GRILA 1

1. Valoarea nominală XN a parametrului fundamental (rezistenţă, capacitate, inductanţă) al unei componente pasive reprezintă:
1) valoarea marcată (în general) pe corpul componentei;
2) valoarea măsurată;
3) valoarea dorită a fi obţinută în procesul de fabricaţie;
4) valoarea reală.
1,3

2. Se consideră o componentă pasivă cu o variaţie liniară a parametrului fundamental în funcţie de temperatură. În acest caz, coeficientul
de variaţie cu temperatura ∝θ exprimat în (ppm/0C) reprezintă:
1) toleranţa datorată variaţiei a temperaturii corpului componentei;
2) raportul dintre variaţia valorii parametrului fundamental şi variaţia temperaturii corpului componentei;
3) abaterea relativă maximă datorată variaţiei temperaturii mediului ambiant;
4) abaterea parametrului fundamental, datorată variaţiei temperaturii corpului componentei cu un grad Celsius.
4

3. Toleranţa globală tg a unei componente pasive reprezintă:

1) toleranţa rezultată în urma procesului de producţie;
2) suma tuturor toleranţelor datorate diverşilor factori electrici ce pot influenţa valoarea componentei în timpul funcţionării;
3) suma tuturor toleranţelor datorate diverşilor factori neelectrici ce pot influenţa valoarea componentei în timpul funcţionării;
4) suma toleranţelor datorate tuturor factorilor electrici şi neelectrici ce pot conduce la influenţarea valorii componentei în timpul
funcţionării acesteia în condiţii reale.
4

4. Se poate afirma că toleranţa t (de fabricaţie) a componentelor pasive este numai:

1) pozitivă (t+ >0);
2) negativă (t- <0);
3) simetrică (t+=t-=t);
4) asimetrică (t+≠t-).
false

5. În timpul funcţionării valoarea reală Xr a oricărei componente pasive:

1) rămâne constantă, nefiind influenţată de temperatura componentei;
2) se modifică mai mult sau mai puţin în funcţie de tipul componentei;
3) creşte întotdeauna exponenţial cu temperatura;
4) se modifică, atât în funcţie de temperatura mediului ambiant cât şi de supratemperatura datorată puterii disipate de componentă.
2,4

6. Coeficientul de variaţie cu temperatura ∝y al parametrului y al unui circuit electronic, y=f(x 1, x2, ….xn) unde xi sunt valorile
componentelor pasive ce au coeficienţii de variaţie cu temperatura ∝i , este dependent de:
1) temperatura minimă de utilizare a componentelor;
2) valorile componentelor pasive;
3) temperatura maximă de utilizare a componentelor;
4) coeficienţii de variaţie cu temperatura ai componentelor pasive.
2,4

7. Cantitatea de căldură acumulată de o componentă pasivă este în principal direct proporţională cu:
1) masa componentei;
2) căldura specifică;
3) diferenţa dintre temperatura corpului componentei şi cea a mediului ambiant;
4) culoarea componentei.
1,2,3

8. În general căldura se transmite prin:

1) conducţie termică;
2) gravitaţie;
3) convecţie termică;
4) conducţie electrică.
1,3

9. Mediul ambiant al unei componente pasive este aerul. Puterea termică evacuată de componentă mediului ambiant prin convecţie este
direct proporţională cu:
1) diferenţa de temperatură dintre temperatura componentei şi a mediului ambiant;
2) suprafaţa totală a componentei;
3) coeficientul de convecţie, ∝CV ;
4) temperatura minimă de utilizare a componentei.
1,2,3
10. O componentă pasivă este amplasată pe un cablaj imprimat. Se pot face următoarele afirmaţii referitoare la coeficientul de convecţie
∝CV , al componentei:
1) depinde de poziţia (orizontală sau verticală) în care este amplasat circuitul imprimat;
2) pentru poziţia verticală coeficientul de convecţie este mai mare faţă de cel corespunzător amplasării orizontale;
3) pentru poziţia orizontală coeficientul de convecţie este mai mic faţă de cel corespunzător amplasării verticale;
4) nu depinde de poziţia de amplasare a circuitului imprimat.
1,2,3

11. Se consideră o componentă pasivă cu masa m, căldura specifică c, rezistenţa termică Rth şi coeficientul de disipaţie termică D.
Constanta termică de timp τ th a componentei pasive este egală cu:
1) Cth/D;
2) m⋅ c⋅ D;
3) (m⋅ c)/D;
4) (m⋅ c)/Rth .
1,3

12. O componentă pasivă disipă puterea:

Pd= P0, ptr t<t0
0, ptr t≥ t0
Componenta are o rezistenţă termică Rth, un coeficient de disipare termică D, o capacitate termică Cth , o constantă termică de timp τ th şi
funcţionează într-un mediu cu temperatura Ta. În acest caz se poate aproxima că temperatura corpului componentei ajunge la temperatura
mediului ambiant după:
1) 3 τ th ;
2) 3Cth Rth ;
3) (3Cth)/D;
4) 3Cth⋅ D
1,2,3

13. O componentă pasivă cu constanta termică de timp τ th disipă o putere sub formă de impulsuri periodice dreptunghiulare cu factor de
umplere γ , perioada tp şi puterea Pi. Temperatura maximă a corpului componentei θ cMi depinde de:
1) temperatura mediului ambiant;
2) constanta termică de timp τ th ;
3) puterea disipată în impuls Pi ;
4) factorul de umplere γ .
1,2,3,4

14. Puterea nominală PN a unei componente pasive reprezintă:

1) puterea maximă pe care poate să o disipe componenta funcţionând într-un mediu cu temperatura egală cu cea maximă de utilizare a
componentei ;
2) puterea maximă pe care poate să o disipe componenta la o funcţionare îndelungată;
3) puterea disipată de componentă;
4) puterea maximă pe care poate să o disipe componenta pasivă la o funcţionare îndelungată într-un mediu ambiant cu temperatura egală
cu cea nominală .
4
GRILA 2

1. Toleranţa t (de fabricaţie) a unei componente pasive este definită ca:

1) toleranţa măsurată pentru o componentă oarecare;
2) toleranţa datorată variaţiei cu temperatura a parametrului fundamental;
3) abaterea relativă a valorii reale faţă de cea nominală;
4) abaterea maximă relativă a valorii reale faţă de cea nominală.
4

2. O componentă pasivă cu valoarea nominală XN şi toleranţa globală ± tg va avea valoarea reală maximă XrM :
1) XrM =XN;
2) Xr M= XN(1 - tg);
3) XrM <XN;
4) XrM= XN(1 + tg).
4

3. În funcţie de tipul ei, o componentă pasivă poate avea un coeficient de variaţie cu temperatura ∝T
1) ∝T>0;
2) ∝T<0;
3) ∝T ∈ [∝1 , ∝2];
4) o anumită valoare în funcţie de frecvenţa semnalului la care funcţionează.
 1, 2, 3

4. Toleranţa ty a parametrului y al unui circuit electronic, y=f(x1, x2, ….xn) unde xi sunt valorile componentelor pasive ce au toleranţele ti ,
poate fi determinată astfel:
1) aplicând definiţia toleranţei;
n
1 ∂f
2) t y = ∑
i =1 f ∂xi
ti ;

n
3) t 2 y = ∑( 1 ∂f ) 2 t 2i ;
i =1 f ∂xi
n
4) t y = ∑ti .
i =1

1,2,3

5. Se consideră un circuit electronic caracterizat de parametrul y=f(x1, x2, ….xn) unde xi sunt valorile componentelor pasive. Valoarea
reală a parametrului y este influenţată de :
1) toleranţa componentelor pasive;
2) coeficienţii de variaţie cu temperatura ai componentelor pasive;
3) temperatura minimă a mediului ambiant;
4) temperatura maximă a mediului ambiant.
1,2,3,4

6. Capacitatea termică Cth a unei componente pasive este dependentă de :

1) temperatura mediului ambiant;
2) masa componentei;
3) temperatura componentei;
4) căldura specifică.
2,4

