Sunteți pe pagina 1din 16

Igiena pielii Ingrijirea pielii se rezuma in primul rand la spalarea ei cu apa si sapun, adica la curatirea ei.

Apa constituie cel mai important curatitor al pielii. Apa obisnuita poate sa contina insa o serie de substante care irita pielea, de aceea ea trebuie sa fie moale(dedurizata). Inconvenientul dat de apele care contin multe saruri se poate remedia adaugand apei de toaleta borat de sodiu sau bicarbonat de sodiu. Sapunul intrebuintat va trebui sa fie neutru, fara materii colorante si fara parfum. Aceste materii pot provoca iritatii si pot crea o reactivitate speciala a pielii. Exista sapun moale pe baza de potasiu si sapun dur pe baza de sodiu. Acesta din urma este potrivit pentru toaleta. Sapunurile moi pot irita pielea. Cele mai bune sunt cele care au la baza uleiuri vegetale, miere si glicerina. Toaleta corpului se face prin baie cu apa si sapun. Baia va avea temperatura de 35-37 grade celsius, ea putandu-se face seara sau dimineata. Baia intre 15-20 grade este tonica. Baia calduta intre 25-35 grade este sedativa. Baia calda de 35-40 grade mareste activitatea inimii. Dupa baie se vor evita frictiunile prea energice, ele putand leza stratul cornos. Se recomanda baia de doua ori pe saptamana. Daca se face mai frecvent, se usuca pielea, suprimandu-se apararea impotriva agentilor patogeni. Bineanteles este vorba de igiena corpului in general si nu fata de maini, picioare, sau regiunile ano-genitale, care trebuie spalate zilnic. Baia care se prescrie in scop terapeutic se poate modifica prin adaos de amidon(200-300g), sulf si alte substante, indicate dupa efectele pe care le dorim sa le realizam, sau putem face bai cu plante balneologice. Baia de aer si soare are o influenta favorabila asupra pielii si a organismului in general, stimuland toate procesele metabolice. Baia de soare, atat de binefacatoare, trebuie practicata cu masura, exagerarea ei putand deveni periculoasa. Imbracamintea are scopul de a proteja impotriva influentelor nocive ale mediului extern, ajutand la reglarea si mentinerea temperaturii corpului intr-un echilibru favorabil. Imbracamintea va fi permeabila pentru a nu impiedica eliminarea bioxidului de carbon si a transpiratiei, ea trebuie sa fie conducatoare de caldura, insusire pe care o au lana, bumacul si matasea. Aceasta calitate protejeaza pielea de frig si caldura. Lenjeria de corp nu trebuie sa contina substante colorate, care pot produce dermite. Ingrijirea fetei variaza dupa particularitatea structurala a pielii. Intr-un fel se ingrijeste o pie grasa, seboreica si in alt fel cea uscata. Pielea uscata va fi spalata cu apa moale si rece, sapunul va fi inlocuit cu o emulsie de faina si migdale. Se recomanda spalarea cu ulei de masline. Acestea se completeaza vara prin curatirea cu un amestec de alcool si eter. Toaleta de dimineata, dupa spalarea cu apa rece, se completeaza cu o crema grasa
Bungardean Raul Gabriel Cls a V a A

Conditii de igiena a locuintei si a camerei


Pentru indeplinirea conditiilor de igiena, locuinta trebuie construita si intretinuta dupa mai multe reguli. Acestea privesc atat exteriorul cat mai ales interiorul. Astfel, terenul trebuie sa fie stabil, rezistent, situat la distanta de surse de poluare (uzine, mlastini, gramezi de gunoaie), cu anumita retragere de la strada. Fundatia trebuie sa aiba o buna stabilitate si izolatie fata de apa subterana. Zidurile si acoperisul (terasa) trebuie sa asigure protectie termica si hidrica, si sa aiba infatisare placuta. Orientarea optima este spre soare. Spatiul locuintei se repartizeaza dupa marimea familiei si se doteaza cu anexele necesare: bucatarie, camera de baie, uscatorie, platforma de gunoi, iar pentru terenul inconjurator mai exista: gradinita cu flori, pomi fructiferi, gradina de legume etc. Instalatiile din locuinta asigura confortul modern prin sisteme de incalzit, ventilatie, iluminat, conducte de apa potabile si canal pentru indepartarea apelor uzate (in mediul rural se folosesc uneori fantana si, respectiv, latrina), deseori conductele de apa calda, gaze combustibile, Incalzitul se realizeaza in mediul urban prin termocentrale, de unde apa calda ajunge in caloriferele din locuinte (incalzire centrala). Acestea sunt amplasate de obicei sub ferestre, pentru realizarea unei perdele de aer cald in fata acestora. Deoarece caloriferul reduce umiditatea aerului, se recomanda fie tinerea pe el a unui vas de apa cu suprafata mare de evaporare, fie deschiderea frecventa a ferestrei (sau intredeschiderea permanenta). In lipsa incalzirii centrale se face incalzirea prin sobe de caramida sau teracota (incalzire locala), necesitand tiraj de aer prin usita si gratar, si apoi pe cos (care trebuie curatiti sistematic). Din sobele fara tiraj bun, mai ales cele din fonta, gazele rezultate, care contin si substante toxice (oxid de carbon), emana in incapere, putand produce intoxicatii prin blocarea homoglobinei si impiedicarea transportului de oxigen, cu asfixie si chiar pierderea cunostintei. Intoxicatia se previne prin deschiderea larga a ferestrei, dar prima conditie este evacuarea gazelor din sobe si pe cosuri cu tiraj bun, neadmitand folosirea de sobe improvizante, fara cos. Ventilatia locuintei se realizeaza pentru a preveni vicierea aerului, adica supraincalzirea, incarcarea cu vapori de apa si cu dioxid de carbon, datorita aglomeratiei, precum si poluarea cu pulberi si gaze. Ventilatia poate fi naturala, prin deschiderea ferestrelor la anumite intervale de timp (in functie de aglomerare) iarna si aproape permanent pe vreme calda; se poate face si o ventilatie artificiala, folosind anumite instalatii. Iluminatul locuintei se realizeaza cu lumina naturala, prin ferestre ziua, si cu lumina electrica noaptea. Lumina trebuie sa fie suficienta, uniforma in toata incaperea, de culoarea celei naturale si sa vina din stanga, pentru a nu umbri campul vederii. Alte metode de asigurare a igienei locuintei urmaresc sa evite murdaria, incarcarea cu microorganisme, dezordinea si alte conditii nefavorabile muncii, sanatatii. Locuinta nu trebuie aglomerata in exces cu mobila sau alte obiecte inutile. In locuina trebuie pastrate ordinea, intelegerea, linistea, in general raporturi de buna convietuire. Pe de alta parte, exagerarea duratei de ramanere in incapere (inclusiv in fata televizorului) dauneaza sanatatii omului.

