Sunteți pe pagina 1din 4

Universitatea de Vest din Timisoara Facultatea de Arte si Design

Fabrizio Plessi

Boc Alexandra-Flaminia Foto-Video, anul III

Fabrizio Plessi este unul dintre cei mai mari artisti video contemporani. Autor de filme, video-uri, instalatii si performance, operele sale se gasesc in cele mai inportante muzee din lume, dar si in unele opere si sali de concert pentru care a realizat fundalul, decorul. Subiectele principale ale operelor sale se bazeaza pe combinarea noilor tehnologii cu elemente naturale cum ar fi piatra, marmura, lemnul, fierul. Acesta este un fel de alchimist modern care combina diferite materiale cu videouri si cu noi inovatii tehnologice, inventand un mod prin care materiale ce pareau incompatibile reuseau sa dialogheze. Acesta abordeaza teme majore ale artei din perspective diverse: relatia realitatii cu iluzia, aparentei cu realitatea, realitatii cu fictiunea. Cand arta avangaardista a declarat ca arta si viata se identifica, Plessi a recunoscut necesitatea unui echilibru intre aparenta si realitate. Acesta duce fictiunea la limita sa extrema, oprindu-se exact in locul unde iluzia devine realitate. Nascut in Italia, acesta a absolvit Academia de Arte Frumoase din Venetia unde a ajuns sa fie titularul catedrei de pictura. Cinematografia, fotografia si video-ul erau noi tehnici media foarte importante pentru artist deoarece ii ofereau posibilitatea de a se departa de stereotipia picturii caracteristica vremii respective. Totusi, nu s-a indepartat foarte tare de pictura, cromatica lucrarilor sale pastrand o amprenta picturala. Operele sale se bazeaza pe emotie mai mult decat pe simboluri. Artistul doreste sa transmita spectatorilor emotiile pe care le-a simtit in timp ce lucra la operele sale. Acesta a fost tot timpul impotriva naratiunii, impotriva descrierilor. Cinematograful povesteste, iar arta nu ar trebui sa povesteasca, ci sa produca emotii. Imaginile pe care le foloseste sa reproduca apa, focul sunt extrem de evocatoare si nu sunt descriptive, anecdotice sau decorative. Focul, lava, pamantul, vantul din imaginile sale video sunt ele insusi elemente si nu trebue sa spuna absolut nimic. Materia nu este singura se obsesie, acesta folosindu-se si de suprafete aspre de lemn, de transparenta paharelor sau de energia nepalpabila a luminii. Mai mult decat atat, operele sale utilizeaza monitorul ca obiect in sine, nu ca un factor strain inclus in context, ci ca o piesa importanta dintr-un puzzle care comunica cu privitorul. Acesta isi pierde centralitatea specifica artei video si devine un component al unui sistem expresiv in care nu conteaza numai capacitatea compozitionala a autorului, ci si dorinta sa de a amotiona si de a impresiona, soca privitorul. Plessi a fost printre primii artisti care s-a gandit ca instalatiile video ar trebui sa cuprinda obiecte care sa impinga spectatorul mai aproape de sunet, de imagine, de perceptia atmosferei, efect care se obtine prin privirea indelungata a videoului, ca si cum am privi un film la cinematograf. Fiind o persoana care calatoreste mult, artistul se inspira din calatoriile sale, bazandu-se pe amintirile sale in incercarea de a reproduce atmosfera locurilor pe care le-a vizitat. Fiind terorizat de globalizare, de faptul ca traim atat de multe lucruri incat abia ni le mai amintim, acesta considera ca este important sa prezervam memoria, iar rolul artistului este de a recupera memoria obiectiva a locurilor vizitate si de a o prezenta publicului prin ajutorul imaginii. Pana la sfarsitul anilor `60 tema centrala a operelor sale este apa, prezenta in instalatii, filme si performance. Locuind la Venetia, artistul vedea orasul ca fiind inundat, asteptand ca apa sa se retraga si sa dispara. Cu trecerea timpului, lichiditatea i-a influentat puternic fantezia si paisunea. Venetia este un oras cu care are un raport de iubire-ura. Artistul uraste profund zicala venetienilor Nu sta sa faci valuri legata