7. Puterea termică transmisă prin conducţie termică de către un terminal al unei componente pasive depinde de :
1) secţiunea terminalului;
2) lungimea terminalului;
3) temperatura componentei;
4) tipul materialului din care este realizat terminalul.
1,2,3,4

8. Coeficientul de disipaţie termică D (prin convecţie) al unei componente pasive depinde de :

1) suprafaţa de contact a componentei cu fluidul mediului ambiant;
2) viteza de curgere a fluidului;
3) poziţia componentei faţă de direcţia de curgere a fluidului;
4) tipul fluidului.
1,2,3,4

9. Puterea termică transmisă prin radiaţie termică de către o componentă pasivă depinde:
1) temperatura componentei;
2) temperatura mediului ambiant;
3) coeficientul de radiaţie termică, ε r ;
4) suprafaţa componentei.
1,2,3,4

10. O componentă pasivă disipă puterea

Pd= 0, ptr t<t0
P0, ptr t≥ t0
În acest caz temperatura corpului componentei Tc
1) va creşte liniar în timp;
2) va creşte exponenţial în funcţie de timp, ajungând după aproximativ 3 τ th la o anumită valoare maximă a componentei, TCM ;
3) nu se modifică, rămânâd egală cu cea a mediului ambiant;
t −t 0
−
4) TC=(TCM-Ta)( 1- τth )+Ta, unde TCM reprezintă temperatura maximă la care ajunge corpul componentei, Ta reprezintă temperatura
e
mediului ambiant.
2,4
11. O componentă pasivă cu coeficient de disipaţie D şi rezistenţă termică Rth, funcţionează în regim permanent staţionar, disipând
puterea P0. Temperatura maximă a corpului componentei TCM ce funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura Ta va fi:
P
1) TCM = 0 + Ta ;
D
2) TCM = P0D + Ta ;
3) TCM = P0 Rth + Ta ;
P0
4) TCM = + Ta .
Rth
1,3

12. O componentă pasivă cu constanta termică de timp τ th disipă o putere sub formă de impulsuri periodice dreptunghiulare cu factor
de umplere γ , perioada tp şi puterea Pi. Temperatura maximă a corpului componentei θ cMi depinde de:
1) perioada tp;
2) durata impulsului ti ;
3) puterea Pi ;
4) constanta termică de timp τ th .
1,2,3,4

13. Puterea nominală PN a unei componente pasive depinde de:

1) temperatura maximă de utilizare a componentei θ M ;
2) coeficientul de disipaţie termică D;
3) temperatura nominală θ N ;
4) temperatura mediului ambiant.
1,2,3

14. Puterea maxim admisibilă PAθ pe care poate să o disipe o componentă pasivă cu puterea nominală P N, în funcţie de temperatura θ a a
mediului ambiant în care funcţionează în regim permanent depinde de :
1) temperatura nominală θ N a componentei;
2) temperatura maximă de utilizare a componentei ;
3) coeficientul de disipaţie termică D;
4) puterea electrică la care este solicitată componenta.
1,2,3
GRILA 3

1. Valoarea reală Xr a unei componente pasive cu valoarea nominală XN şi toleranţa ± t (de fabricaţie) va fi în mod sigur:
1) Xr =XN ;
2) Xr = XN(1 - t);
3) Xr = XN(1 + t);
4) Xr ∈[XN(1-t),XN(1+t)].
4

2. Valorile normalizate (standardizate) ale valorilor nominale ale componentelor pasive:

1) pot fi conform cererii utilizatorului;
2) sunt realizate pentru toate valorile necesare ce rezultă din proiectarea electrică a circuitelor electronice;
3) sunt nişte valori alese de producător;
4) sunt conform seriilor de valori nominale standardizate internaţional, (En).
4

3. Coeficientul de variaţie cu temperatura ∝T al tuturor componentelor pasive este:

1) numai pozitiv (∝T>0);
2) numai negativ (∝T<0);
3) ia diferite valori în funcţie de temperatura mediului ambiant;
4) ia diferite valori în funcţie de temperatura corpului componentei.
false

4. Toleranţa ty a parametrului y al unui circuit electronic, y=f(x1, x2, ….xn) unde xi sunt valorile componentelor pasive ce au toleranţele ti ,
depinde de :
1) valorile Xi ale componentelor pasive;
2) frecvenţa semnalului la care funcţionează circuitul;
3) toleranţele ti ale componentelor pasive;
4) tehnologia de realizare a circuitului.
1,3
5. Se consideră un circuit electronic caracterizat de parametrul y=f(x1, x2, ….xn) unde xi sunt valorile componentelor pasive. Valoarea
reală a parametrului y este influenţată de :
1) variaţia cu temperatura a valorilor componentelor pasive;
2) valorile componentelor pasive;
3) toleranţa componentelor pasive;
4) temperatura maximă a corpului componentei pasive.
1,2,3,4

6. Cantitatea de căldură Qa acumulată de corpul unei componente pasive în general nu depinde de:
1) masa componentei;
2) căldura specifică;
3) diferenţa dintre temperatura corpului componentei şi cea a mediului ambiant;
4) culoarea componentei.
4

7. Puterea termică transmisă prin conducţie termică de către terminalul unei componente pasive nu depinde de :
1) căldura specifică;
2) masa componentei;
3) toleranţa componentei;
4) dimensiunile terminalului.
1,2,3

8. Rezistenţa termică de conducţie a unui terminal al unei componente pasive depinde de :

1) conductivitatea electrică a materialului din care este realizat terminalul;
2) dimensiunile terminalului;
3) intervalul de temperatură în care poate fi utilizată componenta;
4) conductivitatea termică a materialului din care este realizat terminalul.
2,4

9. Referitor la puterea termică evacuată către mediul ambiant de o componentă pasivă se pot face cu aproximaţie următoarele afirmaţii:
1) toată puterea este evacuată prin conducţie termică;
2) toată puterea este evacuată prin radiaţie termică;
3) puterile evacuate prin conducţie, convecţie şi radiaţie termică sunt egale;
4) puterea este evacuată predominant prin convecţie termică.
4

10. Puterea disipată de către o componentă pasivă este

Pd= 0, ptr t<t0
P0, ptr t≥ t0
Componenta are un coeficient de disipare termică D, o rezistenţă termică Rth, o constantă termică de timp τth şi funcţionează într-un
mediu cu temperatura Ta. În acest caz sunt valabile afirmaţiile:
t −t0
−
1) temperatura corpului componentei TC este, TC=(TCM-Ta)( 1- e τth )+Ta, unde TCM reprezintă temperatura maximă la care ajunge

corpul componentei;
P0
2) TCM = + Ta ;
D
3) TCM = P0 Rth +Ta ;
4) temperatura corpului componentei ajunge la valoarea constantă TCM, după aproximativ 3 τth .

1,2,3,4

11. O componentă pasivă cu coeficient de disipaţie D şi rezistenţă termică Rth, funcţionează în regim permanent staţionar, disipând
puterea P0. Temperatura maximă a corpului componentei TCM depinde de:
1) coeficientul de disipaţie D ;
2) puterea disipată de componentă P0;
3) rezistenţă termică Rth;
4) temperatura minimă de utilizare a componentei.
1,2,3
12. O componentă pasivă cu constanta termică de timp τth , coeficientul de disipaţie termică D, disipă o putere sub formă de impulsuri
periodice dreptunghiulare cu factor de umplere γ , perioada t şi puterea P . Dacă τth >>t temperatura maximă la care ajunge corpul
p i p

componentei θ cMi este:

Pi
1) θCMi = Dt + θa ;
p

Pi
2) θCMi = + θa ;
Dγ

Piγ
3) θCMi = Dτ + θa ;
th
Piγ
4) θCMi = D +θa .