Bungardean Raul Gabriel Cls a V a

Regimul de activitate si odihna al elevului Regimul de activivate si odihna are un rol deosebit pentru functionarea normala a aparatelor si sistemelor organismului. Activitatea rational organizata si indrumata isi pune amprenta pe toate procesele fiziologice care concureaza la dezvoltarea armonioasa a organismului. Pentru dezvoltarea intelectuala, activitatile mintale specifice elevilor de clasa a XII-a (memorare, invatare, calcul, abstractizare, rezolvarea unor sarcini de lucru etc.) reprezinta principalul factor de stimulare. Nu mai putin insemnat este rolul activitatii si modelarea personalitatii elevului. Conditiile favorabile in care el isi desfasoara activitatea duc la formarea acelor trasaturi pozitive care il definesc pe elevul deschis, sigur pe el, dornic de a cunoaste si de a se afirma. Activitatea sistematica in cadrul scolii, indrumata dupa criteriile stiintifice ale pedagogiei, dau elevului sentimentul disciplinei, al datoriei de a contribui la efortul colectiv al clasei, al autoexigentei si al dorintei de a se perfectiona continuu, de a obtine rezultate mereu mai bune in activitatea sa scolara. Timpul pe care elevul il pretrece in scoala, incadrat in orarul scolar, este reglementat astfel incat sa nu-i pretinda un efort neadecvat varstei. S-a constatat ca pofta cea mai potrivita pentru activitatea de clasa este dimineata. Urmarind oscilatiile fiziologice ale capacitatii de lucru la elevi, comparativ, in cele doua jumatati ale zilei, s-a demonstrat ca exista doua momente de activitate optima: intre orele 10-11 si intre orele 16-18. Perioada de capacitate de munca mai redusa se inregistreaza la orele 7-8 dimineata, la orele 13-14 si la orele 19-20. Iata de ce disciplinele mai grele ar trebui introduse in orar in mijlocul programului iar la inceputul si sfarsitul zilei ar trebui introduse disciplinele cu un grad mai redus de dificultate. Si in ceea ce priveste configuratia curbei de efort a elevilor in decursul unei saptam\ni exista oscilatii care se caracterizeaza printr-o capacitate de munca mai redusa la inceputul saptamanii (ziua de lucru) precum si la sfarsitul ei (sambata) si un randament maxim la mijlocul saptamanii. Disciplinele care reclama un efort mai sustinut din partea elevilor trebuie plasate in orar tinand seama de aceste oscilatii. Ziua de luni constituie un moment de readaptare dupa odihna de duminica iar sambata se instaleaza fenomene de oboseala fiziologica, datorita efortului intelectual si fizic din timpul saptamanii. O scurtare cat de mica din durata de somn poate avea urmari nefavorabile, in primul rand asupra unei functionari a sistemului nervos. Mecanismul de producere a oboselii constituie obiectul unor controverse. Ipoteza acumularii uneia sau mai multor substante fatigante nu a putut fi confirmata nici an cazul oboselii fizice nici al celei neuro-psihice. Recuperarea vizeaza atat reducerea starii de oboseala, cat si restabilirea performantelor. Ea se obtine in cazul oboselii fizice prin pauze repetate, de scurta durata, sau printr-o pauza unica prelungita. In cazul oboselii nervoase, se poate realiza indepartarea rapida a acesteia fie prin inlocuirea activitatii fatigante cu o alta forma de activitate, fie prin schimbarea mediului sau a starii afective respective.

