilor comerciale Fuziunea=reorganizarea firmei ca persoana juridica. Cauze: -formarea unei noi societati comerciale cu un capital mai mare; -lupta de concurenta; Exista 2 modalitati de fuziune: -in cazul formarii unei noi societati cu un capital mai mare, firmele care fuzioneaza isi pierd identitatea, ele fiind obligate sa publice separate bilantul contabil. -in cazul luptei de concurenta, firma castigatoare integreaza si activitatea celeilalte. Legea concurentei

Are ca scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei in vederea promovarii intereselor consumatorilor. Prevederile sunt indreptate impotriva actelor si faptelor care restrang, impiedica sau denatureaza concurenta. Agentii economici implicati sunt: -firmele romane si straine, precum si organele administratiei publice ce intervin in operatiuni pe piata, influentand concurenta. Sunt sanctionate actele si faptele de pe teritoriul Romaniei dar si in afara ei daca produc efecte pe teritoriul Romaniei. Prevederile legii nu se aplica pe piata muncii, piata monetara si piata financiara pentru ca exista reglementari specifice (codul muncii, etc). Principalele prevederi ale legii concurentei 1. Preturile se determina liber pe piata prin concurenta, pe baza raportului dintre cerere si oferta. 2. Preturile pentru regiile autonome si activitatile cu caracter de monopol natural se stabilesc de consiliul concurentei. 3. Preturile datorate existentei unei pozitii de monopol sunt controlate de consiliul concurentei pe o perioada de trei ani. 4. In cazuri exceptionale (dezechilibre majore cerere-oferta sau crize economice), Guvernul, cu aprobarea Parlamentului pe o perioada limitate de timp poate decide inghetarea preturilor sau inghetarea preturilor si salariilor. 5. Sunt considerate practice anti-concurentiale (exemplul de sub-practici antic) -intelegerile exprese sunt tacite intre agentii economici sau practicile concertate care impiedica, restrang sau denatureaza concurenta -fixarea concertata a pretului de vanzare, adaosului comercial sau tarifelor -limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor -impartirea pietelor de desfacere sau surselor de aprovizionare -aplicarea unui tratament inegal agentilor economici pentru prestatie echivalenta -conditionarea incheierii unor contracte -oferte trucate de licitatii -impiedicarea patrunderii pe piata a unor agenti economici Legea precizeaza ca se excepteaza practicile concertate care conduc la: ameliorarea productiei, introducerea progresului tehnic, intarirea pozitiei IMM-urilor, sporirea competitivitatii marfurilor, practicarea unor preturi mai mici. In aceste cazuri, Consiliul concurentei acorda dispensa. Se interzice, de asemeni, folosirea pozitiei dominante a unei firme prin recurgerea la fapte anti-concurentiale ca: impunerea pretului de vanzare, importuri fara licitatie sau practicarea unor preturi excessive sau de ruinare. In acest caz, consiliul concurential sesizeaza Curtea de Apel care ia masuri de lichidare a pozitiei dominante a firmei respective. Concentrarea economica (tot la concurenta)

Are loc fie prin transferul bunurilor unui agent economic, fie cand un agent economic capata o influenta determinanta asupra altui agent economic. Este cazul fuziunilor si detinerii pachetului actiunilor de control (adica numarul de actiuni suficiente pentru a controla activitatea) -Concentrarea economica, practice anticoncurentiale, consiliul concurentei >exemple de subiecte. Legea stabileste criterii pentru aprecierea gradului de concentrare: -nivelul dezvoltarii concurentei, cota de piata detinuta, tendintele cererii si ofertei si masura in care sunt afectate interesele consumatorilor Consiliul concurentei Este organul care aplica legea, este independent in luarea deciziilor. Este format din 10 membri numiti de presedentie pe timp de 5 ani. Atributii ale consiliului: -acorda dispense si exceptari -elaboreaza reglementari -sesizeaza organele judecatoresti -intocmeste rapoarte de activitate Deciziile se notifica catre presedentie, comisiilor parlamentare, organelor administratiei publice , OPC-ului si instantelor judecatoresti. Se efectueaza investigatii fie din oficiu fie ca urmare a plangerilor unor agenti economic, fie la sesizarea unor agenti economici. Exista drepturi de perchezitie a documentelor, declaratii si inspectii inopinate. Sanctiunea consta in amenzi. Legea privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare ( legea falimentului)

Curs 8 Legile privind procedura reorganizarii si reechitarii judiciare. (legea falimentului) Se aplica comerciantilor care nu mai pot face fata datoriilor lor si care se numesc conform legii, debitori. Obiectivul legii este instituirea unei proceduri de reorganizare avand ca scop redresarea debitorului si plata pasivului (datoriilor) sau lichidarea averii debitorului. Prin averea debitorului se intelege totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia inclusiv cele dobandite prin executare silita. Organele care aplica procedura sunt: - instanta judecatoreasca - judecatorul sindic - administratorul - lichidatorul - adunarea creditorilor - comitetul creditorilor