13. Puterea nominală PN a unei componente pasive este egală cu:

1) PN =D(θM −θN ) ;
2) PN = Rth (θM −θN );
1
3) PN = R ( θM −θN ) ;
th
1
4) PN =
D
(θM −θN )
.
1,3

14. Puterea maxim admisibilă PAθ pe care poate să o disipe o componentă pasivă cu puterea nominală P N, în funcţie de temperatura θ a a
mediului ambiant în care funcţionează în regim permanent depinde de :
1) tensiunea aplicată la bornele componentei;
2) puterea nominală PN ;
3) curentul ce străbate componenta;
4) temperatura nominală θ N .
2,4
GRILA 4

1. Se dă o componentă pasivă cu valoarea nominală XN şi toleranţa ± t (de fabricaţie). Măsurând această componentă valoarea reală Xr
poate fi:
1) Xr =XN;
2) Xr < XN(1 - t);
3) Xr ∈[XN(1-t),XN(1+t)];
4) Xr > XN(1 + t).
1,3

2. Toleranţa t (de fabricaţie) a unei componente pasive se datorează:

1) abaterii parametrilor materialelor de care depinde parametrul fundamental al componentei ;
2) abaterilor inerente ale procesului de fabricaţie;
3) erorii aparatelor de măsură utilizate;
4) factorului uman.
1,2,3,4

3. Toleranţa de fabricaţie a componentelor pasive poate fi:

1) simetrică ± t;
2) numai pozitivă;
3) asimetrică (-t1, +t2);
4) numai negativă.
1,3

4. Coeficientul de variaţie cu temperatura ∝y al parametrului y al unui circuit electronic, y=f(x 1, x2, ….xn) unde xi sunt valorile
componentelor pasive ce au coeficienţii de variaţie cu temperatura ∝i , poate fi determinat cu relaţia:
n
1) αy = ∑αi ;
i =1
n
2) αy = ∑∂f αi ;
i =1∂xi
 n
1 ∂f
3) αy = ∑( ) 2 α 2i ;
i =1 f ∂xi
n
1 ∂f
4) αy = ∑ αi .
i =1 f ∂xi
4

5. Din punct de vedere al disipării de putere pentru componentele pasive se poate face afirmaţia:
1) numai rezistoarele disipă putere;
2) condensatoarele nu disipă putere;
3) inductoarele nu disipă putere;
4) orice componentă pasivă, disipă o putere mai mare sau mai mică, în funcţie de tipul ei, parametrii şi solicitarea electrică la care este
utilizată.
4

6. În general căldura se transmite prin:

1) conducţie termică;
2) convecţie termică;
3) radiaţie termică;
4) evacuare termică.
1,2,3,4

7. Puterea termică transmisă prin convecţie termică de către un corp depinde de :

1) tipul fluidului în contact cu componenta;
2) viteza de curgere a fluidului;
3) poziţia corpului faţă de viteza de curgere a fluidului;
4) dimensiunile corpului.
1,2,3,4
8. Rezistenţa termică de convecţie a unei componente pasive nu depinde de:
1) suprafaţa componentei;
2) tipul fluidului mediului ambiant în care funcţionează;
3) viteza de curgere a fluidului;
4) poziţia componentei faţă de viteza de curgere fluidului.
false

9. Se consideră o componentă pasivă cu masa m, căldura specifică c, rezistenţa termică Rth şi coeficientul de disipaţie termică D.
Constanta termică de timp τ th a componentei pasive este egală cu:
1) mc;
2) m⋅ c⋅ Rth ;
3) m⋅ c⋅ D;
4) Cth Rth.
2,4

10. Puterea disipată de o componentă pasivă este:

Pd= P0, ptr t<t0
0, ptr t≥ t0
În acest caz temperatura corpului componentei TC,
1) va creşte exponenţial în timp;
2) va scădea liniar în timp către temperatura mediului ambiant;
3) va scădea în mod aleatoriu către temperatura mediului ambiant;
t −t 0
−
4) va scădea exponenţial conform relaţiei, TC=(TCM-Ta)( τth +Ta), unde TCM, respectiv Ta reprezintă temperatura maximă a corpului
e
componentei, respectiv temperatura mediului ambiant, iar τ th este constantă termică de timp a componentei.
4

11. O componentă pasivă cu coeficient de disipaţie termică D şi rezistenţă termică R th, cu intervalul maxim al temperaturii de utilizare
[θ m , θ M],funcţionează în regim permanent, disipând puterea P0. În acest caz temperatura θ c a corpului componentei pasive ce
funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura θ a ∈[θ am θ aM], ar putea fi :
1) θ c < θ am ;
2) θ c <θ m ;
3) θ c>θ M ;
4) θ c ∈[θ am, P0/D+θ aM].
4

12. O componentă pasivă cu constanta termică de timp τ th , disipă o putere sub formă de impuls singular cu puterea P i şi durata ti. În
acest caz temperatura maximă a corpului componentei θ cMi depinde de :
1) temperatura mediului ambiant;
2) durata impulsului ti ;
3) puterea Pi ;
4) constanta termică de timp τ th .
1,2,3,4

13. Puterea nominală PN a unei componente pasive depinde de:

1) tensiunea aplicată la bornele componentei;
2) dimensiunile componentei;
3) puterea disipată;
4) tipul materialelor utilizate la realizarea componentei.
2,4

14. O componentă pasivă cu puterea nominală PN, constanta termică de timp τ th , funcţionează în regim de impulsuri periodice
dreptunghiulare cu factor de umplere γ şi durata perioadei tp. Puterea maxim admisibilă PAθ i pe care poate să o disipe în funcţie de
temperatura θ a a mediului ambiant în care funcţionează este:
1) PAθi = PN ,dacă tp>> τ th şi θa ≤ θN ;
1
2) PAθi = PN ( )
θ − θ , dacă tp>> τ th şi θa > θN ;
θ M − θN M a
PN
3) PAθ i = , dacă tp << τ th şi θa ≤ θN ;
γ
1 1
4) PAθi = PN γ θ − θ ( θM − θa ) , dacă tp << τ th şi θa > θN .
M N
1,2,3,4

GRILA 5
1. Rezistenţa nominală, RN , a unui rezistor:
1) reprezintă valoarea rezistenţei rezistorului ce se doreşte a fi obţinut în urma procesului tehnologic;
2) nominalizează componenta;
3) este marcată în clar sau în cod pe corpul acesteia;
4) reprezintă valoarea măsurată.
1,2,3

2. Rezistenţa critică reprezintă:

1) rezistenţa componentei înscrisă pe corpul rezistorului;
2) rezistenţa la temperatura maximă θ M ;
3) rezistenţa unui rezistor ce poate disipa puterea nominală PN;
4) valoarea rezistenţei ce poate fi utilizată simultan la tensiunea nominală UN şi puterea nominală PN.
4

3. Tensiunea maximă admisibilă UA ce poate fi aplicată la bornele unui rezistor în regim permanent este determinată de :
1) valoarea nominală a rezistenţei RN;
2) tensiunea nominală UN ;
3) puterea nominală PN;
4) tensiunea indusă de profesor studentului..
1,2,3

4. Un rezistor cu valoarea nominală RN, şi toleranţa t1, poate fi înlocuit cu un rezistor cu valoarea nominală RN2 şi toleranţa t2 dacă:
1) RN2<RN1 şi t2<t1;
2) RN2>RN1 şi t2>t1;
3) RN2=RN1 şi t2>t1;
4) RN2=RN1 şi t2<t1.
4

5. Capacitatea parazită a unui rezistor depinde de:

1) forma geometrică a elementului rezistiv;
2) suportul dielectric al rezistorului;
3) geometria terminalelor;
4) zonele de contactare.
1,2,3,4

6. Frecvenţa serie de rezonanţă a unui rezistor depinde de :

1) rezistenţa nominală;
2) inductanţa parazită a acestuia;
3) tensiunea de zgomot;
4) capacitatea parazită a acestuia.
2,4
7. Principalele legi de variaţie a rezistenţei potenţiometrelor sunt:
1) liniară;
2) antilogaritmică;
3) exponenţială;
4) logaritmică.
1,2,3,4

8. Pentru un rezistor de valoare nominală RN şi putere nominală PN ce funcţionează în regim permanent, puterea maxim admisibilă PA este
egală cu:
1) PN dacă θaM < θ N şi RN ≤ Rcrt;
θ M − θaM
2) PN θ − θ dacă θaM > θ N şi RN ≤ Rcrt ;
M N