Pentru recuperarea capacitatii de munca exista: repaosul rational, odihna activa, relaxarea Repaosul rational -Dupa perioada de invatare elevul are nevoie de odihna si de un anumit numar de ore de somn. Durata acestora, care formeaza repaosul pasiv, depinde de conditiile de invatare, de termperamentul individual, de curba de efort. Perioada de repaos de la mijlocul zilei, scurtele pauze si programul de invatare sunt forme de refacere a capacitatii de munca. Acestea au rolul de a impiedica acumularea oboselii si a contribui la cresterea eficientei invatarii. Odihna activa - Cercetarile antreprinse de unii fiziologi au dus la concluzia, aparent paradoxala, ca odihna cea mai eficace nu consta din inactivitate, respectiv din incetinirea oricarui efort, ci din schimbarea unei activitati cu alta, deci din odihna activa, cu conditia ca activitatea intercalata sa fie mai usoara, mai distractiva si sa puna in repaos functiile exercitate in timpul activitatii.Oboseala acumulata in timpul programului de invatare pentru examene va fi mai usor invinsa prin practicarea unui sport, lectura unei carti bune, vizionarea unui spectacol, eseuri in arta plastica, decat printr-o inactivitate totala. Relaxarea se bazeaza in principiu, pe concentrarea atentiei asupra musculaturii, a carei deconectare se obtine prin exercitii progresive.Metodele de relaxare au fost utilizate la inceput pentru tratamentul unor boli neuropsihice, dar treptat ele au devenit tot mai mult mijloace de deconectare psihica si fizica. S-a constatat ca odihna activa este mai eficienta cand urmeaza unei perioade de relaxare. Bungardean Raul Gabriel Cls a V a

Rujeola (Pojarul)
Rujeola este o boala infecto-contagioasa, in general benigna, imunizanta, Cauzatade un virus din familia Paramyxovirus (genul Morbillivirus), care afecteaza indeosebi copiii si se transmite direct. Rujeola se manifesta prin febra, rinita si conjunctivita, tuse, prezenta unor pete mici albe pe mucoasa obrajilor si eruptia cutanata de culoare rosie, intai pe fata,apoi pe intreg corpul.Aceasta boala infectioasa se afla la originea unor epidemii (ca si varicela). Rujeola este fatala in anumite tari in care populatia sufera de malnutritie. Astfel, in unele tari din Africa tropicala, rujeola este una dintre cauzele de mortalitate la copiii. Perioada de incubatie a virusului rujeolic dureaza 10 zile. Virusul se intalneste numai la om si se transmite in general in mod direct, prin picaturile de saliva sau prin secretiile nazale, faringiene sau conjunctivale ale bolnavului. Acesta poate transmite virusul prin tuse sau stranut. Exista si cazuri rare de transmitere indirecta a virusului, prin intermediul obiectelor contaminate cu secretii de la bolnav.Inainte de introducerea vaccinului rujeolic, epidemiile de rujeola surveneau la fiecare 2 -3 ani, in special la copii de varsta prescolara si scolara. O femeie care a avut rujeola sau a fost vaccinata impotriva bolii transmite anticorpii copilului, care va dispune de imunitate in primul de an de viata, pana la administrarea vaccinului.

Semne si simptome
Simptomele rujeolei survin dupa 7 -14 zile de la infectare si constau in febra ridicata,inflamatia mucoasei foselor nazale (rinita), accese de tuse, inflamatia conjunctivelor (membrane ce tapeteaza interiorul ochilor si partea interna a pleoapelor), asociata cu secretii nazale si oculare. Uneori, copilul este sensibil la lumina.Dupa 2 -4 zile, in interiorul obrajilor apar pete mici, albe - semnul Koplik, caracteristic perioadei de invazie a rujeolei. Aceste pete mici sunt asemanatoare unor fire de nisip albe si sunt uneori insotite de inflamatia faringelui si a mucoasei laringelui, a traheii si bronhiilor.Eruptia cutanata apare intai pe fata laterala a gatului si dupa urechi, sub forma unor pete rosii, cu forma neregulata, ce devin rapid in relief. In urmatoarele 2 zile, eruptia se extinde pe trunchi, brate, palme, picioare si talpi, in timp ce petele de pe fata dispar.La unele persoane cu o forma severa de rujeola, se pot observa petesii sau echimoze, ce corespund unor pete de purpura de mici dimensiuni. Purpura reprezinta o efuziune anormala de sange la nivelul pielii si mucoaselor: acestea prezinta pete rosii sau albastrui. Eruptia este insotita uneori de prurit (mancarimi).Simptomele regreseaza in mai putin de o saptamana.