1) Instanta judecatoreasca Este tribunalul in jurisdictia caruia se afla sediul principal al debitorului. Atributii: - judeca contestatiile debitorului impotriva cererilor introductive ale creditorilor. - desemneaza judecatorul sindic si aproba personalul care il ajuta pe judecatorul sindic. - judeca cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea. - aproba planul de reorganizare sau lichidare judiciara. 2) Judecatorul sindic Este desemnat de presedintele tribunalului si ajutat de un personal de specialitate Atributii: - aplica sigilii - inventariaza bunurile debitorului - stabileste data convocarii adunarii creditorilor - examineaza creantele - examineaza activitatea debitorului in raport cu situatia reala - transforma toate bunurile debitorului in numerar. 3) Administratorul Este numit de creditorii care detin cel putin 50% din valoarea creantelor. El trebuie sa fie contabil autorizat sau expert contabil sau licentiat in studii economice sau juridice cu 5 ani vechime. Supravegheaza operatiunile de gestionare si conduce activitatea debitorului. 4) Lichidatorul 5) Adunarea creditorilor Este convocata de judecatorul sindic si participa toti creditorii care detin cel putin 50% din valoarea creantelor. Participa si creditorul si doi salariati ai acestuia pentru plata salariilor. Se voteaza fie planul de reorganizare, fie de lichidare judiciara. 6) Comitetul creditorilor Este format din 3-5 membri si are dreptul de a ridica debitorului posibilitatea de asi mai conduce activitatea. Cererile introductive pot fi introduse de debitor, de creditori sau camera de comert si industrie teritoriala. Debitorul care nu mai poate face fata datoriilor lui exigibile (scadente) cu banii pe care ii are, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus prevederilor acestei legi. Ea trebuie insotita de: bilantul contabil, contul de profit si pierderi, o lista cu toate

bunurile sale, o lista cu sumele si adresele creditorilor, o declaratie privind fie reorganizarea, fie lichidarea judiciara. Tribunalul nu primeste cereri de reorganizare ale debitorilor care in ultimii 5 ani au mai facut astfel de cereri. Creditorii care au creante certe si exigibile pot introduce o cerere impotriva unui debitor care tinde cel putin 30 de zile a inceta platile. Camera de comert si industrie teritoriala poate introduce cerere daca debitorul se afla intro situatie notorie de incetare a platii. In urma inregistrarii cererii, tribunalul notifica aceasta creditorilor, debitorului si oficiului registrului comertului. Toate cheltuielile ocazionate de procedura se suporta din averea debitorului. De la data inregistrarii cererii, se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului si bunurilor sale. Toti creditorii a caror creante sunt anterioare datei incetarii platilor, cu exceptia salariilor, depun o declaratie de creante in adunarea creditorilor. Se iau in considerare si creantele catre bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat. Pe perioada reorganizarii, toti furnizorii de utilitati nu au dreptul sa inceteze furnizarea acestora. Creditorii sau debitorul elaboreaza un plan fie de reorganizare fie de lichidare judiciara. Daca s -a propus reorganizarea, planul trebuie sa prevada posibilitatile de redresare in raport cu resursele financiare si cerintele pietei. Debitorul trebuie sa produca numai bunuri cerute de piata. Daca se propune si reducerea numarului de salariati, trebuiesc prevazute si masurile de reorientare profesionala. Se poate propune si cresterea capitalului social, judecatorul sindic convocand AGA extraordinara. Daca planul propune lichidarea judiciara, el prevede modul de plata al creantelor si despagubirile oferite creditorilor comparativ cu ceea ce primesc prin distribuire. Daca planul este admis, se depune la secretariatul tribunalului, se comunica creditorilor si se publica in Monitorul Oficial. Tribunalul confirma planul daca este acceptat de creditori, trecandu-se ulterior la lichidarea bunurilor din averea debitorilor. In acest sens judecatorul sindic sigileaza bunurile, le inventariaza si vinde intai bunurile perisabile. Alte bunuri importante se vand numai cu acordul adunarii creditorilor. Se verifica toate creantele si se desemneaza lichidatorul. Lichidarea judiciara se face cat mai avantajos si cat mai repede. Bunurile imobile se vand prin licitatie publica. Toate sumele obtinute in urma vanzarilor se depun in contul averii debitorului. Creditoii sunt platiti la valoarea creantelor + dobanda + plata cheltuielilor aferente procedurii. Platile se efectueaza intro anumita ordine: 1) se achita cheltuielile aferente vanzarilor. 2) se restituie creditele acordate de banci in perioada reorganizarii. 3) se platesc salariile personalului de specialitate 4) se platesc salariile angajatilor firmei. 5) se platesc creantele. Dupa incheierea lichidarii judiciare, tribunalul da o hotarare de inchidere a acesteia. Exista situatii cand organele de conducere ale firmei lichidate raspund material pentru situatia in care a ajuns firma.