3) D( θM − θaM ) dacă θaM > θ N şi RN ≤ Rcrt;

2
UN
4) dacă θaM < θ N şi RN ≥ Rcrt.
RN
1,2,3,4

9. În timpul funcţionării, temperatura maximă θ CM a corpului unui rezistor:

1) trebuie să nu depăşească temperatura nominală, θ N ;
2) poate depăşi temperatura maximă θ M dacă funcţionează în regim de impulsuri;
3) trebuie să fie egală cu temperatura mediului ambiant;
4) trebuie să fie θCM ≤ θ M .
4

10.Un rezistor cu parametrii: RN, UN, PN funcţionează în regim de impulsuri periodice

t p << τth . Tensiunea maximă admisibilă UA ce poate fi aplicată la bornele rezistorului depinde de :
1) puterea nominală;
2) tensiunea nominală;
3) factorul de umplere γ al semnalului periodic;
4) constanta de timp termică τ th .
1,2,3

11. Cursorul unui potenţiometru pelicular trebuie să îndeplinească condiţiile:

1) să nu uzeze pelicula rezistivă;
2) să nu se oxideze;
3) să facă contact sigur în toate poziţiile;
4) uzura cauzată de presiunea lui pe elementul rezistiv să fie minimă.
1,2,3,4
12. Fie două rezistoare : R1 cu parametrii RN1 şi coeficientul de variaţie cu temperatura α 1 şi rezistorul R2 cu parametrii RN2 şi
coeficientul de variaţie cu temperatura α 2 . Coeficientul de variaţie cu temperatura al rezistenţei echivalente, obţinut pentru legarea în
serie a celor două rezistoare este dat de relaţia:
1) α e = α 1 + α 2 ;
2) α e = α1 − α 2 ;
R N 1α 2 + R N 2α 1
3) α e = ;
RN1 + RN 2
R N 1α 1 + R N 2α 2
4) α e = .
RN1 + RN 2
4
13. Prin tehnologia straturilor groase (TSG) se pot realiza:
1) rezistoare de volum;
2) rezistoare bobinate;
3) rezistoare peliculare pe suport cilindric;
4) rezistoare cu element rezistiv plan.
4

14. Rezistoarele al căror element rezistiv au structură amorfă (compozită) prezintă faţă de rezistoarele al căror element rezistiv au
structură cristalină (metalică) un factor de zgomot:
1) mai mic;
2) neglijabil;
3) datorat numai zgomotului produs de studenţi în laborator;
4) mai mare.
4
 GRILA 6

1. Toleranţa de fabricaţie a rezistenţei este dependentă de :

1) abaterile tehnologice ale dimensiunilor elementului rezistiv;
2) abaterea rezistivităţii materialului utilizat pentru elementul rezistiv;
3) de precizia de măsurare;
4) abaterile tehnologice ale dimensiunilor terminalelor.
1,2,3

2. Seria de valori nominale E12

1) cuprinde 12 valori nominale pe decadă;
2) cuprinde 12 valori între 1Ω ÷ 100Ω ;
3) are toleranţa de fabricaţie ± 10%;
4) are toleranţa de fabricaţie ± 12%.
1,3

3. Două tipuri de rezistoare pot avea aceeaşi rezistenţă critică dacă şi numai dacă:
1) aparţin aceleaşi serii de valori;
2) aparţin aceluiaşi tip constructiv;
3) au aceeaşi valoare nominală dar toleranţa diferită;
4) au aceeaşi tensiune nominală UN şi putere nominală PN.
4
4. Tensiunea maxim admisibilă ce poate fi aplicată la bornele a două rezistoare de valori nominale RN1 şi RN2 , conectate în paralel, ce
funcţionează în regim permanent, este egală cu:
1) tensiunea nominală UN1 a rezistorului RN1;
2) tensiunea nominală UN2 a rezistorului RN2;
3) tensiunea datorată studenţilor;
4) cea mai mică valoare dintre tensiunea maximă admisibilă a rezistorului R1 şi tensiunea maximă admisibilă a rezistorului R2.
4

5. Inductanţa parazită a unui rezistor este determinată de :

1) forma geometrică a elementului rezistiv;
2) curentul ce străbate rezistorul;
3) tipul terminalelor şi forma lor geometrică;
4) frecvenţa semnalului la care funcţionează rezistorul.
1,3

6. Defazajul dintre tensiunea şi curentul unui rezistor poate fi:

1) aproximativ egal cu zero la frecvenţe joase;
2) pozitiv la frecvenţe foarte înalte;
3) negativ la frecvenţe foarte înalte;
4) zero la orice frecvenţă.
1,2,3

7. Un rezistor variabil (potenţiometru) este:

1) un rezistor liniar;
2) un rezistor la care valoarea rezistenţei depinde de poziţia relativă a cursorului;
3) un rezistor la care valoarea rezistenţei se poate modifica în mod continuu între anumite limite (stabilită de fabricant);
4) un rezistor cu elemente parazite nule.
1,2,3

8. Două rezistoare : R1 cu parametrii:RN1, UN1, PN1 şi respectiv R2 cu parametrii:RN2, UN2, PN2 sunt legate în serie şi funcţionează la o
temperatură a mediului θa > θN . Valoarea maximă a curentului ce poate străbate cele două rezistoare în regim permanent este:
 PN 1 PN 2 
1) maxim  ; ;
 RN1 RN 2 
U N1 U N 2
2) minim ; ;
RN1 RN 2
U N1 + U N 2
3) ;
RN1 + RN 2
 U A1 U A2 
4) maxim  ; .
 RN1 RN 2 
False
9. Un rezistor cu constanta termică τ th funcţionează în regim de impulsuri dreptunghiulare periodice, cu perioada tp şi factorul de
umplere γ . Puterea maxim admisibilă poate fi:
1) mai mare decât puterea nominală dacă t p << τth ;
2) mai mare decât puterea nominală dacă t p >> τth ;
3) mai mare sau mai mică decât puterea nominală în funcţie de temperatura mediului ambiant, valoarea rezistenţei, perioada semnalului,
factorul de umplere, constanta termică de timp;
4) nu depăşeşte niciodată puterea nominală.
1,3

10. Factorul de zgomot al rezistoarelor variabile este:

1) mai mic decât al rezistoarelor fixe;
2) egal cu factorul de zgomot al rezistoarelor fixe;
3) proporţional cu zgomotul produs de studenţi în laborator;
4) este mai mare cu unul chiar două ordine de mărime decât factorul de zgomot al rezistoarelor fixe, având în plus un zgomot de contact.
4

11. Suportul izolant (dielectric) al unui rezistor trebuie să prezinte:

1) conductivitate termică bună;
2) rezistivitate electrică cât mai ridicată;
3) rigiditate dielectrică mare;
4) conductivitate electrică bună.
1,2,3

12. Pentru a obţine un coeficient de variaţie cu temperatura egal cu zero al unui rezistor obţinut prin legarea în paralel a două rezistoare
cu valoarea nominală RN1 şi coeficientul de variaţie cu temperatura α 1 şi respectiv RN2 şi coeficientul de variaţie cu temperatura α 2
trebuie ca
1) α 1 ≠ α 2;
2) α 1 şi α 2 să aibă semne opuse;
R N 1α 2 + R N 2α 1
3) αe = ;
RN1 + RN 2
R N 1α 1 + R N 2α 2
4) α e = .
RN1 + RN 2
1,2,3

13. Între valorile coeficienţilor de variaţie cu temperatura pentru un rezistor liniar şi un termistor NTC există diferenţă?
1) nu, cele două valori sunt constante şi apropiate ca ordin de mărime ;
2) da, cele două valori sunt constante şi au valori mult diferite;
3) da, cele două valori diferă, fiind puternic influenţate de valoarea nominală a componentelor respective;
4) da, coeficientul de variaţie cu temperatura pentru termistoare variază invers proporţional cu pătratul temperaturii.
4