Evolutie si complicatii
In 3 5 zile, febra diminueaza progresiv, iar pacientul simte o ameliorare a simptomelor. In schimb, tusea persista timp de 1- 2 saptamani. Eruptia cutanata devine mai putin vizibila, petele capata o culoare bruna, apoi se descuameaza.In general, la copiii cu o stare buna de sanatate si de nutritie, rujeola nu este grava. Complicatiile frecvente sunt infectiile respiratorii, ce se manifesta prin rinita (inflamarea cailor nazale). Alte complicatii sunt: laringita (inflamatia laringelui), faringita, otita (inflamatia urechii medii) sau bronsita (inflamatia bronhiilor), datorita unei suprainfectii bacteriene. Complicatiile datorate suprainfectiilor bacteriene se intalnesc in special la pacientii imunodeprimati, care pot dezvolta pneumonie. Atingerea pulmonara este insotita uneori de o pneumonie interstitiala sau de o bronhopneumonie, cu prognostic sever.O alta complicatie ce poate surveni este purpura trombocitopenica (purpura asociata cu o diminuare a numarului de plachete sangvine, ce survine rapid si este insotita la numerosi pacienti de o hemoragie grava). Encefalita survine in 1 din 1000 -2000 cazuri, de obicei la 2 -3 saptamani dupa eruptia cutanata

si se manifesta prin febra, cefalee sau coma. La femeia insarcinata, rujeola poate provoca un avort spontan in primul trimestru de sarcina, sau o nastere prematura. In general, rujeola in timpul sarcinii este un risc de malformatie fetala.

Tratament si prevenire
Nu exista un tratament specific pentru rujeola, cu exceptia tratamentului simptomatic(al febrei, tusei, rinitei si conjunctivitei). Acetaminofen (paracetamol) sau ibuprofen(nurofen, advil, etc.) sunt prescrise pentru reducerea febrei, iar in cazul unei suprainfectii bacteriene, este administrat un antibiotic. Carantina este necesara pentru toata durata bolii. Prescrierea vitaminei A la copiii africani, cu varste intre 6 luni si 2 ani, ce sufera de malnutritie a diminuat considerabil numarul deceselor la copiii cu rujeola severa. Vaccinul rujeolic este administrat copiilor intre 12 si 15 luni, dar poate fi facut inca de la 6 luni in timpul unei epidemii de rujeola. Copiii si adultii expusi la virusul rujeolic, care nu au dezvoltat imunitate la aceasta boala, pot fi vaccinati in interval de 3 zile de la expunere. Vaccinul nu este administrat pacientilor cu afectiuni maligne generalizate (leucemie, limfoame), boli imunodepresive, cei care urmeaza un tratament cu cortizon, agenti alchilanti sau antimetaboliti sau efectueaza radioterapie. Vaccinarea nu trebuie efectuata in timpul sarcinii, nici la pacientii cu tuberculoza netrata. Vaccinul nu este indicat femeilor insarcinate si copiilor sub 1 an. In schimb, pentru aceste categorii este preferata utilizarea imunoglobulinelor (anticorpi), administrate in termen de 2 zile dupa expunerea la virus. Efectuarea vaccinului rujeolic este efectuat odata cu vaccinarea impotriva rubeolei si oreionului. Este vorba despre vaccinul RRO (rujeolic-rubeolic-oreion), administrat la varsta de 1 an.

Bungardean Raul Gabriel Cls a V a

Scarlatina Scarlatina este o boala infecto-contagioasa a copilariei, intalnita mai frecvent sub vasta de 10 ani. Se caracterizeaza prin debut brusc cu febra, alterarea starii generale, enantem (angina streptococica, ciclu lingual) si exantemul caracteristic (eruptie tegumentara maculo-papuloasa, urmata de descuamare tegumentara). Este determinata de actiunea unei toxine eliberate de catre streptococii beta-hemolitici de grup A. Transmiterea se face pe cale respiratorie, prin tuse, stranut, ras, vorbit, de la bolnavii cu scarlatina, cu angina streptococica sau purtatorii sanatosi de streptococ beta-hemolitic de grup A la nivelul orofaringelui. Scarlatina este o boala infecto-contagioasa sporadic-endemica, cu aparitia unor focare epidemice mai ales in colectivitatile de copii. Copiii sub varsta de 10 ani au o receptivitate mai mare pentru scarlatina, grupa de varsta cel mai frecvent afectata fiind 5-9 ani; baietii sunt mai des afectati decat fetele si apare cu o frecventa de 4-5 ori mai mare in mediul urban decat in mediul rural. De asemenea s-a constatat o periodicitate sezoniera de toamna-iarna si multianuala, aparand epidemii la 5-6 ani.Izvorul de infectie este reprezentat de catre- bolnavii cu scarlatina: care sunt contagiosi incepand de la sfarsitul perioadei de incubatie, in perioada de debut, in perioada de stare 1-2 zile dupa inceperea tratamentului cu penicilina; in absenta tratamentului, pot fi contagiosi si in perioada de convalescenta, pana la 10 saptamani - Odata patrunsi in caile respiratorii, streptococii se inmultesc la nivelul faringelui, determinand local angina (rosu in gat) si elimina o toxina (eritrotoxina) care difuzeaza in organism determinand aparitia eruptiei cutanate caracteristice. Dupa scarlatina ramane o imunitate durabila, bazata pe anticorpi Semne si simptome Perioada de debut Dupa operioada de incubatie care variaza intre 2-6 zile, boala debuteaza brusc cu febra, alterarea starii generale, varsaturi si odinafagie (dureri de gat la inghitit). Febra poate atinge valori de 39-40C, fiind frecvent precedata defrisoane si insotita de tahipnee, tahicardie; la sugari si copii mici se poate insoti de agitatie si chiar convulsii.La examinarese constata prezenta anginei eritematoase (rosu in gat), de culoare rosu-intenssi adenopatie submaxilara silatero-cervicala, care este intotdeauna prezenta. De asemenea apar modificari si la nivelul limbii, care urmeaza un ciclu caracteristic peparcursul evolutiei bolii; in perioada de debut, este acoperita de un depozitalbicios, dand aspectul descris ca limba de portelan. Angina eritematoasa simodificarile de la nivelul limbii, care apar in scarlatina constituie ceea ce se numeste enantemul scarlatinos. Fata are unaspect caracteristic cu paloare in jurul gurii si congestia (roseata) obrajilor, semn descris ca masca lui Filatov sau faciesul palmuit.