de faptul ca isi doresc ca lucrurile sa ramana neschimbate in oras. Acesta ar dori sa faca un val mare care sa duca departe partea perversa, conformista si obscura a acestui oras. Operele sale monumentale si baroce captureaza forta naturii, a focului si a apei, la fel ca in opera Digital Fall unde apa este pusa in relatie cu elemente structurale si construite in scopul de a contesta ideile noastre, istoria, memoria i noiunile de peisaj, naturale sau construite. Apa apare alaturata unor structuri arhitecturale rigide construite sub forma unor rame. Daca tema apei deja era un element fundamental in opera lui Plessi din prima parte a operelor sale, in a doua parte, elementul principal este focul. Acesta a realizat niste structuri dreptunghiunalre din fier in care a suspendat in aer bucati de lemn, iar sub acestea se afla monitoare care ofera un spectacol fascinant cu lumina rosie si demonica a focului distrugator. Privite de la departare bucatile de lemn suspendate par sa inceapa sa arda in urma contactului cu focul. Cu ocazia editiei a 53a a Bienalei de la Venetia, artistul aprofundeaza teoria lui Michelangelo conform careia materia prima este deja opera finita. Artistul realizeaza o instalatie video in care exploreaza noile tehnologii alaturi de busturile secolului XIX din Panteonul Venetian al Palatului Loredan restaurat recent si renovat cu functie de muzeu. Revizuirea efectuat de catre Plessi are sensul profund al unui dialog intre artist si arhitect, intre arta si restaurare. La urmatoare editie a Bienalei de la Venetia, artistul realizeaza lucrarea Mari verticali, o lucrare pentru Louis Vuitton. Acesta aranjeaza simbolic lucrarea sa intr-o structura semi-circulara din Pavilionul Venetian, pe care Louis Vuitton a recuperat-o de la primaria venetiana dupa un lung proces de restaurare. Plessi umple acest spatiu cu un grandios concert al apei in continua miscare si transformare: sase nave de otel iae la iveala din intuneric in timp ce sunetul, curentul si valurile unei mari simbolice apar pe ecranele video de pe structura navelor.

Fascniat de Africa, artistul calatoreste in Maroc, unde este fascinat de orasul Fez, acesta si realizand o lucrare cu acelasi nume. Suntem obisnuiti sa vedem vopsitoriile marocane ca un loc turistic, dar artistul a incercat saa reproduca culorile din aceste vopsitorii in interiorul unui muzeu cu scrieri, desene, iconografice pana cand marocannii puteau recupera memoria distrusa de invazia turismului care distrugea tot farmecul locului. Manipularile lui schimba aspectele canonice ale mijloacelor de expresie: videoul transmite materia pulsanta, sprijina culoare, in timp ce fierul, otelul si lemnul sunt elemente de sustinere ce nu renunta la identitatea lor materiala. Ca o capcana pentru simturi, Fez ofera refugiu la emotie pentru a incanta si invalui spectatorul in atmosfera inspirata din sunteul realizat de Ryuichi Sakamoto pana la reaparitia unor ganduri extraordinare, in urma ratacirii in propriul suflet si a experientei bogate oferita de locuri si traditii. Pe langa aceasta opera cunoscuta, Plessi a mai realizat si lucrarea Bombay, aceasta fiind o opera intima, poetica care face aluzie la simbolismul raului Gange si la activitatile traditionale zilnice ce se realizau in preajma raului. In aceasta lucrare apar chiuvete, chiuvete ale sufletului, pentru aceasta opera folosind bumbac alb descoperit in acele locuri. In final, aceste chiuvete se transfora in spalatoriile chimice reprezentative indienilor, fiindu-le alaturate niste monitoare care aratau apa in miscare.