14. Legea de variaţie neliniară a rezistenţei unui potenţiometru pelicular se poate obţine prin:
1) forma geometrică a elementului rezistiv;
2) forma geometrică a suportului dielectric;
3) aproximarea legii neliniare cu segmente de dreaptă şi utilizarea pentru fiecare segment a unei paste corespunzătoare;
4) depunerea unui element rezistiv cu o rezistivitate crescătoare sau descrescătoare.
1,3
GRILA 7

1. Un termistor NTC:
1) disipă putere prin efect Joule;
2) are caracteristica termică de tip exponenţial;
3) are caracteristica electrică neliniară;
4) are o constantă termică de timp ι =Rth Cth .
1, 2, 3, 4

2. Prin conectarea în paralel la temperatura Ta a unui termistor NTC (RT, α T) cu un rezistor (R, α R) este posibil să se obţină un coeficient
de temperatură pozitiv pentru gruparea paralel :
αT
1) da, dacă R T > R ;
αR
2) da, numai dacă R=RT;
3) da, dacă α T şi α R au semne contrare;
4) nu.
1, 3

3. Utilizarea termistoarelor NTC ca traductoare de nivel pentru lichide se bazează pe următorul principiu:
1) în regim de încălzire directă , la introducerea în lichid se modifică curentul prin termistor;
2) rezistenţa este mai mare în lichid;
3) în lichid se modifică coeficientul de disipaţie termică D al termistorului;
4) la contactul cu lichidul se modifică parametrul B al termistorului;.
1, 2, 3

4. Termistorul NTC:
1) poate fi utilizat pentru a proteja motoarele electrice la supracurent;
2) poate fi utilizat într-o grupare serie cu un rezistor liniar fix la compensarea variaţiei cu temperatura a rezistenţei înfăşurărilor bobinelor
sau releelor;
3) poate fi utilizat la compensarea variaţiei capacităţii parazite a rezistoarelor cu frecvenţa;
4) poate fi utilizat într-o grupare paralel cu un rezistor liniar fix la compensarea variaţiei cu temperatura a rezistenţei înfăşurărilor
bobinelor sau releelor.
4

5. Coeficientul de variaţie cu temperatura al unui termistor NTC, spre deosebire de cel al unui rezistor bobinat:
1) depinde de temperatura la care se calculează;
2) este definit ca variaţia relativă a rezistenţei la creşterea temperaturii cu 1 grad;
3) este mai mare în valoare absolută;
4) poate fi exprimat în %/0C.
1, 3

6. Utilizarea termistoarelor la măsurarea temperaturii:

1) este posibilă numai pentru temperaturi Ta>00C;
2) poate fi realizată numai cu termistoare NTC;
3) presupune funcţionarea termistoarelor în regim de încălzire directă;
4) presupune funcţionarea termistoarelor în regim de încălzire indirectă.
4
7. Prin compararea termistoarelor PTC bazate pe titanatul de bariu cu rezistoarele cu peliculă de carbon s-au formulat afirmaţiile
următoare. Care sunt corecte?
1) ambele au coeficient de temperatură pozitiv;
2) ambele sunt rezistoare de volum;
3) ambele au temperatura Curie mult mai mică decât temperatura ambiantă;
4) ambele sunt componente disipative.
4

8. Termistorul NTC spre deosebire de un rezistor cu peliculă de carbon

1) prezintă o disipaţie proprie de putere, care la echilibru termic este exprimată prin P = D∆T , cu D coeficientul de disipaţie termică;
2) prezintă o variaţie scăzătoare a rezistenţei cu temperatura;
3) poate fi încălzit la temperaturi superioare temperaturii maxim admisibile a suprafeţei, la o funcţionare în impulsuri;
4) prezintă o caracteristică electrică neliniară.
4

9. Utilizarea termistoarelor NTC ca traductoare de nivel se bazează pe următorul principiu:

1) în lichid se modifică parametrul A al termistorului;
2) în lichid parametrul B al termistorului are o valoare mult mai mare;
3) în lichid rezistenţa termistorului este mai mare deoarece acesta este mai rece;
4) în lichid coeficientul de disipaţie termică al termistorului are o valoare mai mare decât în aer.
4
GRILA 8
1. Un termistor cu coeficient de temperatură negativ (NTC):
1) are caracteristica electrică liniară;
2) poate fi utilizată la măsurarea temperaturii;
3) nu poate fi utilizat în regim de încălzire indirectă;
4) are o caracteristică termică neliniară.
2,4

2. Coeficientul de variaţie cu temperatura al unui termistor PTC

1) poate fi calculat cu relaţia -B/T2;
2) reprezintă variaţia relativă a rezistenţei termistorului la o creştere a temperaturii cu 10C;
3) este pozitiv numai în exteriorul unui interval θ m ,θ M ;
4) este mai mare decât cel al unui rezistor bobinat.
2,4

3. Un termistor NTC poate fi utilizat la :

1) compensarea variaţiei cu temperatura a altei componente electronice;
2) măsurarea temperaturii;
3) protejarea unor consumatori electrici la conectarea la reţea;
4) realizarea traductoarelor de nivel.
1,2,3,4
4. Caracteristica tensiune - curent a unui termistor NTC:
1) prezintă un maxim al tensiunii a cărui valoare depinde de coeficientul de disipaţie termică al termistorului;
1
2) prezintă un maxim al tensiunii pentru temperatura T =  B − B 2 − 4BTa  ;
2 
3) prezintă un maxim al tensiunii dacă B>4Ta;
4) poate fi liniarizată prin conectarea în paralel cu termistorul a unui rezistor liniar fix.
1,2,3
5. Regimul de încălzire directă al unui termistor PTC este definit ca :
1) există un contact termic direct cu un radiator încălzit;
2) puterea disipată în termistor este Pd ≅ 0;
3) transferul termic are loc direct prin radiaţie de la suprafaţa termistorului;
4) creşterea temperaturii termistorului este determinată de puterea disipată în termistor.
4

6. Două varistoare cu parametrii identici (tensiune nominală, curent nominal) pot fi conectate în paralel pentru a obţine un varistor
echivalent având:
1) constanta C de valoare dublă;
2) coeficientul de neliniaritate (β ) cu valoare dublă;
3) tensiunea nominală cu valoare dublă;
4) puterea nominală cu valoare dublă.
4

7. Pe baza cărui principiu protejează un termistor NTC filamentele tuburilor electronice cu care este legat în serie, la conectarea
alimentării:
1) la conectarea alimentării rezistenţa termistorului este foarte mică şi căderea de tensiune pe el prezintă un maxim;
2) după 3 τ termistorul atinge o temperatură superioară celei de basculare ( τ este constanta de timp termică);
3) odată cu trecerea curentului termistorul intră în modul de încălzire indirectă;
4) la conectare termistorul prezintă o rezistenţă mare iar după t>3 τ prin încălzire directă rezistenţa lui devine mică, (τ este constanta de
timp termică).
4

8. Conectarea în paralel a unui termistor NTC cu un rezistor liniar fix are ca urmare:
1) obţinerea unui coeficient de variaţie cu temperatura al grupării paralel aproximativ constant în jurul punctului de inflexiune al
caracteristicii R(T);
2) obţinerea unui punct de inflexiune al curbei R(T);
3) obţinerea unui coeficient de variaţie cu temperatura al grupării paralel având o valoare absolută mai mică decât cea a termistorului;
4) obţinerea unei caracteristici termice a grupării diferită de cea a termistorului.
1,2,3,4

9. Caracteristica tensiune - curent a unui termistor NTC:

1) are sens fizic numai dacă B>4Ta;
2) prezintă un maxim al tensiunii a cărui valoare depinde de coeficientul de disipaţie termică al termistorului;
3) poate fi liniarizată prin conectarea în paralel cu termistorul a unui rezistor liniar fix;
1
4) prezintă un maxim al tensiunii pentru temperatura T =  B − B 2 − 4BTa  .
2 
2,4