Perioada de convalescenta Dupa 7-14zile de la debut, apare descuamarea furfuracee la nivelul fetei si lamelara sau in lambouri, la nivelul extremitatilor. Limba se reepitelizeaza, avand oculoare rosie-inchisa, lucioasa (limba lacuita sau limba de pisica). In scarlatina tratata precoce cu antibiotice, descuamarea este discreta. Complicatii In general este o boala autolimitanta, dar in unele cazuri, netratate, in evolutia bolii pot apare si complicatii. Acestea sunt reprezentate in timpul perioadei de stare de catre: artrita toxica, nefrita, cardita, encefalita. In convalescenta prin extindere la organele din jur pot apare complicatii septice de tipul: sinuzite, otite, mastoidite, adenite, flegmon amigdalian, flegmon al planseului bucal. Complicatiile care pot apare mai tarziu, dupa infectia scarlatinica, sunt: reumatismul articular acut si glomerulonefrita post-streptococica, insa au devenit rare astazi. Diagnostic Diagnosticul este suspicionat cand apare eruptia cutanata caracteristica, de tipmaculo-papulos, in prezenta febrei si anginei. Investigatiile care ajuta la confirmarea suspiciunii de scarlatina sunt: - teste de laborator pentru evidentierea sindromului biologic inflamator: leucocitoza cuneutrofilie, eozinofilie, VSH accelerat, fibrinogenemie crescuta. - teste bacteriologice: evidentierea, prin culturi de la poarta de intrare, a streptococului beta hemolitic (neobligatorie pentru acceptarea diagnosticului);exudatul faringian se recolteaza dimineata, inainte ca pacientul sa manance si sa se spele pe dinti, inainte de inceperea tratamentului (cu ajutorul unui tampon steril se sterg amigdalele si peretele posterior al faringelui, evitandu-se atingerea limbii, luetei si contaminarea lui cu saliva); la purtatorii sanatosi se recolteaza exudat nazo-faringian si nazal; dupa recoltare, tampoanele utilizate pentru recoltarea exudatelor faringian, nazo-faringian si nazal, sevor transporta in maximun doua ore la laborator - teste serologice: reactia ASLO deceleaza anticorpii anti streptolizina-O.

Varicela - varsat de vant (infectie contagioasa) Mod de transmitere


Varicela (varsatul de vant) este una dintre cele mai frecvente boli infecto-contagioase care cauzeaza eruptie
(urticarie). Varicela apare pe tot parcursul anului, intalnindu-se mai frecvent iarna si primavara. Mai mult de 90% din oamenii din intreaga lume ajung sa faca boala la un moment dat in viata, mai ales daca acestia nu sunt vaccinati impotriva varicelei. Altminteri, la copiii sanatosi varicela nu este de obicei o afectiune grava, insa severitatea acestei afectiuni variaza de la o persoana la alta. Varicela de obicei este mult mai severa si cauzeaza complicatii la femeile gravide, la nou-nascuti, la copii cu varsta peste 15 ani si la persoanele care au sistemul imunitar afectat.

Mod de transmitere
Virusul ce cauzeaza varicela se transmite cu usurinta de la o persoana la alta. Cel mai frecvent transmiterea bolii se realizeaza pe cale respiratorie, prin intermediul mucoaselor bucale si nazale. De asemenea virusul se poate transmite prin aer, prin stranut sau tuse, de la persoane bolnave. Mai rar, virusul se transmite prin secretiile rezultate din ruperea veziculelor cutanate. Cea mai contagioasa perioada incepe cu 2-3 zile inainte de aparitia eruptiei veziculare si continua in timpul formarii veziculelor (care dureaza in general 4-5 zile) pana in momentul cand toate veziculele au format cruste. Infectarea de la nivelul veziculelor din herpes zoster apare in putinecazuri. Atat femeia insarcinata cat si fatul, au un risc crescut de a face varicela daca gravida nu a facut boala pana atunci sau daca nu a fost vaccinata impotriva varicelei. Riscul este crescut foarte mult, daca cineva din familie are varicela, datorita contactului apropiat cu acea persoana. Expunerea la varicela inseamna a fi in preajma unei persoane cu semne prezente de varicela sau daca ii apar dupa 2-3 zile. In plus, persoana care se imbolnaveste de varicela poate sa faca o forma mai severa de boala decat persoana care i-a transmis boala. Odata cu imbolnavirea se dobandesc anticorpi (imunitate) si persoana respectiva nu va mai face forma grava de boala dar poate dezvolta o forma usoara de boala. In general daca virusul devine din nou activ o persoana nu va mai face varicela ci va face zona zoster sau herpes zoster.

Simptome
Perioada de incubatie, care dureaza de la expunerea la virusul varicelei pana la aparitia semnelor de boala, este de obicei intre 14-16 zile dar poate fi cuprinsa intre 1021 zile. Primele simptome ale varicelei sunt: febra intre 38 si 39,4 C; indispozitie, obosealasi stare de rau;apetit diminuat sau disparut; dureri de cap si inflamatia gatului. Primele semne sunt de obicei usoare la copii, dar la adulti pot fi severe. Aceste semne persista pe toata perioada bolii. Dupa 1-2 zile de la aparitia primelor semne de boala, apare eruptia (urticarie) pruriginoasa, care produce mancarime.

Stadiile eruptiei cutanate din varicela:


pete rosii sau umflaturi: ce se transforma in vezicule pline cu lichid clar sau tulbure; veziculele: se rup si zemuiesc; veziculele rupte: sunt acoperite de cruste. Cea mai contagioasa perioada incepe cu 2-3 zile inainte de aparitia eruptiei

veziculare, continua in timpul formarii veziculelor (care dureaza in general 4-5 zile) pana in momentul cand toate veziculele au format cruste. In alte afectiuni poate aparea eruptie cutanata similara cu cea din varicela. Simptomele din varicela (febra, starea de rau, scaderea apetitului, durerea de cap, tusea si inflamatia gatului) apar de obicei dupa 14-16 zile de la contactul cu o persoana infectata cu virusul varicelo-zosterian. Cu toate acestea pot sa treaca si 21 de zile de la contactul cu o persoana infectata pana la aparitia simptomelor de boala. La unii copii eruptia din varicela poate sa apara fara ca acestia sa prezinte si alte semne de boala. Copiii cu varsta sub 6 luni au o oarecare imunitate (apararea organismului) impotriva varicelei datorita anticorpilor (proteine a serului sangvin secretate de limfocitele B, care sunt globule albe ce intervin in imunitate, ca reactie la introducerea unei substante straine-numita antigen in organism) transmisi de la mama. In cazul in care copiii sunt infectati cu acest virus ei pot sa nu prezinte multe din semnele de boala. Persoanele care au sistemul imunitar afectat prezinta primele semne de boala mai devreme decat de obicei, la 10-14 zile dupa contactul cu persoana infectata. Eruptia cutanata din varicela de obicei apare in partea superioara a corpului (trunchi si fata) dupa 1-2 zile de la aparitia simptomelor. Cea mai afectata zona este trunchiul, membrele superioare si cele inferioare fiind afectate printre ultimele. Eruptia cutanata se raspandeste si la nivelul scalpului (pielea capului), fetei, nasului si gurii. In cazuri rare eruptia poate afecta conjunctiva (membrana mucoasa transparenta ce acopera fata interna a pleoapelor si o parte a globului ocular) si corneea, interiorul gatului si zona genitala. Este nevoie de 1-2 zile pentru ca maculele (pete rosii) sa treaca prin toate stadiile de evolutie, inclusiv uscare si acoperire de cruste. Zilnic apar noi pete rosii (macule) timp de 5-7 zile.

Complicatii
Cea mai frecventa complicatie infectioasa a varicelei la copii cu varsta sub 5 ani, este suprainfectia bacteriana secundara a leziunilor cutanate. Suprainfectia poate aparea pe zgarieturi datorate scarpinatului, acesta permitand patrunderea bacteriilor de la nivelul pielii sau a bacteriilor de sub unghie in veziculele care apar in varicela. Cele mai multe infectii cutanate din varicela nu sunt grave, insa necesita ingrijiri medicale de specialitate. Daca nu este tratata, aceasta se poate agrava. Aceasta infectie poate aparea si la nivelul crustelor. Unele persoane pot avea vezicule intr-un numar mai mare si simptome care dureaza mai mult decat la copiii sanatosi.

O alta complicatie posibila ce poate aparea in varicela este ataxia cerebeloasa acuta (probleme de coordonare a musculaturii), fiind datorata afectarii unei parti a creierului de catre virusul varicelo-zosterian. Aceasta afectare a sistemului nervos central este de regula usoara. Desi este rar intalnita afecteaza in general copii cu varste mai mari. Pneumonia variceloasa este cea mai serioasa complicatie a varicelei, aparand mai frecvent la adulti decat la copii. Mai mult de 20-30 de adulti din 10.000 care fac varicela au nevoie de spitalizare. Copiii nascuti din mame care au facut varicela in primul sau la inceputul celui de-al doilea trimestru de sarcina dezvolta sindromul de varicela congenitala care poate cauza anomalii (afectiuni de structura) congenitale, ca de exemplu afectari ale ochiului sau hipoplazie de membre. La adulti cea mai frecventa complicatie care apare in varicela este pneumonia variceloasa. Virusul varicelo-zosterian care cauzeaza varicela poate determina diferite forme de boala. Aceste forme de varicela apar cel mai frecvent la copiii si la fetii gravidelor bolnave de varicela.