GRILA 9

1. O comparaţie între un rezistor cu peliculă de carbon tip RCG şi un termistor NTC duce la următoarele afirmaţii :
1) rezistenţa termică a termistorului este neliniară;
2) ambele sunt rezistoare de volum;
3) termistorul este un rezistor variabil;
4) rezistenţa ambelor scade odată cu creşterea temperaturii.
4
2. Caracteristica U(I) a unui termistor NTC:
1) diferă pentru două termistoare ce prezintă două valori diferite ale rezistenţei la 25 grade R25;
2) are forme diferite pentru două valori ale coeficientului de disipaţie termică D1 şi D2 ;
3) prezintă un maxim al tensiunii dacă B>4Ta ;
4) nu depinde valoarea temperaturii ambiante.
1, 2, 3

3. Pentru protecţia unui circuit electronic aflat în funcţionare la un eventual supracurent se utilizează:
1) varistoare cu oxid de zinc ZnO conectate în serie cu circuitul;
2) termistoare NTC;
3) un varistor conectat în paralel cu circuitul şi un termistor NTC conectat în serie.
4) termistoare PTC conectate în serie cu circuitul;
 4

4. Coeficientul de variaţie cu temperatura al unei grupări paralel termistor NTC (RT) - rezistor liniar fix (R) cu α R=0:
1) poate fi anulat la o anumită valoare a temperaturii mediului ambiant;
R2
2) poate deveni pozitiv dacă RT > ;
( R + RT )
3) este mai mare în valoare absolută decât cel al termistorului;
4) depinde de temperatura la care se calculează.
4

5. Prin conectarea în paralel a unui termistor NTC cu un rezistor liniar fix cu α R=0:
1) se obţine un coeficient de temperatură al grupului echivalent α P ≅ 0;
2) se îmbunătăţeşte liniaritatea caracteristicii termice;
3) se obţine un maxim al rezistenţei grupului;
4) se obţine o caracteristică termică ce prezintă un punct de inflexiune.
2, 4

6. Caracteristica tensiune-curent pentru termistoarele NTC este diferită pentru termistoare:

1) aflate la temperaturi diferite;
2) având coeficientul de disipaţie termică diferit;
3) având parametrul B diferit;
4) având rezistenţe R25 diferite.
1, 2, 3, 4

7. Există deosebiri între definirea coeficientului de variaţie cu temperatura al rezistoarelor şi cel al termistoarelor:
1) da, pentru rezistoare coeficientul poate fi pozitiv sau negativ;
2) nu, există numai diferenţe de valori ale coeficienţilor;
3) da, la rezistoare el semnifică variaţia relativă a rezistenţei la creşterea temperaturii cu un grad în schimb ce la termistoare este
∆R 1
α= ;
R ∆T
1 dR
4) nu, pentru ambele este α = .
R dT
2, 4

8. Coeficientul de variaţie cu temperatura al unui termistor PTC:

1) este definit numai pentru temperaturi θ >00C;
B
2) poate fi calculat cu relaţia α=− ;
T2
3) este definit numai în exteriorul unui interval (θ m ,θ M);
1 dR
4) se poate calcula cu α = .
R dT
4

9. Un termistor NTC spre deosebire de un varistor :

1) este un rezistor de volum;
2) disipă putere prin efect Joule;
3) poate fi utilizat numai la temperaturi mai mari ca temperatura Curie;
4) este un rezistor neliniar.
false
GRILA 10

1. Inductorul (bobina):
1) poate avea impedanţă cu caracter capacitiv la înaltă frecvenţă;
2) are o impedanţă capacitivă la joasă frecvenţă;
3) are pierderi de putere activă la orice frecvenţă;
4) poate fi utilizat la orice frecvenţă.
1, 3

2. Utilizarea unui miez magnetic pentru un inductor (bobină) determină:

1) creşterea stabilităţii termice a inductanţei;
2) scăderea inductanţei;
3) scăderea pierderilor de putere activă;
4) creşterea frecvenţei proprii de rezonanţă.
false

3. Frecvenţa proprie de rezonanţă a unui inductor (bobină) cu inductanţa L se poate modifica prin:
1) schimbarea formei bobinajului;
2) schimbarea materialului conductor;
3) schimbarea izolaţiei materialului conductor;
4) schimbarea tensiunii nominale.
1, 3

4. Tensiunea maximă de lucru a unui inductor depinde de :

1) forma bobinajului;
2) rigiditatea dielectrică a materialului izolator;
3) distanţa între spire;
4) permitivitatea electrică a materialului izolator.
1, 2, 3

5. Solicitarea electrică a bobinei este limitată de :

1) forma bobinajului la frecvenţe joase;
2) capacitatea parazită la frecvenţe înalte;
3) tangenta unghiului de pierderi la frecvenţe medii;
4) valoarea inductanţei echivalente la orice frecvenţă.
false

6. Impregnarea unui bobinaj conduce la:

1) mărirea valorii inductanţei;
2) scăderea factorului de pierderi;
3) scăderea capacităţii parazite;
4) creşterea factorului de calitate.
false

7. Frecvenţa proprie de rezonanţă a unei bobine depinde de:

1) permitivitatea materialului izolator;
2) rezistivitatea materialului conductor;
3) permitivitatea carcasei;
4) tangenta unghiului de pierderi.
1, 3

8. Miezurile feromagnetice sub formă de tole nu sunt utilizate la frecvenţe mari pentru că:
1) se montează greu;
2) au pierderi de putere activă mici;
3) au dimensiuni mari;
4) au rezistivitatea electrică mică.
4

9. Curentul maxim admisibil ce poate parcurge un inductor depinde de:

1) tensiunea nominală;
2) inductanţa nominală;
3) factorul de calitate;
4) frecvenţa semnalului.
1, 2, 3, 4
GRILA 11

1. Utilizarea miezului magnetic pentru un inductor (bobină) conduce la modificarea:

1) inductanţei;
2) pierderilor de putere activă ;
3) factorului de calitate;
4) tangentei unghiului de pierderi.
1, 2, 3, 4

2. Miezul magnetic folosit conduce la (comparaţie inductor cu şi fără miez):

1) scăderea pierderilor de putere activă prin firul conductor;
2) scăderea capacităţii parazite;
3) scăderea frecvenţei de lucru;
4) creşterea valorii inductanţei.
4

3. Frecvenţa proprie de rezonanţă a unui inductor (bobină) cu inductanţa L depinde de :

1) rezistenţa materialului conductor;
2) forma bobinajului;
3) rezistivitatea materialului de izolaţie;
4) izolaţia materialului conductor.
2, 4
4. Impedanţa unui inductor (bobină) poate deveni capacitivă:
1) pentru frecvenţe joase;
2) pentru tensiuni mai mari decât tensiunea nominală;
3) pentru curenţi mai mari decât curentul nominal;
4) pentru frecvenţe foarte mari.
4

5. O bobină poate avea limitarea solicitării electrice datorită puterii disipate maxime dacă:
1) Pd max > U n I n tg δ ;
2) Pd max ≤ U n I n tgδ ;
Pd max U n2 tgδ
3) 2 > ;
I n tgδ Pd max
Pd max U n2 tgδ
4) 2 ≤ .
I n tgδ Pd max
1, 3

6. Două bobine monostrat se deosebesc prin lungime (celelalte elemente se consideră identice). Rezultă că:
1) inductanţa bobinei mai lungi este mai mare;
2) inductanţa bobinei mai scurte este mai mare;
3) capacitatea parazită a bobinei mai scurte este mai mică;
4) capacitatea parazită a bobinei mai lungi este mai mică.
2, 4

7. Miezul magnetic al unei bobine determină:

1) creşterea valorii inductanţei, faţă de cazul fără miez magnetic;
2) creşterea pierderilor totale de putere activă;
3) modificarea coeficientului de temperatură al inductanţei;
4) modificarea frecvenţei maxime de utilizare a bobinei.
1, 2, 3, 4

8. Variaţia inductanţei inductoarelor variabile (bobinele cu inductanţa variabilă) se realizează prin:

1) modificarea numărului de spire;
2) modificarea suprafeţei bobinei;
3) modificarea lungimii bobinei;
4) modificarea poziţiei miezului magnetic în interiorul bobinei.
4