Factori de risc
Persoanele care nu au facut boala sau cele care nu sunt vaccinate impotriva varicelei prezinta un risc crescut de a face boala daca: locuiesc cu o persoana care are varicela; muncesc sau se joaca mai mult de o ora in preajma unei persoane cu varicelasunt internati in spital si impart camera cu o persoana care mai tarziu va face varicela sau sunt ingrijiti de un cadru medical care va face varicela;au un sistem imun deficitar. De asemenea riscul de a face varicela creste daca un membru al familiei are varicela, datorita contactului cu persoana respectiva. In plus persoana care face varicela poate face o forma mai severa a bolii decat persoana de la care a luat boala. Perioada cea mai contagioasa este cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei cutanate si pana cand veziculele se usuca si se acopera de cruste. Daca o persoana a facut varicela devine imuna fata de acest virus. Este posibil sa apara o reactie usoara de boala in urma unei noi expuneri la virusul varicelozosterian, ca de exemplu aparitia catorva macule si o usoara febra. Cu toate acestea persoana nu va face varicela din nou.

Consult de specialitate
Medicul trebuie anuntat imediat ce apar urmatoarele semne de boala: dureri de cap severe sau varsaturi, sensibilitate la lumina, somnolenta sau confuzie; acestea sunt semne de inflamatie a creierului (encefalita); probleme respiratorii sau tuse persistenta; acestea sunt semne de pneumonie variceloasa; inflamatia pielii care devine calda si rosie sau eruptia cutanata foarte extinsa; acestea sunt semne ale unei infectii cutanate grave. Medicul trebuie anuntat imediat ce apar urmatoarele semne de boala la copilul cu varicela:

- febra mai mare de 38,9 C care dureaza mai mult de 2 zile; mancarime severa care nu raspunde la tratament; eruptia variceloasa la nivelul ochilor (globilor oculari); eruptie cutanata care dureaza mai mult de 2 saptamani. Tinerii, adultii - in special femeile insarcinate - si persoanele care au sistemul imun deficitar, sunt obligati intotdeauna sa solicite asistenta medicala daca vin in contact cu o persoana bolnava de varicela si nu stiu daca au facut varicela in trecut. Persoana care are varicela trebuie sa consulte medicul pentru a se sfatui cu el ce masuri de precautie trebuie sa ia pentru a nu raspandi varicela la serviciu, la scoala si la cabinetul medical (cand merge la consultatie). La cabinetul medical pacientul va fi preluat imediat de personalul medical, pentru a nu intra in contact cu alte persoane in sala de asteptare, pentru a nu le infecta.

Investigatii
Varsatul de vant (varicela) de obicei poate fi diagnosticat pe baza eruptiei cutanate. La copiii fara alte probleme de sanatate este suficienta uneori, descrierea eruptiei cutanate la telefon medicului de familie, pentru ca acesta sa puna diagnosticul. Cu toate acestea unele persoane au nevoie de asistenta medicala la aparitia primelor semne de boala. Exista un risc crescut de a face complicatii ale varicelei mai ales la persoanele tinere, la adulti (care fumeaza sau au afectiuni cronice pulmonare), la femeile insarcinate sau la cei cu afectarea sistemului imun. La cabinetul medical varicela este diagnosticata de catre medic pe baza istoricului bolii si a examenului fizic. Testele virale pot determina daca o persoana are imunitate (anticorpi) impotriva varicelei. Odata ce o persoana dobandeste imunitate impotriva varicelei aceasta nu mai face boala din nou. In momentul in care apare eruptia cutanata veziculara, se poate preleva lichid din vezicula pentru a se determina daca virusul varicelo-zosterian a produs aceasta eruptie.

HEPATITA Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica.Ficatul este un organ
unic. Este singurul organ care se regenereaza, putandu-se regenera chiar complet. In cazul altor organe, de exemplu inima, tesuturile bolnave sunt inlocuite cu o cicatrice, ca si cele de pe piele. Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi cellule. Complicatiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut cicatrizat. Aceasta situatie apare atunci cand, agentii agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele, bauturile alcoolice etc, continua sa atace ficatul, prevenind regenerarea completa. Odata tesutul cicatrizat aparut, reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obtinut. O boala caracterizata prin aparitia in cantitate mare a tesutului cicatrizat este ciroza hepatica. Ciroza hepatica este stadiul final al bolilor hepatice, fiind urmata de obicei, de aparitia complicatiilor.

Tipuri
Hepatitele acute - sunt cele care evolueaza in mai putin de 3 luni Hepatilele virale: Hepatita virala a (hepatita epidemica) Hepatita virala b Hepatita virala c Hepatitele cornice Hepatita cronica cu virus b Hepatita cronica cu virus c Hepatitele toxice si medicamentoase: Hepatita toxica Hepatita alcoolica Hepatita autoimuna

Simptome si semne
Acestea sunt inconstante si de o intensitate variabila. Unele sunt comune tuturor hepatitelor: icterul, urina inchisa la culoare, scaunele decolorate, greturile, ficatul sensibil la palpare. Altele sunt functie de cauza: sindromul pseudogripal in caz de hepatita virala (oboseala intensa, dureri de cap, curbaturi si dureri articulare); ficatul tare

si marit, cu semne de impregnare alcoolica (piele fragilizata, dureri ale membrelor inferioare, tremuraturi etc.) in caz de hepatita alcoolica.

Diagnostic
Diagnosticul este confirmat prin prelevarile sangvine care arata o crestere adesea importanta a transaminazelor (enzime hepatice), dovada a distrugerii acute si tranzitorii a celulelor ficatului, precum si o deviere a bilirubinei conjugate (produs al hemoglobinei dupa legarea sa de albumina in ficat) si a fosfatazelor alcaline, dovada biologica a icterului.