9. Curentul maxim admisibil ce poate parcurge un inductor nu depinde de:

1) tensiunea nominală;
2) inductanţa nominală;
3) factorul de calitate;
4) frecvenţa semnalului.
false
GRILA 12

1. Creşterea inductanţei unui inductor (bobină) se poate face:

1) prin ecranarea bobinei;
2) utilizarea unui miez magnetic;
3) utilizarea unui conductor cu rezistivitate mai mare;
4) mărirea secţiunii bobinei la acelaşi număr de spire.
2, 4

2. Capacitatea parazită a unui inductor (bobină) depinde de :

1) izolaţia materialului conductor;
2) distanţa dintre spire;
3) forma bobinajului;
4) materialul carcasei.
1, 2, 3, 4

3. Tipul de conductor utilizat la realizarea unei bobine se alege în funcţie de :

1) valoarea maximă a tensiunii de lucru;
2) valoarea maximă a curentului de lucru;
3) valoarea inductanţei;
4) valoarea tangentei unghiului de pierderi.
2,4

4. Solicitarea electrică a bobinei este limitată de :

1) tensiunea nominală la frecvenţe înalte;
2) curentul nominal la frecvenţe joase;
3) puterea disipată maximă la frecvenţe medii;
4) rezistivitatea materialului conductor.
1,2,3

5. O bobină se impregnează pentru:

1) rigidizarea spirelor bobinajului;
2) scăderea capacităţii parazite;
3) protecţia bobinajului împotriva umezelii;
4) creşterea inductanţei.
1, 3

6. Factorul de calitate al bobinei fără miez magnetic se poate modifica la introducerea miezului magnetic astfel:
1) scade;
2) devine negativ;
3) creşte;
4) nu se modifică pentru că nu depinde de miezul magnetic.
1, 3

7. Miezul feromagnetic este utilizat sub formă de tole izolate între ele pentru că:
1) este mai uşor de montat;
2) sunt micşorate pierderile de putere activă;
3) se taie mai uşor la forma dorită;
4) este mărită rezistivitatea echivalentă.
2, 4

8. Impregnarea bobinelor conduce la:

1) creşterea capacităţii parazite;
2) scăderea factorului de calitate;
3) rigidizarea mecanică;
4) creşterea inductanţei.
1, 2, 3

9. Tensiunea maxim admisibilă ce poate fi aplicată la bornele unui inductor depinde de:
1) curentul nominal;
2) tensiunea nominală;
3) puterea nominală;
4) factorul de calitate.
1, 2, 3, 4

GRILA 13
1. Faţă de condensatoarele cu poliester (mylar), condensatoarele cu polistiren (stiroflex) prezintă la aceeaşi capacitate nominală:
1) tgδ mai mic;
2) stabilitate termică mai bună;
3) stabilitate cu frecvenţa mai bună;
4) inductanţă parazită mai mică.
1, 2, 3

2. Ţinând cont de structura constructivă, care condensator are inductanţa parazită mai mare, condensatorul stiroflex sau condensatorul mylar ?
1) Nu se pune problema inductanţei la nici unul dintre cele două tipuri deoarece sunt condensatoare şi nu inductoare;
2) Condensatorul mylar;
3) Ambele condensatoare sunt realizate tehnologic prin bobinare, deci au aceeaşi inductanţă parazită la valori egale de capacitate;
4) Condensatorul stiroflex.
4

3. Rezistenţa de izolaţie a unui condensator depinde de:

1) Terminale;
2) Armături;
3) Zona de contactare;
4) Dielectric.
4

4. Condensatoarele ceramice de tip I au faţă de cele de tip II:

1) capacitate specifică mai mare;
2) pierderi de putere mai mici;
3) toleranţa de fabricaţie mai mare;
4) coeficient de variaţie cu temperatura definit.
2, 4

5. Capacitatea minimă a unui condensator variabil poate fi:

1) Egală cu zero;
2) De o anumită valoare diferită de zero;
3) Redusă în funcţie de tensiunea la bornele condensatorului;
4) Redusă în funcţie de soluţia constructivă.
2, 4

6. Anodul condensatoarelor electrolitice cu Al se corodează (asperizează) pentru:

1) Realizarea unui contact mai bun cu electrolitul;
2) Creşterea rigidităţii dielectrice;
3) Realizarea unui contact mai uşor cu terminalul;
4) Mărirea capacităţii specifice.
4

7. Circuitul echivalent al unui condensator:

1) Prezintă o inductanţă;
2) Prezintă o rezistenţă;
3) Stabileşte comportarea în gama de frecvenţă a respectivului condensator;
4) Este folosit la gruparea stea / triunghi a condensatoarelor.
1, 2, 3
8. Un gol de aer ce există în dielectricul unui condensator sau între armătură şi dielectric:
1) Reprezintă o potenţială sursă de zgomot pentru condensator;
2) Poate modifica parametrii condensatorului;
3) În timp poate conduce chiar la distrugerea condensatorului;
4) Nu perturbă funcţionarea componentei deoarece şi aerul este tot un dielectric.
1, 2, 3

9. Un condensator este caracterizat, printre alţii, de următorii parametri:

1) RN-rezistenţa nominală;
2) CN-capacitatea nominală;
3) LN- inductanţa nominală;
4) UN-tensiunea nominală.
2, 4

10. Inductanţa parazită a unui condensator:

1) depinde numai de structura lui constructivă;
2) depinde numai de puterea nominală;
3) este dependentă de forma armăturilor;
4) depinde puternic de tangenta unghiului de pierderi.
1, 3
11. Poate prezenta un condensator reactanţă inductivă?
1) Nu, niciodată, deoarece el este un condensator şi nu o bobină;
2) Da, aceasta este inductanţa parazită a condensatorului;
3) Da, pentru frecvenţe mai mici decât frecvenţa proprie de rezonanţă;
4) Da, pentru frecvenţe mai mari decât frecvenţa proprie de rezonanţă.
4
12. Pentru un condensator ideal se poate afirma că:
1) poate înmagazina energie în câmp electric;
2) prezintă la borne în regim armonic un defazaj de aproape 90° al tensiunii înaintea curentului;
3) prezintă la borne în regim armonic un defazaj de aproape 90° al tensiunii în urma curentului;
4) poate înmagazina energie în câmp magnetic.
1, 3
13. Tensiunea nominală a unui condensator reprezintă:
1) valoarea de vârf maximă a tensiunii alternative ce poate fi aplicată la bornele condensatorului în regim staţionar timp îndelungat;
2) tensiunea continuă maximă ce poate fi aplicată la bornele condensatorului timp îndelungat;
3) tensiunea admisibilă maximă la bornele condensatorului;
4) valoarea efectivă maximă a tensiunii alternative ce poate fi aplicată la bornele condensatorului în regim staţionar timp îndelungat;
2, 4
14. Metalizarea capetelor "bobinei" condensator pentru cele cu dielectric polietilentereftalat (poliester) se face pentru a reduce:
1) rezistenţa parazită;
2) capacitatea parazită;
3) efectul şocurilor mecanice asupra capacităţii;
4) inductanţa parazită;
4
GRILA 14
1. Ce este un condensator electrolitic?
1) Este un condensator polarizat;
2) Este un condensator ce permite atingerea unor capacităţi specifice foarte mari;
3) Este o componentă electronică pasivă cu impedanţă preponderent capacitivă;
4) Este un tip special de condensator care nu posedă dielectric şi căruia, în plus, îi lipsesc şi armăturile.
1, 2, 3
2. Variaţia capacităţii condensatorului variabil se obţine prin :
1) Modificarea distanţei dintre armături;
2) Modificarea permitivităţii materialului dielectric;
3) Modificarea grosimii dielectricului;
4) Modificarea ariei de suprapunere a armăturilor.
4

3. Tensiunea nominală a unui condensator depinde de:

1) Tensiunea aplicată la bornele condensatorului;
2) Grosimea dielectricului;
3) Materialul din care sunt realizate armăturile;
4) Materialul din care este realizat dielectricul..
2, 4
4. Condensatorul electrolitic cu tantal:
1) Are o armătură de tantal;
2) Are ca dielectric pentaoxidul de tantal;
3) Are o armătură formată din bioxidul de mangan;
4) Are electrolit solid.
1, 2, 3, 4