Evolutie si tratament
Evolutia este legata in mare parte de cauza, de terenul imunitar si de starea ficatului inainte sa fi survenit hepatita.Hepatite virale evolueaza spontan in mod favorabil in majoritatea cazurilor, fara sechele Hepatitele alcoolice pot necesita transferul pacientului la reanimare atunci cand exista semne asociate de insuficienta hepatica (hemoragii prin tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie); prognosticul este legat, in principal, de oprirea intoxicatiei alcoolice. Hepatitele medicamentoase regreseaza la oprirea tratamentului incriminat, dar, uneori, aceasta se intampla lent. Hepatitele bacteriene se vindeca in mod obisnuit rapid dupa prescrierea antibioticului potrivit.

Hepatitele cronice
O hepatita este numita cronica atunci cand ea evolueaza pe o durata mai mare de 6 luni. Cauzele sunt sensibil aceleasi cu cele ale hepatitelor acute. Simptomele hepatitei acute se regasesc, mai mult sau mai putin de importanta (dureri abdominale, icter, astenie), in hepatita cronica.

Tratament
Variind putin in functie de cauza, tratamentul vizeaza mai ales simptomele (administrarea de analgezice, transfuzii in caz de hemoragie digestiva, anastomoza portocava in caz de hipertensiune portala) si reechilibrarea nutritionala (administrare de vitamine si de oligoelemente).Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea aparitiei cu timpul a unei insuficiente hepatice ireversibile (tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica) si o hipertensiune portala (stanjenire a circulatiei sangvine in vena porta). Aceasta evolutie este cauzata de constituirea unei ciroze. Cirozele pot in plus sa evolueze spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).

Rubeola (pojarul german) Rubeola, numita si pojar german sau pojarul de 3 zile, este o boala produsa de virusul rubeolic.Rubeola este de obicei o boala blanda care nu produce probleme pe termen lung.

Cauze
Virusul rubeolic se raspandeste de cele mai multe ori prin picaturi de fluid de la nivelul membranelor mucoase care contin virusul. O persoana infectata poate raspandi virusul prin picaturile de fluid din timpul tusei, stranutului, vorbirii sau prin mancare sau bauturi la comun. Se poate produce infectarea si prin contactul cu o suprafata contaminata de picaturi de fluid, iar apoi atingerea zonelor ochilor, nasului sau gurii fara spalarea pe maini in prealabil. Mai putin obisnuit, se poate produce contaminarea si prin contactul cu sange infectat, la nivelul unor leziuni ale pielii sau mainilor daca nu se spala zonele afectate imediat.

Simptome
Simptomele tipice de rubeola sunt: un rash (exantem) minor- edem si sensibilitate la palparea ganglionilor (mai ales cei aflati retroauricular, in spatele urechilor si occipital, partea posterioara a capului) -febra moderata.Uneori pot sa apara, mai ales la adolescente sau femeile tinere, dureri articulare (artrita), mai ales la nivelul articulatiilor mici ale mainilor. La inceput poate sa aiba un aspect de eritem (roseata) difuz, apoi devine eritem punctiform cu leziuni maculare neconfluante. Este de asemenea intalnita si o forma de rubeola fara rash cutanat. Poate sa apara ca o complicatie a rubeolei, infectia la nivelul creierului (encefalita).

Tratament medical
Tratamentul rubeolei se bazeaza pe tratarea simptomelor specifice, cum ar fi consum crescut de lichide pentru a se preveni deshidratarea si de asemenea se recomanda repausul. Acetaminofenul (paracetamol) se poate administra la copiii sau adultii care prezinta febra. Nu se administreaza aspirina nici unui bolnav cu varsta mai mica de 20 de ani datorita corelatiei dintre aceasta si sindromul Reye. Un copil nascut cu rubeola este contagios timp de un an. Tratament ambulatoriu Tratamentul la domiciliu al rubeolei se bazeaza pe administrarea de multe lichide si cat mai mult repaus. Se poate administra acetaminofen, cum este paracetamolul pentru febra si starea generala de rau. Nu se administreaza aspirina la persoanele cu varsta mai mica de 20 de ani datorita asocierii aspirinei cu sindromul Reye. Exista riscul contactarii rubeolei daca nu a existat o imunizare anterioara sau daca nu s-a produs boala in antecedente. Din acest motiv persoanele bolnave de rubeola trebuie sa evite contactul cu persoanele susceptibile la boala. Copiii, adolescentii si adultii cu rubeola nu

trebuie sa se prezinte la gradinita, scoala, loc de munca sau sa se afle in contact cu alte persoane, in special femei gravide, timp de 7 zile dupa aparitia rash-ului cutanat.

Profilaxie
Exista imunizarea pentru evitarea aparitiei rubeolei. Se administreaza in combinatie un vaccin pentru pojar, oreion si rubeola, sub forma unei singure administrari numit MMR. Exista doua doze de vaccin care este injectat la distanta de cel putin 4 saptamani. Prima doza se administreaza la varsta de 12-15 saptamani si cea de-a doua la varsta de 4-6 ani si nu mai tarziu de 1112 ani.