5. Dielectricul unui condensator:

1) Poate fi o folie din material organic;
2) Poate fi un oxid obţinut prin oxidarea unei armături anodice;
3) Poate fi fabricat din materiale ceramice;
4) Poate fi chiar aerul.
1, 2, 3, 4

6. Rezistenţa de izolaţie a unui condensator:

1) Reprezintă rezistenţa în curent continuu între terminalele condensatorului şi se determină aplicând la bornele condensatorului o
tensiune continuă egală cu tensiunea nominală şi măsurând curentul prin condensator după stabilizarea regimului tranzitoriu;
2) Este determinată de rezistenţa de izolaţie a materialelor utilizate la realizarea dielectricului condensatorului;
3) Este influenţată foarte puţin de rezistenţa de izolaţie a elementului de protecţie deoarece elementul de protecţie nu este parcurs de un
câmp electric (decât de câmpul de margine, de valoare neglijabilă);
4) Are o valoare de ordinul Ω ... zeci de Ω .
1, 2, 3

7. Conectarea în serie sau în paralel a condensatoarelor poate fi utilizată în următoarele scopuri:

1) Obţinerea unei anumite capacităţi echivalente pe care producătorii nu o realizează;
2) Obţinerea unei anumite capacităţi echivalente pe care utilizatorul nu o are la dispoziţie;
3) Obţinerea unui anumit coeficient de variaţie cu temperatura al capacităţii echivalente;
4) Creşterea puterii maxime disipate.
1, 2, 3, 4

8. Condensatorul prezintă următoarele elemente parazite:

1) Rezistive;
2) Capacitive;
3) Inductive;
4) Radiative (din punct de vedere electromagnetic).
1, 3
9. Un condensator:
1) Poate fi utilizat la orice frecvenţă;
2) Are o frecvenţă maximă până la care poate fi utilizat;
3) Nu poate fi utilizat la frecvenţe diferite de zero;
4) Are o frecvenţă proprie de rezonanţă.
2, 4

10. Condensatorul variabil:

1) Reprezintă un condensator la care utilizatorul poate modifica în mod continuu capacitatea într-un interval [C m,CM] stabilit de
producător;
2) Poate fi condensator de control, utilizat pentru modificarea parametrilor unor circuite electronice în timpul funcţionării;
3) Poate fi condensator de ajustare folosit pentru ajustarea, calibrarea parametrilor unor circuite electronice;
4) Este un condensator fix deoarece armătura sa numită stator nu se deplasează în timpul funcţionării.
1, 2, 3

11. Tangenta unghiului de pierderi pentru un condensator ester egală cu:

1) raportul dintre puterea activă şi puterea reactivă la bornele condensatorului;
2) inversul tangentei unghiului de defazaj dintre curent şi tensiune la bornele condensatorului;
3) inversul factorului de calitate, Q;
4) raportul dintre capacitatea condensatorului şi rezistenţa echivalentă de pierderi paralel.
1, 2, 3
12. Condensatoarele electrolitice cu tantal au electrolit:
1) semiuscat;
2) solid, din oxid de tantal (Ta2O5);
3) semilichid;
4) solid, din dioxid de mangan (MnO2).
4

13. Tensiunea nominală a unui condensator depinde de:

1) natura dielectricului;
2) capacitatea nominală a condensatorului;
3) grosimea dielectricului;
4) lungimea terminalelor.
1, 3
14. Spre deosebire de condensatoarele ceramice de tip II, condensatoarele ceramice de tip I prezintă:
1) o variaţie mai mică a capacităţii cu temperatura;
2) pierderi dielectrice mai mici;
3) permitivitate electrică mai mică;
4) dimensiuni mult mai mici.
1, 2, 3
GRILA 15
1. Factorul de calitate al unui condensator depinde de :
1) Inductanţa parazită;
2) Tensiunea nominală;
3) Frecvenţa proprie de rezonanţă;
4) Curentul nominal.
false
2. Un condensator electrolitic poate fi utilizat în regim sinusoidal prin suprapunerea semnalului sinusoidal peste o tensiune continuă dacă:
1) Tensiunea continuă anod-catod este pozitivă;
2) Valoarea maximă a tensiunii sinusoidale nu depăşeşte valoarea tensiunii continue;
3) Suma dintre valoarea maximă a tensiunii sinusoidale şi valoarea tensiunii continue nu depăşeşte tensiunea nominală;
4) Tensiunea continuă este practic nulă.
1, 2, 3

3. Ce măsuri trebuie luate pentru a folosi un condensator electrolitic cu Al cu electrolit semiuscat care nu a fost utilizat un timp
îndelungat?
1) Utilizarea condensatorului numai în circuite de mare precizie;
2) Inversarea polarităţii condensatorului;
3) Plasarea în paralel cu condensatorul a unui rezistor de valoare practic nulă;
4) Refacerea stratului de dielectric prin intermediul operaţiei de reformare.
4

4. Armăturile unui condensator:

1) Pot să lipsească în cazul condensatoarelor cu aer;
2) Pot fi folii de aluminiu bobinate odată cu foliile dielectrice;
3) Sunt realizate din materiale dielectrice având tangenta unghiului de pierderi de valoare redusă;
4) Pot fi depuse prin procedee serigrafice sau tehnici de evaporare / pulverizare)
2, 4

5. Principalii parametri inscripţionaţi pe corpul unui condensator pot fi:

1) capacitatea nominală;
2) toleranţa;
3) tensiunea nominală, în unele situaţii;
4) tangenta unghiului de pierderi.
1, 2, 3

6. Rezistenţa echivalentă serie a unui condensator:

1) Evidenţiază fenomenele de natură capacitivă;
2) Evidenţiază fenomenele de natură inductivă;
3) Este un rezistor care se montează în serie cu condensatorul dat;
4) Nu apare decât la gruparea serie / paralel a condensatoarelor.
false

7. Condensatorul mylar:
1) se realizează prin bobinarea a două folii de mylar metalizate;
2) are o inductanţă parazită mai mică decât condensatorul stiroflex;
3) este un condensator cu dielectric organic;
4) este un condensator fix.
1, 2, 3, 4
8. Câţiva dintre parametrii specifici condensatoarelor variabile sunt:
1) capacitatea minimă Cm;
2) capacitatea maximă CM;
3) toleranţa capacităţii minime şi a capacităţii maxime;
4) unghiul de rotaţie ϕ .
1, 2, 3, 4
9. Pierderile de putere activă în dielectricul unui condensator au la bază:
1) capacitatea dielectricului;
2) rezistenţa dielectricului;
3) inductanţa dielectricului;
4) polarizarea electrică a dielectricului;
2, 4
10. Coeficientul de variaţie cu temperatura al capacităţii pentru un condensator ceramic monostrat de tip II:
1) nu este marcat pe corpul condensatorului;
2) este constant cu temperatura;
3) este nedefinit dar în interiorul unor limite impuse de intervalul de temperatură;
4) este marcat în codul culorilor pe corpul condensatorului.
1, 3
11. Inductanţa parazită a unui condensator este dată de:
1) dielectric;
2) terminale;
3) elementul de protecţie;
4) armături.
2, 4
12. Terminalele unui condensator determină apariţia unor elemente parazite de tip:
1) rezistiv;
2) capacitiv;
3) inductiv;
4) terminalele nu introduc elemente parazite.
1, 2, 3
13. La frecvenţe foarte joase, valoarea eficace maximă a tensiunii alternative ce se poate aplica la bornele unui condensator este egală cu:
1) produsul dintre grosimea dielectricului şi rigiditatea dielectrică;
PN
2)
ωCtg δ
IN
3)
ωC
4) UN;
4
14. La frecvenţe foarte înalte, valoarea eficace maximă a curentului alternativ ce poate trece printr-un condensator:
1) tinde la zero când frecvenţa tinde la infinit;
2) este egală cu ω CUn;
3) tinde la infinit când frecvenţa tinde la infinit;
4) este egală cu In.
4